+
Părintele ARSENIE boca
CĂRAREA IMPĂRĂŢIEI
Capitolul 3: -
Neajunsurile duhovniceşti ale începătorilor
Ajunşi la acest loc al depănării cuvântului,
e bine să mai lămurim câteva lucruri, dintre care cel dintâi e
îndreptarea părerii greşite pe care o au unii creştini despre
"mântuirea în dar", pe care a câştigat-o Iisus Hristos pentru
noi. Din aceste cuvinte nu urmează că noi trebuie doar să
"credem" că suntem mântuiţi şi cu asta am făcut
totul ce-ar atârna de noi. Iată cum a înţeles Sf. Pavel pe Domnul
şi cum i-a urmat cărarea, după cuvintele Sf. Maxim: "Pavel
aşa se lupta împotriva dracilor, care lucrează în trup
plăcerile, alungându-i prin neputinţa trupului. El, Pavel, ne
arată cu faptele şi chipul biruinţei împotriva vicleanului, care
luptă să aducă pe credincioşi la uşă,
stăruind împotriva lor (a Apostolilor) pe oamenii mai nebăgători
de seamă, ca, ispitiţi prin ei, să-i facă să calce
porunca iubirii. Dar Sf. Pavel zice: "Ocărâţi fiind binecuvântăm;
prigoniţi, noi răbdăm; huliţi, noi mângâiem; ca o
lepădătură ne-am făcut, gunoiul tuturora până
astăzi" (1 Corinteni 4, 12-13). Dracii au pus la cale hulirea şi
prigonirea lui, ca să-l mişte la ura celui ce-l
ocărăşte, îl urăşte şi-l prigoneşte. El avea
ca scop să-l facă să calce porunca iubirii. Iar Apostolul,
cunoscând gândurile lor, binecuvânta pe cei ce-l ocărau, răbda pe cei
ce-l prigoneau şi mângâia pe cei ce-l huleau, ca să depărteze
dincolo pe dracii care lucrau aceasta, şi să se unească cu bunul
Dumnezeu. Deci, pe potrivnicii care lucrau aceasta, îi zădărnicea prin
acest chip al luptei, biruind pururea răul prin bine, după
asemănarea Mântuitorului. Aşa a slobozit Pavel mulţime de lume
de sub puterea viclenilor şi a unit-o cu Dumnezeu, el şi
ceilalţi Apostoli, biruind prin înfrângerile lor pe cei ce
nădăjduiau să-i învingă. Dacă şi tu, frate, vei
urmări acest scop, vei putea să iubeşti pe cei ce te urăsc,
iar de nu, e cu neputinţă."[1][1] Darul mântuirii se
dobândeşte chiar ca dar, cu mare luptă.
Pilda Mântuitorului, i-a prilejuit Sf. Pavel multe şi
adânci meditaţii. Iată de data aceasta un om păcătos, întru
totul asemenea nouă, năzuind spre ţintă, fără
să se fi povestit, "credinţa am păzit ... de-acum
aştept cununa" - unirea desăvârşită cu Hristos. Deci
nu mai avem motiv să spunem, scuzându-ne lenea, că Iisus a fost
Dumnezeu, şi aşa a biruit puterile potrivnice şi
îndărătnicia firii.