Părintele Dometie Manolache de la Mrea Râmet
Călugăria
ascetică, mistică si contemplativă
1. Despre feciorie
De la asceza individuală crestină, bazată pe
cuvintele Mântuitorului: "Dacă vrei să fii desăvârsit, mergi, vinde toate
câte ai, iar pretul lor dă-l săracilor si vei avea comoară în cer, apoi vino si
urmează-Mi Mie" (Lc 18, 18) si "tot cel ce va lăsa pentru Mine si
pentru Evanghelie casă, frati, surori, tată, mamă, copii si tarini, însutit va
fi răsplătit" (Mc 10, 29-30), s-a ajuns la asceza monahală sau călugăria
ascetică. De la nevointele sfinte practicate în lume de crestinii zelosi, ca
sărăcia de bună voie, castitatea si înfrânarea de la orice plăceri ce tin de
veacul acesta, supunerea si pocăinta, s-a trecut la călugăria ascetică, si de
aici s-a ajuns la călugăria mistic-contemplativă, când nevoitorul, uitând de
tot ce tine de lumea aceasta, până si de cele mai elementare trebuinte ale
existentei fiintei sale, se dedică rugăciunii si meditatiei contemplative.
În viata ascetică se practică în chip deosebit
(...) fecioria sau castitatea, după cuvintele Mântuitorului: "Sunt oameni
care au renuntat de bună voie la plăcerile simturilor pentru Împărătia
cerurilor, dar nu toti pot cuprinde cuvântul acesta, ci numai cei cărora li s-a
dat. Cel care poate să cuprindă, să cuprindă" (Mt 19, 11-12). Acest
angajament solemn, vot sau făgăduintă, trebuie tinut cu toată străsnicia, asa
cum sfătuiesc Sfintii Părinti. Clement Alexandrinul zice că cel ce s-a făgăduit
acestei juruinte sfinte să stea deoparte de lumea păcatului si să se ferească
de legătura cu omul rău. Tot acest Sfânt Părinte îi numeste pe asceti
"alesi între alesi" si-i laudă pe cei ce-si pun viata lor în
sigurantă si la adăpost de furtunile lumii. Un scriitor bisericesc, Tertulian,
le sfătuieste pe fecioare să stea cu totul rezervate de lume, iar Sfântul
Ciprian nu găseste pe nimeni în lume căruia să-i adreseze cuvinte mai frumoase
si mai sfinte, decât pe ele. Auziti: "Ascultati-mă, fecioarelor,
ascultati-mă ca pe un părinte, ascultati-mă pe mine care vă sfătuiesc cu toată
sinceritatea la ceea ce este de folos sufletului vostru. Fiti asa cum v-a
plăsmuit Dumnezeu, Făcătorul a toate, fiti nevinovate asa cum ati iesit din
mâna Părintelui ceresc, purtati în voi un chip nevinovat, o înfătisare plină de
bună -cuviintă. Sârguiti-vă să fiti mereu aceleasi care ati început deja să
fiti. Sârguiti-vă să deveniti chiar din această lume ceea ce veti fi în
cealaltă, îngeri ai lui Dumnezeu si mirese prea-alese ale Mântuitorului nostru.
Marea voastră răsplătire vi se păstrează în vesnicie, ca un mare dar al
virtutilor, căci fecioria este cea mai mare slujbă adusă lui Dumnezeu".
"Strâmtă si spinoasă", zice Domnul,
"este calea care duce la viată". Toti mucenicii au străbătut această
cale grea. Adevăratele fecioare merg cu hotărâre, fără să sovăie o clipă sau un
pas, iar dreptii nici nu se clintesc de la calea sfântă pe care si-au ales-o.
Cel dintâi fruct, de o sută, este recolta sângelui mucenicesc, cel de-al
doilea, de saizeci, este al nostru. Deci după cum mucenicii nu îsi fac nici un
gând de a-si proteja trupul si nici o tocmeală cât de neînsemnată în lupta lor,
tot asa să fie si la voi (a căror răsplătire este de al doilea grad) si să
aveti o răbdare statornică.
Epifania nov-dec 1997