Epistola
Soborniceasca a Sfântului Apostol Iacov
CAPITOLUL 1
Ispitele sunt folositoare. Avuţiile trec degrabă. Ascultarea
şi împlinirea Legii. Limba trebuie ţinută în frâu.
1. Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor
douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere,
salutare.
2. Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi
în felurite ispite,
3. Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează
răbdarea;
4. Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit,
ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi
fiind de nimic.
5. Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o
ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire
şi fără înfruntare; şi i se va da.
6. Să ceară însă cu credinţă, fără să
aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este
asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace
şi încolo.
7. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la
Dumnezeu.
8. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
9. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
10. Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea
ierbii.
11. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba
şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit;
tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile
sale.
12. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit
făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o
Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.
13. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt
ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi
nu ispiteşte pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi
pofta sa.
15. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul,
odată săvârşit, aduce moarte.
16. Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:
17. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de
sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este
schimbare sau umbră de mutare.
18. După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca
să fim începătură făpturilor Lui.
19. Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie
grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.
20. Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21. Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi
prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul
sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre.
22. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai
ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă.
23. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu
şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în
oglindă faţa firii sale;
24. S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel
era.
25. Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea
desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea,
făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului,
acela fericit va fi în lucrarea sa.
26. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi
ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia
acestuia este zadarnică.
27. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu
şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe
văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi
fără de pată din partea lumii.
___________________________________________________________________
Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov – 5 CAPITOLE:
__________________________________________________________________