Cuvant la Hramul Manastirii Antim, la Duminica tuturor
Sfintilor
Aici, la Manastirea Antim am praznuit astazi, cum stiti foarte bine, hramul
manastirii - Duminica tuturor Sfintilor. Am avut aici pe Prea Fericitul
Patriarh Teoctist si doi preasfintiti arhierei - Teofan si Vincentiu. In cursul
zilei de astazi, de doua ori a vorbit Preafericitul Parinte Patriarh : dupa
Evanglielie si dupa sfarsitul slujbei. Intre multele lucruri importante pe care
le-a spus, a evocat si trecutul acestei manastiri, mai ales din anii 1940 pana in
prezent, adica de cand suntem aici. Si Parintele Patriarh era coleg cu noi
aici, la Manastirea Antim, cu studentii la teologie pe vremea aceea, si cu alti
colegi, dintre care multi au murit si au trecut la viata vesnica. Dumnezeu sa-i
ierte ! Intre altele, a spus ceva din vremea comunista.
In legatura cu aceste lucruri din trecut vreau sa fac o marturisire, pe care
multi o stiu, nefiind un secret prea mare. In perioada comunista, mai ales cand
vorbeam in biserica cuvantul de invatatura, totdeauna erau informatori. Aveau
carnetelele lor si, daca li se parea ca ceea ce spuneam este impotriva
regimului, notau. Apoi ne trageau la raspundere ca am spus cutare sau cutare
lucru si ne intrebau ce am vrut sa spunem, cu aceasta vorba. Noi, in aceasta
perioada, am vorbit cu adevarat atunci cand se faceau slujbe, dimineata si
seara, in duminici si sarbatori. Insa niciodata nu am vorbit politic. Am vorbit
numai despre lucruri care priveau viata noastra sufleteasca, despre raportul
nostru cu Dumnezeu, despre viata noastra de toate zilele, cu pacatele si
slabiciunile noastre. Cautam sa nu avem surpriza ca, din cea ce spunem noi, sa
se traga concluzii gresite. De obicei noi ne scriam predicile. Le scriam si,
cand ne invinuiau de ceva, le aratam. " Asta am spus eu ! " Atunci le
inchideam gura.
Dupa ce a trecut perioada comunista, am inceput sa vorbim liber; ca ne
cunoastem sfanta credinta, cunoastem viata noastra sufleteasca, patimile si
toata starea noastra launtrica, asa incat vorbeam liber.
Cu bunavointa dumneavoastra, in continuare, am sa va citez una dintre predicile
tinute la hramul manastirii noastre, la 24 iunie, 1972, in Duminica tuturor
Sfintilor.
Sfant esti Dumnezeul nostru si intru sfinti te odihnesti !
Sarbatorim astazi, impreuna cu toata crestinatatea ortodoxa, Duminica tuturor
Sfintilor, care este si hramul acestei manastiri. Cinstim acum, laolalta si
dupa cuviinta, pe cei mai vrednici fii ai neamului omenesc. Cinstim pe toti
acei care, de la inceputurile lumii si pana acum, in toate timpurile si in toate
locurile pe unde au trait, s-au straduit sa pastreze demnitatea lor de oameni,
inchinandu-si toata viata lor in slujba binelui si a dreptatii, in slujba lui
Dumnezeu.
In acest urias sobor al tuturor sfintilor, pe care ii cinstim acum la aceasta
sarbatoare, sunt toti stramosii neamului omenesc, toti patriarhii si sfintii
prooroci ai Vechiului Testament, impreuna cu toti dreptii dinainte de
intruparea Mantuitorului, rascumparati de El prin jertfa Sa pe Cruce. Ei sunt
acei despre care marele Apostol Pavel scrie asa in Epistola catre Evrei, despre
acesti sfinti patimitori pentru dreapta credinta si pentru Hristos, pentru
Dumnezeu : Au fost chinuiti, au suferit batjocuri si bice, ba chiar lanturi
si inchisoare; au fost pusi la cazane, au fost taiati cu fierastraul, au murit
ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti,
stramtorati, rau primiti. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in
pustii si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului ( Evrei 11,
36-38 ). Tot acum, laolalta cu ei, cinstim cu evlavie pe toti prietenii lui
Dumnezeu din Legea harului, adica cinstim fericitele cete ale apostotilor, ale
mucenicilor, ale sfintilor ierarhi, ale cuviosilor parinti, barbati si femei,
si ale tuturor placutilor lui Dumnezeu din toate timpurile si din toate
straturile vietii sociale : pescari ca Sfintii Apostoli -, gradinari, vamesi,
negustori, ciobani, cizmari, ostasi, imparati, mineri, fierari, bucatari,
avocati, doctori sau filosofi, care in mijlocul societatii si in cadrul vietii
de familie, in munca lor de toate zilele, s-au ingrijit si de sufletele lor,
pastrand legatura cu Dumnezeu prin rugaciune si viata cinstita, implinind
poruncile lui Dumnezeu, si aspru si-au sfintit viata si li s-au scris numele
lor in cartea vietii, in Imparatia lui Dumnezeu.
Sfintenia nu este un cerc inchis, ea poate fi dobandita de oricine. Mantuitorul
spune pe Muntele Fericirilor: Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Taital vostru
Cel ceresc desavarsit este ! (Matei 5, 48). Nu erau nici calugari atunci, nici
niste oameni speciali care ascultau aceste cuvinte. Era de fata o multime
foarte variata si El la toti le poruncea sa fie sfinti. Asa incat sfintenia
este deschisa pentru oricine. De aceea am amintit toate aceste categorii
sociale. Toti au intrat in sfintenie. Si aflam din Vietile Sfintilor cum
au petrecut si si-au savarsit vietile lor. Asa incat cinstea sfinteniei s-a dat
pentru fiecare dintre noi, care uneori ne plictisim de rugaciune, de tot ceea
ce ne ofera Dumnezeu pentru sfintenia noastra.
Noi ii cinstim pe toti sfintii pentru viata lor pilduitoare, pentru statornicia
lor in credinta, pentru caracterul lor hotarat pe calea binelui si a dreptatii,
pentru bunatatea inimii lor si pentru sfintenia vietii lor. Ii cinstim pentru
ca au devenit cetatenii casei lui Dumnezeu, prietenii si iubitii lui Durmezeu
si pentru ca acolo unde sunt acum, in imparatia lui Dumnezeu, asculta
rugaciunile noastre, ne vad cum traim, cunosc trebuintele noastre si necazurile
noastre, se bucura de intoarcerea noastra catre Dumnezeu si se roaga si
mijlocesc pentru noi atunci cand le cerem ajutorul; iar rugaciunile si
mijlocirile lor sunt ascultate si bineprimite de Dumnezeu.
Cinstind pe Maica Domnului si pe sfinti, cinstim pe Stapanul lor, Care este
Dumnezeul parintilor nostri si Dumnezeul nostru al tuturor. Noi toti suntem
chemati si indemnati sa ne imprietenim cu Dumnezeu si cu sfintii Sai inca din
viata aceasta, si sa-i chemam in rugaciunile noastre, sa le ascultam povetele
si sa le urmam credinta si faptele lor, sa ne insusim modelul vietii lor si
scopul sau idealul vietii lor. Scopul ultim al vietii lor a fost desavarsirea
sau sfintenia, iar vietile lor au stralucit ca niste faclii luminoase pe
cararile intortocheate ale acestei lumi. Ei au ascultat si au implinit slavita
porunca data de Dumnezeu catre toata lumea cand a zis : Fiti sfinti, caci
Sfant sunt Eu ( I Petru 1, 16 )
Aceasta porunca este data pentru prima data lui Moise, pe care o gasim in
cartea Levitic, capitolul 11. Deci, inca din vremea Vechiului Testament ni se
poruncea sa fim sfinti. Iar astazi este de batjocura acest cuvant : "Vrei
sa fii sfant ? Vrei sa faci pe sfantul ?" Ca si cum sfintenia ar fi ceva
interzis. Ar trebui sa spunem : " Doamne ajuta-mi sa fiu sfant !" Sa
fim sfinti cu totii. Acesta este idealul nostru ! Este porunca sa fim sfinti;
porunca de la Dumnezeu. Si o alta porunca, asemanatoare cu aceasta, rostita de
Mantuitorul pe Muntele Fericirilor, cand a poruncit tuturor ascultatorilor Sai
de atunci si din totdeauna : Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru Cel din
ceruri desavarsit este ( Matei 5, 48).
Cand citim sau cand auzim din Sfintele Scripturi aceste porunci dumnezeiesti :
" Fiti sfinti sau fiti desavarsiti ", care este in fond acelasi
lucru, le primim cu greutate la prima auzire, ni se pare ca e cu neputinta de
infaptuit sfintenia cu propria noastra viata ! Daca privim insa la vietile
sfintilor, despre care stim ca au fost si ei oameni pamanteni ca si noi, si
vedem ca ei au putut implini aceasta porunca a sfinteniei, a desavarsirii, prindem
si noi curaj si smerita indrazneala. Mai ales ca sfintenia si desavasirea nu
inseamna numai semne si miununi; putini sfinti au facut minuni in viata lor
pamanteasca.
Minunile sunt daruri speciale, in plus, si nu totdeauna sunt insusirile
sfinteniei. In privinta aceasta, Mantuitorul ne-a spus niste cuvinte care pe
multi trebuie sa ne puna pe ganduri. El a zis printre altele : In ziua aceea
a judecatii multi Imi vor zice : Doamne, Doamne ! Oare nu in numele Tau am
proorocit, si nu in numele Tau am scos demoni si n-am facut noi atatea minuni
in numele Tau ? Se vor apara oamenii. Si atunci voi zice lor , spune
Mantuitorul Hristos : Niciodata nu v-am cunoscut pe voi ! - cumplit
raspuns ! Departati-va de la Mine, voi, cei ce lucrati faradelegea
(Matei 7, 22-23).
Sfintenia sau desavarsirea nu presupun numaidecit semne si minuni, asa cum
suntem obisnuiti sa credem uneori. Minuni, ce pot sa uimeasca pe oameni, ajung
sa faca si vrajitorii si scamatorii si fachirii, ajutati de puterile
intunericului. Dar sfintenia nu pot sa o dobandeasca decat cei blanzi si
smeriti cu inima, cei plini de dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele
lor. Sfintenia cea bineplacuta lui Dumnezeu trebuie sa aiba macar aceste trei
insusiri.
Instriiinarea omului de rautati si de patimi. Noi suntem numiti vase de lut si
aceste vase trebuie curatite ca sa poata intra si sa poata ramane in ele harul
Sfantului Duh, adica sfintenia. In Imparatia lui Dumnezeu nimic necurat nu inra
spune Sfantul Apostol Pavel. Asa incat trebuie sa ne curatim trupul nostru de
patimi si de rautati.
A doua conditie : Pastrarea si marturisirea dreptei credinte in Dumnezeu. Cei
care fac false minuni, sunt niste sarlatani. Exista minuni faacute de sfinti,
fara indoiala, dar acestea sunt mai rare.
Si a treia conditie : implinirea poruncilor dumnezeiesti. In Filocalie, volumul
intai, se spune intre altele si acest lucru : Dumnezeu este ascuns in poruncile
Sale. Intrucat implinesti porunca Evangheliei, Dumnezeu este de fata si ti se
arata. Il vezi. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu
(Matei 5, 8 ), spune " Fericirea " a sasea. De obicei, credinta
cea adevarata fata de Dumnezeu se cere dovedita prin fapte de dragoste sincera
fata de aproapele nostru : Caci de va zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu iar
pe fratele sau il uraste, este un mincinos, spune Sfantul Evanghelist Ioan
in Epistola intaia dintre scrierile sale. Caci cel ce nu iubeste pe fratele
sau pe care il vede, cum poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu pe Care nu-L vede ? (
I Ioan 5, 20 ). Tot Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca nimeni nu poate
cunoaste pe Dumnezeu, nu poate crede in El si nu-L poate iubi cu adevarat, daca
mai intai nu-si scoate rautatea din propria sa inima si daca nu dovedeste prin
fapta dragostea curata fata de semenii sai. Cine face asa, se afla pe calea
sfinteniei, adica este pe calea pe care au mers sfintii in drumul lor spre
imparatia lui Dumnezeu. Si aceasta asteapta Dumnezeu de la noi : sa vrem, sa
daruim, sa ne ostenim, sa mergem pe calea Lui, sa fim de partea Lui.
Ca sa intram pe aceasta cale a sfinteniei si sa sporim in ea, avem la indemana
ajutorul lui Dumnezeu, numit harul Sfantului Duh, care este puterea darului ce
izvoraste din Duhul Sfant, prin care lucreaza Dumnezeu in lume si in noi. Harul
il dobandim si il mentinem prin Sfintele Taine, prin rugaciunea personala, prin
rugaciunile si binecuvantarile Sfintei Biserici.
Mantuitorul ne invita cu iubire pe calea Lui si ne cheama la El, zicand : Veniti
la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Ramaneti
intru Mine, spune Iisus Hristos, si Eu voi ramane intru voi. Caci precum
mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita; asa nici
voi, daca nu ramaneti intru Mine. Eu sunt vita, voi mladitele (Ioan 1s, 4).
Vedeti ce raport strans este intre noi si Dumnezeu ? Cine ramane in Mine si
Eu raman in el, acela aduce roada multa. Fara de Mine nu puteti face nimic ! (Ioan
15, 5).
Cu alt prilej Mantuitorul se roaga Tatalui ceresc, zicand : Sfinteste-i,
Doamne, cu adevarul Tau, ca si ei sa fie sfintiti in adevar (Ioan 17, 17).
Sfantul Apostol Pavel spune : Voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra Iar
Sfantul Apostol Petru indeamna pe calea sfinteniei pe credinciosii din vremea
sa si ne indeamna si pe noi, pe cei de astazi prin aceste cuvinte : Fiti sfinti
in toata petrecerea vietii voastre. Ca scris este : Fiti sfinti ca Sfant sunt
Eu, zice Domnul Dumnezeu (I Petru 1, 15-16). si continua : Daca chemati Tata
pe Cel ce judeca cu nepartinire, petreceti in frica vremelniciei. Curatati-va
sufletele prin ascultarea de adevar si nefatarnica iubire de frati si iubiti-va
unul pe altul din toata inima, cu toata staruinta, lepadand toata rautatea si
tot viclesugul si fatarniciile si pizmele si toate clevetirile; ca sa deveniti
prin Duhul Sfant semintie aleasa, preotie imparateasca si neam sfant, popor
ales al lui Dumnezeu
Cand ne vom afla pe o asemenea cale vom uri faradelegea si pacatul si vom simti
nevoia launtrica de a face cat mai mult bine in jurul nostru. Atunci ne vom
insufleti usor pentru tot ce este frumos, nobil si de folos oamenilor si vom
simti din plin bucuria si dulceata faptei bune, pastrand mereu in noi duhul
smerit si bland.
Aceasta este calea sfinteniei. Pe o asemenea cale au mers si sfintii pe care ii
sarbatorim astazi. Din vietile lor invatam sa fim cinstiti, harnici, modesti,
blanzi, pasnici, curati la suflet si la trup, generosi, plini de bunatate si de
omenie. Toate aceste virtuti isi au puterea si izvorul in Dumnezeu, pe Care
L-au descoperit in masura in care au trait dupa sfaturile si dupa sfintele Sale
porunci. In El au crezut, pe El L-au marturisit, pe El L-au iubit si catre El
s-au dus, in imparatia Lui si in slava Lui, cum spune Psalmistul : Adanc pe
adanc cheama
Societatea noastra omeneasca si romaneasca are nevoie de oameni cinstiti, de
oameni intelepti, modesti, cumpatati, de oameni pasnici, plini de omenie. Sa nu
pretindem altora sa fie asa; sa ne straduim noi insine, fiecare, in sectorul
sau de activitate, sa fie mai bun, mai sincer, mai curat, mai cinstit, mai
omenos, mai credincios, dupa chipul vietii acelora pe care ii praznuim astazi.
Incheind aceste ganduri despre sfintii pe care ii praznuim astazi sa ne rugam
lui Dumnezeu cu umitinta, zicand asa : Da-ne, Doamne, duhul sfinteniei,
barbatia si statornicia sfintilor Tai pe calea binelui ! Da-ne, Doamne, taria
lor in credinta, ravna dragostei lor, duhul smereniei si al virtutilor
crestinesti pe care le-au avut ei ! Ajuta-ne, Doamne, ca tot ce gandim, ce
vorbim si tot ce infaptuim sa fie spre slava Ta si spre binele aproapelui
nostru, ca impreuna sa Te cinstim cu credinta pe Tine, Dumnezeul parintilor
nostri, pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai. Amin