Părintele Mina Dobzeu
Ce reprezintă botezul lui Nicolae Steinhardt?
O comunicare cerească
De câte ori mi se dă posibilitatea să evoc
botezul părintelui Nicolae Steinhardt, mi se oferă prilejul de a evoca
providenta divină, prin aceea că eu am fost o mână întinsă din partea Bisericiii
Ortodoxe crestine în numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, părintele
Nicolae, să fie o mână întinsă către intelectuali si tineret si să le spună:
"Iată, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfântului Botez, ca Pavel pe
drumul Damascului, căci altfel cum se poate explica starea de fericire pe care
am trăit-o eu, imediat după săvârsirea botezului, de către călugărul meu (preot
Mina), decât că botezul este adevărat, că Sfintele Taine sunt adevărate"
(Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1995, p.85).
Da, vin să spun, căci
aici vedem o mână a proniei dumnezeiesti. Un mod de a ne vorbi, un mod de a
comunica cu noi, fiii Bisericii, fiii Împărătiei Sale, într-o perioadă când
puterea întunericului păgân se abătuse asupra noastră, si omenirea (o treime
din lumea crestină) căzuse pradă puterii antihristice. Soarele, Evanghelia lui
Hristos a fost umbrită de întunericul ideologiei materialiste, comuniste.
Ierarhia bisericii a fost dată la pământ de pe firmamentul Bisericii Ceresti,
iar societatea crestină fusese însângerată, iată ce putem spune diferitelor
categorii sociale din Răsărit, care au pătimit ca si Nicolae Steinhardt, pe
când se afla în penitenciarul Jilava, în anul 1960.
La acelasi penitenciar,
mă aflam si eu în acea perioadă, în celula 18 de pe reduit. Era o celulă foarte
aglomerată, paturile supraetajate la trei nivele, eu aveam patul la etajul al
treilea; când, într-o noapte, usa se deschide cu zgomot si este împins în
celulă un om cu bocceaua sub brat, înspăimântat si nedumerit, nestiind ce are
de făcut, toate paturile erau ocupate, ba erau si câte doi în pat.
Eu, observându-l, i-am
făcut semn să se urce la mine. El a gândit atunci că nu are altceva de făcut
decât "să se urce ca maimuta pe cracă" (Jurnalul fericirii,
pp.82-84). Îi zic: "Hai, să mai dormim o târă, căci acus se face
ziuă". "Multe multumiri" – răspunde noul venit si se supune
docil.
Dimineata facem
cunostintă, aflu că este evreu si face parte din grupul intelectualilor lui
Constantin Noica. Sunt condamnati pentru că aveau clubul lor si convingeri
crestine si de spiritualitate românească, nefiind de acord cu ideologia
materialistă atee, motiv pentru care au fost condamnati la ani grei de temnită,
pedepsele fiind cuprinse între 10 si 20 de ani închisoare. Evreul fusese
condamnat la 11 ani de închisoare, pentru că era membru al acestui grup (toti
membrii ai Uniunii Scriitorilor) si nu a primit să-i denunte, rămânând fidel
prietenilor săi. Desi nu era crestin si nici de nationalitate română,
scriitorul Steinhardt s-a dovedit a fi un om cu demnitate, rămânând alături de
colegii lui din Uniunea Sciitorilor, apărând alături de ei o cauză dreaptă.
De la început,
detinutul evreu s-a atasat foarte mult de mine, l-a impresionat faptul că eu
n-am manifestat nici un fel de retinere fată de persoana sa, chiar dacă el era
un evreu, iar eu un preot monah crestin. De asemenea l-a impresionat si faptul
că eu eram condamnat tot pe motiv că luasem atitudine fată de abuzurile
autoritătilor comuniste manifestate vis-a-vis de biserică. Aceasta a fost
pentru el un sprijin moral, întărindu-se în convingerea că nu a gresit când a
ales să lupte pentru o cauză dreaptă.
"Iată cu adevărat
israelitean în care nu este viclesug" (Ioan 1, 46-48). Da, Nicolae
Steinhardt a aflat pe cel despre care a scis Moise în lege. Iar Domnul îl
scoate în evidentă arătând că este cu adevărat fără viclesug. Când l-a chemat
Domnul, el a răspuns cu dăruire până la jertfă, cu o mortificare întreită. Da,
de trei ori – a dat dovadă că acceptă lepădara de sine (mortificarea) si anume:
când s-a hotărât să
rămână fidel grupului alcătuit din oameni de cultură crestini si români, fără
să-i trădeze,
când a cerut botezul
crestin, renuntând la Legea Vechiului Testament;
când a cerut să depună
votul monahal în Mănăstirea Rohia, lepădându-se întru totul de duhul
lumesc.Iată că Domnul ne cercetează prin grupul de intelectuali care s-au
dovedit solidari în credinta lor, mărturisindu-o chiar cu pretul vietii. Pentru
aceasta Domnul de confirmă cerdinta lor si atitudinea lor statornică si demnă
pe care o scoate în evidentă prin faptul că îl cheamă pe Nicolae Steinhardt la
botez. Arătând că botezul este adevărat si adevărate sunt toate Sfintele Taine.
Deci, cu alte cuvinte, si voi cei din grupul lui Noica apărati o cauză dreaptă
si sfântă.
Autenticitatea
botezului crestin, a prezentei harului în Sfintele Taine este confirmată si de
starea de fericire pe care Nicolae Steinhardt o trăieste imediat după botez.
Iată cum ne vorbeste Domnul într-o perioadă foarte critică, când în mod grav,
în special intelectualii se lepădau de credintă, propagând ateismul si
rationalismul păgân.
Da, Domnul ne vorbeste
prin israeliteanul în care cu adevărat nu este viclesug. "Vedniti la
Hristos, eu l-am aflat pe Mesia despre care a scris Moise în Lege".
Am vrut prin prezentarea
de fată să atrag atentia intelectualilor si tineretului despre felul cum ne
vorbeste Domnul. Intelectualii din grupul Noica au mărturisit credinta, iar
Domnul le răspunde că într-adevăr credinta lor este sfântă si dreaptă. Luptati
pentru credinta cea dreaptă, apărati credinta cea adevărată.
As vrea să fie cele
spuse un imbold pentru ca si noi, astăzi, să facem mai mult apărarea dreptei
credinte.
Cel mai mic mic între
muritori, Arhimandrit Mina Dobzeu
10 aprilie 2000, Mănăstirea
"Sfintii Apostoli Petru si Pavel" - Husi – judetul Vaslui