+
Părintele ARSENIE boca
CĂRAREA IMPĂRĂŢIEI
Capitolul 3: -
Neajunsurile duhovniceşti ale începătorilor
Dumnezeu a făcut totul pentru mântuirea noastră,
aceasta neînsemnând ca noi să ne dedăm lenei, pentru că a
făcut Dumnezeu totul din partea Sa, anume: S-a micşorat pe Sine şi S-a făcut om
adevărat, întru totul asemănându-se nouă, afară de
păcat, ca să ne arate cărarea cu lucrul şi cu persoana Sa.
Deci, cei ce vrem să ne mântuim, avem a merge şi
noi toţi aceeaşi cale, toată. Din buze mulţi Îl
urmează pe Domnul, dar când să treacă prin moartea de pe cruce -
desăvârşita lepădare de sine - mulţi se dau ‘napoi. Toţi
aceştia întârzie pe cale. Rămaşi în urmă de frică sunt
destui în toate veacurile şi vremile, dar mai ales în vremile noastre,
temându-se ca nu cumva din cauza credinţei să-şi
primejduiască viaţa aceasta. Noi însă să zicem: unde e
fericirea aceea, să cădem şi noi în primejdia în care a
căzut Dumnezeu; iar de nu ne primejduim pentru Dumnezeu e semn că nu
suntem vrednici.
E bine de observat că Iisus Hristos, întrupat în om
adevărat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; căci cu
puterea de Dumnezeu, ca fulgerul l-a
aruncat din Ceruri. Iisus a venit să se lupte cu diavolul, ca om
adevărat, întrucât numai aşa ne putea împinge la toată
îndrăzneala câtă trebuie. Cu biruinţa Sa, Mântuitorul ne-a
învăţat şi pe noi meşteşugul războirii, ne-a dat
cunoştinţa şi ne-a dat puterea. El este modelul de luptă
cât ţine cărarea. Mântuitorul de aceea a venit, ca să
sfărâme lucrurile satanei şi să surpe stăpânirea lui în
care ţinea pe oameni. Astfel, când L-a ispitit, în Pustia Carantaniei, ca
să facă din pietre pâini, căci flămânzise, El, l-a
bătut cu Scriptura zicând: "Scris este că nu numai cu pâine va
trăi omul, ci cu orice cuvânt a lui Dumnezeu"! Dar diavolul n-a
renunţat la luptă, ci L-a ispitit iarăşi cu
strălucirea tuturor împărăţiilor pământului - cu slava
puterii politice - zicând Domnului: "Ţie îţi voi da toată
puterea şi strălucirea ei, căci mie-mi este dată şi o
dau cui vreau. Deci, dacă Tu te vei închina mie, (toată puterea
şi strălucirea ei) toată ţi-o dau Ţie". Ci
răspunzând Iisus, l-a bătut grăind din Scriptură:
"Scris este, Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi
numai pe El să-l slujeşti". Când s-a văzut diavolul
bătut din Scripturi, a luat şi el Scriptura, însă
diavoleşte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă
înţelesul oricărui cuvânt, de vreme ce el nu stă în adevăr,
ci în minciună. Aşa, Îl duse pe Iisus pe aripa templului din
Ierusalim, zicându-I: "Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu,
aruncă-Te în râpă, căci este scris că Îngerilor Săi va
porunci pentru Tine, ca să Te păzească şi Te vor ridica pe mâini,
ca nu cumva să Te izbeşti cu piciorul de vreo piatră". Atunci
Iisus i-a tăiat scurt ispita aceasta, răspunzându-i: "Scris e în
lege să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău". Şi
după ce sfârşi toată ispita, diavolul se duse de la El până
la o vreme. Semn că a mai venit şi sub altă formă.