+ Părintele Benedict Ghiuş
Imn
închinat Părintelui Benedict Ghius
Slavă Tie, Dumnezeul nostru, care Te odihnesti întru sfintii Tăi.
Cuviosul Părinte Benedict a fost si este un loc de odihnă, atât pentru
Dumnezeu, cât si pentru oameni.
Întru sfintia sa, cuvintele
încărcate de taină: “fericiti cei blînzi, că aceia vor mosteni pământul” capătă
întelesuri mai limpezi si mai clare.
În lumea noastră întâlnim oameni
buni din când în când, oameni întelepti din când în când, oameni blînzi din
când în când. Care sunt oare tainele ascunse din care se hrăneste un om care nu
este blînd din când în când, ci rămâne blând în mod firesc si statornic în
orice împrejurări?
Să ne întrebăm fiecare din noi pe
noi însine de câte ori ne revoltăm sau explodăm cu diverse grade de violentă
când apare cineva sau ceva care ne deranjează. Să răspundem fiecare în taină la
întrebare si în acelasi timp să încercăm să întelegem câte putin din
generozitatea, bunătatea, delicatetea, răbdarea si jertfelnicia celui care este
oricând disponibil, pe care nu simti că l-ai deranjat, care te primeste când vrei
tu cu un chip linistit si senin, cu un suflet cald si atent gata
să-ti asculte inima împovărată de atâtea furtuni si îngrijorări si care să te
ajute la sfârsitul vizitei să pleci mai usurat, mai linistit, mai plin de
încredere si de nădejde. Să ne mai întrebăm fiecare din noi cum reactionăm în
fata durerii fizice, în fata situatiilor care ne fac greată, în fata
nedreptătilor, în fata neputintelor fizice, sau sufletesti sau intelectuale.
Răspunzând în mod sincer putem să întelegem câte putin câtă fortă si tărie de
caracter, câtă bărbătie si curaj, ce adâncime a răbdării si a renuntării la
sine se ascund în omul care rămâne în blândete si în aceste împrejurări se lasă
în voia lui Dumnezeu.
În fine, să ne mai întrebăm fiecare
care sunt cugetele inimii noastre fată de noi însine si fată de cei din jur,
care este echilibrul nostru interior pe parcursul unei zile, a unei săptămâni,
a unei luni, a unui an sau a mai multor ani.
Abia atunci, când ne punem aceste
probleme, abia atunci putem întelege ce adâncimi nebănuite, ce fortă
extraordinară, ce putere de stăpânire, ce măretie se ascund în omul
egal cu sine , care veghează cu atentie statornică pe parcursul întregii
vieti să rămână în acea nepretuită smerită cugetare a inimii si a mintii.
Cu chipul său luminos si senin,
iradiind de puritate si nevinovătie ca un copil, Părintele Benedict rămâne
purtătorul acelei sfintenii tainice, lucrătoare si cunoscute de Dumnezeu, iar
pentru noi oamenii o candelă care arde linistit într-o lume întunecată de
patimi, de violentă si nepăsare, o candelă care poartă cu lumina ei un mesaj: “eu
nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt”. Este cântecul-rugăciune a omului care a
cunoscut măretia bunătătii lui Dumnezeu si pe care a mărturisit-o, plin de
sfială, prin întreaga sa viată.
Monica Stimi, o fiică duhovnicească