AVACUM
CAPITOLUL 1
Plângerea proorocului pentru fărădelegile lui Iuda. Pedeapsa lui
Dumnezeu prin Caldeii năvălitori.
l. Vedenia pe care a văzut-o Avacum proorocul.
2. Până când, Doamne, voi striga fără ca să mă
asculţi şi voi ridica glasul meu către Tine din pricina silniciei,
fără ca Tu să mă izbăveşti?
3. Pentru ce Tu mă laşi să văd nedreptatea şi
priveşti apăsarea? Prăpădul şi silnicia sînt în
faţa mea, certuri şi gâlcevi se iscă!
4. Pentru aceasta, legea nu are nici o tărie şi dreptatea nu se
arată niciodată; cel nelegiuit biruie pe cel drept, iar judecata iese
strâmbă.
5. Aruncaţi privirea printre popoare, fiţi cu băgare de
seamă şi înspăimântaţi-vă, căci se
săvârşeşte în vremea voastră un lucru pe care voi nu
l-aţi crede, dacă l-ar povesti cineva!
6. Iată Eu stârnesc pe Caldei, neam amarnic şi iute, care
cutreieră ţinuturi necuprinse, ca să pună stăpânire pe
locuinţe care nu sînt ale lui.
7. El este năpraznic şi înfricoşător. Puterea lui face
dreptul lui, strălucirea lui.
8. Mai iuţi decât leoparzii sînt caii lui şi mai muşcători
decât lupii de seară. Călăreţii lui se avântă, de
departe, vin şi zboară, ca vulturul grăbit să sfâşie
prada.
9. Tot neamul acesta vine ca să săvârşească silnicie;
spaima merge înaintea lui şi robii îi adună laolaltă ca nisipul.
10. El îşi bate joc de regi şi râde de căpetenii. El îşi
bate joc de toate întăriturile, căci ridică în jurul lor valuri
de pământ, şi le cuprinde.
11. Pe urmă furtuna s-a întors şi a trecut; el se face vinovat. Se
încrede în tăria lui; iată dumnezeul lui!
12. Nu eşti Tu, oare, din străvechile vremuri, Domnul Dumnezeul meu,
Sfântul meu? Tu, Care nu poţi muri! Tu, Doamne, ai rânduit acest popor
spre dreptate şi pe stâncă Tu l-ai întărit, ca să
săvârşească drepte rânduieli.
13. Ochii Tăi sînt prea curaţi ca să vadă răul, Tu nu
poţi privi apăsarea. Pentru ce ai privi Tu, oare, pe cei vicleni
şi ai tăcea, când cel nelegiuit sfâşie pe unul mai drept decât
el?
14. Tu socoteşti pe oameni ca pe peştii mării şi ca pe
târâtoarele care n-au stăpân?
15. El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa şi ii
adună pe toţi în năvodul său. Pentru aceasta se bucură
şi se veseleşte.
16. Drept aceea el aduce jertfă mrejei sale şi tămâieri
năvodului său, căci cu ajutorul lor partea lui este grasă
şi mîncărurile lui mai săţioase.
17. Oare îşi va deşerta el într-una mreaja şi va junghia
fără milă popoarele?
___________________________________________________________________
AVACUM – 3 CAPITOLE: [1] [2] [3]
__________________________________________________________________