INVĂŢĂTURA
DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ
LEGEA MORALA
13. Ce trebuie sa cunoasca credinciosul pentru a putea savarsi
fapte bune, dupa voia lui Dumnezeu?
Vorbind despre dragostea crestina, am spus ca ea trebuie sa se arate indeosebi
prin fapte bune. Savarsirea faptelor bune inseamna insa implinirea voii lui
Dumnezeu. Astfel, pentru a savarsi fapte bune, omul trebuie sa cunoasca voia
lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu o poate cunoaste prin legi.
14. De cate feluri sunt legile?
Legile sunt, dupa izvorul lor, de doua feluri:
1) Legi dumnezeiesti si 2) Legi omenesti.
Legile dumnezeiesti cuprind: 1) Legea vesnica; 2) Legea morala fireasca si 3)
Legea morala pozitiva, data omului prin descoperirea dumnezeiasca a Vechiului
Testament si a Noului Testament.
Legile omenesti cuprind: 1) legi bisericesti si 2) legi civile. Sa vedem, pe
scurt, ce sunt aceste legi.
Legea vesnica
Dumnezeu a creat lumea dupa un plan pe care El, ca fiinta vesnica, 1-a intocmit
din veci si-1 indeplineste in timp prin Pronia Sa, intr-o ordine stabilita de
El de asemenea din veci (ordinea universala). Potrivit acestui plan, fapturile
se indreapta in chip natural catre Creatorul lor.
Planul sau ordinea aceasta, izvorata din veci din nemarginita intelepciune si
voie dumnezeiasca, dupa care se conduc toate creaturile spre indeplinirea
scopului dat lor, se numeste legea vesnica sau eterna. Despre ea se spune in
Sfanta Scriptura: „Eu am fost din veac intemeiata, de la
inceput, inainte de a se fi facut pamantul” (Pilde 8,
23).
15. Cum este legea vesnica?
Legea vesnica este: 1) de neaparata trebuinta, fiindca Dumnezeu, Care este
Fiinta desavarsita, nu poate sa creeze fapturile si sa le dea si un scop fara
sa le randuiasca pe toate spre indeplinirea acelui scop; 2) neschimbatoare,
fiindca neschimbator este Dumnezeu in hotararile voii Sale; 3) universala,
adica ea cuprinde toate fapturile, intreg universul.
Dupa credinta noastra, pe temeiul acestor insusiri, legea vesnica este izvorul
tuturor legilor din univers: al celor fizice, pentru lumea materiala si pentru
fapturile necuvantatoare, si al celor morale, pentru fapturile inzestrate cu
judecata si voie libera.
Legile date pentru om se numesc legi morale, fiindca se indeplinesc cu voia
personala a omului, adica cu cunostinta si libertate, pe cand legile fizice se
indeplinesc de la sine.
Deci, voia lui Dumnezeu, cuprinsa in legea vesnica, se face cunoscuta prin
legile fizice si prin legea morala, care este de doua feluri: fireasca si
suprafireasca.
16. Ce este legea morala fireasca?
Dupa credinta crestina, legea morala fireasca este legea intiparita de Dumnezeu
in inima omului odata cu crearea lui, si care poate fi descoperita prin lumina
fireasca a mintii omenesti.
17. Ce foloase aduce omului legea morala fireasca?
In temeiul acestei legi, omul, din fire, poate deosebi binele de rau, virtutea
de pacat, dreptatea de nedreptate, ceea ce trebuie facut de ceea ce nu trebuie
facut. Poruncile ei se pot cuprinde in: a face binele si a evita raul.
18. Unde se vorbeste despre aceasta lege?
Despre aceasta lege se vorbeste limpede in izvoarele Descoperirii dumnezeiesti:
Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Sfantul Apostol Pavel, scriind romanilor: „Cand
paganii, care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi
sunt loru-si lege, ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin
marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii
apara”
(Rom. 2, 14-15), ne spune limpede ca si oamenii care nu au lege scrisa de la
Dumnezeu au totusi legea morala scrisa in inimile lor, de care ei, daca voiesc,
asculta, iar daca nu voiesc, nu asculta. Cand asculta de ea, atunci marturia
cugetului lor, dupa ce se cerceteaza pe sine, ii dezvinovateste, iar cand nu
asculta, aceeasi marturie a cugetului ii invinovateste.
Despre legea morala fireasca vorbeste si Sfantul Ioan Gura de Aur, rand spune: „Dumnezeu
a dat omului o constiinta si cunostinta neinvatata a binelui si a raului, asa
ca noi nu mai trebuie sa invatam ca desfranarea este ceva rau si cumpatarea
ceva bun; aceasta o stim de mai inainte, si anume de la inceput”620
(Sfantul Ioan Gura de Aur, Catre poporul antiohian, Cuv. 12, Migne, P. G.,
XLIX, col. 431).
Dupa credinta noastra, legea morala fireasca este sadita, deci, in insasi firea
omului si lucreaza in fiecare om, oricine si oricum ar fi el, invatat ori
neinvatat. La cunostinta ei omul ajunge indata ce incepe a gandi. Legea morala
fireasca se poate intuneca prin pacate, dar ea nu se sterge niciodata cu totul
din inima omului.
Izvorand din voia neschimbatoare a lui Dumnezeu, legea morala fireasca este si
ea neschimbatoare. De ea omul trebuie sa tina seama neaparat, fiindca prin ea
cunoaste mai intai voia lui Dumnezeu si fiindca ea ii arata ce este potrivit
sau nepotrivit cu firea si cu vrednicia lui de cea mai inalta faptura
pamanteasca.
Pentru aceasta toate legiuirile bisericesti tin seama de poruncile legii
morale.
19. S-a pastrat legea fireasca in toata curatia ei?
Noi credem si marturisim ca legea morala fireasca nu s-a pastrat in toata
curatia ei, asa cum a sadit-o Dumnezeu in inima omului, ci s-a intunecat prin
pacat. Adica omul, in urma pacatului stramosesc traind o viata pacatoasa, nu
mai auzea limpede glasul ei si se indepartase de ea. De aceea, Dumnezeu, in
nemarginita Sa dragoste, voind indreptarea omului, i-a venit in ajutor, dandu-i
pe calea Descoperirii dumnezeiesti legea din afara, legea pozitiva. Prin aceasta
lege, Dumnezeu Si-a facut cunoscuta voia Sa in chip direct si amanuntit, ca
indreptar pentru viata omului; i-a redesteptat omului constiinta adormita prin
pacat, ca sa fie mai cu bagare de seama la savarsirea faptelor si totodata i-a
sporit cunostintele despre felul cum trebuie sa traiasca si sa lucreze pentru
infaptuirea scopului sau. Despre legea aceasta citim in Sfanta Scriptura: „Dupa
ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit
parintilor nostri prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait
voua, prin Fiul” (Evr. 1, 1-2).
Astfel, dupa timpul in care s-a dat si dupa deplinatatea ei, legea morala
pozitiva - adica legea data omului prin Descoperirea dumnezeiasca - se imparte
in legea Vechiului Testament si in legea Noului Testament.
20. Ce cuprinde legea Vechiului Testament?
Legea Vechiului Testament cuprinde porunci morale, ceremoniale si civile, date
cu scopul de a intretine comuniunea dintre credincios si Dumnezeu si a pregati
pe credinciosi pentru rascumpararea lor prin Hristos.
Poruncile ceremoniale, cultul religios al poporului evreu, care doar
preinchipuiau lucrarea mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, fiind - cum
spune Sfanta Scriptura - numai „umbra bunurilor viitoare”
(Evr. 10, 1), au incetat odata cu venirea Mantuitorului.
In privinta lor, Marturisirea de credinta a Bisericii Ortodoxe spune: „Dupa
cum umbra se retrage cand soseste adevarul, tot asa au trecut si ele si
crestinii nu au indatorirea sa le implineasca”621
(Marturisirea de credinta a Bisericii Ortodoxe, Partea a treia, raspuns la
intrebarea 47, trad. de Alexandru Elian, Editura Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1981, p. 163).
Tot asa au incetat si poruncile civile, fiindca ele priveau numai buna
ocarmuire a poporului evreu, al carui stat a fost distrus de poporul roman, la
anul 70 dupa Hristos.
Au ramas insa poruncile morale, care formeaza partea cea mai insemnata a legii
Vechiului Testament. Acestea au fost descoperite de Dumnezeu treptat, prin
diferiti alesi ai Lui si indeosebi prin poruncile date lui Moise. De aceea,
legea morala a Vechiului Testament se mai numeste si legea mozaica. Legea
aceasta este cuprinsa pe scurt in cele 10 porunci dumnezeiesti - Decalogul -
descoperite de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai (Iesire 20).
Poruncile au fost scrise de insusi Dumnezeu, pe doua table de piatra. Prima
tabla cuprinde cele dintai patru porunci, despre datoriile catre Dumnezeu, iar
a doua tabla cuprinde celelalte sase porunci, despre datoriile fata de
aproapele.
Legea morala a Vechiului Testament incepe, deci, cu Dumnezeu si cu datoria de
a-L iubi, si se incheie cu pofta rea a inimii si cu datoria de a nu o lasa sa
prinda stapanire in om. Cu aceasta se spune ca toata plinirea legii pleaca din
dragostea catre Dumnezeu, iar calcarea ei, din pofta rea a inimii care uita de
Dumnezeu.
Decalogul este cea dintai lege scrisa a Vechiului Testament si, totodata, cea
mai inalta lege morala data pana la Domnul nostru Iisus Hristos. Ea ramane
valabila pentru toate timpurile, fiindca cele 10 porunci sunt poruncile legii
firesti, pe care Dumnezeu le aduce la cunostinta credinciosilor intr-un chip
mai limpede si mai hotarat.
21. Cele 10 porunci stau la temelia vietii morale a crestinului?
Da. De aceea, pentru a sti cum sa-si intocmeasca viata potrivit vointei lui
Dumnezeu, pentru a-si castiga mantuirea, crestinul trebuie sa cunoasca si sa
pazeasca cele 10 porunci.
Tanarului care intrebase pe Mantuitorul ce sa faca pentru ca sa dobandeasca
viata de veci, Mantuitorul ii raspunde: „De vrei sa
intri in viata, pazeste poruncile” (Matei 19,
17).
Intelegerea buna a celor 10 porunci se poate castiga, insa, numai privindu-le
in lumina desavarsita a Noului Testament, adica in lumina legii morale
evanghelice sau crestine.
De aceea, inainte de a trece la talcuirea celor 10 porunci, e nevoie sa
cunoastem legea morala a Noului Testament.
22. Ce este legea morala a Noului Testament?
Ea este legea descoperita de Domnul nostru Iisus Hristos, prin care se aduce la
cunostinta credinciosului, in chip desavarsit, voia lui Dumnezeu. Cu legea
Noului Testament, Domnul nostru Iisus Hristos desavarseste legea Vechiului
Testament, precum insusi spune: „N-am venit sa
stric (legea), ci sa implinesc” (Matei 5, 17).
Legea Vechiului Testament era „sfanta si dreapta si buna”
(Rom. 7, 12), dar numai „calauza spre Hristos”
(Gal. 3, 24). Rostul ei era de a trezi in credincios constiinta starii de pacat
si dorinta dupa mantuire. Ea a deschis ochii credinciosului ca sa vada mai
limpede pacatul, sa cunoasca mai bine starea pacatoasa in care se afla si i-a
facut mai vie dorinta dupa Mantuitorul, Care avea sa-1 izbaveasca din starea
atat de nefericita in care se gasea. Ea da deci cunostinta pacatului, dar nu si
puterea de a-1 birui si de a ne indrepta inaintea lui Dumnezeu. Citim in Sfanta
Scriptura: „Din faptele Legii nici un om nu se va
indrepta inaintea Lui, caci prin Lege vine cunostinta pacatului”
(Rom. 3, 20). De aceea legea morala a Vechiului Testament avea nevoie de
desavarsirea adusa de Mantuitorul, prin legea morala a Noului Testament (legea
Evangheliei sau legea crestina).
23. In ce se cuprinde aceasta desavarsire?
Desavarsirea aceasta se cuprinde, pe scurt, in urmatoarele:
1) Legea Noului Testament, prin jertfa Mantuitorului de pe Cruce, a adus
omenirii mantuirea, pe care legea Vechiului Testament numai a pregatit-o;
2) Sfintele Taine impartasesc harul dumnezeiesc, dand credinciosului puterea de
a birui pacatul si de a implini toata legea morala, spre a-si dobandi
mantuirea: „Evanghelia lui Hristos este putere a lui
Dumnezeu spre mantuirea a tot celui ce crede” (Rom. 1, 16);
3) Se ridica peste ingustimea legii Vechiului Testament si cheama la mantuire
toate popoarele pamantului: „Nu mai este iudeu, nici elin... pentru
ca voi toti una sunteti intru Hristos Iisus” (Gal. 3, 28);
4) Aduce porunca dragostei celei mai desavarsite. Pe cand in legea Vechiului
Testament dragostea era restransa numai la poporul iudeu, in legea Noului
Testament dragostea cuprinde pe toti oamenii, fara nici un fel de deosebire: „Caci
daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii
acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult?
Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti dar voi desavarsiti precum si Tatal
vostru Cel ceresc desavarsit este” (Matei 5,
46-48). Asemenea si Sfantul Apostol Pavel spune: „Nu te lasa
biruit de rau, ci biruieste raul cu binele” (Rom. 12,
21);
5) Pe temelia dragostei, legea Noului Testament stabileste intre credincios si
Dumnezeu legatura dintre fiu si parinte, inlaturand starea de frica ce stapanea
in legea Vechiului Testament;
6) Legea Noului Testament cere ca aprecierea faptelor sa nu se faca dupa partea
lor exterioara, ci si dupa gandul din care pornesc ele. Fapta buna sa nu fie
fatarnica, ci sa izvorasca din inima curata. Intre gand si fapta sa fie cea mai
deplina potrivire;
7) Legea Noului Testament desavarseste legea Vechiului Testament si prin
sfaturile evanghelice, care aduc o stare mai inalta de viata crestineasca;
8) Legea Noului Testament este vesnica, fiindca Mantuitorul spune: „Cerul
si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”
(Matei 24, 35).
24. Dar este oare cu putinta a implini o lege atat de
desavarsita?
Da, caci spune Mantuitorul: „Luati jugul Meu asupra voastra si
invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna
sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara”
(Matei 11, 29-30). Sfintii au implinit legea, desi erau si ei oameni ca
ceilalti, dar aveau inima curata si erau plini de dragoste fata de Dumnezeu.
Numai pentru astfel de oameni pazirea legii morale este usoara, mai ales ca
ajutorul lui Dumnezeu nu le lipseste. Aceasta nu inseamna insa ca pazirea legii
nu cere osteneala, dar osteneala aceasta nu o simte cel ce este plin de
dragoste fata de Dumnezeu. Dimpotriva, toata osteneala ii umple inima de
bucurie.
25. Cum trebuie implinita legea lui Dumnezeu?
Legea lui Dumnezeu trebuie implinita in intregime, caci ea este una si toate
poruncile ei sunt date de Dumnezeu. Credinciosul nu trebuie sa aleaga ce i se
pare lui mai insemnat sau mai folositor din ea, caci atunci ar inlocui legea
lui Dumnezeu cu o lege a sa. Sfanta Scriptura spune: „Cine
va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat
fata de toate poruncile” (Iacov 2, 10). Pentru o singura vina,
Moise a fost pedepsit sa nu intre in pamantul fagaduit. Pentru o singura
minciuna, Anania si Safira au fost pedepsiti cu moartea (Fapte 5, 1-10).
Legea lui Dumnezeu trebuie, apoi, implinita necontenit, adica in toate
imprejurarile vietii, fiindca numai asa isi dovedeste credinciosul dragostea sa
puternica fata de Dumnezeu, binefacatorul sau cel mai mare.
Si, in sfarsit, ea trebuie implinita cu toata bucuria. Fapta, oricat de buna ar
fi, daca e facuta impotriva inimii si cu carteala, nu are nici un pret.
26. Care e cuprinsul legii Noului Testament?
Cuprinsul ei, pe scurt, il arata tot Mantuitorul cand spune: „Sa
iubesti pe Domnul Dumnezeu tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot
cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca
aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. in aceste doua porunci
se cuprind toata Legea si proorocii” (Matei 22,
37-40).
Acelasi lucru il spune Mantuitorul si cu alte cuvinte: „Toate
cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este
Legea si proorocii” (Matei 7, 12). „Aceasta
este porunca Mea: Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu”
(Ioan 15, 12); „Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul
pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul”
(Ioan 13, 34); „Cel ce are poruncile Mele si le pazeste,
acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal
Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui” (Ioan 14,
21).
Deci legea Noului Testament sau legea crestina e cuprinsa in porunca dragostei.
Dragostea de Dumnezeu, aratata prin dragostea de aproapele, aceasta cere
Mantuitorul prin legea Noului Testament, spre a se implini voia lui Dumnezeu.
De aceea, cu drept cuvant, crestinismul este numit religia dragostei.
27. Porunca dragostei nu o gasim si in legea Vechiului Testament?
Porunca dragostei o gasim si in legea Vechiului Testament (Deut. 6, 5; Lev. 19,
18), data chiar cu aceleasi cuvinte ca in legea Noului Testament. Totusi, in
Noul Testament porunca aceasta este noua prin duhul si viata ce se cuprind in
ea. Caci dragostea ceruta de Mantuitorul trebuie sa fie curata si jertfelnica
fata de fiecare om, chiar si fata de necunoscuti, dupa pilda dragostei aratate
de El fata de oameni (Ioan 15, 13). Cu dragostea aceasta crestinul trebuie sa
dezradacineze din sufletul sau orice urma de manie si de ura fata de semenul
sau si sa rasplateasca raul cu binele (Rom. 12, 21).
28. Ce sunt legile omenesti despre care s-a vorbit mai inainte?
Am vorbit pana acum despre legile morale dumnezeiesti, adica despre legile prin
care Dumnezeu Si-a facut in chip direct cunoscuta voia Sa omului, ca indreptar
pentru cugetele si faptele lui.
Dar Dumnezeu Si-a facut cunoscuta voia Sa omului si in chip indirect, si anume
prin legile omenesti, care se impart in: bisericesti si civile.
29. Ce sunt legile bisericesti?
Sunt legile date de Biserica, in virtutea puterii primite de la intemeietorul
ei de a calauzi pe credinciosi in numele Sau si a-i indatora la ascultare
(Matei 10, 40; Luca 10, 16; Ioan 13, 20).
Legile bisericesti sunt alcatuite pe temeiul legii descoperite de Dumnezeu si
nu cer nici mai mult decat ea, nici ceva deosebit de ea. Rostul lor este de a
talcui invataturile Mantuitorului, a indemna la ascultare si la pazirea
poruncilor dumnezeiesti. De aceea, de buna seama, fiecare crestin este
indatorat sa asculte de ele.
Biserica noastra, folosindu-se de dreptul primit de la Mantuitorul, a dat astfel
de legi, dintre care cele mai insemnate sunt canoanele si cele noua porunci
bisericesti.
30. Ce sunt canoanele?
Canoanele sunt legi date de sinoadele ecumenice ale Bisericii si de sinoadele
particulare ale ei, dar intarite de cele ecumenice. Pe temeiul invataturii
Mantuitorului si a Sfintilor Sai Apostoli, canoanele statornicesc felul de
organizare si conducere a Bisericii, precum si drepturile si indatoririle
membrilor ei: clerici, monahi si credinciosi.
Back to: “Catehism”