Despre pacat, spovedanie, Sfanta Impartasanie
Convorbirea
a patra
86. Ce este pacatul si de ce atrage dupa sine mania lui Dumnezeu in veacul de
acum si in cel viitor ?
Dupa invatatura Sfintei Scripturi, pacatul este calcarea cu buna stiinta si de
bunavoie a voii lui Dumnezeu. El se mai numeste si faradelege ( Invatatura de
Credinta Ortodoxa, pag. 426; Romani 5, 13; Iacob 2, 9; Isaia 49, 12-13 ) .
Radacina pacatului este pofta care ispiteste pe om ( Iacob 1, 13-15 ) . Pacatul
atrage mania lui Dumnezeu asupra omului fiindca " pacatul este uraciune
inaintea lui Dumnezeu " ( Deuteronom 17, 25; Pilde 3, 32 ) . Pacatul
atrage mania lui Dumnezeu asupra omului, deoarece " pacatosii sunt
vrajmasi ai lui Dumnezeu " ( Iov 21,17; Ieremia 21,14; Psalm 20, 8-10; 78,
6; Isaia 10, 6 ) .
87. In cate feluri se impart pacatele si care sunt pacatele mai greu de
vindecat ?
Sfantul Ioan Evanghelistul imparte pacatele in doua : pacate de moarte si
pacate care nu sunt de moarte ( 1 Ioan 5, 16-17 ) . Tot el imparte pacatele de
moarte in trei mari grupe : pofta trupului, pofta ochiului si trufia viietii (
1 Ioan 2, 16 ) . Sfintii Parinti impart pacatele de moarte in trei mari grupe :
a. pacatele capitale, in numar de sapte;
b. pacate strigatoare la cer, care sunt mult mai grave precum : uciderea,
pruncuciderea, asuprirea saracilor, rapirea avutului altora, uciderea
aproapelui, etc;
c. pacate impotriva Duhului Sfant. Acestea sunt cele mai grave pacate facute de
oameni pe pamant pentru ca hulesc pe Dumnezeu si alunga harul Duhului Sfant de
la om. Dintre acestea amintim : necredinta in Dumnezeu, apostazia ( lepadarea
de credinta ) , eresul, secta, deznadejdea, sinuciderea, ura de om pana la
moarte, prea marea incredere in Dumnezeu, injuraturile etc. Cele dintai se
numesc " pacate capitale " , pentru ca sunt cele mai numeroase si
stapanesc pe cei mai multi oameni. Cele de-al doilea se numesc "
strigatoare la cer " , pentru ca striga si cer de la Dumnezeu pedeapsa
omului inca in viata. Pacatele cele mai mari si mai greu de vindecat sunt pacatele
impotriva Duhului Sfant si pacatele de moarte care stapanesc pe om de mai multa
vreme, adica patimile.
88. Care este cel mai urat pacat inaintea lui Dumnezeu ?
Cel mai urat pacat inaintea lui Dumnezeu este pacatul mandriei, caci acesta a
facut pe ingeri diavoli, dupa cum si smerenia " poate face din diavoli
ingeri " ( Scara, Cuvantul 25 ) .
89. Care sunt imprejurarile pacatului si cate sunt acestea ?
Imprejurarile pacatelor sunt in numar de sapte si anume : Cine a facut pacatul
? Ce fel de pacat a facut ? Din ce motiv si pentru ce l-a facut ? Prin ce
mijloc l-a facut ? In ce vreme l-a facut ( in tinerete, la batranete, ziua,
noaptea etc. ) ? In ce loc l-a facut ? De cate ori l-a facut ? ( A se vedea pe
larg invatatura catre duhovnic de Sfantul Nicodim Aghioritul, pag. 26-27, ed.
1928 ) .
90. Care si cate sunt treptele pacatului ?
Treptele pacatului sunt in numar de douasprezece, dupa Sfantul Nicodim
Aghioritul si anume : Prima treapta, cand face cineva fapta buna cu scop rau
pentru bani, pentru lauda, pentru cinste, adica cand amesteca binele cu raul. A
doua treapta este implinirea faptei bune pe jumatate, necompleta. A treia
treapta este ispita, momeala, adica ispitirea ce vine asupra omului de la
diavol, de la lume si de la trup si-l ispiteste pe om prin cele cinci simturi
numite de Sfintii Parinti " ferestrele sufletului " . A patra treapta
este unirea, adica amestecarea mintii cu ispita. A cincea treapta a pacatului
este lupta miniti, adica a sufletului cu ispita. Pana aici nu este pacatul zamislit.
De aici insa incepe a zamisli pacatul care aduce osanda asupra omului. A sasea
treapta a pacatului este invoirea mintii cu pacatul, adica indulcirea mintii de
ispita, de pofta. Din clipa aceasta se zamisleste pacatul in mintea si inima
omului si-l face pe om vrednic de osanda, precum spune Sfantul Apostol Iacob :
" Pofta zamislind, naste pacatul, iar pacatul savarsindu-se, naste moarte
" ( Iacob 1, 13-15 ) .
A saptea treapta a pacatului este pacatul facut cu mintea prin imaginatie. Ca
dupa ce omul se invoieste sa faca pacatul, el se sileste, din indemnul
diavolului, sa intipareasca acel pacat in mintea sa ca si cum l-ar fi facut cu
lucrul. Prin imaginatie pacatul creste si se inradacineaza in inima omului. A
opta treapta a pacatului este hotararea vointei de a face pacatul si insasi
savarsirea lui cu fapta. A noua treapta este obiceiul pacatului, adica
savarsirea lui de mai multe ori. A zacea treapta a pacatului este patima,
deprinderea, adica savarsirea permanenta cu voia si fara voia omului. A unsprezecea
treapa a pacatului este deznadejdea, cand omul isi pierde nadejdea iertarii
prin pocainta, prin harul si mila lui Dumnezeu. A douasprezecea treapta a
pacatului este sinuciderea, adica uciderea omului deznadajduit din cauza
pacatelor sale cu voia sa libera. Aceasta este cea mai grea treapta a
pacatului, de care sa ne fereasca Dumnezeu pe toti. Cel care se sinucide nu mai
are iertare in veci, iar Biserica nu are voie sa se roage pentru el. ( Dupa
Invatatura catre duhovnic, pag. 15 ) .
Sfintii Parinti ne invata sa ne luptam cu pacatul cat este mic, in clipa
zamislirii, iar nu cand se face mare si se inradacineaza prin patima in inima
noastra. Sa-l ucidem, cand este furnica, iar nu leu, caci altfel "
furnicoleul " ne ucide el pe noi. La fel si psalmistul David, insuflat de
Duhul Sfant, zice : " Fericit este cel ce va lua si va lovi pruncii tai de
piatra " ( Psalm 136, 9 ) , adica, feririt este acel crestin care isi va
zdrobi pacatele sale de piatra-Hristos cat sunt inca mici ca niste prunci, ca
de vor creste mari ne vor robi in Babilonul patimilor si ne vor ucide ele pe
noi.
91. Care este baia duhovniceasca care spala, dezleaga si scoate din radacina
pacatele omului ?
Intai este baia sfantului si dumnezeiescului Botez care spala pacatul
stramosesc si toate pacatele facute pana la Botez ( Fapte 2, 38; Ioan3, 3-5 ) .
A doua baie, deopotriva cu Botezul, este Taina Sfintei Spovedanii. care spala
si curata pacatele oamenilor. Despre aceasta spune Sfantul Isaac Sirul : "
Dar dupa dar, s-a dat de Dumnezeu oamenilor dupa Botez, Taina Pocaintei, ca
pocainta este numita si a doua nastere " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 72
) . Iar dumnezeiescul Parinte Ioan Scararul a indraznit sa zica : " Mai
mare decat Botezul, dupa Botez, este izvorul lacrimilor " ( Cuvantul al 7-lea,
Pentru plans, Filocalia, vol. IX ) .
92. Cand raman pacatele nedezlegate la Sfanta Spovedanie ?
Cand crestinul nu-si marturiseste toate pacatele asemenea lui Iuda si cand
duhovnicul nu le dezleaga. El nu are voie sa le dezlege pana ce crestinul nu primeste
canonul randuit. Daca duhovnicul dezleaga pe cineva " mai inainte de a
face acela canonul, sau mai inainte de a marturisi ( de a se fagadui ) ca il va
face, unul ca acela se face vinovat de toate pacatele celui pe care l-a
dezlegat " ( A se vedea Carte folositoare de suflet si Invatatura catre
duhovnic, de Sfantul Nicodim Aghioritul ) .
Iarasi, pacatele omului raman nedezlegate daca nu face fapte de pocainta,
" caci fara de indreptare nu poate sa existe iertare " . Insa
adevarata pocainta este parasirea pacatului si cainta inimii.
93. Care sunt pacatele impotriva Duhului Sfant ( hulele ) de care zice Domnul
" ca nu se iarta nici in veacul de acum, nici in cel viitor " ? Daca
sunt marturisite si se face canon pentru ele sunt iertate ?
Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acestea : necredinta si impotrivirea
adevarului dovedit al credintei crestine; increderea nesocotita in bunatatea
lui Dumnezeu; deznadejdea fata de indurarea lui Dumnezeu, pizmuirea aproapelui
pentru harul ce i s-a dat, pentru sporirea lui in fapte bune. precum si
neindrumarea celor gresiti pe calea mantuirii; ura de moarte, nepocainta pana
la moarte si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu; lepadarea de credinta, eresul,
secta, sinuciderea etc.
Pricina pentru care aceste pacate nu se iarta de catre Dumnezeu nici in veacul
de acum nici in cel viitor este " indaratnicia omului de a nu se pocai de
aceste pacate in toata viata si impietrirea inimii lui " . Cel ce
savarseste astfel de pacate, nu primeste iertare de la Dumnezeu pentru ca nu
voieste sa fie iertat si sa asculte poruncile lui Dumnezeu. Daca un astfel de
vinovat se caieste din adancul sufletului, se marturiseste si se hotaraste sa
nu mai pacatuiasca si cere indurare lui Dumnezeu cu staruinta si cu lacrimi,
atunci prin Taina Pocaintei el va putea primi iertare, caci " nu este
pacat oricat de greu ar fi el, care sa covarseasca bunatatea si dragostea de
oameni a lui Dumnezeu " ( Invatatura de Credinta Ortodoxa, ed. 1953 ) .
94. Care sunt conditiile canonice ale Sfintei Spovedanii ?
Spovedania, pocainta sau marturisirea pacatelor este una din cele sapte sfinte
Taine ale Bisericii prin care Dumnezeu iarta si dezleaga pacatele tuturor celor
ce se pocaiesc cu sinceritate si hotarasc sa duca o viata curata, dupa voia lui
Dumnezeu. Ea incepe de la varsta de 6-7 ani si se savarseste cat mai des, dupa
nevoile sufletesti ale fiecaruia. Calugarii din manastiri, dupa traditie se
marturisesc o data pe saptamana, iar mirenii cel mai des odata pe luna si cel
mai rar de patru ori pe an, in cele patru posturi ( Constitutiile Apostolilor,
11-13; Marturisirea Ortodoxa etc. ) . Conditiile canonice si obligatorii ale
adevaratei spovedanii sunt acestea : Mai intai, alegerea unui duhovnic bun si
iscusit. Apoi, spovedania sa fie intreaga, sincera, de buna voie, iar nu
silita, cu umilinta si sa fie neprihanitoare ( Invatatura catre duhovnic, pag.
141-149 ) . Dumnezeu osandeste pacatul dupa constiinta si intelepciunea
fiecaruia, pe unii de la varsta de 10 ani, iar pe aliti de la o varsta mai
mare. Daca isi va spovedi omul pacatele, cu tot sufletul, cu cainta si de buna
voie, atunci duhovnicul poate usura vindecarea ranilor sale sufletesti, iar
canonul cu care trebuie sa-l canoniseasca pe credincios sa-l imparta in trei. O
parte sa o puna pe seama milostivirii lui Dumnezeu canimeni nu este fara de
pacat afara de unul singur Dumneu Care ne-a rascumparat cu Sfant Sangele Sau
din mainile diavolului. A doua parte din canon sa o ia duhovnicul asupra sa, ca
cel ce are putere de la arhiereu sa dezlege si sa lege pacatele oamenilor, dupa
cum spune nemincinoasa gura a Domnului nostru Iisus Hristos ( Indreptarea
Legii, 1652, cap. 322 ) . Iar a treia parte din canon sa o dea aceluia care a
savarsit pacatele.
Duhovnicul sa aiba un loc sfant unde sa spovedeasca pe oameni. De obicei,
spovedania se face in Sfanta Biserica, in fata icoanei Mantuitorului nostru
Iisus Hrisos. Preotul este dator ca pe fiecare sa-l primeasca la spovedanie cu
fata vesela, cu blandete si evlavie, " iar nu cu mahnire si cu fata
posomorata " ( Ibidem, 327 ) . Iar de va fi vreun om bolnav de moarte, si
va chema preotul sa-l spovedeasca, iar acesta nu va merge, macar de nu ar fi
duhovnic, atunci pacatele celui ce a murit nespovedit raman asupra preotului,
" si preotul trebuie sa se pocaiasca trei ani si metanii 100 pe zi "
( Pravila bisericeasca de la Govora, 1648, pag. 47 ) .
Credinciosii sunt datori sa spuna toate pacatele si sa nu-si schimbe
duhovnicul, decat cu binecuvantare si din motive intemeiate. " Oricare om
sau femeie de-si va lasa duhovnicul sau fara oarecare vina si se va duce sa se
spovedeasca la altul, sa se desparta de Biserica, impreuna cu acela ce il
primeste pe el " ( Ibidem, 117 ) . Cel ce s-a spovedit si a primit
canonisirea si dezlegarea trebuitoare fara a mai repeta pacatele facute, "
unul ca acesta nu este obligat sa le repete la alta marturisirie " (
Sfantul Simion al Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor, cap. IX, 24 )
. Unii sunt de parere ca, in chip exceptional, " cand cineva din mireni
asista la moartea neprevazuta a cuiva daca acela nu are cui sa se
marturiseasca, se poate spovedi celui ce asista, adica mireanului, ca apoi
acesta sa marturiseasca pacatele celui mort la duhovnic, luand dezlegare pentru
amandoi " ( Pravila bisericeasca, ms, de Arhim. Nicodim Sachelarie ) .
Sa se stie ca " este si o spovedanie pacatoasa sau falsa " si anume,
cand cineva cauta un duhovnic lesne iertator, care dezleaga, nu dupa legea lui
Dumnezeu, ci dupa parerea sa, sau are aceleasi pacate. Acestia se afunda
amandoi in osanda, mai rau decat daca nu s-ar fi spovedit. Cand cel ce se
marturiseste nu spune toate pacatele sale, sau le spune pe jumatate, sau le
justifica cu minciuni, ducand in eroare pe duhovnic, cand se vor spovedi in
colectiv mai multi oameni la duhovnic, spunand pacatele in gand, fara a le auzi
preotul si a le aprecia pe toate in lumina Sfintelor Canoane si a legilor
morale, in toate aceste trei cazuri, Taina Spovedaniei nu este savarsita
canonic si pacatele raman nedezlegate ( Ibidem ) , caci spovedania se face
numai individual.
Alte conditii canonice ale Sfintei Spovedanii sunt si acestea : spovedania se
face numai individual si niciodata in grup, in public, cum este obiceiul in
unele parti. Credinciosii sunt datori sa-si cerceteze constiinta din copilarie
si sa noteze pe hartie toate pacatele facute, pentru a nu uita nici unul.
Marturisirea se face intotdeauna cu post si rugaciune, inainte de a manca, atat
preotul cat si credinciosul. Ea se face in orice zi si ori de cate ori ne
mustra constiinta, indiferent de vrednicia preotului, caci harul Duhului Sfant
savarseste taina. Spovedania se face la nevoie si fara post, chiar daca nu este
cineva vrednic de Sfanta Impartasanie, caci numai prin spovedanie se spala si
se dezleaga pacatele.
95. Care este cheia Sfintei Spovedanii si care sunt efectele ei ?
Dupa invatatura Sfantului Nicodim Aghioritul, Taina Pocaintei se immparte in
patru parti si anume :
a. Durerea inimii si parerea de rau a celui ce a facut pacatul.
b. Spovedania prin viu grai si individual la duhovnic.
c. Implinirea canonului dat de duhovnic.
d. Dezlegarea, sau cheia Sfintei Spovedanii, care se face pe capul celui ce s-a
spovedit prin punerea mainilor si semnul Sfintei Cruci. Cel mai mare efect al
Spovedaniei este dezlegarea si iertarea pacatelor celui ce s-a marturisit, dupa
cuvantul Domnului, care zice : " Carora veti ierta pacatele se vor ierta
lor si carora le veti tine, tinute vor fi " ( Matei 16, 19; Ioan 20, 23 )
.
96. Pe cine nu are voie dubovnicul sa dezlege la spovedanie ?
Nu are voie sa dezlege pe cel ce nu se hotaraste a parasi pacatul si a face
canonul. De asemenea, nu are voie sa dezlege pe acei carora le amana
canonisirea pana ce preotul duhovnic va cerceta canoanele si pravilele
bisericesti, spre a se orienta asupra canonisirii lor ( Sf. Vasile, can. 84,
Cartagina, 43; Canonul 102 al Sinodului VI Ecumenic, Pravila Bisericeasca de
Arhim. Nicodim Sachelarie, Sfantul Simeon Tesaloniceanul ) .
97. Care este cel mai important si mai folositor canon ce trebuie dat la Sfanta
Spovedanie ?
In vremile vechi, cand crestinii aveau mare ravna si evlavie sa se
impartaseasca mai des cu Sfintele Taine, cel mai greu canon pentru crestinii de
atunci era oprirea pe un timp mai scurt sau mai lung de la Sfanta si
Dumnezeiasca Impartasanie. De aceea si Canoanele Parintilor vechi, ca Sfantul
Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie de Nyssa etc. opreau pe cei pacatosi pentru
pacatele grele de la Sfanta Impartasanie, uneori pana la 10, 15 sau chiar 20 de
ani, si le aplicau la spovedanie cele patru trepte de canonisire : plangerea la
usa bisericii, ascultarea, ingenuncherea in pridvorul bisericii si starea
impreuna cu credinciosii in biserica. Abia la urma ii primeau la Sfanta
Impartasanie ( vezi Sfantul Grigorie al Neocezareei, Canonul 11 ) .
Acum, insa, cand credinta a slabit si crestinii cei mai multi zac in adancul
nesimtirii si a lipsei de evlavie faita de Sfanta impartasanie cu Trupul si
Sangele lui Hristos, cred ca cel mai mare canon pentru indreptarea sufletelor
lor este parasirea pacatelor spovedite si lupta cu ele pana la moarte. Iar
postul, rugaciunea, milostenia, metaniile si alte nevointe sa li se dea dupa
putere, dupa starea lor de sanatate si dupa greutatea pacatelor facute,
potrivit cu scumpatatea si iconomia Sfintelor Canoane. Deci, cel mai mare si
mai de folos canon la spovedanie este parasirea si ura fata de pacatele facute,
precum si plangerea lor pana la moarte. Ca de ii vom opri pe credinciosi numai
de la Sfanta si Dumnezeieasca Impartasanie, atatia sau atatia ani, si nu le vom
da canon simtt si cu oarecare osteneala, potrivit cu gravitatea pacatelor lor,
ei, nemaiavand evlavia si ravna celor dintai crestini pentru cele sfinte,
primesc usor departarea de Sfanta Impartasanie si raman in nesimtire fata de
pacatele lor.
De aceea, trebuie a-i sfatui si a-i indemna pe credinciosi sa faca canonul
cuvenit. Dar mai mult decat toate, sa paraseasca pacatele, ca parasirea
pacatelor, dupa Sfintii Parinti, este adavarata pocainta. Sfantul Ioan Gura de
Aur zice ca : " Cel mai cumplit lucru al pacatului este a petrece in pacat
si cel mai rau lucru al caderii este a nu se scula din pacat " ( Cuvant la
Proorocul Iona, la Daniil, la cei trei coconi si pentru pocainta, in Putul
Sfantului Ioan Gura de Aur, Buzau, 1833 ) .
Asadar, daca cel mai cumplit lucru este a petrece in pacat, apoi cel mai
folositor lucru este canonul parasirii pacatului. Daca cel mai rau lucru al
caderii este a zace in cadere, apoi cel mai mare si mai folositor canon este a
ne ridica din cadere !
98. Astazi se pot aplica intocmai Canoanele stabilite de Biserica ?
Sfintele Canoane, atat cele apostolice, cat si ale Sinoadelor ecumenice, locale
si ale Sfintilor Parinti, intotdeauna au fost, sunt si vor fi dreptare si
calauzitoare ale sufletelor, iar noua tuturor ni se cuvine a ne supune si a
pazi dumnezeiestile Canoane cu nestramutare, " ca cei ce nu le pazesc se
supun sub infricosate certari si canonisiri " ( Pidalion, Manastirea
Neamt, ed. 1844, fila 8 ) . In cazuri exceptionale sa urmeze porunca ierarhului
locului si a duhovnicului.
99. Nu cumva prin acestea crestinii se indeparteaza de Biserica si de Prea
Curatele Taine ?
Nu Sfintele Canoane sunt pricina departarii crestinilor de Biserica lui
Hristos, ci nepazirea scumpatatii si a iconomiei celor randuite de Canoane ii
indeparteaza pe preoti si pe popor de Biserica lui Hristos. Sfintele Canoane,
dintotdeauna, sunt spre folosul si mantuirea sufletelor, chiar si acelea care
au numai valoare istorica si nu se mai pun in aplicare azi : Canoanele istorice
ne arata cum au fost puse pe atunci in aplicare de Sfintii Parinti si de
conducatorii Bisericii crestine, cand Biserica era atacata de erezii si
prigoane. Acest lucru nu este mic spre orientarea celor ce pastoresc azi
Biserica lui Hristos, atat in Rasarit cat si in Apus.
Canoanele care contin in ele dogme si legi morale cu nimic nu si-au pierdut
valoarea. Ele sunt ca niste faruri de lumina ale Bisericii, spre indreptarea
corabiei celei vii care este Biserica lui Hristos, ce pluteste in valurile
veacurilor spre limanul mantuirii.
Deci nimeni nu are voie sa invinuiasca Sfintele si dumnezeiestile Canoane
pentru rautatea ce stapaneste azi pe cei ce nu au frica de Dumnezeu. Un lucru
trebuie tinut minte. Preotii si pastorii sa cunoasca bine scumpatatea si
iconomia Sfintelor Canoane si sa le puna in practica dupa vreme si de la caz la
caz cu fiecare suflet ranit de pacate. Studentii teologi ar trebui sa cunoasca
cat mai bine cum sa aplice scumpatatea si iconomia Canoanelor care s-au pus de
Duhul Sfant in Biserica lui Hristos. Mare primejdie este atat pentru preoti cat
si pentru pastoritii lor, daca nu cunosc cat de putin Sfintele Canoane, precum
si felul cum trebuie sa le aplice. Caci zice Sfantul Ioan Gura de Aur " ca
mare primejdie este pentru un preot a nu cunoaste Canoanele si mare prapastie
este acolo unde Canoanele nu stapanesc. De aceea si fiecare episcop, cand se
hirotoneste, marturiseste ca va pazi Canoanele Bisericii " ( Canonul 2 al
Sinodului VII Ecumenic ) .
100 Ce ne puteti spune despre spovedania in comun, fara a-si marturisi pacatele
individul si fara dezlegare pe capul fiecaruia, ce se practica in unele locuri
?
Asemenea spovedanie este necanonica, nu are valoare de Taina, iar pacatele
raman nedezlegate. Asemenea practici trebuie cu totul parasite pentru a nu se
desfiinta Taina Sfintei Spovedanii si a arunca in osanda atat pe preot cat si
pe credincios.
101. Daca cineva ramane in aceleasi pacate dupa marturisire si nu se pocaieste,
este vinovat credinciosul sau duhovnicul ? In acest caz cum este mai bine sa se
procedeze ? Sa-l primesca in continuare pentru a nu se deznadajdui sau sa-l
trimita la alt duhovnic ?
Daca cineva, dupa marturisire, staruie mereu in aceleasi pacate sau si in
altele mai grele si daca preotul si-a facut datoria si l-a sfatuit indeajuns sa
paraseasca pacatul iar el nu a ascultat, atunci preotul nu este vinovat. Iar
daca preotul nu l-a sfatuit indeajuns si nu l-a canonisit dupa legea lui
Dumnezeu si din nepasarea lui acela cade in aceleasi sau in alte pacate mai
grele, atunci si preotul are pacat si se osandeste ca unul ce nu a pus
doctoriile necesare pe ranele pacatelor. Iar daca preotul si-a dat toata
silinta sa-l ajute sufleteste pe cel ce petrece in nepasare si nepocainta, insa
fara de folos, atunci este bine a-l trimite la alt doctor mai iscusit, poate
prin acela ii va da Dumnezeu credinciosului indreptare. Insa nu degraba sa-l
departeze de el, ci sa procedeze cu blandele si cu indelunga rabdare, ca sa
nu-l arunce in deznadejde.
102. Ce datorii are duhovnicul fata de fiii sai duhovnicesti si ce datorii au
fii duhovnicesti fata de dahovnic ?
Duhovnicul are marea datorie fata de fiii sai duhovnicesti, de a-i supraveghea,
de a-i invata pururea si de a se ruga lui Dumnezeu pentru mantuirea lor. Iar
fii duhovnicesti au si ei datoria de a asculta invataturile duhovnicului lor,
de a-i cere intotdeauna sfat si binecuvantare pentru toate, de a-si face
canonul randuit, de a se sili spre indreptarea lor si de a se ruga pentru
parintele lor duhovnicesc.
103. Cum trebuie inteleasa duhovnicia in viata Bisericii Ortodoxe ?
Duhovnicia " este judecatorie interna a sufletului crestin care are
imparatia lui Dumnezeu inauntrul sau, avand ca judecator constiinta sa, adica
stiinta de sine, in raport cu legile Domnului, cu ajutorul carora preotul poate
face deosebire intre bine si rau. Intrucat crestinul nu se poate cunoaste exact
pe sine, nici Legea lui Dumnezeu nu o stie pe deplin si nici aplicarea la
faptele sale nu o poate face fara partinire. Pentru a-si completa aceasta
judecata interna, apeleaza la un judecator extem, asemenea lui, dar superior
lui prin harul Duhului Sfant, pe care il consulta si de la care cere ceea ce-i
lipseste - iertare, lumina si adevar " . Acesta este duhovnicul, a carui
misiune este sa examineze, sa indrume, sa judece in numele lui Hristos, sa dea
sentinta dezlegarii sau nedezlegarii pacatelor, neconditionat sau conditionat,
toate implinindu-se in cadrul legilor lui Dumnezou date lui de Sfanta Scriptura
si Sfanta Traditie, in afara carora nu poate sa fie legare sau dezlegare de
pacate, lumina si adevar bisericesc ( Ioan 14, 15-30; 15, 1-14; Pnvila
Bisericeasca de arhim. Nicodim Sachelarie ) .
104. Cand are voie credinciosul sa-si schimbe dubovnicul ?
Iata ce spun Canoanele in legatura cu aceasta : " Oricare om isi va lasa
duhovnicul sau fara anumita vina si se va spovedi la altul, sa se desparta de
Biserica impreuna cu acela ce il primeste la el " ( Pravila Bisericeasca
de la Govora, cap. 118 ) . In caz ca duhovnicul dupa multa rabdare si sfatuire,
nu observa nici o indreptare la credincios, un astfel de penitent trebuie
trimis la alt duhovnic, sub motiv ca nu se pricepe a-i vindeca ranele sale
sufletesti.
Daca cineva a fost afurisit ( exclus din Biserica ) de episcopul sau, nu are
voie sa fie primit de alt episcop mai inainte de a fi iertat de episcopul sau.
Insa el poate sa apeleze la sinod ca sa se apere si sinodul poate da o alta
hotarare ( Antiohia, 6 ) . Sfantul Simeon al Tesalonicului spune ca "
preotul trebuie sa afuriseasca ( sa oprsasca ) de la cele sfinte pe cel vinovat
cand este randuit de Canoane, ca sa nu se incarce de pacate straine. Ca nu este
aceea rabdare ci pricina de pierzare. Ca nu se cuvine a fi noi mai milostivi
decat Sfintii Parinti. Arhiereul sau duhovnicul, fiind stapanit de aceleasi
pacate ca si cel pe care il spovedeste, sa nu socoteasca ca i se vor ierta lui
acele pacate, daca va fi ingaduitor si-i va usura pe pacatosi, calcand legile
Domnului. Ci pentru ale sale pacate sa ceara iertarea iar legea lui Dumnezeu sa
o aplice cu dreptate. Poate fi ingaduitor numai atunci cand pacatosul se va
hotari a se indrepta de la rau si a se smeri intru pocainta " ( Tratat
asupra tuturor dogmelor, cap. 9, 30 ) .
105. Cum trebuie sa se procedeze cu acei credinciosi care au savarsit pacate
grele si totusi cer cu staruinta Sfanta Impartasanie ?
Cu aceia care au pacate grele si totusi cer staruitor Sfanta Impartasanie, iata
cum trebuie procedat. Daca se vor spovedi curat, cu mare durere de inima, cu
lacrimi si cu cainta, duhovnicul care i-a oprit un timp de la cele sfinte,
potrivit Sfintelor Canoane, poate sa le faca acest pogoramant. Adica sa imparta
canonul dat si numarul anilor de pocainta in trei parti, dupa cum am spus mai
inainte. O parte sa o puna spre milostivirea si iubirea de oameni a lui
Dumnezeu, ca nimeni dintre oameni nu este fara de pacat; a doua parte a
canonului sa ramana asupra celui ce a savarsit pacatele; iar a treia parte de
canon sa o ia duhovnicul asupra sa, ca cel ce are putere de la arhiereu sa lege
si sa dezlege, dupa cum zice nemincinoasa gura a Domnului nostru Iisus Hristos.
( Indreptarea legii, Targoviste,1652 ) . Duhovnicul, pentru a se orienta mai
bine in legatura cu scumpatatea si pogoramantul pe care il face de la caz la
caz cu cei ce se spovedesc si se pocaiesc, este bine sa citeasca cu intelegere
Sfintele Canoane si mai ales canonul 102 al Sinodului al VI-lea Ecumenic, iar
nicidecum sa se bazeze pe priceperea sa, caci " duhovnicul are putere a
lega si a dezlega numai in conformitate cu legea Domnului " .
Asadar canonisirea trebuie facuta numai potrivit cu invatatura Sfintei
Scripturi, potrivit cu Sfintele Canoane si invataturile Sfintilor Parinti, caci
altfel spovedania si pocainta nu ar aduce nici un folos credinciosului si nici
duhovnicului.
106. Cum trebuie procedat cu acei credinciosi care nu primesc canon la
spovedanie ? Dar cu cei care sunt bolnavi si nu pot face canonul ?
Cei ce nu vor sa primeasca un canon la Sfanta Spovedanie, dupa multa sfatuire,
de vor ramane in indaratnicia lor, nu li se poate face dezlegarea de pacate,
cum spune Sfantul Nicodim Aghioritul in invatatura catre duhovnic. Celor
bolnavi, insa, li se poate face usurare de canoanele care cer osteneala
trupeasca, precum : post, metanie, priveghere, milostenie, daca nu au de unde
da etc.; insa pentru osteneala duhului nu sunt scutiti, adica de sfanta
rugaciune, cea dintotdeauna, si de multumire catre Dumnezeu pentru suferinta pe
care o au. Dupa cum am zis, canonul celor bolnavi se poate schimba, nu insa si
obligatia de a ierta, a se ruga si a multumi neincetat lui Dumnezeu pentru
toate, caci prin aceasta se vor mantui.
107. De cate ori pe an trebuie sa se spovedeasca mirenii ?
Spovedania nu este legata de termene sau soroace anumite din cursul anului.
Putem alerga la duhovnic ori de cate ori simtim nevoia sa ne usuram sufletul de
povara pacatelor si sa primim mangaierea harului si nadejdea iertarii. Cu cat
ne spovedim mai des cu atata mai bine. De obicei insa, spovedania este legata
de cele patru posturi. Porunca a patra a Bisericii invata sa ne marturisim
pacatele de patru ori pe an, in cele patru posturi. Cei mai sporiti in evlavie
sa se spovedeasca in fiecare luna, iar ceilalti " macar o data pe an
" si anume in Postul Pastilor ( Martursirea Ortodoxa, partea I, intrebarea
90 ) .
108. De cate ori pe an trebuie sa ne impartasim dupa randuiala Bisericii ?
Sfanta Impartasanie, fiind strans legata de Spovedanie, se poate da, cu
dezlegarea duhovnicului, in cele patru posturi, sau cel mai des odata pe luna
pentru cei mai evlaviosi si cel mai rar la Sfintele Pasti. Insa numai dupa
savarsirea canonului dat. Sfantul Ioan Gura de Aur recomanda credinciosilor ca
se pot impartasi cel mai des de douasprezece ori pe an, la cele douasprezece
praznice Imparatesti, cu dezlegarea duhovnicului lor, " insa cu frica si
cu cutremur, ca sa nu luam osanda in loc de hrana si moarte in loc de viata
" ( Impartire de grau, Cuvintele 53 si 54 ) .
109. Care sunt conditiile principale pentru a primi cineva cu vrednicie Trupul
si Sangele Domnului ?
Pregatirea pentru Sfanta Impartasanie este de doua feluri : trupeasca si
sufleteasca. In general ea consta din urmatoarele parti :
a. Spovedania, marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate
impartasi, nici chiar clericul. Numai copii pana la sapte ani sunt scutiti de
spovedanie.
b. Impacarea cu toti oamenii. Nimeni nu se poate impatatasi certat cu cineva si
neimpacat, sau avand rautate, ura si gand de razbunare asupra cuiva. Dumnezeu,
fiind dragoste, primeste la cele sfinte numai pe cei care iarta si traiesc in
dragoste.
c. Infranarea de la mancare de dulce si de la orice pofta si necuratie
trupeasca. Sotii sunt datori sa tina cel putn sapte zile de curatie inainte de
Sfanta Impartasanie si inca trei zile dupa Sfanta Impartasanie. Credinciosii
sunt datori sa tina curatenie si sa posteasca miercurea, vinerea si in cele
patru posturi cand se impartasesc. In caz de boala grea, preotul le randuieste
un post mai scurt, dupa caz. Cei care se impartasesc intre posturi sunt datori
sa posteasca cel putin trei pana la sapte zile, inainte de Sfanta Impartasanie.
Crestinii sunt datori sa se infraneze inainte de primirea celor sfinte, de
bautura, de tutun, distractii, glume, zavistie, clevetire etc.
d. Implinirea canonului dat de duhovnic. Credinciosii nu se pot impartasi fara
invoirea duhovnicului lor si fara implinirea canonului randuit de el la
spovedanie, afara de caz de boala sau alte imprejurari grave, cand pot primi
cele sfinte in orice situatie s-ar gasi cel in cauza.
e. Rugaciunea. Credinciosii sunt datori sa se roage mai inainte de primirea
Sfintei Impartasanii in mod deosebit. Sa citeasca in ajun din Ceaslov, din
Psaltine si Acatistier, sa faca dupa putere metanii, inchinaciuni, milostenie
la saraci si alte fapte bune. In mod deosebit sunt datori sa citeasca seara,
Acatistul Mantuitorului, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de pocainta,
Canonul ingerului pazitor si Canonul Sfintei Impartasanii, iar dimineata cele
douasprezece rugaciuni. Dupa primirea celor sfinte, credinciosii trebuie sa
citeasca rugaciunile de multumire.
110. In ce imprejurari se pot impartasi credinciosii cu pogoramant, adica
exceptional ?
Dupa cum am spus cei ce sunt opriti un timp de la Sfanta Impartasanie se pot
impartasi cu pogoramant numai in caz de primejdie de moarte, adica de
accidente, de operatie, internare in spital pentru mai mult timp etc. De
asemenea, femeile insarcinate se pot impartasi in luna a noua, orice oprire
canonica ar avea, cu conditia ca dupa nastere sa tina in continuare canonul dat
de duhovnic.
111. Care dintre crestini nu se pot impartasi nici chiar inainte de moarte ?
Nu pot fi impartasiti nici chiar pe patul de moarte, crestinii ortodocsi care
refuza cele sfinte; cei care s-au lepadat de credinta; cei care au parasit
Biserica si s-au dus la secte; cei dementi, adica cei care nu pot judeca cu
mintea si nu se pot spovedi; cei in agonie care nu au apucat sa fie mai inainte
spovediti si impartasti; cei indracti ( demonizati ) ; cei care hulesc pe
Dumnezeu si Il injura, chiar si pe patul de moarte; cei care au savarsit pacate
impotriva Sfantului Duh pana in ceasul mortii si nu s-au pocait; cei
deznadajduti care vor sa-si puna capat zilelor; cei cu totul robiti pana la
moarte de betie, de grele pacate trupesti, furii de cele sfinte si cei care nu
vor sa ierte nici pana la moarte pe aproapele lor.
112. Ce alte sfaturi ne mai puteti da in legatura cu duhovnicul si duhovnicia ?
Nici un cleric ( duhovnic ) nu poate dezlega la spovedanie pe cel legat de
altul, decat numai daca cel ce l-a legat a murit sau l-a legat pe nedrept si
este dezlegat de episcopul sau. Alta invatatura a Bisericii zice asa : "
Cauta sa gasesti un duhovnic bun, duhovnicesc, sa fie invatat si iscusit in
fapte, sa cunoasca bine ranele sufletesti ca sa stie sa dea o doctorie cu
pricepere " , precum ar fi facut cand ar fi avut o rana trupeasca. Caci
s-au vazut multi in ziua de azi careand boala, au omorat duhovniceste pe multi
din cei bolnavi, precum zice si Hristos, " cand un orb povatuieste pe alt
orb, amandoi cad in groapa " .
Cand vei gasi un duhovnic bun sa nu te mai duci la altul, caci daca
negutatoresti marturisirea nu te poti folosi. Daca te-ai marturisit la un
duhovnic de mai multe ori si din pricina ca ai cazut in aceleasi pacate, te
rusinezi de el si te duci la altul ca sa te rusinezi mai putin si sa primesti
canon mai usor, acestia " mai rau manie pe Dumnezeu " . Unii crestini
obisnuiesc sa caute duhovnici foarte ingaduitori, care iarta fara canon si
chiar le dau si Sfanta Impartasanie. Unii ca acestia se pierd pe sine si se fac
pierzare si pentru altii, dar " vremea judecatii ( osandei ) lor este in
veac " zice Sfanta Scriptura.
Altii uneltesc viclesugul mai cu maiestrie, caci se duc la un duhovnic si spun
unele pacate, apoi se duc la zltul si spun alte pacate, talcuindu-le in asa fel
incat sa le infatiseze fara adevarata lor vina. Altii spun repede pacatele lor
ca duhovnicul sa nu le bage in seama, nici sa cerceteze cu deamanuntul
pricinile si urmarile acelor pacate si astfel sa poata fi taimaduiti. Altii,
ceea ce este si mai rau, nu voiesc sa le marturiseasca pe toate, ci ascund pe
cele mai mari. Toate aceste uneltiri ale diavolului, cauta pe orice cale sa
duca la pierzare sufletele oamenilor slabi in credinta.
Duhovnicul nu este decat un martor inaintea lui Dumnezeu si un organ prin care
Duhul Sfant lucreaza taina iertarii pacatelor. Duhovnicul talcuieste si aplica
legea lui Dumnezeu pentru vindecarea sufletului omenesc. " Daca duhovnicul
constata pe cineva ca nu este sincer, are datoria sa-l respinga de la
spovedanie " . Daca nu ar face asa ar insemna ca duhovnicul nu slujeste pe
Dumnezeu cu credinta, cu inima curata si devotata. Pocainta este una din cele
sapte Taine pe care o lucreaza Duhul Sfant in chip nevazut prin slujba vazuta a
duhovnicului. Cand te spovedesti nu cumva sa-ti pleci urechea la glasul
diavolului care iti sopteste in minte, zicand : " Oare ce va zice
duhovnicul cand va auzi astfel de pacate ? " Uneori diavolul ii sopteste
credinciosului prin oamenii cei rai si barfitori cum ca duhovnicul ar spune
altora pacatele de la spovedanie. La aceasta sa-si aduca aminte fiecare de
bogatul ce si-a marturisit pacatele sale in mijlocul Bisericii cu glas tare
inaintea tuturor celor de fata si, in timp ce si le marturisea, ingerul
Domnului ii stergea pacatele lui cele marturisite in fata tuturor, cum spune
Sfantul Ioan Scararul in Cuvantul 4 din Filocalia, vol. IX. Sa se stie si
aceasta, ca duhovnicul nu poate dezlega pe cel ce nu-l dezleaga Dumnezeu si
nici nu poate lega pe cel ce nu s-a legat pe sine prin calcarea poruncilor lui
Dumnezeu. Asadar, in cele spuse pana aici este clar ca nici duhovnicul, afara
de pricinile aratate mai sus, nu se poate schimba, nici canonul dat de un
duhovnic nu-l poate dezlega altul, cat timp duhovnicul lui traieste. Iar daca
cineva se sminteste de vreo slabiciune a duhovnicului sau si nu mai are evlavie
la el, atunci, daca are motiv bine intemeiat, se poate duce la alt duhovnic,
insa numai cu binecuvantarea duhovnicului dintai. La nou duhovnic este dator sa
faca o spovedanie generala din copilarie, ca acela sa-l poatacunoaste bine si
astfel sa-i randuiasca un canon potrivit, spre indreptarea lui.
113. In ce conditii se spovedesc si se impartasesc copii ? Dar cei batrani si
greu bolnavi ?
Copiii mici pana la sase-sapte ani, daca sunt botezati, se impartasesc fara
spovedanie, la 30 sau 40 zile. Spovedania lor incepe de la varsta de 7 ani. Cei
batrani si bolnavi este bine sa se impartaseasca la fel, la trei-patru
saptamani, daca nu au vreo oprire de la Sfanta Impartasanie. Daca au pacate cu
totul grele, de moarte, Sfintii Parinti randuiesc sa se impartaseasca numai pe
patul de moarte sau cum va hotari duhovnicul lor.
114. Cum se cuvine a se spovedi si a se impartasi calugarii, dupa randuiala
Sfintilor Parinti ? Cat de des se pot impartasi monahii, schimonahii si
calugarii bolnavi ?
Tot ce am spus pana acum despre aceasta sfanta taina este valabil si pentru
calugari. Monahii si schimonahii sunt datori a se impartasi cu Trupul si
Sangele Domnului mai des decat mirenii, insa cu pregatirea cuvenita, dupa
Sfintele Canoane, si cu dezlegarea duhovnicului lor. Calugarii se pot impartasi
cel mai des odatape luna, sau, cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, in Cuvantul
53 din Impartire de grau, la cele douasprezece praznice imparatesti.
Schimonahii, indeosebi cei bolnavi, si batranii se pot impartasi cel mai des
odata pe saptamana, dupa traditia noastra manastireasca. Aceasta ne invata si
povatuirile din Liturghier, zicand : " Preoti de popor sa invete pe
credinciosii lor ca, in cuget curat, parte barbateasca si femeiasca sa se
impartaseasca de va fi cu putinta, la praznicele cele imparatesti de peste an,
iar de nu macar in cele patru posturi de peste an, sa se pregateasca de
impartasirea cu Sfintele Taine, insa cu cuvenita pregatire si cu invoirea
duhovnicului lor sa faca aceasta " .
115. Cum trebuie sa se pregateasca clericii, preotii si diaconii pentru Sfanta
Liturghie ?
Despre toate acestea scrie pe larg in povatuirile Sfintei Liturghii din
Liturghier. In general, clericul de mir este dator sa respecte urmatoarele : Sa
se spovedeasca la duhovnicul sau inainte cu o zi de Sfanta Liturghie; sa aiba
dezlegare de la duhovnic pentru savarsirea celor sfinte; sa tina curatenie
inainte si dupa Sfanta Impartasanie cateva zile; sa fie impacat cu enoriasii
sai si cu toti oamenii; sa-si citeasca din timp toate rugaciunile randuite
pentru Sfanta Impartasanie; sa faca in ajunul fiecarei sarbatori Vecernia si
Utrenia la biserica; sa savarseasca orice slujba, mai ales Sfanta Liturghie,
fara graba si cu toata evlavia; sa-si pregateasca din timp prescuri si vin
natural pentru cele sfinte; sa-si pregateasca temeinic in cursul saptamanii
predica duminicala sau a sarbatorii, prin care este dator sa-si hraneasca
duhovniceste enoriasii sai.
116. Care este rolul si importanta predicii in biserica ?
Fiecare preot este dator sa catehizeze " cu timp si fara timp " pe
credinciosii sai, caci " credinta vine prin auz, iar auzul prin vestirea
cuvantului lui Dumnezeu " ( Romani 17, 10 ) . Altfel, poporul piere din
lipsa de cunostinta a cuvantului dumnezeiesc, iar preotul va da infricosat
raspuns la judecata. Auzi ce spune Dumnezeu prin gura proorocului : " Fiindca
ai lepadat cunostinta si Eu te voi lepada sa nu mai fii preot, caci ai uitat
legea Domnului tau " ( Osea 4, 6 ) . Catehezele si predicile, in general,
trebuie sa se faca pe temeiul Sfintei Scripturi si dupa invataturile Sfintilor
Parinti. Sa fie bine gandite, simtite, traite de preot, ca sa poata convinge si
pe credinciosi. Predicile, sa fie calde, mangaietoare, pe intelesul tuturor,
presarate cu istorioare practice usor de tinut minte. Sa iasa din inima, ca sa
mearga la inima. O mare importanta au, mai ales acum cand s-au inmultit
sectele, predicile catehetice cu tema, ca sa stie poporul dreapta credinta
ortodoxa si sa se poata feri de cursele sectarilor.
117. In cate feluri este dator a predica preotul ?
Preotul este dator a predica in trei feluri si anume : cu cuvantul, cu scrisul
si cu viata, dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur. Cu gura este dator sa
invete pe credinciosi cuvantul Domnului, dogmele, canoanele si invataturile
Sfintilor Parinti. Cu scrisul sau cu mana este dator sa scrie cele ce a invatat
din Sfanta Scriptura si de la Sfintii Parinti. Iar cu viata este dator sa
predice prin trairea sa personala, dupa putere, despre cele ce invata,
aducandu-si aminte de cuvantul Domnului care zice : " Cela ce va face si
va invata, acela mare se va chema intru Imparatia Cerurilor ( Matei 5,16 ) .
Cea mai puternica este predica prin viata preotului.
118. Se poste mantui cineva fara duhovnic si fara spovedanie ?
Nu. Nimeni nu se poate mantui, nici mireni, nici calugari, nici clerici, fara
spovedania pacatelor si fara dezlegarea de la duhovnic, dupa cuvantul Domnului
care zice : " Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele se vor ierta
si carora le veti tine, tinute vor fi " ( Ioan 20, 23 ) . Si in alt loc :
" Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti
dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer " ( Matei 18, 18 ) . Deci,
cum va intra cineva in imparatia cerurilor, nefiind dezlegat pe pamant de
pacatele sale ? Ca aceasta putere s-a dat numai celor alesi, adica apostolilor,
episcopilor si preotilor, iar nu mirenilor. Toti trebuie sa avem duhovnicii
nostri si sa ne spovedim regulat, chiar si aceia carora li se pare ca nu au
pacate. Asa ne invata Sfantul Apostol si evanghelist Ioan : " De vom zice
ca pacat nu avem, ne inselam pe noi insine si adevarul nu este cu noi. De vom
marturisi pacatele noastre, credincios si drept este Dumnezeu ca sa ne ierte
noua pacatele noastre si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea " (
I Ioan 1, 8-9 ) . Iar Sfantul Simeon Tesaloniceanul arata, zicand : " Toti
trebuie sa ne pocaim, si mireni si calugari si preti si arhierei. Toti sa ne
pocaim ( spovedim ) , ca sa ne mantuim " ( Tratat asupra tuturor dogmelor,
cap. 251, Despre Taina Pocaintei ) . Fara spovedanie, nimeni nu se poate
mantui, deoarece " toti multe gresim " ( Iacob 3, 2 ) . Tot omul este
zamislit si nascut in pacate ( Facere 8, 21; Psalm 50, 6; Matei 7, 1l; Romani
3, 11 ) . Sfanta Scriptura ne arata ca " pacatul aduce moarte " (
Iacob 1, 15 ) si ca " nimic necurat nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu
" .
Deci sa tinem minte ca " pacatul este calcarea Legii lui Dumnezeu si este
uraciune si necuratie inaintea Lui " si ca mania Domnului vine asupra
celor rai si pacatosi care mor nespovediti si fara pocainta. Pacatosii, prin
spovedanie si pocainta, intorc mania cea dreapta a lui Dumnezeu si capata
mantuirea sufletelor lor.
119. Duhovnicul poate opri de la lucrarea celor sfinte pe un cleric ? Ce
trebuie sa faca duhovnicul in aceasta situatie ?
Cele mai mari pacate facute de clerici, adica lepadarea de credinta ortodoxa,
uciderea, desfranarea, profanarea celor sfinte ( ierosilia, sacrilegiul ) etc.,
trebuie sa fie spovedite numai la arhierei, precum si alte pacate grele care nu
le pricepe duhovnicul, facandu-se toate cu sfatul arhiereului, pentru ca
lucrarea duhovniciei este mai ales a arhiereului. Duhovnicul nu poate opri de
la savarsirea celor sfinte pe vreun diacon sau preot, pentru orice pacat, ci
trebuie sa-l trimita la episcopul locului sau la Sfantul Sinod, dupa regula
Bisericii noastre Ortodoxe.
120. Ce parere aveti despre acei clerici care dau prea des si fara cercetarea
cuvenita Sfanta Impartasanie la credinciosi ?
Preotii care dau Sfanta Impartasanie credinciosilor fara cercetarea cuvenita si
fara canonisire sunt datori sa citeasca cu atentie Povatuirile din Liturghier
care privesc pregatirea sufleteasca si trupeasca a credinciosilor pentru Sfanta
Impartasanie. Preotii sunt datori sa cunoasca bine Sfintele Canoane si practica
Bisericii Ortodoxe, iar la nevoie sa consulte pe episcopul locului, pe care
sunt datori sa-l asculte toata viata.. Preotii trebuie sa citeasca invatatura
Sfantului Ioan Gura de Aur despre felul cum trebuie data Sfanta Impartasanie.
Iata ce zice el in Cuvantul 55 din cartea sa Impartire de grau " Nu mica munca
zace asupra voastra, preotlor, daca stiind la cineva vreo rautate ii vet
ingadui sa se impaartaseasca de Masa aceasta. Sangele lui Hristos din mana
voastra se va cere. Macar vreun voievod de-ar fi, macar eparih, macar cel
incoronat cu coroana, daca cu nevrednicie se apropie ( de cele sfinte ) ,
opreste-l. Mai mare stapanire ai tu decat acela... ca decat cel indracit mai
rau este cel ce a pacatuit si se apropie. Ca acela, pentru ca este indracit, nu
se munceste; iar acestia cand se apropie cu nevrednicie, la munca vesnica se
dau. Deci nu numai pe acestia sa-i oprim, ci in scurt pe toti care ii vom vedea
ca se apropie cu nevredrnicie. Nici unul sa nu ia ca Iuda, ca sa nu patimeasca
ca Iuda " . Si iarasi zice : " Nu da sabie in loc de hrana. Ci macar
din nebunie de va veni acela sa se impartaseasca, opreste-l. Sa nu te temi.
Teme-te de Dumnezeu nu de om. Iar daca tu nu indraznesti sa-l opresti, ada-l la
mine. Nu voi ingadui sa se faca acestea. De suflet ma voi desparti mai inainte
decat voi da Sange stapanesc cu nevrednicie. Si sangele meu tot il voi varsa,
mai inainte decat voi da Sange asa de infricosat celui caruia nu i se cuvine.
Iar daca mult iscodind cineva nu a stiut pe cel rau, nu este nici o vina "
.
De aceea, duhovnicul trebuie sa fie cu mare grija la spovedanie, socotind bine
pe cine trebuie sa opreasca si cui sa-i dea cele sfinte cu vrednicie. Daca
cineva duce o viata imorala si cauta prin inselaciune sa primeasca Sfanta
Impartasanie, va intra satana in el ( Ioan 13, 27 ) , asemanandu-se lui Iuda.
Daca cineva este pe patul de moarte si nu mai poate vorbi i se poate da Sfanta
Impartasanie pe marturia celor din jurul sau, cum ca bolnavul este om
credincios, ca s-a spovedit regulat si a dorit cele sfinte. Cel mai mare
pacatos, daca pe patul de moarte se spovedeste, plangand amar, asemenea
talharului de pe cruce, poate fi impartasit. Iar daca cineva nici pe patul de
moarte nu vrea sa se impace cu aproapele, sau refuza cele sfinte, nu trebuie sa
fie impartasit.
In ce priveste purtarea Sfintelor Taine de catre mireni, chiar cu voia
preotului, iata ce spune Pravila Bisericeasca : " Preotul care va da
Sfanta Taina a lui Dumnezeu ( Impartasania ) , citetului celui destoinic, sau
omului simplu sa o poarte ei incoace si incolo pentru oarecare treburi, iar nu insusi
preotul sa o poarte cu frica de Dumnezeu, unul ca acela sa se pocaiasca trei
ani " ( Pravila Bisericeasca de la Govora, 35 ) . Si iarasi : "
Preotul care va impartasi pe orice om, fie mic, fie mare, tanar sau batran,
pana ce nu va lua stire despre dansul de la duhovnicul lui de este destoinic
sau nu, unul ca acesta sa se izgoneasca din preote, adica sa se pocaiasca cinci
ani; iar daca din neglijenta va impartasi, chiar de-ar fi cocon mic, sapte ani
sa aiba pocanie " ( op. cit., 35 ) . " Nu este ingaduit a se tine
Sfintele Taine, in casa, mai ales in familie, sau a le purta la sine si din
indelungarea de vreme sa se neglijeze pastrarea lor, ci numai la biserica pe
Sfanta Masa sa se pastreze cele sfinte; caci credinciosii cand trec pe langa
biserica se inchina lui Hristos. In vreme de nevoie, de persecutii, de foc, de
cutremure sau cand se duc cele Sfinte la bolnavi acasa, poate preotul sa ia cu
sine cele sfinte, dar si atunci cu mare cinste si grija, pe cat posibil mergand
cu ele ca la vohodul cel mare, cu lumanarea aprinsa inainte, fara a cauta vreun
castig lumesc " ( Sfantul Simeon Tesaloniceanul, cap. 9 ) .
" Nu ce cuvine a liturghisi prin case particulare de catre episcopi sau
preoti " ( Laodiceea, 58 ) . Deoarece al VI-lea Sinod Ecumenic supune caterisirii
pe preotii care slujesc si boteaza prin paraclise, care sunt in casele
particulare, fara invoirea episcopului, si noi hotaram aceasta. Caci pe cand
Sfanta Biserica Ortodoxa indrepteaza cuvantul adevarului si pastreaza adevarul
si invata moralitatea vietuirii, apoi este urat si necuvios intru ascultare si
anarhie ( clericii ) furisandu-se prin case, sa rupa buna randuiala si sa o
umple de multa tulburare si sminteala. Pentru aceasta prezentul sinod, de acord
cu Sinodul Ecumenic al VI-lea, canonul 31, a hotarat sa fie lepadati din cler
cei ce liturghisesc prin paraclise, care sunt prin case, lepadarea din cler
facandu-se de catre episcopul locului. Iar daca unii dintre acestia patrund in
case si vor indrazni sa liturghiseasca fara voia episcopului, aceia sa se
cateriseasca, iar mirenii care sunt partasi acestora sa se supuna afurisirii (
Ibidem l, 2,12 ) .
121. Spun Sfintii Parinti ca cel mai greu se mantuiesc clericii, adica
arhiereii, preotii si duhovnicii. Ce ne puteti spune in aceasta privinta ?
Sfintii si dumnezeiestii Parinti spun intr-adevar ca cu anevoie se vor mantui
preotii, duhovnicii si toti pastorii de suflete. Datoriile pastorilor de
suflete sunt multe si grele, fata de sine, fata de familie, fata de clericii
care depind de ei si cu care colaboreaza in slujba Domnului, precum si fata de
poporul incredintat lor spre a-l duce spre mantuire si multi pastori se lasa
inselati de lacomie, care este radacina tuturor pacatelor ( I Timotei 6, 10 ) ,
prin care smintesc pe credinciosi si nedreptatesc pe colaboratorii lor, preoti,
diaconi, cantareti etc. Toate veniturile bisericii sunt o proprietate a lui
Dumnezeu, iar preotul nu este decat un iconom al lor si este obligat sa le
imparta cu dreptate la toti cei ce au nevoie si merita impartasirea din ele.
Cel ce este nedrept fata de colaboratorii sai se pedepseste cu afurisirea din
slujba sa si daca nu se indreapta se cateriseste, " ca unul ce a ucis pe
fratele sau " ( Const. Apostolice, 9 ) .
Ce pot sa spun eu mai mult in aceasta privinta ? Fiecare preot duhovnic si
pastor de suflete stie mai bine decat mine ce are de facut. Deci, sa-i ajute
Dumnezeu sa-si indeplineasca datoriile fata de Hristos, fata de familie, fata
de sine, fata de societatea in care traieste si mai ales fata de sufletele
incredintate lui spre mantuire, spre a dobandi cat mai multi pentru imparatia
lui Dumnezeu.
122. Ce trebuie sa faca pastorii de suflet pentru a dobandi Imparatia lui
Dumnezeu ?
Trei sunt lucrurile de capetenie pentru mantuirea sufletelor noastre : credinta
dreapta in Dumnezeu, faptele cele bune si smerenia. Adica, cand vom lucra cu
poruncile lui Hristos sa zicem in inima noastra " ca slugi netrebnice
suntem fiindca nu am facut decat ceea ce, eram datori sa facem, dupa cum ne
invata Domnul " ( Luca 17, 10 ) .