DESPRE VORBIREA IN
LIMBI
1. Ce a fost vorbirea in limbi ?
- Vorbirea in limbi a fost un dar al lui Dumnezeu dat in mod special Sfintilor
Apostoli si necesar in vremea aceea pentru ca feluritele neamuri sa inteleaga
in limbile lor Descoperirea Dumnezeiasca, dupa cum ne dovedesc cuvintele
urmatoare :
" Parti, mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si
in Capadochia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in
partile Libiei cea de langa Cirene si romanii in treacat, iudei si prozeliti,
cretani si arabi ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate
ale lui Dumnezeu " ( Faptele Apostolilor 2, 9-11 ).
2. Ce este astazi vorbirea in limbi ?
- Astazi, asa-zisa vorbire in limbi este un fel de bolboroseala, deoarece
pretinsa graire in limbi nu este vorbita de nici un popor. Ori, atunci, Sfintii
Apostoli vorbeau o limba inteleasa de cei de fata :
" Iata nu sunt acestia care vorbesc toti galileeni si cum ii auzim noi in
limba noastra, in care ne-am nascut ? " ( Faptele Apostolilor 2, 6 ).
3. Ce zice Sfanta Scriptura privitor la aceasta bolboroseala ?
- Sfanta Scriptura spune urmatoarele :
" Daca prin limbi nu veti da cuvant lesne de inteles, cum vor cunoaste ce
ati grait ? Veti fi niste oameni care graiesc in vant " ( I Corinteni 14,
9 ).
Si in alt loc spune :
" Daca s-ar aduna Biserica toata laolalta si toti ar vorbi in limbi si ar
intra nestiutorii si necredinciosii, nu vor zice oare ca sunteti nebuni ?
" ( I Corinteni 14, 23 ).
Sfantul Apostol Pavel este categoric in aceasta privinta zicand :
" In biserica vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea ca sa invat si
pe altii, decat zece mii de cuvinte in limbi " ( I Corinteni 14, 19 ).
Asadar, toate trebuie folosite spre zidirea Bisericii, dupa indemnul :
" De vreme ce ravniti dupa daruri duhovnicesti, cautati sa prisositi in
ele spre zidirea Bisericii " ( I Corinteni 14, 12 ).