Lumina
bucuriei pascale
interviu cu Arhim. Teofil Părăian
Adrian Lemeni: Părinte, putem să ne bucurăm în mod
autentic de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, fără să ne fi pregătit în
prealabil de întâmpinarea acestui mare praznic? În ce constă pregătirea
credinciosului în vederea sărbătoririi Sfintelor Pasti?
Arhimandritul Teofil: Biserica ne dă
tuturor un timp de pregătire pentru Sfintele Pasti. Sunt zece săptămâni,
perioada Triodului, vreme în care ni se atrage atentia asupra importantei pe
care o are postul, ni se dau îndrumări în legătură cu o viată duhovnicească
superioară, ni se pun înainte exemple de oameni care au dus o viată deosebită.
Suntem chemati "... calea postului să o săvârsim, credinta nedespărtită
să o păzim, lupta cea bună să o luptăm, biruitori asupra păcatului să ne
arătăm, să călcăm peste capetele nevăzutilor balauri si cu vrednicie să ajungem
să ne închinăm si Sfintei Învieri". În cuvintele acestea si în
rânduielile Bisericii se arată că e necesară o pregătire, se impune o
pregătire. E o pregătire cu post. Vremea postului e socotită vreme de cinstite
zile spre înfrânarea trupului si spre îmbunătătirea sufletească în general.
Credinciosii în timpul postului obisnuiesc să-si mărturisească
păcatele, doresc să se împărtăsească cu dumnezeiestile Taine, spre tămăduirea
sufletului si a trupului, spre alungarea atotpotrivnicului, spre luminarea
ochilor inimii, spre credintă neînfruntată, spre dragoste nefătarnică, spre
unirea împărătiei si adăugirea dumnezeiescului har". Si aceasta e o
pregătire esentială pentru Sfintele Pasti.
Sunt si credinciosi care se pregătesc mai putin duhovniceste.
Trăiesc mai putin credinta, pentru că se gândesc mai putin la Învierea cea mai
presus de lume. Nu au în vedere evenimentele mântuitoare. Acestia nu se
angajează nici la o pregătire corespunzătoare pentru a întâmpina Învierea
Mântuitorului Iisus Hristos. Totusi Sf. Ioan Gură de Aur în cuvântul său de la
Pasti îi cheamă pe toti la prăznuire: "... si pe cei ce au postit si pe
cei ce n-au postit, si pe cei osârduitori si pe cei lenesi". La ospătul
Învierii suntem chemati toti, dar ospătul credintei în învierea lui Iisus
Hristos îl trăiesc numai aceia care se si pregătesc pentru acest eveniment.
A.L.: Adesea credinciosul zilelor noastre face din
sărbătoare un prilej de desfătare exlusiv trupească. Evidentiati putin
dimensiunea duhovnicească a bucuriei pascale.
Arhim. Teofil: Credinciosii se
angajează în pregătire pentru Sfintele Pasti cu ceea ce consideră esential
pentru viata lor. Fără îndoială că acolo unde există bucurie, acolo există si
desfătare. Si noi avem constiinta că Dumnezeu ne-a dat roadele pământului spre
desfătarea noastră, cum se spune în rugăciunea colivei. Dar bucuria care tine
de fapt de Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este bucuria
duhovnicească. E bucuria pe care au avut-o femeile mironosite când au
întâmpinat pe Mântuitorul înviat. E bucuria pe care au avut-o Apostolii când
L-au văzut pe Domnul în ziua Învierii Sale. Dorim să avem bucuria pe care au
avut-o Apostolii la Înăltarea Mântuitorului, când s-au întors în Ierusalim cu
bucurie mare. Vrem să avem bucuria celor doi care mergeau spre Emaus, despre
care stim că "inima lor ardea, când Mântuitorul le vorbea si le tâlcuia
Scripturile".
Deci, e vorba de o bucurie a credintei, a Învierii, care o pot
avea doar aceia care pretuiesc lucrurile mai presus de lume.
A.L.: De ce Învierea Mântuitorului este
considerată cea mai mare sărbătoare a crestinătătii?
Arhim. Teofil: Mai întâi de toate,
asa e prezentată sărbătoarea Sfintelor Pasti, ca "sărbătoare a
sărbătorilor si praznic al praznicelor". Apoi, în centrul gândirii
ortodoxe este Mântuitorul Iisus Hristos si în centrul preocupărilor legate de
Persoana Domnului Hristos este Învierea Mântuitorului. Nu se poate spune că
celelalte sărbători nu au importanta lor. Toate au importantă, pentru că nu
poate fi Învierea Mântuitorului, dacă n-ar fi si celelalte evenimente de
mântuire. Dar Biserica ne prezintă Învierea Mântuitorului Iisus Hristos ca mai
presus de lume, ca fiind "sărbătoare a sărbătorilor si praznic al
praznicelor".
A.L.: Slujbele Sfintelor Pasti au o
frumusete aparte. Faceti câteva precizări la texte referitoare la aceste slujbe
si care v-au impresionat în mod deosebit.
Arhim. Teofil: De fapt toată
slujba de Pasti e o revărsare de bucurie, este un chip, al trăirii
duhovnicesti. "Veniti să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă, ci
din izvorul cel pururea curgător al Mântuitorului Iisus Hristos întru care ne
întărirăm". Sau avem chemări: "Cerurile după cuviintă să se
veselească si pământul să se bucure, să se prăznuiască toată lumea cea văzută
si cea nevăzută că Hristos a înviat veselia cea vesnică". "Ziua
Învierii popoare să ne luminăm, Pastile Domnului, Pastile, că din moarte la
viată si de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i
cântăm cântare de biruintă".
Sărbătoarea Sfintelor Pasti este sărbătoarea când prăznuim "omorârea
mortii, sfărâmarea iadului si începătura altei vieti vesnice si săltând îl
lăudăm pe Mântuitorul, pe cel unul binecuvântat si preamărit, Dumnezeul
părintilor nostri".
Dar ca să se întâmple acestea în viata si constiinta noastră
este nevoie ca să zicem "fratilor si celor ce ne urăsc pe noi si să
iertăm toate pentru Înviere si asa să strigăm: Hristos a înviat din morti cu
moartea pe moarte călcând si celor din morminte viată dăruindu-le".
A.L: Părinte,
într-o societate bulversată de tot felul de schimbări, în care oamenii devin
tot mai dezorientati, neîncrezători, în ce măsură sărbătoarea Sfintelor Pasti
ne poate aduce raze de lumină si de sperantă?
Arhim. Teofil: Sărbătoarea
Sfintelor Pasti aduce raze de lumină si de sperante numai celor care cred în
Domnul Hristos, celor care sunt convinsi de Înviere. Nu poti să fii în afară de
credintă si să ai bucuriile credintei. Cel mult, într-o astfel de societate
poti să te încadrezi în suvoiul de bucurie pe care-l revarsă credinta, chiar
fără să ai o întemeiere în credintă, în sensul că te alături celor care se
bucură.
A consemnat ADRIAN
LEMENI