IONA

        

CAPITOLUL 1 
Chemarea, neascultarea şi pedeapsa lui Iona. 

1. Şi a fost cuvāntul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicānd: 
2. "Scoală-te şi du-te īn cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns pānă īn fata Mea!" 
3. Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Şi s-a coborāt la Iope, unde a găsit o corabie, care mergea la Tarsis, şi, plătind preţul călătoriei, s-a coborāt īn ea ca să meargă la Tarsis īmpreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului. 
4. Dar Domnul a ridicat un vānt năpraznic pe mare şi o furtună puternică s-a stārnit, īncāt corabia era gata să se sfărāme. 
5. Corăbierii s-au īnfricoşat şi au strigat fiecare către dumnezeul său şi au aruncat īn mare īncărcătura corăbiei ca să se uşureze. Dar Iona se coborāse īn fundul corăbiei, se culcase şi adormise. 
6. Atunci s-a apropiat de el cārmaciul corăbiei, şi i-a zis: "Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău, poate El Īşi va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!" 
7. Şi au zis unul către altul: "Haidem să aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Şi au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona. 
8. Şi l-au īntrebat pe el: "Spune-ne nouă din pricina cui s-a abătut nenorocirea aceasta asupra noastră? Care este meşteşugul tău, de unde şi din ce ţară vii şi din ce popor eşti?" 
9. Atunci el le-a răspuns: "Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă īnchin - Cel care a făcut marea şi uscatul". 
10. Şi toţi oamenii s-au temut cu frică mare şi i-au zis lui: "Pentru ce ai săvārşit una ca aceasta?" Căci ei ştiau că el fuge din faţa lui Dumnezeu, fiindcă el le spusese. 
11. Şi i-au zis lui: "Ce să-ţi facem ca să se potolească marea?" Căci marea se ridica din ce īn ce mai mult. 
12. Atunci el a răspuns: "Luaţi-mă şi mă aruncaţi īn mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie". 
13. Şi marinarii vāsleau ca să ajungă la ţărm, dar īn zadar, căci marea se ridica din ce īn ce mai mult īmpotriva lor. 
14. Atunci au strigat către Domnul şi au zis: "O, Doamne, de-am putea să nu pierim din pricina vieţii acestui om şi să nu ne īmpovărezi pe noi cu un sānge nevinovat! Că Tu, Doamne, precum ai voit ai făcut!" 
15. Şi īl ridicară pe Iona şi īl aruncară īn mare şi s-a potolit urgia ei. 
16. Şi oamenii s-au temut cu teamă mare de Domnul şi au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut Lui făgăduinţe. 

___________________________________________________________________

IONA –  4 CAPITOLE:  [1] [2] [3] [4]

 

__________________________________________________________________

 

HOME