Televizorul - o cetate a Sodomei
"Fericit barbatul a carui nadejde este
Numele Domnului si n-a privit la desertaciuni si la nebunii mincinoase".
(Ps. 39, 6)
Mass-media este o
putere. Dintre mijloacele ei, cel mai mare impact il are televizorul. Ca aparat, televizorul este o inventie a
mintii omenesti, in sine nu nociva, folosirea lui insa in ultimii unsprezece
ani la noi si ultimii treizeci de ani in Occident l-a transformat pentru suflet
in cea mai distructiva arma din lume.
Televizorul nu are functia
de divertisment, informatie, cultura, etc., ci de a forma un om nou, spalat de
tot ce e bun. El are o lucrare religioasa, o influenta spirituala. El a reusit
ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel: sa uneasca toata omenirea in
ceea ce nu este Dumnezeu. Atunci (la Turnul Babel), ca sa-i opreasca de la rau,
Dumnezeu a impartit limbile, iar astazi prin televizor, de la un capat al
pamantului la celalalt, o singura limba huleste tot ceea ce este sfant.
Televizorul
desfiinteaza pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului si Il inlocuieste
cu toate pornirile dracesti. Televizorul nu introduce in om o singura patima,
ci toate patimile mari - sodomia, curvia, iubirea de aur, setea de sange, hula
impotriva Duhului Sfant, egoismul, setea de putere si de slava desarta, si pe
cele mici (care de fapt nu sunt mici): lenea, judecata aproapelui,
superficialitatea, curiozitatea nefolositoare. Telenovelele sunt specializate
in amplificarea acestei ultime patimi.
Televizorul nu
inghite indivizi, ci popoare intregi. Nu e mai pacatos un televizor decat un
bordel, dar are putere mai mare decat acesta, pentru ca in fiecare casa
introduce un bordel in care intra cu usurinta toti (parinti si copii), la orice
ora.
Omul intra in contact
cu lumea prin cinci simturi: vaz, auz, miros, gust, pipait. Dintre aceste
simturi, vederea este cea prin care intra cele mai multe informatii.
Personalitatea omului este dependenta de ceea ce primeste prin acest simt.
Acesta este motivul pentru care nu ne ocupam de radio, care nu are puterea de
impact a televizorului. Radioul se adreseaza auzului. Televizorul se adreseaza
vazului in primul rand, dar si auzului. Este mai periculos decat ziarele.
Acestea se adreseaza vazului, dar imaginile sunt nemiscatoare - par moarte.
Imaginile de la televizor sunt vii, se misca; de aici vine puterea lor.
Omul nu isi da seama
ca nu priveste imaginile de la televizor la rece, ci acestea intra in viata lui
interioara, pe care o influenteaza, o modeleaza (spune-mi cu cine te-nsotesti,
ca sa-ti spun cine esti!). In timp, se produce o simbioza intre om si
televizor, o intovarasire, in care insa primul este factor pasiv. Omul este un
material care se lasa, fara sa-si dea
seama, prelucrat in duhul tovarasului si stapanului sau. De aceea televizorul
devine de fapt adevaratul Dumnezeu al omului, caruia i se inchina, ii slujeste,
pe care il asculta, chiar daca este botezat in numele Sfintei Treimi. Dumnezeul
adevarat este Cel cu care ai o legatura constienta. Cei carora li se pare ca
exagerez, sa faca o comparatie intre timpul pe care il petrec in fata micului
ecran si timpul pe care il petrec in fata icoanei, in rugaciune.
Este televizorul
vinovat de toate relele din lume? Oare el le-a adus? Nu. Dar el amplifica la
maxim raul in lume, il rafineaza, il generalizeaza, ii da o putere nemaivazuta
pana astazi. Raul exista si fara televizor, dar nu avea forta si intinderea de
astazi.
"Sunt oare numai
rele la televizor?"
Sunt si bune, dar
amestecate cu cele rele, deci nu mai sunt bune. Unde raul e amestecat cu binele,
nu e locul lui Dumnezeu, ci al diavolului. Adam, cand a mancat din pom, a
cunoscut si binele si raul, dar a ajuns rob numai al raului. Un doctor
ginecolog care face chiuretaje nu va scapa de osanda lui Dumnezeu pentru ca a
ajutat pe unele femei sa nasca. Cand pe aceeasi conducta (ecranul
televizorului) curge apa de izvor curata si mizeria dintr-un grajd de vite, cel
care se adapa de acolo ce gust va simti: al apei sau al baligarului? Comparatia
intre televizor si aceasta conducta pare dura, dar in privinta filmelor
pornografice si semipornografice este cea mai elocventa si exprima realitatea.
Omule, care te uiti la televizor, trebuie sa
stii ca ceea ce vezi acolo inghiti, si incet, incet, vei ajunge sa fii si tu
ceea ce inghiti!
Daca intr-o revista de
patru pagini toate sunt umplute de articole crestine, iar jos pe ultima pagina
se da un numar de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este
anticrestina ("Nu puteti sluji Lui Dumnezeu si lui mamona" Matei 6,
24).
"La televizor
sunt si lucruri bune, noi le alegem de cele rele". Ca sa alegi, trebuie un
criteriu, in functie de care sa te orientezi in privinta binelui si raului.
Adultii (peste 40 de ani), care n-au crescut cu mizeriile de la televizor, s-ar
putea sa aiba un criteriu in bunul lor simt. Dar daca nu sunt bine ancorati
intr-o viata religioasa, vor fi si ei foarte ingaduitori in privinta raului. Ce
criteriu are insa generatia tanara (sub 30 de ani), care din copilarie s-a
hranit cu filme erotice si de groaza? Personalitatea adolescentului se va forma
pe aceasta temelie spurcata si subreda. Raul si binele sunt amestecate in capul
lui. El nu va apuca niciodata varsta discernerii binelui de rau, pentru ca n-a
trait niciodata numai in bine. In lumea fizica, pentru a vedea un obiect mai
bine, trebuie sa te apropii de el. In lumea spirituala, aceasta lege este
valabila numai in cazul virtutilor. In ceea ce priveste pacatul, nu-l poti
vedea decat daca te distantezi de el. Acesta este motivul pentru care sfintii
isi plang pacatele si se marturisesc ca fiind pacatosi, iar homosexualii fac
parada si cer drepturi.
Televizorul nu este
un singur drac, ci iadul intreg. Cand a aparut televizorul, marele stat major
al iadului a primit cea mai placuta surpriza din istorie. Nu se astepta sa-i
procure insusi omul masina cea mai capabila sa-i rezolve toate intentiile.
Televizorul e
periculos nu pentru ca ne arata rele, ci pentru ca ne invata sa facem rele.
Dintre toate relele
televizorului, doua sunt cele mai mari:
- desfranarea
- calomnierea si distrugerea
psihologica a oricarei persoane, idei, intentii sau institutii.
Cum intra prin micul ecran desfranarea in om?
Orice imagine care
apare pe retina este transmisa sufletului. Cele trei puteri ale sufletului
(ratiune, sentiment, vointa) sunt toate colorate potrivit imaginii primite.
Imaginea sexi determina ratiunea sa treaca incet prin etapele urmatoare: la
inceput respinge ceea ce a vazut, apoi accepta imaginea, si la urma o aproba -
bariera ratiunii a fost doborata.
Simtirea mai intai se
scarbeste de mizeria de acolo, apoi este indiferenta, iar la urma doreste sa
faca ce a vazut.
Vointa, nemaifiind
condusa de ratiune si intarita de afectivitate, trece si ea de la impotrivire
la cautarea desfranarii. Aceasta trecere se face in timp, daca omul vede mai
multe filme si secvente cu tenta pornografica. Biruinta pornografiei asupra
psihicului este la nivel constient si subconstient. In subsolurile fiintei, in
subconstient, videoteca pornografica produce miscari care se ridica in
constient si-l determina pe om sa faca unele lucruri cu o putere despre care nu
stie de unde este si careia nu i se poate impotrivi. De exemplu, un tanar care
inainte, cand trecea pe langa o taraba cu carti, cauta romanele lui Sadoveanu
sau poeziile lui Eminescu, astazi cauta manualele chinezesti de initiere
sexuala. Privirea unei femei care inainte nu-l tulbura astazi trezeste in el
dorinte josnice. Privirea este schimbata de acumularea pornografica din
subconstient. Personalitatea intreaga este pecetluita cu "numarul fiarei"
(Apoc. 13, 8).
Imaginatia este
terenul in care influenta televizorului
se vede cel mai bine. Filmele lucreaza aici in doua moduri: unii tineri,
vazand de ce anume sunt capabili eroii lor, capata complexe de inferioritate
fata de sexul opus, se vad urati, incapabili de vitejii prea mari in domeniu,
devin necomunicativi, inchisi in ei insisi, tristi, si recurg la manifestari
sexuale (onanie si altele inrudite cu ea), in care n-au nevoie de partener.
Altii (bine indoctrinati de filme) devin obsedati de desfranare, incapabili de
cenzura si cu manifestari sexuale care depasesc in rafinament Sodoma si Gomora.
Unii ca acestia, daca se casatoresc, vor spurca patul conjugal si vor aduce pe
lume copii cu mari probleme psiho-fizice. Casatoriile in care se fac pacatele
sodomice nu rezista in timp. Daca acestea ar fi cazuri izolate, n-ar fi raul
asa de mare. Din pacate, s-au extins aceste perversiuni pe care Dumnezeu le-a
pedepsit in Sodoma si Gomora cu foc si smoala. Cine le-a extins? - televizorul,
educatorul poporului nostru.
Iata ca, treptat,
imaginea de la televizor devine viata. Treptat, imaginarul a transformat
realul. Ceea ce am prezentat schematic mai inainte (modul in care omul este
invadat de pornografie) este stiut cu mult mai bine de regizorii acestor filme.
Dovada faptului ca stiu este insusi rezultatul obtinut. Deci care este scopul
acestor filme? Sa faca din fiecare cetatean al imparatiei lui Dumnezeu
(crestinii botezati) un locuitor al Sodomei (aceasta este pecetea fiarei
apocaliptice).
De ce in primul rand
desfranare si nu alte pacate?
Nimic nu-l
desfigureaza pe om sufleteste atat de mult ca desfranarea, nimic nu-l distruge
mai repede si ireversibil, nimic nu-L scarbeste pe Dumnezeu la un om mai mult
decat pacatul acesta. Au avut nevoie oamenii, atatea mii de ani de cand e
omenirea, de televizor pentru a se inmulti? Nu. Dar scopul prezentei in fiecare
film a acestor imagini este unul contrar: distrugerea omenirii. Se stie ca
desfranarea reduce natalitatea. In bordeluri, unde este cea mai intensa activitate
procreatoare, nu se naste nici un copil. Mama si amanta sunt doua posturi ale
femeii care se exclud.
Iata un exemplu spre
a arata cum rafineaza televizorul pacatul curviei: in urma cu cateva zeci de
ani, in filmele de dragoste, romantice, erau reprezentati tineri care-si
marturiseau sentimentele, dar in privinta manifestarilor fizice totul se
reducea la o privire calda sau o imbratisare nevinovata. Au aparut apoi
saruturile din ce in ce mai lungi, mai apetisante si mai dese. Incet, incet, au
aparut femeile semiimbracate, dezbracate si scenele erotice din ce in ce mai
"curajoase" si mai variate. Astazi exista o adevarata arta si
industrie a pornografiei (foarte banoasa). Raul nu s-a oprit aici. A aparut
dupa 1989 la noi in tara cuvantul "homosexual". Prima reactie a fost
de scarba. La televizor au aparut intai aluzii ironice (lumea radea pe seama
lor, dar cenzura constiintei a fost doborata), apoi filme cu personaje centrale
homosexuali, spectacole vesele si interviuri. Mesajul lor este ca si ei sunt
oameni ca si noi, obisnuiti, ba chiar cu unele calitati deosebite, iar
pornirile lor sexuale nu sunt nici pacate, nici manifestari patologice, ci
alternative "cumsecade" la manifestarile heterosexuale. A fost atins
aici un alt prag al raului.
Trebuie stiut: daca
toti oamenii de pe pamant ar savarsi acest pacat, el ar ramane la fel de grav -
pacat strigator la cer (Levitic 18, 2; 20, 13). Daca toti oamenii dintr-un oras
savarsesc pacatul acesta, el este la fel de grav ca si cum lar savarsi numai
unul. Dar multimea nu judeca in felul acesta, ea crede ca ceea ce fac cei mai
multi este bine (spiritul de turma). Inaintarea in rau continua, desi a ajuns
deja foarte departe. Au inceput sa apara (deocamdata sporadic) secvente, aluzii
la pacatul desfranarii cu animale.
Nimeni nu poate sa
ajunga un mare pacatos doar intr-o zi. Diavolul stie lucrul acesta si
actioneaza in consecinta: darama treptat toate puterile bune ale sufletului si
ridica pe locul lor templul sau. "Imparatia lui Dumenzeu este inlauntrul
vostru", spune Mantuitorul. Tot acolo vrea si cel rau sa isi zideasca
imparatia sa.
Legislatia, cata
vreme a ramas supusa legilor divine, a fost categorica in privinta acestui
pacat: pedeapsa cu moartea in Vechiul Testament; ulterior a fost pedeapsa cu inchisoarea. Acum
practica homosexuala nu este pedepsita de lege. Raul nu se opreste aici, pentru
ca mai sunt bariere care trebuie sa cada. Homosexualii vor sa infieze copii (va
dati seama la ce este supus un copil care are parinti doi barbati), vor sa se
casatoreasca in biserica, vor sa fie hirotoniti preoti, vor legiferarea
pedofiliei. Sunt o minoritate care cere drepturile ce-i permit sa ajunga
majoritate, ca sa poata atunci sa impuna legi. In Sodoma si Gomora, Dumnezeu a
coborat foc din cer pentru ca locuitorii cetatilor (cetati bogate) nu numai ca
faceau acest pacat, ci ii fortau pe toti cei ce veneau acolo sa savarseasca si
ei raul.
Cum se distruge o persoana nevinovata prin
televizor:
Emisiunile
calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg. Aceste
emisiuni, insa, creeaza atitudini ostile fata de persoana vizata. Chiar daca
dupa zece emisiuni mincinoase apare o emisiune care restabileste adevarul,
samanta raului a fost aruncata. Omul, inconjurat de neincredere, suspiciune si
dusmanie din partea celorlalti, incepe sa-si piarda echilibrul launtric chiar
daca este nevinovat. Minciunile spuse
despre el, acuzatiile de care nu se poate apara si sentimentul neputintei il
darama launtric. Nu numai oameni, dar si idei si institutii pot fi distruse
prin aceasta metoda. Iata ce forta au la indemana cei care conduc televiziunea
in Romania si in lume.
Cine amendeaza un
ziar sau un post de televiziune pentru
calomnierea unei persoane? Cine da certificat de corectitudine oamenilor care
lucreaza in massmedia?
Desenele animate - nevinovate numai in
aparenta, au caracter hipnotic, inrobesc sufletul copilului. Creeaza viciul
privirii la televizor. Copiii sub 12 ani se uita la desene animate, intre 12-14
ani la filmele pentru copii, intre 14-16 ani la filme de actiune, de razboi,
dupa 16 ani (perioada pubertatii) la filme pornografice si filme de groaza. In
afara de aceasta, desenele animate de astazi umbla la conceptia copilului
despre Dumnezeu si lume. In unele desene animate, eroul principal
"Demonica" este un personaj pus pe pozne si, chiar daca are cornite,
este simpatic. Potrivit invataturii crestine insa, demonul, chiar mic daca
este, (demonica) nu slujeste binelui.
Robotii cu ochi rosii
si aripi (dracii moderni), care se razboiesc intre ei si ucid, inoculeaza
copiilor setea de violenta. Imaginile desenelor animate care se misca cu
repeziciune zapacesc mintea copilului, il fac si pe el sa fie sucit, sa naiba
astampar, ii iau pofta de invatatura. Violenta desenelor animate trece in
realitate. In Rusia sunt astazi 100 000 de copii asociati in grupari ucigase1 .
La noi in Romania, crimele ingrozitoare savarsite de unii copii i-au determinat
pe responsabilii de la televiziune sa insemneze prin buline filmele nocive
pentru copii.
Iata trei exemple care arata cum trece
imaginea micului ecran in realitate.
1. In urma cu cativa
ani a aparut la noi in tara o caseta video intitulata "Sirenele -
satanismul in muzica rock". Autorul acestei casete, grec de origine, fost
cantaret rock, marturiseste ca filozofia de viata si-a format-o pe cand era
copil, din filmele stiintifico-fantastice, care l-au fascinat. Din aceste filme
("Razboiul stelelor" si altele) a tras concluzia ca universul este
condus de doua forte impersonale, a binelui si a raului, care se afla intr-un
neincetat conflict, iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul si gloria.
Autorul acestei casete video face parte dintre putinii inselati care s-au
intors la adevar. Cati tineri insa, care in copilarie s-au "hranit"
cu "Razboiul stelelor", n-au murit fara sa stie ca Dumnezeu este Unul
singur si pretuieste mai mult iubirea decat ura, smerenia decat mandria,
iertarea decat razbunarea?
2. Filmele
stiintifico-fantastice au raspandit in omenire o noua credinta: existenta
extraterestrilor. Astazi nimeni nu se
mai indoieste de existenta lor. Un ieromonah rus din America, Serafim Rose,
arata in cartea "Ortodoxia si religia viitorului" ca aparitiile extraterestre sunt de fapt experiente
mediumistice de natura demonica. Un fel de sedinte de spiritism in care
pamantenii intra in contact cu duhurile rautatii, pentru care nu este nici o
greutate sa ia chipul "cetatenilor" altor civilizatii.
3. Exista astazi in
lume aproximativ 1500 de "vampiri" (cei mai multi in America) -
oameni ce dorm in cosciuge, beau sange, etc. Toti acesti "vampiri"
sunt copiii care odinioara au vizionat filmele de groaza cu astfel de
personaje. Inchipuirea lor a fost atat de marcata, incat a influentat imaginea
asupra realitatii propriei lor persoane. In loc sa se considere oameni si sa
traiasca normal, au ajuns sa vietuiasca efectiv ca vampiri.
Vrajitoarele, condamnate in toate paginile Sfintei Scripturi, astazi isi
demonstreaza abilitatile pe micul ecran, dau interviuri, isi fac reclama si isi
dau adresele. In zilele noastre, oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de
vraji, nu mai cer ajutorul Lui, ci vrajitoarelor, iar astrologia este nelipsita
din programele TV sub forma citirii zodiilor. Iata ce spune in aceasta privinta
Sfanta Scriptura: "Barbatul sau femeia, de vor chema mortii sau de vor
vraji, sa moara neaparat: cu pietre sa fie ucisi, ca sangele lor este asupra
lor" (Levitic 20, 27). "Iar partea celor necredinciosi… si fermecatori… este in iezerul care arde,
cu foc si cu pucioasa" (Apocalipsa 20, 27).
Jocurile de noroc n-ar putea imbogati atat de
repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama altora, multi, dar creduli, daca
n-ar fi fost televizorul. Naivul telespectator, vazand premiile
hiperconsistente vanturate pe micul ecran, se si vede castigatorul unuia dintre
ele. El nu stie ca adevaratii castigatori sunt cei ce organizeaza jocurile.
Putinii premiati culeg firmiturile, iar cei multi raman cu iluziile.
Invazia publicitatii
In vinderea unui
produs pe piata, un rol important il are reclama. Cand un film serial are
succes la public, produsele carora li se face reclama in timpul lui sunt mai
bine vandute, asa incat omul care iubeste un film serial "inghite"
fara sa vrea pe langa acesta si produsul caruia i se face reclama. Ce este rau
in aceasta? Raul este ca televizorul devine, dintr-un mijloc de divertisment,
stapanul intregii noastre vieti, care ne porunceste cum sa ne imbracam, ce sa
mancam, cum sa vorbim, cum sa gandim (Pro TV-ul te hraneste, Pro TV-ul te
imbraca, Pro TV-ul te insoara, Pro TVul te ingroapa).
O firma americana
care comercializa cafea si-a sporit cu mult vanzarile in urma aparitiei la
televiziune a unui serial a carui actiune se invartea in jurul unei cesti de
cafea. Personajele principale ale acestui serial, un tanar si o tanara, au o
pasiune comuna: marca de cafea comercializata de acea firma americana. Pe
masura ce americanii indrageau personajele acestui film, crestea si apetitul
pentru cafeaua cu pricina.
Este uimitoare rabdarea
prosteasca de care dau dovada unii oameni care, pe langa un film de 45 de
minute, inghit 15 minute de publicitate.
Americanizarea
Majoritatea
covarsitoare a filmelor fiind americane, raspandesc stilul de viata american,
strain felului nostru de a fi. Prin aceste filme se face de fapt o co-lonizare
de la distanta, o asimilare, o inghitire a unui intreg popor. Chiar daca cea
mai mare parte a americanilor sunt crestini neoprotestanti, trebuie spus ca aceste filme n-au in ele nici un fel de
nuanta crestina. Sunt pur si simplu pagane si anticrestine.
Stirile, care ar trebui sa fie emisiuni mai
serioase, s-au pervertit si ele. Violentele, uciderile intre rude, morti
terifiante umplu astazi spatiul lor. Ce fel de informatie poate fi aceasta ca
in cutare sat un om beat a venit acasa, a luat toporul si l-a omorat pe tatal
sau, sau altele de acest gen? Aceste stiri sunt de fapt barfe de cea mai
proasta calitate, care inainte se faceau pe la sate de babe inculte, iar astazi
se transmit la ore de maxima audienta de oameni scoliti. Pe de alta parte,
zvonurile ("in ziua cutare va fi un cutremur devastator", "iarna
aceasta va fi polara" etc.) terorizeaza, streseaza pe bietii oameni care
doresc sa afle ultimele noutati. Televizorul este un puternic factor de stres.
Ne cultivam prin televizor? Nimeni nu ajunge
om de cultura pier-zand timpul in fata micului ecran, ci lecturand carti,
tocindu-si coatele. Televizorul cauta cu insucces sa i se substituie actului de
cultura; s-a observat ca dispare interesul pentru carte la copiii ce-si petrec
timpul in fata televizorului.
Cronofagia
Chiar emisiunile
aparent nevinovate (meciurile de fotbal, intrecerile sportive) au un aspect
negativ: pierderea timpului. Fiecare clipa a vietii omului are o valoare
infinita. In timp, omul castiga sau pierde vesnicia.
"Copiii mei nu se uita la prostii" Asa zic parintii care nu stiu ce
programe vizioneaza copiii in absenta lor, sau chiar in prezenta lor atunci
cand dorm. Unii copii si adolescenti tin telecomanda in mana si filmul erotic
se transforma intro secunda, printr-o simpla apasare de buton, intr-un
nevinovat film de razboi.
Cantecele
Majoritatea sunt
indecente, spurcate, arunca in aer bunul simt, pudoarea, prin mesaje
pornografice si refrenuri ce se lipesc de mintea tanarului. Sunt posturi de
radio si televiziune care de dimineata pana noaptea nu sunt ocupate decat de
muzica, prin care demonizeaza mintea, mai ales a tinerilor (viitori adulti). Ca
si filmele, si cantecele, fiind in cea mai mare parte americane, produc o americanizare
a poporului roman si a lumii intregi. Tinerii si tinerele de pe strada arata
prin hainele lor cum sunt echipate starurile muzicii de astazi.
Cele spuse in aceste
randuri vor parea unora exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar raul care
vine prin micul ecran este mult mai mare si mai greu de evaluat. Fiind
spiritual, nu se vede nici cu luneta, nici cu microscopul si nici nu poate fi
cantarit.
Care este pozitia
crestina fata de televizor?
Crestinul care-si
traieste cu seriozitate fagaduintele botezului ("Ma lepad de satana, si de
toti slujitorii lui, si de toate lucrurile lui, si de toata trufia lui si ma
impreunez cu Hristos") va elimina cu desavarsire din casa lui si din viata
lui acest lucru necrestinesc (televizorul). Mai ales acolo unde sunt si copii,
nu exista alta solutie.
Asa cum spune un parinte de la Manastirea Frasinei, Psaltirea
si Ceaslovul sunt televizorul crestinului. Cei care vor
"divertisment" duhovnicesc sa deschida zilnic Ceaslovul pe
"programele": "Rugaciuni de seara", "Rugaciuni de
dimineata", "Paraclisul
Maicii Domnului", "Acatistul Maicii Domnului". Cei care nu sunt
multumiti cu aceste "emisiuni" sa deschida Psaltirea intre orele 0-3
noaptea. Vor cunoaste "senzatii tari" duhovnicesti si vor prinde cu
siguranta trairi ceresti.
Pr. Toma STOICA
Nota: