INVĂŢĂTURA
DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ
TAINA SFINTEI IMPARTASANII (Cuminecarea)
193. Cine are dreptul de a da Sfanta Impartasanie?
Numai preotul (sau arhiereul). Diaconul poate impartasi la vreme de mare nevoie
pe mireanul ce se apropie de moarte, numai daca e lipsa de preot. Daca intr-un
asemenea caz lipsea si diaconul, dar erau la indemana Sfintele Taine, Sfantul
Simion al Tesalonicului - pentru cazuri «de mare nevoie si cu multa luare
aminte» - ingaduia prin pogoramant ca, chiar si un cantaret sau un credincios
mai curat si mai cucernic sa poata impartasi pe cel ce e pe moarte, spre a nu
raposa acesta lipsit de merindea vietii celei vesnice. Calugarii si pustnicii,
care vietuiesc in locuri departate de biserici si de preoti, de asemenea se pot
impartasi singuri, dar cu o anumita randuiala 527 (Sf. Simion al Tesalonicului,
Raspuns la intrebarea 41, trad. rom. p. 323).
194. Cand si de cate ori pe an se cuvine sa se impartaseasca
credinciosul?
Impartasirea crestinului fiind strans legata de spovedanie sau marturisire, tot
ce am spus despre timpul sau termenele de spovedanie se potriveste si aici.
Adaugam ce spun despre acest lucru Povatuirile din Liturghier: «Preotii de
enorie sa invete pe poporenii lor ca, intr-un cuget curat, atat parte
barbateasca cat si femeiasca, de va fi cu putinta la praznice, iar de nu,
negresit in cele patru posturi de peste an, sa se pregateasca pentru Sfanta
impartasanie... Iar de vor vrea sa se apropie de Sfanta impartasanie si afara
de cele patru posturi obisnuite, sa posteasca mai inainte... si sa se
pregateasca dupa randuiala, prin marturisirea pacatelor...”528
(Liturghier, ed. 1987, p. 442).
De dorit este ca fiecare crestin sa se impartaseasca cat mai des, bineinteles
pregatindu-se din vreme pentru aceasta (I Cor. 11, 28-29).
195. Cine se poate impartasi?
Numai cei pregatiti si vrednici, caci asa ne invata Sf. Apostol Pavel:
„Sa
se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar; caci
cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind
Trupul Domnului” (I Cor. 11, 28-29). La fel ne invata si
Sfintii Parinti529 (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia la epist. catre Efes; St.
Anastasie, Patriarhul Antiohiei (La Nic. Milas, Canoanele..., 11, 2, p.
261-263). Comp. si Molitfele din Can. (Randuiala Sf. Impartasiri)).
In general, sunt opriti de la impartasire cei vinovati de pacate grele
(lepadare de credinta, ucideri, desfranare, curvii, furturi si hotii,
camatarii530 (Can. 32 al Sf. Nichifor Marturisitorul (La Nic. Milas, op. cit.,
vol. II, part. II, p. 239), cei ce umbla cu farmece sau vraji si descantece),
dupa cum scrie in Molitfelnic la invatatura pentru canoanele de spovedanie, si
aceia pe care ii va gasi nevrednici duhovnicul531 (Vezi mai pe larg
Liturghierul ed. 1987, p. 445-446). Dar chiar cei curati si vrednici nu se pot
impartasi fara pregatirea trebuincioasa.
196. Cum se cuvine sa ne pregatim pentru impartasire?
Pregatirea pentru impartasire este trupeasca si sufleteasca. Ea consta din:
a) spovedanie (marturisirea pacatelor), fara de care nimeni nu se poate impartasi.
Numai copiii pana la varsta de 7 ani sunt scutiti de spovedanie;
b) impacarea cu toti. Sa nu fi certat cu nimeni si sa nu ai nimic impotriva
cuiva;
c) infranarea de la orice pofta (impreunarea trupeasca) cel putin cu cateva
zile inainte532 (Sf. Ap. Pavel, in Epist. 1 catre Cor., 7,5; Timotei, Episcopul
Alexandriei, Can. 5 (la Milas, op. cit., trad. p. 152), Sf. Simion al
Tesalonicului, Rasp. la intreb. 16, trad. rom. p. 315; Tipicul cel Mare (al Sf.
Sava), cap. 34, p. 42) si abtinerea de la mancare si bautura in ziua
impartasirii; numai celor bolnavi pe moarte li se poate da Sfanta impartasanie
pe mancate533 (Sf. Nichifor Marturisitorul, Can. 9, (la Nic. Milas, op. cit.,
trad. p. 231));
d) citirea pravilei pentru impartasire, adica a rugaciunilor pregatitoare
pentru impartasirea cu vrednicie, pe care uneori le citeste preotul in numele
credinciosilor, in biserica, inainte de impartasire534 (Despre pravila de
cuviincioasa pregatire sufleteasca si trupeasca pentru impartasire, vezi mai pe
larg in Povatuirile din Liturghier, ed. 1987). (Vezi-le in Ceaslov sau in
Cartea de Rugaciuni).
197. Cand si cum se impartasesc credinciosii (mirenii)?
Credinciosii (mirenii) se impartasesc afara din Altar, in fata usilor
imparatesti, dupa ce se impartasesc sfintitii liturghisitori, anume atunci rand
rasuna chemarea: „Cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu
dragoste sa va apropiati”. In fruntea lor, adica indata dupa
clerici, se impartasesc mai intai slujitorii bisericesti inferiori, care au
hirotesie de ipodiaconi, citeti sau cantareti, apoi calugarii fara hirotonie si
in fine credinciosii de rand535 (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre Sfanta
Liturghie, cap. 99 si cap. 142, trad. rom. p. 105, 107, 126). La vremea
cuvenita se apropie fiecare cu cuviinta si cu evlavie, in liniste si cu buna
randuiala, intai barbatii, incepand cu cei mai batrani, apoi femeile si in urma
copiii, tinand in mana cate o lumanare aprinsa, in semn de bucurie si cinste
pentru Stapanul Hristos al Carui Sfant Trup si Sange il vor primi in casa trupului
si a sufletului lor. Inainte de a-i impartasi, preotul citeste, in inimile lor
si in auzul tuturor, rugaciunile pe care le zic si sfintitii slujitori in altar
in timpul impartasirii lor: «Cred, Doamne, si marturisesc...», «Cinei Tale
celei de taina...» si «Nu spre judecata sau spre osanda…».
Bun si frumos este obiceiul vechi ca, inainte de impartasire, fiecare sa-si
ceara iertare de la toti cei din biserica536 („Drept aceea se
cuvine celui ce vrea sa se cuminice, a se inchina si a cere iertaciune de la
arhiereu, sau de la preotul ce-1 cuminica si de la toti credinciosii mai
inainte”. Sf. Simion al Tesalonicului, ibidem,
cap. 99, trad. rom., p. 107), sarutand cei mai mici mana celor mai mari in semn
de supunere si de respect (copiii fata de parinti, finii fata de nasi). Spre
deosebire de clerici, credinciosii primesc deodata atat Trupul cat si Sangele
Domnului din potir, cu lingurita, din mana preotului, care spune de fiecare
data: „Se impartaseste robul (roaba) lui
Dumnezeu (N) cu cinstitul si Sfantul Trup si Sange al Domnului Dumnezeului si
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de
veci”.
In timpul cand se impartasesc credinciosii, la strana se anta chinonicul, adica
imnul impartasirii: „«Trupul lui Hristos primiti... » sau
«Cinei Tale celei de taina...».
Dupa impartasire fiecare isi sterge buzele cu stergarul din mana preotului,
saruta Sfantul Potir, ca pe insasi coasta lui Hristos, din care a curs sange si
apa, si se inchina multumind lui Dumnezeu. Apoi primeste anafora, la Paste
artos sau „Paste mic”, putin vin
pentru a-si clati gura si pentru ca sa nu manance altceva dupa Sfanta
impartasanie.
Cel ce a primit Sfanta impartasanie se cuvine sa nu mai sarute icoane sau mana
cuiva, sa nu scuipe pe jos si sa aiba grija mai cu seama ca nici un cuvant de
ocara, de blestem, de clevetire sau orice vorbire desarta sa nu spurce gura sa,
pentru cinstirea dumnezeiescului Trup si Sange pe care l-a primit in ea.
198. Cum se face impartasirea bolnavilor?
Bolnavii pot fi impartasiti de preot afara din biserica, adica la casele lor,
sau la spital, cu particele din Sfantul Trup, Sfintit anume pentru acest scop
in Joia Patimilor si pastrat in Alfar, in chivotul de pe Sfanta Masa. In aceste
cazuri, impartasirea se face dupa o randuiala deosebita, inscrisa in
Molitfelnic (Randuiala, ce se face cand se va intampla a se da foarte grabnic
celui bolnav impartasirea). Nu se poate da insa Sfanta impartasanie bolnavilor
cazuti in stare de inconstienta, nesimtire sau celor iesiti din minti, nebuni.
Back to: “Catehism”