Părintele Nostru
Arhimandrit Roman Braga
BATE-VOR PASTORII...
de Arhimandrit Roman
BRAGA (S.U.A.)
In urma evenimentelor
din decembrie 1989, revolutie, lovitura de stat sau orice va fi fost acolo,
Biserica Ortodoxa Româna s-a lansat cu curaj intr-un program de reconstructie
materiala si spirituala de mari proportii. S-au redeschis episcopiile istorice
si vechile manastiri inchise de comunisti, s-au redeschis mai multe scoli
teologice, societatea ASTRA, "Oastea Domnului", "Femeile
Ortodoxe", organizatii ortodoxe de tineret si copii, iar acum se
construieste un mare centru medical in Bucuresti, numit CRISTIANA.
Desigur, toate acestea
trezesc gelozia Unitilor si a sectelor conlocuitoare, carora nu le scapa nici
un moment fara sa atace in presa si prin viu grai ortodoxia neamului nostru si,
mai ales, pe ierarhi. Sectarii cunosc bine dictonul biblic: "Bate-vor
pastorii si se vor risipi oile" (Zaharia 13,7). Numai ca Profetul Zaharia
nu a spus aceste cuvinte cu rautate, cu gelozie, cu ura politica; nu le-a spus
spre distrugerea Bisericii, ci spre intarirea ei. Mai dureros este ca si unii
preoti s-au pus in slujba dusmanilor Ortodoxiei. Ei nu inteleg ca, fara acest
"compromis" al ierarhiei bisericesti, hirotonisirea si trimiterea lor
in parohii nu ar fi posibila. De ce nu au protestat atunci si au acceptat sa
fie sfintiti preoti de niste "arhierei nevrednici"? Cum se intâmpla
ca, atunci când le-au pus mâna pe cap, episcopii aveau har, dar nu mai au acum,
dupa Revolutie.
Cum isi inchipuie
cineva ca, daca Biserica Româneasca ar fi fost libera, nu ar fi facut mai mult
sau cel putin tot atât cât face astazi? Fost-au partidele politice? Unde erau
sefii lor, aceste voci eroice, care astazi striga din rasputeri, unde era presa
de opozitie? De ce sa fim nedrepti numai cu episcopii, care totusi au fost
acolo, lânga turma lor, pe tot timpul persecutiei, nu au abandonat pe
credinciosi, nu au fugit in Apus. Pe Patriarhul tarii si pe episcopi ii va
judeca Dumnezeu, nu oamenii, pentru ca, in cele mai critice momente din viata
neamului românesc, ei au salvat Biserica, asigurând viata sacramentala a
credinciosilor, care este insasi esenta mântuirii oamenilor. In România nu
exista, ca in Rusia, milioane de adulti nebotezati.
Ziarele rusesti au
publicat, anul trecut, botezul unui milion si jumatate de oameni maturi. Românii
s-au crestinat la timp, s-au cununat, s-au spovedit si s-au impartasit chiar si
in timpul dictaturii comuniste, pentru ca au avut si preoti, si episcopi, si
biserici deschise, datorita abilitatii Bisericii conducatoare, care a stiut sa
sacrifice elementele de decor, ca sa pastreze esenta. Desigur, pentru
politicienii necredinciosi, viata sacramentala a Bisericii nu inseamna nimic,
ci numai manifestul politic. Pentru masele de crestini ortodocsi, insa, viata
sacramentala a Bisericii a fost si este esentiala. Sa lasam deci poporul sa
judece pe ierarhii lui; in ultima instanta, ii va judeca Dumnezeu. Când
Hrusciov a inchis si demolat 11.000 de parohii si biserici in Rusia - in plus
de ce distrusese Stalin - in România se reparau si pictau biserici si se construiau
altele noi; Biserica tiparea Filocalia si pe Sfintii Parinti, zece reviste
teologice, cursuri, calendare si carti de rugaciuni pentru popor, in
tipografiile proprii; functionau, totodata, sase seminarii si doua institute de
teologie. Faptul ca Biserica a iesit din lupta intacta, intreaga, in toata
functiunea ei normala, nu constituie aceasta activitate tacita a Bisericii
Românesti cea mai mare lovitura data comunismului?
Atitudinea negativa a
unor scriitori, fata de Biserica este rezultatul educatiei ateiste primita in
cursul celor 45 de ani de comunism. Comunismul si-a lasat, oricum, amprenta. Am
citit cu durere, in "România Libera", ca anul trecut in perioada
Pastilor, un preot, deputat in Parlamentul român, si-a deschis pledoria cu
salutul crestinesc: "Hristos a Inviat", la care nimeni nu a raspuns.
Si nu erau acolo numai deputati FSN, ci si membri ai opozitiei. Inseamna ca
ceva s-a naruit in sufletul poporului român. Istoria a fost falsificata,
cultura - deformata. Intelectualul român a uitat ca Stefan cel Mare nu a fost
baptist si nici Mihai Viteazul - greco-catolic; a uitat ca Ortodoxia se
confunda cu insasi esenta neamului, ca ea a avut un rol esential in procesul de
formare a poporului român, a limbii si a sufletului românesc, ca de acolo ne
vin primele tipografii, scrierile, cultura. Intr-o tara intesata de manastiri
si monumente ortodoxe, cum poti sa fii impotriva Ortodoxiei, fara a te sinucide
spiritual si intelectual, adica fara a-ti pierde identitatea?
Când atacurile vin din
partea eterodocsilor, este de la sine inteles ca se pledeaza "pro causa
sua". Insa, putina logica nu strica. Un autor ortodox al unui articol
catolic, publicat la Londra, afirma ca "Biserica Ortodoxa este cauza
inapoierii poporului român". Ca unul care am trait in Brazilia, ma intreb
si eu care este cauza inapoierii tarilor din America Latina, care sunt catolice
de 500 de ani, ramânând primitive, intr-o mizerie morala si materiala de nedescris?
Este, oare, catolicismul de vina?
Sau cum poate sa
pledeze cineva pentru unirea noastra cu Roma, prin faptul ca suntem numai
latini. Si apoi, sa-mi fie iertat, ce interes are un papa polonez, de sânge
slav, sa apere puritatea poporului român; sau ce latinitate apara uniatismul in
Ucraina, Polonia, Cehia, Slovacia, Abisinia si Iran? Nu cumva si etiopienii
sunt urmasii lui Traian? Când oamenii politici se amesteca in problemele
bisericesti, devin ridicoli. Ca si cum as vorbi eu la un congres medical, despre
un subiect de pura specialitate.
Când judecam ierarhia
Bisericii noastre, nu trebuie sa uitam ca, in anii de teroare, noi eram aici si
ei erau acolo. Noi raspundeam numai pentru persoana noastra, pe care ne-am
pus-o bine la adapost, pe când in mâinile lor era, si este inca, soarta
Ortodoxiei românesti. Ce am fi facut noi in locul lor? Ne-am fi lasat arestati,
iar poporul ar fi ramas fara biserici si fara o viata sacramentala? Un eroism
ieftin si distrugator.
Urmaresc de 20 de ani,
in "Orthodox Church", editorialele Pr. Prof. John Meyendorf impotriva
comunismului sovietic, dar nu am vazut inca un cuvânt impotriva Patriarhului
Moscovei; nici un evreu nu a criticat pe Rabinul Moses Rosen pentru colaborarea
lui cu comunismul; nici un baptist din America nu vorbeste impotriva Pastorului
Lucaci, din Detroit, care invita pe ambasadorul Bogdan la toate botezurile; si,
desigur, nici un catolic nu il invinuieste pe Papa pentru inlocuirea
cardinalilor Mindzenti si Slipici cu oameni agreati de guvernele comuniste, ungar
si sovietic. Asa au cerut interesele Bisericii, atunci. Oamenii stiu ca, lovind
in ierarhie, lovesti in insasi Biserica.
Cum de nu ne da de
gând sa ne rugam, in loc sa criticam. Dar cred ca, in fond, este vorba de un
ateism camuflat si de o ura impotriva lui Dumnezeu Insusi, nu impotriva
ierarhiei. "Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!" Dusmanii
stiu ca sufletul românesc se adapa din Ortodoxie. De aceea lovesc in ierarhia
Bisericii cu atâta inversunare:
BATE-VOR PASTORII SI
SE VOR RISIPI OILE.
(articol preluat din
"Monitorul religios" - Iasi, 20 decembrie 1997; se poate gasi pe
intenet in paginile revistei Candela
Moldovei)
Viaţa Creştină este publicaţia oficială a
Bisericii Ortodoxe Române „Sfânta Treime” din Los Angeles, California. Rector:
Very Rev.Fr. Constantin Alecse. 3315 Verdugo Road, Los Angeles,
California 90065 - Statele Unite ale Americii Tel. (323) 255-8583 * (818) 365-4274 – Cell. (818) 388-5483 E-mail: preot@biserica.org |