INVĂŢĂTURA
DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ
DESPRE SARBATORI
284. Ce sunt sarbatorile si care este rostul lor?
Sarbatorile sunt zile anumite din cursul anului bisericesc, inchinate fie
amintirii unor fapte din istoria sfanta, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unora
dintre sfinti. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea ca noi, crestinii,
incetam ocupatiile obisnuite si mergem la biserica pentru a lua parte la slujba
dumnezeiasca prin care praznuim sarbatorile. In calendarul bisericesc de
perete, pe care fiecare crestin il are in casa sa, zilele de sarbatoare se
cunosc pentru ca sunt scrise cu rosu si sunt insemnate cu o cruce rosie
inainte.
Sarbatorile sunt oranduite pentru ca sa dam odihna trupului si totodata sa ne
ingrijim in chip deosebit de cele ale sufletului (Deut. 16, 8; Fapte 20, 7).
285. Care e ziua de odihna si sarbatoarea saptamanala a
crestinilor?
Este Duminica, sau Ziua Domnului (dies Dominica), inchinata indeosebi amintirii
si slavirii invierii Domnului588 (Marturisirea Ortodoxa, partea III, rasp. la
intreb. 60: „Noi crestinii insa in locul sambetei
tinem ziua Duminicii, pentru aceasta pricina: fiindca in ziua de Duminica,
odata cu invierea lui Iisus Hristos, Domnul nostru, s-a facut innoirea a toata
lumea si slobozirea neamului omenesc din robia diavolului”).
286. Pentru ce serbam Duminica?
Serbam Duminica, pentru ca:
a) E ziua cea dintai a creatiunii;
b) E ziua in care a inviat Domnul („prima a
sambetelor”, adica „ziua intai a
saptamanii”; Matei 28, 1-7 si Marcu 16, 2);
c) E ziua in care S-a pogorat Sfantul Duh peste Sfintii Apostoli (Fapte 2, 1 s.
u.).
d) E ziua in care s-a oficiat inca de la inceput, in Biserica crestina, „frangerea
painii”, adica Sfanta Liturghie.
Cu un cuvant, Duminica e ziua de bucurie in care praznuim zidirea omului de
catre Dumnezeu-Tatal, rascumpararea lui prin Dumnezeu-Fiul si sfintirea lui
prin Dumnezeu-Sfantul Duh589 (Leon cel Mare, Epist. Decret. 81, cap. 1).
287. Crestinii au serbat dintru inceput Duminica?
Da. Pentru motivele de mai sus, Sfintii Apostoli si primii crestini numeau
aceasta zi Ziua Domnului si o serbau prin adunari de rugaciune si slujba,
impreunate cu savarsirea Sfintei Euharistii, precum si cu felurite fapte de
milostenie. Marturie despre aceasta ne stau cele ce gasim scrise chiar in Sf.
Scriptura (vezi Fapte 20, 7; 1 Cor. 16, 2; Apoc. 1,10). Asijderea faceau si
barbatii apostolici, adica ucenicii Sfintilor Apostoli. Unul dintre acestia,
anume Sf. Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei (+107), scrie in scrisoarea
trimisa de el crestinilor din Magnesia (cap. 9): «Asadar, cei care au trait in
randuielile cele vechi si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina
sambata, ci Duminica, in care si viata noastra a rasarit, prin El si prin
moartea Lui»590 (Scrierile Parintilor Apostolici, trad. cit., p. 168.). Iar Sf.
Iustin Martirul (+155) scria pe la mijlocul veacului al doilea dupa Hristos:
«In ziua soarelui (Duminica), noi ne adunam cu totii laolalta, deoarece aceasta
este prima zi in care Dumnezeu, schimband intunericul si materia, a creat
lumea, iar Iisus Hristos, Mantui-torul nostru, in aceeasi zi a inviat din
morti»591 (Apologia I, cap. 67, trad. cit., p. 71.).
Asemenea marturii mai gasim si in Asezamintele Sf. Apostoli (cartea II, cap.
59), in canoane592 (Vezi de ex. can. 29 Laodiceea), precum si la o multime de
Sfinti Parinti si scriitori bisericesti din veacurile II-IV, ca de pilda:
Tertulian593 (Apologeticum, cap. 16, trad. David Popescu, vol. cit., p. 63; De
corona militis, cap. 4), Sf. Irineu594 (Epistola catre Victor, Episcopul Romei
(la Eusebiu al Cezareei, Istoria bisericeasca, V, 24.), Origen595 (Talcuirea la
cartea Iesire, cap. 15), Sf. Ambrozie596 (Sermo 61), Sf. Ioan Gura de Aur s.a.
De aceea, odata cu recunoasterea crestinismului de catre imparatul Constantin
cel Mare (313), Duminica a fost recunoscuta si consfintita de catre stat ca zi
de odihna, chiar pentru necrestini, ramanand astfel pana astazi la toate
popoarele crestine, ca zi saptamanala de repaos sau odihna.
288. De cate feluri sunt sarbatorile din cursul anului
bisericesc?
Dupa insemnatatea lor, ele sunt de doua feluri, si anume:
a) Sarbatori domnesti (praznice imparatesti), inchinate preamaririi lui
Dumnezeu sau uneia din Persoanele Sfintei Treimi, indeosebi a Fiului lui
Dumnezeu, Hristos Mantuitorul.
b) Sarbatori ale Sfintilor mai alesi, intre care cele dintai sunt sarbatorile
Maicii Domnului, cea dintai dintre Sfinti.
289. Care sunt sarbatorile domnesti (praznicele imparatesti) din
cursul anului?
Sarbatorile domnesti din cursul anului sunt:
1. Pastele sau Sarbatoarea Invierii Domnului, cea mai veche si mai mare
sarbatoare crestina, „sarbatoarea sarbatorilor”
si „praznicul
praznicelor”.
2. Inaltarea la cer a Domnului, care cade totdeauna Joia - la patruzeci de zile
dupa inviere.
3. Rusaliile - numita in popor si Duminica Mare - sau Duminica Pogorarii
Duhului Sfant, la 50 de zile dupa inviere, sau la zece zile dupa inaltare.
4. Schimbarea la fata a Domnului, 6 august.
5. Craciunul sau Nasterea Domnului, la 25 decembrie.
6. Taierea imprejur a Domnului, la 8 zile dupa Nastere, la 1 ianuarie (Luca 2,
21).
7. Boboteaza sau Botezul Domnului (Epifania sau Teofania =Aratarea Domnului),
la 6 ianuarie.
8. intampinarea Domnului (Stretenia), la 40 de zile dupa Nastere, adica la 2
februarie (Luca 2, 22 s.u.).
9. Floriile, Duminica Stalparilor sau a Floriilor, cu o saptamana inainte de
Pasti, ziua intrarii triumfale a Domnului in Ierusalim, inainte de Patimi
(Matei 21, 1-10 si Ioan 12, 12-18).
In aceasta zi se aduc la biserica, se binecuvanteaza si se impart stalpari sau
ramuri verzi de salcie, in amintirea ramurilor de finic cu care multimile au
intampinat pe Domnul la intrarea Lui in Ierusalim; ele sunt totodata simbolul
(semnul) biruintei impotriva mortii castigata de Domnul.
10. Tot intre praznicele imparatesti se numara, de obicei, si Inaltarea Sfintei
Cruci, la 14 septembrie.
Primele trei sarbatori si a noua sunt sarbatori miscatoare, sau schimbatoare,
adica data lor depinde de data Pastelui, care se schimba in fiecare an;
celelalte sunt sarbatori cu data fixa, adica ele cad in fiecare an in aceeasi
zi a lunii, dar nu in aceeasi zi din saptamana.
290. Care sunt praznicele Maicii Domnului, adica sarbatorile mai
insemnate inchinate Sfintei Fecioare?
Acestea sunt patru, si anume:
1. Nasterea Maicii Domnului, sau Sfanta-Maria mica, la 8 septembrie.
2. Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, Vovidenia sau Ovedenia, la 21 noiembrie.
3. Buna-Vestire sau Blagovestenia, la 25 martie.
4. Adormirea Maicii Domnului, sau Sfanta-Maria mare, la 15 august. Aceste
sarbatori sunt zugravite de obicei pe tampla sau catapeteasma bisericii, in
randul sarbatorilor domnesti, fiind deci socotite ca praznice imparatesti,
deoarece Sfanta Fecioara e imparateasa Cerului, fiind cea mai aleasa dintre
sfinti.
291. Care sunt sarbatorile sfintilor mai alesi din cursul anului?
Sunt urmatoarele:
1. St. Marele Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, la 26 octombrie.
2. Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, la 8 noiembrie.
3. Sf. Marele Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, la 6 decembrie.
4. Sf. Arhidiacon si intaiul mucenic, Stefan, la 27 decembrie.
5. Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei-Capadociei, la 1 ianuarie.
6. Sf. Ioan Botezatorul, Proorocul si inainte Mergatorul Domnului, la 7
ianuarie.
7. Sf. Marele Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, la 23 aprilie.
8. Sf. Imparati Constantin si maica sa, Elena, la 21 mai.
9. Sf. Apostoli Petru si Pavel (Sanpetru), la 29 iunie.
10. Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, la 20 iulie.
In unele calendare de perete mai noi, atat Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul,
cat si Taierea capului Sf. Ioan sunt insemnate cu cruce neagra, deci ca
sarbatori bisericesti fara tinere. La Sfinti, se serbeaza, de obicei, ziua
mortii lor, care e socotita ziua nasterii lor spre cele vesnice.
292. Cum trebuie sa tinem sarbatorile?
In primul rand dand ragaz trupului si mintii sa se odihneasca si sa se reculeaga
din valmasagul treburilor si grijilor lumesti. Al doilea, prin mergerea la
biserica, pentru a lua parte la sfanta slujba. Al treilea, prin folosirea
timpului ce ne mai ramane, cu grija pentru cele ale sufletului, cu fapte de
milostenie (ajutorarea saracilor, cercetarea bolnavilor s.a.), sau cu
indeletniciri pioase si ziditoare de suflet, ca de pilda, participarea la
adunari de invatatura crestina si de sporire in virtute, citire din Sfanta
Scriptura sau din carti cu cuprins folositor597 (Marturisirea de credinta...,
partea III, Raspuns la intreb. VII, trad. cit., p. 144.).
Back to: “Catehism”