+
Părintele ARSENIE boca
CĂRAREA IMPĂRĂŢIEI
Capitolul 2: - Războiul
nevăzut
"Dacă cineva nu voieşte să lucreze,
atunci nici să nu mănânce". Voi însă nu vă opriţi
de a face bine unii altora. Să nu-i socotiţi ca pe nişte
vrăjmaşi pe cei nelucrători, şi leneşi, ci să-i
sfătuiţi ca pe nişte fraţi, pentru ca să se
îndepărteze şi să lase lenevirea, dar să nu-i ocărâţi,
nici să-i înfruntaţi, pentru că-i veţi milui(umili); ca cu
acest chip să se folosească de la voi trupeşte şi
sufleteşte. Căci cel ce sfătuieşte pe fratele său, nu
publicariceşte meteahna lui înaintea acelora, ci îndeosebi luându-l, îl
sfătuieşte cu blândeţe frăţească şi cu
dragoste, cum să se îndrepteze. Să se mâhnească creştinii
şi să-i doară inima, nu pentru că dau milostenie celor
leneşi şi nelucrători, ci pentru că aceia calcă legea
lui Dumnezeu şi să plângă pentru dânşii ca pentru
nişte neputincioşi şi bolnavi cu sufletul. Să asculte
cuvintele acestea aceia care nu mai dau milostenie celor nelucrători, ci
îi şi ocărăsc şi îi zburătoresc cu pietre. Ce faci
omule? ... Pentru tine este sărac acela, adică pentru ca să
vindeci tu ranele sufletului, cu iubirea de oameni şi cu milostenia ce o
dai lui şi tu-l alungi pe el cu pietre sau cu ocări de la casa ta? De
câtă nesimţire! De câtă necunoştinţă este fapta
de acest fel! Iar Domnul păcii să vă dăruiască
Însuşi pacea pururea întru toate. Căci acest lucru e tot ce se caută,
a avea creştinii pacea întru chipul(pe chip), încât a nu avea prilej de a
se sminti despre nici o parte, de cuvânt, nici de lucru, căci aşa
având pace noi creştinii, vom îndrepta pe cei lucrători lesne şi
fără greutate: căci nici un lucru nu ajută atât nouă
spre a isprăvi cele ce voim, şi spre a îndrepta pe frate, decât chipul
şi cuvântul cel paşnic şi netulburat, încât a nu ne arăta
că cercetăm şi înfruntăm cu vrăjmăşie pe
fraţii noştri cei ce greşesc.
Domnul să fie cu toţi.