CONVORBIRI
DUHOVNICESTI
1. Va rog, Parinte Sofian, spuneti-mi
cateva cuvinte, despre anii frumosi ai copilariei Sfintiei Voastre.
Sunt nascut in comuna Cuconestii Vechi-Balti, din parintii Ioan
si Alexandra, fiind numit din botez Serghie. Chipul bland al parintilor mei
imaginea bisericii in care ma rugam de copil, si a preotului care m-a botezat
in numele Preasfintei Treimi le port pururea in inima mea.
2. In ce an ati luat jugul cel bun ai
lui Hristos ?
La 14 ani am intrat ca frate in schitul Rughi-Soroca, iar dupa
11 ani de ascultare am primit tunderea monahala in Manastirea Dobrusa din
apropiere, fiind pe atunci elev in clasa a V-a la Seminarul Monahal din
Manastirea Cernica. Dupa ce am urmat scoala de Cantareti de la Dobrusa, am
continuat Serninarul Monahal de la Cernica, fiind foarte ravnitor sa cunosc tainele
credintei si sa slujesc Biserica lui Hristos.
3. Ce dubovnici si stareti alesi ati
avut in anii tineretii, de la care ati deprins nevointa vietii monahale ?
Ca duhovnici si stareti pe care nu-i pot uita, sunt :
Ieromonahul Eftimie de la Schitul Rughi de la care am deprins sa citesc pravila
calugareasca; Protosinghelul Gherontie Gutu, primul meu staret de la Rughi,
unchiul parintelui Felix - prietenul meu de toata viata, de la care am deprins
cantarile si randuiala de la strana; Ieromonahul Ioan, duhovnic de la
Manastirea Dobrusa, de la care am invatat sa ma apropii de scrisul Sfintilor
Parinti si Arhimandritul Ioachim Popescu, directorul scolii de cantareti de la
Dobrusa, de la care am deprins desenul pictura si simtul pentru frumos.
4. Cand ati fost hirotonit preot ei
duhovnic ?
La 11 aprilie, 1945, in Duminica Sfantului Ioan Scararul, am
fost hirotonit preot pe seama Manastirii Antim din Bucuresti, iar in Vinerea
Mare, 1947, am fost facut si duhovnic.
5. In ce manastiri v-ati nevoit mai
mult si de care sunteti in chip deosebit mai legat duhovniceste ?
Lasandu-ma calauzit in viata de Bunul Dumnezeu, prin pastorii
mei sufletesti, am trait in mai multe manastiri precum : Rughi, Dobrusa,
Episcopia Balti, Cernica, Neamt, Plumbuita si Antim. Toate imi sunt legate de
suflet pentru, ca in toate m-am format si folosit duhovniceste de-a lungul
vietii. Dar, dintre toate, mai apropiata imi este Manastirea Antim, in care am
intrat la anui 1940, fiind atunci la Antim camin pentru studentii monahali. In
acel an am intrat ca student in anul I la Academia de Arte Frumoase din
Bucuresti, iar in anul urmator am intrat ca student la Facultatea de Teologie.
Pe vremea aceea, Manastirea Antim era randuita de Protosinghel Nicodim Ionita,
cu studii la Strasbourg, un foarte bun predicator. Prin cuvantul sau cald si
convingator, atragea mult popor la biserica. Apoi prin slujbele cu sobor si
cantarile frumoase ale calugarilor cernicani studenti, Manastirea Antim a
inceput sa se contureze ca un modest loc de evlavie pentru multi credinciosi ai
Capitalei.
6. Cum era viata duhovniceasca prin
manastirile noastre acum o jumatate de secol ?
Manastirile prin care am trait acum o jumatate de veac, cm
populate cu numerosi calugari si frati de la 50 pana la 200 de suflete in
fiecare obste calugareasca. Erau adevarate familii duhovnicesti. Fratii noi
care intrau in manastire intalneau frati mai vechi in uniforma calugareasca, cu
incepatura de barba, cu bune deprinderi si ascultari in ateliere si la strana
si cu multi parinti imbunatatiti care, in simplitatea si dragostea lor, ne
ajutau cu sfatul, cu blandetea, ori numai cu viata lor curata si smerita, sa
traim dupa chipul vietii lor.
7. Cum ajutau pe atunci manastirile
noastre la mentinerea evlaviei ortodoxe strabune in randul credinciosilor ?
In posturi, in Duminici si sarbatori, mai ales, veneau multi
credinciosi la manastiri, fiind atrasi de slujbele frumoase savarsite in sobor
cu multi preoti si diaconi si de cantarile alese ale calugarilor si fratilor la
cele doua strane. Mai ales la privegheri si la slujbele cu sobor din sarbatori
te simteai ca in cer. Nu-ti trebuia alta hrana si bucurie mai mare in viata.
Slujbele frumoase din manastiri, dragostea calugarilor dintotdeauna, gazduirea
credinciosilor la arhondarice, sfaturile date de duhovnici celor care veneau la
ei pentru spovedanie, erau o foarte buna hrana pentru suflete, incat prin toate
acestea, si mai ales prin slujbe si duhovnicie, se intretinea viata curata si
bunacuviinta in casele credinciosilor nostri.
8. Cand ati terminat studiile de la
Belle-Arte si teologie, si ce tezi de licenta ati sustinut ?
Studiiie teologice le-am inceput in anul 1932, la Seminarul
Monahal de la Cernica, pe care le-an absolvit in 1940, si le-am continuat intre
anii 1941-1945, ca student la Facultatea de Teologie din Bucuresti, intrucat
paralel cu Teologia am absolvit si Academia de Arte Frumoase din Capitala,
mi-am luat ca teza de licenta un subiect care aparline deopotriva si teologici
si picturii bisericesti, intitulat " Chipul Mantuitorului in iconografie
", privind pe Iisus Hristos in icoana si dincolo de icoana.
9. Ce parinti dubovnicesti mai sporiti
ati cunoscut la Cernica in timpul studiiilor teologice ?
Mai intai am fost uimit de viata aspra, ascetica, a
Ieroschimonahului Ghelasie, duhovnicul Manastirii Cernica. In preajma sa am
simtit prezenta harului dumnezeiesc si mireasma sfinteniei din felul cum traia
si cum ne povatuia pe calea mantuirii. Tot in Cernica am cunoscut pe
Protosinghelul Fotie Petrescu, care m-a atras prin dragostea si bunatatea sa,
care ii lumina chipul bland si ii inaripa sfaturile duhovnicesti. Aproape toti
elevii Seminarului ne spovedeam la sfintia sa. Alti doi duhovnici iscusiti am
cunoscut ceva mai tarziu : pe venerabilul parinte Gheorghe Rosca, mare cunoscator
al Sfintei Scripturi si foarte bun sfatuitor duhovnicesc din Bucuresti; apoi pe
parintele Ioan Culighin, duhovnic si dascal al rugaciunii inimii de renume,
traitor la Cernica, un rugator autentic si iscusit lucrator al rugaciunii lui
Iisus. De la amandoi, luam sfaturi si indemnuri pentru sporirea mea
duhovniceasca si pentru viata de rugaciune.
10. Ca teolog si slujitor al Bisericii
lui Hristos, ce considerati ca ati realizat mai important in viata ?
Atat in timpul studiilor, cat si dupa licenta, aflandu-ma in
obstea Manastirii Antim, am participat activ la viata duhovniceasca ce se
desfasura aici, ca slujitor si marturisitor al cuvantului lui Dumnezeu, ca
duhovnic si apoi staret al manastirii, contribuind efectiv, cu darul lui
Dumnezeu, la bunul mers al vietii duhovnicesti si gospodaresti a acestei
manastiri. Nu pot afirma ca am realizat ceva important in viata decat ca, fiind
intre ceilalti frati slujitori, m-am straduit sa intretin pacea, armonia si
buna convietuire in obste, Precum si evlavia si buna desfasurare a slujbelor in
biserica. Iar cand am fost solicitat de bolnavi si credinciosi niciodata nu
i-am refuzat, nici i-am intristat cu ceva; ci am facut tot ce mi-a stat in
putere sa-i folosesc, sa-i marturisesc, sa-i impac cu Dumnezeu si cu oamenii.
11. Dar ca pictor bisericesc, ce ati
realizat mai deosebit ?
Am predat pictura la Seminariile Monahale din Manastiraa Neamt
si Curtea de Arges; am lucrat si organizat ateliere de icoane si picturi de
catapetesme la Manastirea Plumbuita si Schitul Maicilor, am pictat in fresca
sintaur sau in colectiv de pictori, mai multe biserici manastiresti sau in
sate, precum biserica mare din Pipirig, biserica Manastirii Agapia Veche,
biserica mica din Manastirea Agafton, biserica mare din Manastirea Celic Dere,
biserica Manastirii Radu Voda din Bucuresti si biserica Manastirii Dealu. De
mai multi ani sunt in Comisia de Pictura Bisericeasca si lucrez personal, sau
ajutat de ucenici, la restaurarea unor fresce sau picturi in ulei din
manastirile monumente istorice, precum Catedrala Patriarhala, biserica
Manastirii Antim si alte cateva. Am format mai multi ucenici astazi pictori
buni in fresca, si am mai pictat o catedrala ortodoxa in orasul Hama din Siria.
Prin toate acestea am cautat sa pun in valoare pictura bisericeasca
traditionala, de care ne-am indepartat in ultima vreme, si sa impodobesc cat
mai frumos posibil Casa lui Dumnezeu, Caruia i-am inchinat intreaga mea viata.
12. In ce fapte bune ati aflat mai
multi pace, bucurie si mangaiere duhovniceasca ?
Pe toate acestea le-am simtit prezente in inima mea in timpul
savarsirii Sfintei Liturghii, care ma inalta sufleteste cel mai mult. Apoi in
timpul si dupa rugaciunea facuta cu luare aminte si cu umilinta; cand am ajutat
material ori moral pe cei ce mi-au cerut ajutor; cand am reusit, cu darul lui
Dumnezeu, sa dobandesc vreun suflet la pocainta si cand m-am aflat fara prihana
in fapte si in cuvant fata de propria mea constiinta, unde stiu ca ma intalnesc
cu Dumnezeu.
13. Intrucat cel mai mult iubiti
Biserica, randuiala sfintelor slujbe, ce insemnatate are pentru Prea Cuviosia
Voastra participarea regulatal la cele Sapte Laude si la Sfanta Liturghie ?
Sfintele slujbe zilnice, in general, si mai ales Sfanta
Liturghie inseamna pentru mine odihna, bucurie, mantuire si impaeare cu
Dumnezeu, cu constiinta si cu semenii, sub razele vindecatoare ale "
Soarelui Dreptatii ", Care potoleste si usuca izvorul patimilor din trupul
si sufletul meu. Aceasta stare duhovniceasca continua daca, dupa Sfanta
Liturghie, ma pot mentine in duhul adevaratei smerenii.
14. Ce insenmatate are predica,
cuvantul de invatatura pentra formarea dubovniceasca a calugarilor si mirenilor
?
O predica si o cateheza buna, care se ocupa cu problemele reale
ale ascultatorilor, fie ei calugari ori mireni, are adeseori darul de a trezi
in noi starea de vinovatie in care ne aflam si de a pune inceput bun
indreptariii noastre. De asemenea, prin citirea Sfintei Scripturi si a
Sfintilor Parinti si prin predicarea cuvantului lui Dumnezeu, ni se largeste
orizontul cunoasterii duhovnicesti si se creeaza in viata noastra o ambianta
spirituala si putinta de a medita si de a ne ruga intr-o plinatate
duhovniceasca.
15. Monahii sunt datori a predica
cuvantul lui Dumnezeu ? Cum pot ei mai bine sa marturiseasca pe Hristos ?
Monahu, pran definitie si prin fagaduinta sunt inchinati lui
Hristos : sunt persoane singuratice la propriu si la figurat, izolati pentru
toata viata de lumea pacatului. Tot prin definitie, calugarul inseamna "
batran cu viata imbunatatita " sau " om indumnezeit ". Monahii
sunt datori sa predice pe Hristos prin cuvant scris sau rostit, daca li se cere
sau li se impune aceasta indatorire. Insa, sunt datori sa predice pe Hristos in
once imprejurare, adica necontenit, prin propria lor viata traita dupa poruncile
Sfintei Evanghelii. Aceasta porunca a lui Hristos de a fi lumina si sare
a pamantului, adica de a fi pilda buna prin viata traita, atat in cat si in
afara manastirii, este o indadatorire de toata viata, a fiecarui calugar
dintotdeauna.
16. Care este cea mai buna fapta a
calugarului ? Dar a mireanului ?
Cea mai buna fapta care se cere calugarului socot ca este
sfintirea propriei sale vieti, in duh de smeredie. De asemenea, atat
calugarului cat si mireanului ii este de folos dreapta socoteala in toate, care
asigura un bun echilibru si calugarului si mireanului.
17. Care este cea mai inalta misiune
evanghelica a manastirilor si calugarilor din zilele noastre ?
Misiunea cea mai inalta a manastirilor din vremea noastra, deci
si a calugarilor, este de a duce o viata curata si sfanta, traind in pace si
buna intelegere duhovniceasca; de a imprima temeinic rostul adanc al vietii
crestine in viata oamneilor si de a fi oricand gata sa poata da raspuns bun si
linistitor la toate intrebarile esentiale de care este framantata societatea
noastra.
18. Care este rolul duhovnicului pentru
calugari si mireni ?
Duhovnicul, in viata manastireasca si in cea de familie, are
eerol de doctor sufletesc si calauza spre Hristos a sufletelor omenesti, pe
calea cea stramta si spinoasa, dar si luminoasa a mantuirii.
19. De ce unii crestini adera la secte
?
In afara de motivele mai cunoscute, cred ca multi credinciosi
trec la secte dintr-un fel de evlavie si dorinta de cunoastere a Sfintei
Scripturi, stiind ca acolo li se citeste din Biblie, li se vorbeste despre
Dumnezeu si canta impreuna. Adica, ei doresc si cauta ce nu pot avea suficient
la preotul lor. Deci, pleaca din Biseriac din lipsa unui bun pastor si din
lipsa unei catehizari si educatii religioase corespunzatoare evlaviei lor.
20. Ce ar trebui sa faca mai deosebit
preotii si calugarii pentru oprirea prozelitismului sectar, pentru apararea
credintei ortodoxe strabune ?
Pentru oprirea prozelitismului sectar, atat preotii xat si
calugarii trebuie sa traiasca ei insisi o viata duhovniceasca, evanghelica,
fara ed prihana, ceea ce stiu ca este foarte greu. Apoi, sa studieze temeinic
abaterile sectelor, sa faca vizite acasa fratilor credinciosi loviti de secte;
sa le vorbeasca bland din Sfanta Scriptura, aratandu-le adevarul, si sa le
spuna de cate daruri se lipsesc nevenerand pe Mica Domnului, lipsindu-se de
Sfintele Taine, necinstind Sfanta Cruce, icoanele, Biserica si sfintii, toate
fiind absolut necesare pentru mantuire.
21. In ce masura reuseste arta,
frumosul, pictura bisericeasca sa inalte sufletele credinciosilor spre
Dumnezeu, spre o viata crestina mai aleasa ?
Pictura, in general, si pictura bisericeasca in special, ofera
omului, credinciosului, un limbaj plastic, prin imagini si culori, pentru a
exprima idei si realitati ale credintei noastre ortodoxe. Aceste adevaruri sunt
exprimate de obicei prin cuvinte. Insa cuvintele, oricat ar fi de mestesugite,
sunt adeseori neindestulatoare pentru a exprima realitati imateriale; pe cand
prin imagini sau icoane, abstractiunile devin usor accesibile intelegerii
omenesti.
Adevaruri crestine, ca Nasterea Domnului, Botezul, Patimile, Invierea si
Inaltarea Domnului, Pogorarea Duhului Sfant, Raiul, iadul, etc, necesita multe
pagini de text pentru a le imprima suficient in mintea ascultatorilor. Prin
imagini insa, ele devin mai usoar intelese, pentru ca sunt imbracate intr-o
forma materiala si simbolic-vizuala, proprie si accesibila naturii omenesti.
Prin gingasia desenului, prin frumusetea si transparenta spiritualizata a
culorilor, prin interiorizarea imaginilor si maiestria artistica, asemenea
imagini murale sau icoane atrag si retin atentia credinciosilor, spunandu-le
dintr-o data, fara efort, adevarul relatat in Evanghelie si Tradilie,
induiosand si inaltand mintea cu usurinta la realitatile suprafiresti.
22. Care este scopul principal al
picturii bisericesti in iconografia Bisericii Ortodoxe ?
Adevaratul scop al picturii bisericesti in traditia ortodoxa
este de a crea un mediu propriu de meditatie si rugaciune credinciosului care
se roaga, in scopul de a intelege si a trai mai adanc sfanta credinta crestina.
23. Ce ne invata Sfintii Parinti despre
cultul Sfintelor Icoane ?
Teologia si cultul sfintelor icoane se bazeaza pe intruparea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cuvantul Cel nevazut al Tatalui, Care, prin
nasterea Sa din Sfanta Fecioara Maria, S-a imbracat in trup omenesc, asemenea
noua, afara de pacat. In Dumnezeu-Omul intrupat, noi privim persoana a doua a
Preasfintei Treimi, unind in Sine cele doua naturi : divina si umana. Deci,
putem picta aceasta persoana, pentru ca are forma omeneasca.
In icoana Domnului noi marturisim trupul Sau indumnezeit, si recunoastem in
icoana asemanarea cu prototipul, persoana divino-umana a Domnului. Prin sfintirea
icoanei se stabileste relatia harica dintre icoana si prototip. Orice icoana
are un nume, acela al prototipului, si este venerata pentru ca icoana vazuta de
noi participa la prototip, adica la sfantul infatisat pe ea, care se afla
transfigurat in imparatia lui Dumnezeu.
24. De ce combat sectele cultul
Sfintelor Icoane ?
Sectele combat cultul Sfintelor Icoane pentru ca nu inteleg si
nu vor sa inteleaga invatatura corecta despre intruparea Mantuitorului nostru
Iisus Hristos si nici rostul divin al Maicii Domnului in actul intruparii. Daca
si-ar insusi cu buna credinta dogma intruparii, cred ca ar deveni ortodocsi si
ar disparea toate deosebirile de credinta dintre ei si noi.
25. De cand dateazi cele mai vechi
icoane si picturi murale in Biserica ?
Cele mai vechi picturi murale ce se pastreaza pana astazi se
afla in catacombele de la Roma si dateaza din secolul al II - lea, mai ales
cele din catacombele lui Calist si Sebastian. Iar icoane pictate dintre cele
mai vechi s-au descoperit in Siria, Armenia si Capadocia si dateaza din
secolele II si III. Am vazut la Manastirea Sfanta Ecaterina din Muntele Shiai
una din cele mai mari colectii de icoane ortodoxe vechi, dintre care unele sunt
din secolele V si VI.
26. Care sunt cele mai vestite icoane
miraculoase din tara noastra si in ce conditii o icoana capata aceasta harisma
?
Cele mai vestite icoane din tara noastra sunt : Sfanta Ana de la
Manastirea Bistrita - Neamt, Maica Domnului de la Manastirea Neamt, Maica
Domnului de la Manastirea " Dintr-un Lemn ". Apoi, Maica Domnului de
la Manastirea Celic - Tulcea, Maica Domnului de la Nicula - Clui, Maica
Domnului de la Trifanesti-Roman etc.
Orice icoana isi are harisma ei, datorita sfantului infatisat pe ea si harului
dumnezeiesc transmis icoanei prin sfintirea ei. Totusi, la aceasta au o
deosebita importanta si conditiile morale in care este pictata o icoana. Daca
pictorul respectiv este un om profund credincios, daca posteste si se roaga la
inceputul si in timpul lucrului, daca duce o viata de curatie sufleteasca si
trupeasca si daca, bineinteles, Dumnezeu binevoieste sa reverse belsug de har
asupra acelei icoane. Astfel, ea poate deveni o icoana miraculoasa facatoare de
minuni, care vindeca bolile si alina nevoile si suferintele omenesti, pe masura
credintei fiecaruia.
27. Cate biserici ati pictat in tari si
in strainatate ?
Impreuna cu cativa ucenici si colegi de breasla, am pictat in
tara peste 25 de biserici, in fresca si tempera, dintre care 6 pictate
integral, iar restul restaurate. In strainatate am pictat integral trei
biserici. Toate acestea in timp de 47 de ani, de cand am primit calificarea de
pictor bisericesc.
28. Ce trebuie facut pentru ca pictura
bisericeasca sa-si atintaa scopul spirituai traditional ?
Pentru ca pictura bisericeasca sa-si atinga scopul de a face
vizibila prin imagini imparatia lui Dumnezeu in universul pictural al oricarei
biserici, ar trebui ca pictorii bisericesti sa cunoasca mai bina teologia
icoanei si iconografia ortodoxa. Apoi sa-si insuseasca temeinic desenul si
cromatica in stilul rasaritean bizantin, inspirandu-se din pictura in fresca a
vechilor noastre biserici, cum sunt : Voronetul, Moldovita, Humor, Sucevita si
altele, care sunt adevarate capodopere mondiale. De asemenea, pictorii
bisericesti sa-si acorde talentul si cunostintele lor cu o mai profunda
credinta in Dumnezeu, cu o viata morala exemplara, potrivita cu lucrul sfant pe
care il savarsesc si sa cunoasca mai bine vietile sfintilor si teologia cu
toate simbolurile ei.
29. Care este concluzia Prea Cuviosiei
Voastre despre pictura bisericeasca romaneasca de astazi ?
Am pierdut marea traditie a picturii si frescelor de valoare
mondiala din secolul XVI realizata de pictori autohtoni la noi, care este cea
din nordul Moldovei, mai ales. Scoala de pictura bisericeasca 22 romaneasca a
intrat in decadenta de pe la inceputul secolului XIX, cand, sub influenta
picturii realiste, ne-am indepartat de pictura traditionala ortodoxa de factura
bizantina.
30. De incheiere, ce sfaturi
duhovnicesti adresati pe aceasta cale fiilor duhovnicesti ai Prea Cuviosiei
Voastre ?
Sa asculte si sa puna in practica sfaturile date in numele
lui Hristos, sa iubeasca cel mai mult Biserica, slujbele, cartile sfinte si pe
cei ce sunt in suferinta, si sa se roage si pentru mine.