+
Părintele ARSENIE boca
CĂRAREA IMPĂRĂŢIEI
Capitolul 2: - Războiul
nevăzut
Câtă vreme nu urăşte omul din inimă cu
adevărat pricina păcatului, el nu este slobod nici de plăcerea
de a-l lucra. Aceasta este luptă foarte puternică, care se
împotriveşte omului până la sânge.
Rugăciune:
"Doamne, Cel ce Eşti izvor a toată
ajutorarea. Tu poţi să întăreşti în clipele acestea care
sunt clipe de mucenic, sufletele cele ce cu bucurie s-au logodit cu Tine,
Mirele Ceresc, şi au rostit făgăduinţele de sfinţenie,
cu pricepere şi cu mişcări curate, fără vicleşug.
De aceea dă-le lor putere, să surpe zidurile şi
întăriturile şi cetăţile câte sunt ridicate împotriva
adevărului, ca să nu greşească ţinta din pricina
silniciei, în clipa în care se dă o luptă pe viaţă şi
pe moarte."
Păziţi-vă iubiţii mei de nelucrare
(trândăveală). Că o moarte vădită se ascunde în ea (în
trândăveală). Fiindcă în afară de ea nimic nu poate robi cu
plăcere pe monah.
În ziua judecăţii nu pentru Psalmi sau pentru
rugăciune ne va osândi pe noi Dumnezeu, ci fiindcă noi,
părăsindu-L pe Acesta, am lăsat pe draci să intre.
Cel ce nu-şi supune voia sa lui Dumnezeu, supus va fi
de vrăjmaşul său. Căci orice lucru bun voim să-l
facem, nu-l putem face fără de Dumnezeu, după cum
grăieşte Domnul în Scripturi.
Lume numeşte Scriptura lucrurile materiale, iar
lumeşti sunt cei ce zăbovesc cu mintea la ele. Pe aceştia îi
îndeamnă: "Nu iubiţi lumea, nici cele din lume!" Pofta
trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii nu sunt de la Dumnezeu, ci
de la lume, şi cele urâtoare ...
Monah este cel ce şi-a desfăcut mintea de
lucrurile pământeşti şi prin înfrânare, prin dragoste, prin
cântare de Psalmi şi prin rugăciune, se lipeşte statornic de
Dumnezeu.
*
Ia seama dintre supărare şi durere, precum şi
faptul că durerea e urmarea plăcerii, iar supărarea a slavei
deşarte.