INVĂŢĂTURA
DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ
INVATATURA DESPRE DUMNEZEU
EXISTENTA LUI DUMNEZEU
85. Ce se poate sti despre Dumnezeu cu mijloacele mintii omenesti
si ale firii inconjuratoare?
Cu aceste mijloace noi stim ca Dumnezeu exista, dar nu stim ce este El, in
Sine, in fiinta Lui.
86. Este vreo deosebire intre acest fel de a cunoaste existenta
lui Dumnezeu si cel dat prin Descoperirea dumnezeiasca?
Felul cunoasterii existentei lui Dumnezeu prin Descoperire e mai sigur si mai
pretios, fiindca aceasta cunoastere ne-o da Dumnezeu insusi si mintea noastra
nu se mai indoieste. Apoi, pe cand in Descoperirea dumnezeiasca, cunostinta
existentei lui Dumnezeu pleaca de la credinta ca sa ajunga la cunoastere, in
aflarea existentei lui Dumnezeu pe calea firii, mintea porneste de la
cunoastere spre a ajunge la credinta67 (Sf. Vasile cel Mare, Scrisoarea 255
(catre Amfilohie) 1, Migne, P. G., XXXII, col. 872).
87. Prin ce arata firea existenta lui Dumnezeu?
Zidirea intreaga, de la fapturile cele mai mici pana la cele mai mari, de la
cele inzestrate cu mai putina pricepere pana la cele mai intelepte, de la
inceputul lumii pana astazi, marturiseste intelepciunea, bunatatea si puterea
Facatorului. Sf. Scriptura ia firea ca marturie a existentei lui Dumnezeu, cand
spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu si
facerea mainilor Lui o vesteste taria” (Ps. 18, 1).
incepand de la Sf. Irineu si pana la Sf. Ioan Damaschin, toti Sf. Parinti si
Scriitori bisericesti dovedesc existenta lui Dumnezeu pe baza legii naturale
sau firesti. Sf. Grigorie Teologul spune: «Dar cu mult mai inainte decat
acestea (adica cerul, luna, stelele), mai presus decat ele si izvor al lor este
fiinta (lui Dumnezeu), care intrece orice cuprindere si orice intelegere... Si
privirea si legea firii ne invata ca Dumnezeu exista si ca El este cauza
creatoare si sustinatoare a lumii. Privirea (ne invata ca exista Dumnezeu)
atunci cand se aseaza pe cele vazute si bine fixate si care merg si care sunt,
ca sa zic asa, miscate in chip nemiscat si sunt purtate. Iar legea naturala
deduce din cele vazute si randuite pe Autorul lor»68 (Sf. Grigorie Teologul,
Cuvantul II Teologic, 5, 6, Migne, P. G., XXXVI, col. 32). Cunostinta despre
Sine a dat-o Dumnezeu oamenilor de la inceput, zice Sf. Ioan Gura de Aur, dar
paganii, atribuind aceasta cunoastere lemnelor si pietrelor, au nedreptatit
adevarul. Aceasta cunoastere ramane insa neschimbata avand slava ei nemiscata.
Sf. Pavel zice: „Ceea ce se poate cunoaste despre
Dumnezeu este cunoscut de catre ei, fiindca Dumnezeu le-a aratat lor”
(Rom. 1, 19). Cunoasterea lui Dumnezeu pe calea firii s-a dat oamenilor nu prin
glas, ci prin asezarea fapturilor la mijloc, pentru ca si cel intelept si cel
fara minte, cunoscand cu privirea frumusetea celor vazute, sa se ridice la
Dumnezeu69 (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilii la Scrisoarea catre Romani, 3, 2,
Migne, P. G., LX, col. 412). Ordinea lucrurilor, schimbarea anotimpurilor, a
atmosferei, calea armonioasa a elementelor, cursul ordonat al zilelor si al
noptilor, al lunilor si al anilor, grija pe care o minte atotinteleapta o are
fata de fiecare vietuitoare, supunerea tuturor fata de om dovedesc existenta
lui Dumnezeu70 (Teofil, Catre Autolic, 1, 6, Migne, P. G., VI, col. 1033).
Zidirea, zice Sf. Ioan Gura de Aur, ne duce ca de mana la cunoasterea lui
Dumnezeu71 (Sf. Ioan Gura de Aur, Despre diavolul ispititor, Omilia 2, n. 3,
Migne, P. G., XLIX, col. 260). Este o cunoastere care porneste de la fapturi si
se ridica pana la Facatorul firii.
88. Pe ce alta cale a firii stim ca exista Dumnezeu?
Pe calea constiintei, care, dupa firea vazuta, este al doilea invatator al
omului. Sf. Ioan Gura de Aur si Sf. Ioan Damaschin spun ca: cunostinta
existentei lui Dumnezeu este pusa de El in chip firesc in toti oamenii72 (Sf.
Ioan Gura de Aur, Cuvant despre Ana, 1, n. 4, Migne, P. G., LIV, col. 636; Sf.
Ioan Damaschin, Dogmatica, 1,1, Migne, P. G., XCIV, col. 789). Sf. Grigorie
Teologul observa ca puterea din noi, innascuta tuturor, prima lege lipita de
noi, care ne duce spre Dumnezeu prin cele vazute, este ratiunea73 (Sf. Grigorie
Teologul, Cuvantul 11 Teologic, 16, Migne, P. G., XXXVI, col. 48).
89. Cunoastem existenta lui Dumnezeu numai pe calea firii?
Noi cunoastem existenta lui Dumnezeu si pe calea Descoperirii sau Revelatiei
dumnezeiesti supranaturale. Dumnezeu Si-a descoperit existenta Sa proorocilor,
S-a aratat prin Fiul Sau Cel intrupat si Se va face cunoscut in imparatia
cerurilor. «Duhul, zice Sf. Irineu, pregateste pe om in Fiul, Fiul il duce la
Tatal, iar Tatal ii da nestricaciunea pentru viata vesnica, pe care o capata
din faptul ca vede pe Dumnezeu»74 (Sf. Irineu, Contra ereziilor, 4, 20, 5,
Migne, P. G., VII, col. 1035). Cunoasterea mai presus de fire a lui Dumnezeu,
pe care cei imbunatatiti moral, ajunsi pe cea mai inalta treapta a urcusului
duhovnicesc dupa curatirea de patimi, o gusta anticipativ inca din aceasta
viata, constituie insasi viata vesnica pentru cei drepti in imparatia cerurilor
(Ioan 17, 3).
FIINTA LUI DUMNEZEU
90. Stim noi ceva despre fiinta lui Dumnezeu?
Nu putem cunoaste fiinta lui Dumnezeu nici pe calea firii, nici pe calea mai
presus de fire. Fiinta lui Dumnezeu este „ascunsul”
tainic, la care nu ne putem ridica cu mintea si cu care nu putem intra in
legatura. Ea e mai presus de orice nume, cum spune Dionisie Pseudo-Areopagitul.
Dar noi cunoastem lucrarile acelei fiinte, care coboara la noi, cum zic Sf.
Parinti. Toate numele ce le dam lui Dumnezeu privesc aceste lucrari;
intelepciunea lui Dumnezeu, vazuta in lume, este o astfel de lucrare; puterea
Lui creatoare la fel. Aceste lucrari le mai numim si insusiri ale lui Dumnezeu,
sau pe baza acestor lucrari ii dam lui Dumnezeu asa-numitele insusiri. In
cunoasterea fireasca, aceste lucrari sau insusiri ale lui Dumnezeu le aflam
prin analogie de la lucrarile create; in cunoasterea mai presus de fire avem o
vedere mai de-a dreptul a lor.
INSUSIRILE LUI DUMNEZEU
91. Ce inseamna cuvintele: „Cred intru
unul Dumnezeu”?
Aceste cuvinte au fost puse in Simbolul Credintei pentru a risipi credinta
desarta a paganilor, ca sunt mai multi dumnezei. Credinta intr-un singur
Dumnezeu, sau monoteismul, e sustinuta de toti Parintii si Scriitorii
bisericesti care s-au ocupat de acest adevar.
92. Care sunt insusirile lui Dumnezeu?
- Dumnezeu este unul. Sf. Apostol Pavel scrie corintenilor: „Totusi,
pentru noi este un singur Dumnezeu-Tatal, din Care sunt toate si noi intru El;
si un singur Domn Iisus Hristos, prin Care sunt toate si noi prin El”
(I Cor. 8, 6). Dumnezeu este unul singur pentru ca unul singur e uni-versul pe
care l-a facut75 (Origen, Contra lui Cels, 1, 23, Migne, P. G., XI, col. 701).
Sf. Efrem zice: «Daca nu e un singur Dumnezeu, nu e Dumnezeu»76 (Sf. Efrem
Sirul, Cuvant contra ereziilor, 3, Assemanni, 2, p. 443).
- Dumnezeu este Duh, cum o marturiseste Mantuitorul insusi femeii samarinence: „Duh
este Dumnezeu, si cei ce 1 se inchina trebuie sa 1 se inchine in duh si in
adevar” (Ioan 4, 24). «El e nematerial si
netrupesc, spune Sf. Ioan Damaschin77 (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, 2, 3,
Migne, P. G., XCIV, col. 865). El e izvorul din care-si ia inceputul toata
firea intelegatoare si duhul78 (Origen, Despre Principii, 1, 1, 6, Migne, P.
G., XI, col. 124).
- Dumnezeu e simplu, adica necompus, fiindca e nematerial. Firea Sa e necompusa
si duhovniceasca79 (Didim, Despre Sf. Duh, 35, Migne, P. G., XXXK, col. 1064).
El nu admite nici un fel de adaos in Sine si nu are ceva mai mare, sau mai mic,
in Sine80 (Origen, Despre Principii, 1, 1, 6, Migne, P. G., XI, col. 124).
- Dumnezeu e neschimbator, cum ne-o arata Sf. Iacov prin cuvintele: „Parintele
luminilor, la Care nu e schimbare sau umbra de mutare”
(1, 17).
- Dumnezeu este vesnic, cum ne incredinteaza cuvintele Apocalipsei: „Sfant,
Sfant, Sfant, Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, Cel ce era, Cel ce este si Cel ce
vine”
(Apoc. 4, 8). El e inainte de timp, pentru ca timpul e de la El. Insusirea Lui
vesnica e ca El este vesnic81 (Sf. Ilarie, Despre Sf. Treime, 2, 7, Migne, P.
L., X, col. 54).
- Dumnezeu e necuprins, pentru ca este nesfarsit si de nespus. Dumnezeu este
nevazut. Cuvantul se adreseaza catre El in tacere, simtul se toceste vrand sa-L
cerceteze, iar intelegerea se inchirceste vrand sa-L imbratiseze82 (Sf. Ilarie,
Despre Sf. Treime, loc. cit.).
- Dumnezeu e atotprezent, cum ne spune Psalmistul: „De
ma voi sui in cer, Tu acolo esti; de ma voi cobori in iad, de fata esti. De voi
lua ari-pile mele de dimineata si ma voi salaslui la marginile marii, si acolo
mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta” (Ps. 138,
8-10). Fiind fara inceput si fara sfarsit, Dumnezeu este atotprezent, pentru ca
nu El e in altceva, dar toate sunt in El. El e pretutindeni si e in intregime
pretutindeni83 (Sf. Ilarie, Despre Sf. Treime, loc. cit.).
- Dumnezeu e atotputernic, cum ne incredinteaza Sf. Evanghelie: „
Cele ce nu sunt cu putinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu”
(Luca 18, 27). Atotputernicia lui Dumnezeu o sustin toti Sf. Parinti, indeosebi
Aristide, Teofil al Antiohiei, Sf. Irineu, Clement Alexandrinul, Sf. Chiril al
Ierusalimului. Puterea lui Durnnezeu e nevazuta si ascunde o mare patrundere si
simtire a Duhului84 (Sf. Irineu, Contra ereziilor, 2, 6, 1, Migne, P. G., VII,
col. 724).
- Dumnezeu e atotstmtor, cum ne spune Sf. Apostol Pavel: „O,
adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de
necercate judecatile Lui si nepatrunse caile Lui!” (Rom. 11,
33). Stiinta lui Dumnezeu cunoaste toate deodata: cele trecute, cele prezente,
cele viitoare. El cunoaste totul din veci; El stie inainte de facerea lumii ce
se va intampla pana in ultimele clipe ale acesteia. Dumnezeu nu S-a sfatuit cu
nimeni despre noi, in momentul cand am fost creati, pentru ca El cunostea
rostul nostru inainte de facerea pamantului si a veacurilor85 (Sf. Chiril al
Alexandriei, Teza despre Sf. si cea de o fiinta Treime, 15, Migne, P. G, LXXV,
col. 292). Prin prestiinta Sa, Dumnezeu nu ne obliga sa facem cele viitoare86
(Fer. Augustin, Despre liberul arbitru, 3, 4, 11, Migne, P. L., XXXII, col.
1276). Dumnezeu stie toate cate se vor intampla prin libera vointa a oamenilor,
dar aceasta prestiinta nu nimiceste liberul arbitru sau libera hotarire87
(Teodoret, Comentar la Romani, 8, 30, Migne, P. G; LXXXII, col. 141). Dumnezeu
priveste in inimi, stie toate si aude toate88 (Sf. Chiril al Ierusalimului,
Cateheza 4-5 Migne, P. G., XXXIII, col. 460).
- Dumnezeu e drept, cum spune Psalmistul: „Domnul iubeste
judecata si nu va parasi pe cei cuviosi ai Sai; (acestia) in veac vor fi
paziti; iar cei fara-de-lege vor fi izgoniti si semintia celor necredinciosi va
fi starpita” (Ps. 36, 28).
- Dumnezeu e bun, cum declara insusi Mantuitorul: „Nimeni
nu este bun decat numai unul Dumnezeu” (Matei 19,
17).
- Dumnezeu e iubire, cum ne incredinteaza Sf. Apostol Ioan (I Ioan 4, 8 si 16).
- Dumnezeu este lumina (I Ioan 1, 5).
- Dumnezeu este desavarsit, dupa cuvantul Mantuitorului: „Fiti
dar desavarsiti, precum Tatal vostru din ceruri des (Sf. Irineu, Contra
ereziilor, 4, 11, 2, Migne, P. G., VII, col. 1002) savarsit este”
(Matei 5, 48). Dumnezeu e desavarsit in toate, egal si asemenea cu Sine89. Nu e
supus prefacerii lucrurilor, nici nasterii, nici intamplarii. El nu Se
micsoreaza, nici nu creste, ci e totdeauna acelasi90 (Sf. Chiril al
Ierusalimului, Cateheza 4-5, Migne, P. G., XXXIII, col. 460; Sf. Ioan
Damaschin, Dogmatica, 1, 5, Migne, P. G., XCIV, col. ,801).
93. Daca Dumnezeu este Duh, de ce in Sf. Scriptura se vorbeste
despre mana, ochii, urechile, mainile lui Dumnezeu?
Sf. Scriptura tine seama de firea limbii omenesti, adica de felul ei de a-si
arata gandurile. Cuvintele de mai sus nu infatiseaza organe trupesti, asemenea
celor omenesti, ci anumite puteri ale lui Dumnezeu. Astfel inima arata
bunatatea si iubirea lui Dumnezeu, ochii si urechile arata atotstiinta Lui, iar
mainile, atotputernicia Lui. Dupa cum chipul lui Dumnezeu nu poate fi zugravit
in mintea noastra, tot asa nu poate fi vorba de organe trupesti ale lui
Dumnezeu, caci dupa cuvantul unui Parinte al Bisericii: «El aude fara urechi,
vorbeste fara gura, lucreaza fara maini, vede fara ochi»91 (Sf. Efrem Sirul,
Cantece nisibiene, 3, 1, BK 78 si Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. Dr. D.
Fecioru, Bucuresti, 1938, pp. 38-40).
94. Daca Dumnezeu este peste tot locul, de ce se spune in Sf.
Scriptura ca El este in ceruri sau in Biserica?
Dumnezeu este peste tot locul; daca se zice ca El este in mod deosebit in
ceruri, este pentru ca prezenta Lui e mai vadita fiintelor spirituale, si cerul
inchipuieste sfintenia; daca se vorbeste de prezenta Lui deosebita in Biserica,
este pentru ca mai ales in Biserica impartaseste El, prin Sf. Taine, harul Sau
sfintitor.
Back to: “Catehism”