Despre ingeri, moarte, viata viitoare si
judecata de apoi
Convorbirea a opta
223. Cand i se da omului inger pazitor ? La zamislire, la nastere sau la
Sfantul Botez ?
Dupa Sfanta Traditie a Bisericii lui Hristos ingerul pazitor se da omului la
Sfantul Botez. Acest lucru se poate intelege din rugaciunea a cincea de la
facerea catehumenului, unde, printre altele, se zice asa : " Insoteste-i
viata lui cu inger de lumina, ca sa-l izbaveasca pe el de toata bantuiala
potrivnicului, de intampinarea celui viclean, de demonul cel de amiaza si de
naluciri rele " . Pe langa ingerul pazitor, Dumnezeu trimite omului si
alti ingeri in viata spre a-l ajuta, a-l indrepta si a-l mangaia in ispitete si
incercarile luptelor duhovnicesti prin care trece omul in acest veac. Despre
aceasta vorbeste dumnezeiescul Apostol Pavel, zicand : " Ausunt duhuri
slujitoare care se trimit spre slujba pentru cei ce vor sa mosteneasca
mantuirea ? " ( Evrei 1, 14 ) . Cu aceste cuvinte, Apostolul inalta
cugetele ascultatorilor si mangaie foarte mult pe crestini, fiindca arata ca
Dumnezeu are multa purtare de grija pentru dansii, de vreme ce " pe
ingeri, care covarsesc pe oameni, i-a randuit sa slujeasca pentru mantuirea
oamenilor " .
Dar vedem ca atat in Legea Veche, cat si in Legea Darului, ingerii au fost
trimisi de Dumnezeu sa ajute si sa slujeasca oamenilor celor alesi, precum Lot,
Avraam, Iacob, Moise, Valaam, Iosua Navi, Ghedeon, Manase, proorocul David,
Ilie Tesviteannul, Sedrah, Mesah si Abdenago, Daniil proorocul, Iosif, Fecioara
Maria, pastorii de la Bethleem, Maria Magdalena, Cornelie Sutasul, Apostolul
Pavel si altii. Prin aceste cateva marturii am aratat ca Preabunul Dumnezeu ne
randuieste noua ingeri pazitori, nu numai la Sfantul Botez, ci si in toata
viata, ajutand pe cei dreepti pe calea mantuirii, care Il iubesc si cred intru
El.
224. Necredinciosii, paganii si ereticii primesc si ei de la Dumnezeu ingeri
pazitori ?
Unii ca acestia, intrucat nu sunt botezati intru numele lui Hristos, nu primesc
ingeri pazitori. Ei nici nu cred in ingeri. Iar cei ce zic totusi ca cred in
Dumnezeu, dar sunt eretici, acestia intristeaza si departeaza de la ei pe
ingerii Domnului care iubesc adevarul dreptei credinte, cel asezat de Hristos
si de Apostoli in Biserica Sa. ( A se vedea Talcuirea Epistolei catn Evrei, de
Teofilact al Bulgariei, 1904 ) . Cat priveste popoarele pagane, acestea de abia
au cate un inger pazitor pentru hotarele fiecarei tari, dupa marturia Sfiintei
Scripturi care zice : " Atunci a pus hotarele neamurilor dupa numarul ingerilor
lui Dumnezeu " ( Deuteronom 32, 9 ) . Acesti ingeri fac parte din ceata
Domniilor, ca cei ce domnesc peste neamuri. Dupa traditie, sunt ingeri pazitori
peste cetati, orase, sate, manastiri si oriunde se preamareste numele lui
Dumnezeu.
225. Care este menirea ingerului pazitor in viata credinciosului si cum il
ajuta la mantuire ?
Menirea ingerului pazitor este de a-l pazi pe credincios in chip nevazut de
ispitele diavolului, de caderi in tot felul de pacate, de a-l calauzi pe calea
Bisericii, a pocaintei si a rugaciunii; de a-l mangaia in necazurile viietii si
de a-l indemna prin gand la toata fapta buna. Ingerul pazitor este dat de
Dumnezeu omului spre pazirea trupului si a sufletului sau. El niciodata nu
doarme, dupa cuvantul psalmistului : " Nici sa dormiteze cel ce te pazeste
" ( Psalm 120, 3 ) . Ingerul pazitor apara sufletul cel incredintat lui in
vreme de ispita, daca are credinta si frica de Dumnezeu, dupa spusa aceluiasi
imparat si prooroc : " Tabari-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se
tem de dansul " ( Psalm 33, 9 ) . Ingerul pazitor slujeste la mantuirea
omului ( Evrei 1, 14 ) . Ingerul pazitor scapa pe om in vreme de primejdie (
Fapte 5, 19;12, 7-8; 12, 15; 9, 11 ) . Ingerul pazitor este duh slujitor al lui
Dumnezeu spre pazirea oamenilor ( Psalm 102, 21; 103, 5; Luca 16, 22; Evrei 1,
7 ) . Mantuitorul ne porunceste sa nu dispretuim pe copii, " ca ingerii
lor, in ceruri, pururea vad fata Tatalui Meu " ( Matei 18, 10 ) .
226. Crestinul are si un inger rau care ii urmeaza toata viata ? Care este
scopul ingerului rau ?
Da, orice crestin are de la Botez un inger bun, care sta de-a dreapta lui si il
povatuieste spre tot lucrul placut lui Dumnezeu. El scrie cu de-amanuntul, una
cate una, toate faptele bune, pe care le face in viata si pe care i le va
prezenta in ceasul judecatii cand " cartile se vor deschide " . De
asemenea, crestinului ii urmeaza din pruncie si un inger rau ( diavol ) care
scrie si el, amanuntit, tot pacatul pe care il face omul in viata, pana in
clipa mortii.
Scopul ingerului rau este de a-l ispiti intotdeauna si a-l indemna la pacat, cu
gandul, cu imaginatia, cu simturile, cu cuvantul, cu fapta, cu trupul si cu
sufletul. Daca omul il asculta, se invoieste la pacat si chiar il savarseste;
diavolul scrie orice gand, orice cuvant sau fapta rea facuta in viata, de care
ii va cere raspuns la judecata particulara, adica dupa moarte, daca nu a fost
dezlegat de pacate in viata, prin spovedanie si pocainta.
227. Curm poate crestinul scapa de ispitele ingerului rau, adica ale diavolului,
care il urmareste toata viata ?
De nevoie este pentru mantuirea omului sa fie ispitit de diavolul, ca daca nu
se va ispiti, nu se va mantui, nu se poate cali in lupta cea duhovniceasca si
nu poate avea nici o plata pentru faptele sale cele bune, fiind facute din
obicei, fara nici o impotrivire de la diavolul. De aceea zice si Sfantul Petru,
ca " diavolul, potrivnicul vostru, ca un leu racnind umbla, cautand pe
cine sa inghita, caruia stati-i impotriva, fiind intariti in credinta..., ( I
Petru 5, 8-9 ) . Deci, viata noastra este o lupta cu diavolul, care ne
ispiteste, fie prin propriul nostru trup, fie prin cei din jurul nostru, fie
direct, prin slugile intunericului. Ispitele sunt necesare pentru ca ne calesc
in lupta cu pacatul, pentru mantuirea noastra, dar numai sa nu ne biruiasca. Un
mare parinte din Pateric zice : " Inlatura ispitele si nu se va mantui tot
omul " .
Crestinul poate scapa nebiruit de ispitele diavolului prin lucrarea tuturor
faptelor bune si mai ales prin rugaciune, post smerenie, dragoste, spovedanie
deasa, pocainta, milostenie si multa rabdare.
228. Cand crestinul pacatuieste cu voia sa, se indeparteaza ingerul bun de la
dansul ? Dar cand face o fapta buna, fuge ingerul rau de la dansul ?
Daca pacatul este uraciune inaintea lui Dumnezeu ( Deuteronom 25, 16; Pilde 5,
5; 10, 5; 3, 32 ) , apoi cum va iubi ingerul Domnului pe cei pacatosi si nu se
va departa de la ei ? Si daca " cel ce face pacatul este de la diavolul
" , ( 1 Ioan 3, 8-10; Ioan 8, 44 ) , apoi cum va sta ingerul Domnului
langa cel ce face lucrurile diavolului, adica, langa cel betiv, desfranat,
preadesfranat, necredincios, mincinos zgarcit, urator de oameni si eretic ? Si
daca pacatul alunga de la om binecuvantarea lui Dumnezeu ( Numeri 14, 34; Iosua
Navi 5, 6; Psalm 80, 13-14; Isaia 48, 18-19 ) , apoi cum va sta ingerul
Domnului langa cel ce lucreaza pacatul ? Si daca Duhul Sfant se intristeaza de
pacat ( Galateni 4, 30; I Tesaloniceni 5,19 ) , cum nu se va intrista ingerul
Domnului si nu se va departa de la cel ce face pacatul si nu voieste sa se
intoarca la pocainta ? Si daca Sfantul Duh este maniat si suparat pe cei
neascultatori si rai ( Isaia 6, 3, 10 ) cum nu se va supara si ingerul Domnului
cel curat si sfant, pe cel ce face pacate si nu voieste sa se intoarca la pocainta
?
Asadar, ingerul pazitor, randuit de Dumnezeu fiecarui crestin, uraste pacatul
caci pacatul ucide sufletul si se departeaza de la cel ce lucreaza faradelege.
Dar, iarasi se intoarce si ajuta pe omul pacatos, cand acesta vine la pocainta
cu lacrimi si cu durere in inima pentru cele facute ( II Corinteni 7, 9 ) .
Caci " bucurie se face in cer pentru un pacatos care vine la pocainta
" ( Luca 15, 7-10 ) , deoarece Dumnezeu voieste " ca toti oamenii sa
se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului " ( Iezechiel 18, 23-32;
33, 11; II Petru 3, 9 ) . Deci, cand omul face cele rele intristeaza si
departeaza de la sine pe Duhul Sfant si pe ingerul pazitor, iar in locul lui se
apropie de om diavolul si duhul cel rau. Iar cand crestinul se intoarce din toata
inima lui la pocainta, veseleste pe Dumnezeu si pe toti ingerii din cer,
apropie de sine pe ingerul sau si alunga de la dansul pe ingerul satanei. Si
aceasta lupta se da in inima si mintea omului in orice clipa, pana la sfarsitul
vietii lui.
229. Cum trrebuic sa colaboreze crestinul cu ingerul sau pazitor, pentrn a
ajunge intru imparatia lui Dumnezeu ?
Crestinul trebuie sa imite pe sfinti si pe ingeri, ca sa fie numarat in cer
impreuna cu sfintii si cu ingerii. Adica, sa-L slaveasca neincetat pe Dumnezeu;
sa-L laude si sa-I multumeasca todeauna lui Dumnezeu pentru toate; sa-L
asculte, sa pazeasca poruncile Lui, sa-L iubeasca pe Dumnezeu, sa iubeasca toti
oamenii, sa duca intru toate viata crestineasca. Precum ingerul este slujitor
al lui Dumnezeu si il pazeste pe om intru toate caile sale ( Psalm 90, 11 ) si
precum ingerul se supune voii lui Dumnezeu ( Psalm 102, 20-21 ) , la fel
trebuie sa faca si omul credincios. Sa se supuna lui Dumnezeu si sa faca voia
Lui. Si daca ingerul se bucura de intoarcerea pacatosului la pocainta ( Luca
15, 7-10 ) , asa se cuvine sa faca si omul credincios. Sa se bucure de
intoarcerea celor rai la pocainta. Daca ingerii se ingrijesc de mantuirea
oamenilor si le ajuta ( Facere 24, 7; Psalm 90, 11-12; Psalm 33, 7; Matei 4, 6
) , asa sa faca si crestinii, mai ales pastorii de suflete, sa se ingrijeasca
in tot chipul de mantuirea si intoarcerea la pocainta a sufletelor omenesti.
Ingerii slavesc neincetat pe Dumnezeu ( Psalm 102, 20; Isaia 6, 3; Luca 2,
13-14; Apocalipsa 5,11 ) . La fel si credinciosii sunt datori sa slaveasca pe
Dumnezeu, dupa cuvantul psalmistului : " Bine voi cuvanta pe Domnul in
toata vremea; pururea lauda Lui in gura Mea " ( Psalm 33, 1 ) . Si daca
ingerul este pururea veghetor spre tot lucrul bun, apoi si omul credincios este
dator neincetat sa vegheze cu mintea sa si sa ia aminte ca potrivnicul nostru,
diavolul, umbla ca un leu, cautand pe cine sa inghita " ( I Petru 5, 8 ) .
Asa de va face tot crestinul, se va afla impreuna lucrand cu ingerul sau
pazitor la savarsirea tuturor faptelor bune.
230 In ce chip ajuta ingerul pazitor pe suflet in ceasul mortii si pana cand
ramane langa el dupa moarte ?
Mai intai ingerul pazitor se roaga lui Dumnezeu pentru sufletul incredintat lui
ca sa aiba sfarsit crestinesc si sa i se ierte toate pacatele. Apoi ii da in
cuget credinciosului sa se impace cu toti, sa se spovedeasca din copilarie la
preot, sa se impartaseasca cu Trupul Domnului si sa-si puna toate in buna
randuiala. Iar in ceasul mortii lui, nu numai un inger il ajuta pe el, daca a
facut fapte bune, ci mai multi. Acest lucru il spune Sfantul Efrem Sirul,
zicand : " Au nu stiti, fratii mei, ce fel de frica si de nevoie avem sa
patimim in ceasul iesirii noastre din viata aceasta, cand se va desparti
sufletul de trup ? Mare frica, mare taina se savarseste acolo. Ca vin la dansul
ingerii buni si multime de oaste cereasca si toate puterile cele potrivnice si
stapanitorii intunericului, amandoua partile voind sa ia sufletul si sa-l aseze
si sa-i intocmeasca locurile lui. Deci, daca sufletul si-a castigat de aici
fapte bune, in ziua iesirii lui, faptele bune pe care le-a castigat de aici se
fac ingeri buni si il inconjoara pe dansul si nu lasa nici una din puterile
potrivnice sa se atinga de el, ci il iau pe dansul cu bucurie si veselie
impreuna cu ingerii, cantand cantari de biruinta lui Dumnezeu si il duc pe
dansul la Stapanul Hristos, Imparatul slavei, si il inchina Lui impreuna cu
toata puterea cereasca, si il duc de aici la loc de odihna, unde nu este
durere, nici intristare, nici suspin, nici lacrimi, nici grija, ci viata
nemuritoare si veselie vesnica, impreuna cu toti care au bineplacut lui
Dumnezeu... " ( Sfantul Efrem Sirul, Cuvant pentru ca de-a pururea sa avem
in minte ziua iesirii noastre din viata, tomul III ) . La cei pacatosi, spune
Sfantul Efrem Sirul, faptele lor cele rele se prefac in ceasul mortii in ingeri
rai si il insotesc pana e aruncat in focul gheenei, acuzandu-l pe el de acelea
ce le-a facut si nu s-a pocait. Dupa moarte ingerul insoteste sufletul 40 de
zile, impreuna cu alti ingeri, aratandu-i intai fericirea raiului si apoi
muncile iadului. Apoi il duc pentru a treia oara in fata Prea Sfintei Treimi si
i se hotaraste, pana la judecata de apoi, fie loc de odihna in rai, fie loc de
osanda, dupa faptele sale. Din clipa aceea ingerul pazitor il paraseste pana la
judecata viitoare.
Iar cum sufletul trece prin vamile vazduhului dupa moarte, acelasi sfant
parinte Efrem ne arata, zicand : Atunci, luand ingerii sufletul se duc prin
vazduh, intru care stau incepatoriile, stapaniile si tiitorii de lume ai
puterilor celor potrivnice, parasii nostri cei amari, vamesii cei cumpliti,
luatorii de seama si zapcii care, intampinand pe suflet in vazduh, il iscodesc
si aduc inaintea omului pacatele si zapisele cele din tinerete, cele din
batranete, cele de voie si cele fara de voie, cele facute cu lucrul, cu gandul
si cu aducerile aminte. Multa este frica; mult cutremur ticalosului suflet;
nepovestita este nevoia care o patimeste atunci de la multimea milioanelor de
vrajmasi, tinandu-se de dansii, frangandu-se, clevetindu-se, impingandu-se,
oprind pe suflet ca sa nu se salasluiasca in lumina si sa intre in latura celor
vii. Insa, sfintii ingeri luand pe suflet, il duc... " ( Ibidem, Cuvant
pentru a doua venire si pentru judecata, tomul III ) .
Astfel, sfantul inger pazitor, dupa cum mai inainte am aratat, intotdeauna sta
langa omul credincios, spre a-l pazi si a-l ajuta in viata. Inca si dupa moarte
il insoteste pe suflet pana la 40 de zile.
231. La invierea cea de apoi va veni si ingerul pazitor al fiecarui om ?
In ziua infricosatei judecati, ingerul pazitor ajuta sufletul pe care l-a pazit
in aceasta lume si calatoreste cu el inaintea infricosatului Judecator. Despre
acest adevar se scrie in mai multe locuri, si mai ales la Canonul catre ingerul
pazitor, unde se scrie asa : " Cand se va pune scaunul si cartile se vor
deschide si Cel vechi de zile va sedea, si oamenii se vor judeca, si ingerii
vor stainainte, si pamantul se va clatina, si toate se vor infricosa si se vor
cutremura, atunci arata spre mine iubirea Ta de oameni si ma izbaveste de
gheena, pe Hristos imblanzindu-L " ( Cantarea a VIII-a ) . Ingerul pazitor
va conduce sufletul la invierea cea de apoi spre a-si cunoaste trupul sau din
pamant, cum spune in viata Sfantului Vasile cel Nou din 26 martie.
232. Cum se bucura ingerii din ceruri pentru un pacatos care se pocaieste si in
ce chip se intristeaza cand pacatuieste ?
Ingerii din ceruri se bucura cand se pocaieste un pacatos, asemenea Pastorului
celui mare, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care a aflat oaia cea pierduta,
adica neamul omenesc, zicand : " Bucurati-va impreuna cu Mine ca am aflat
oaia cea pierduta " ( Luca 15, 6 ) . Acest lucru il descopera Mantuitorul
si in pilda cu drahma cea pierduta. El arata bucuria ingerilor pentru cel ce se
intoarce la pocainta prin cuvintele : " Va zic voua, asa se face bucurie
inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un pacatos care se pocaieste " (
Luca 15,10 ) . Iar cand omul pacattuieste, ingerul pazitor se intristeaza si plange
pentru el, departandu-se de acel suflet pana cand iarasi se intoarce la
Dumnezeu prin pocainta.
233. Care este cea mai inalta intelepciune a crestinului ?
Dupa Sfantul Vasile cel Mare, cea mai inalta intelepciune a crestinului este sa
cugete de-a pururea la ceasul mortii. Iar dupa Sfanta Scriptura, cea mai inalta
filosofie a crestinului este frica de Dumnezeu ( Psalm 1, 1-4; 110, 10; Iov 18,
28; Pilde 15, 33 ) . Frica de Dumnemu este neaparat trebuincioasa pentru
cinstirea lui Dumnezeu ( Psalm 5, 7 ) si pentru slujirea lui Dumnezeu (
Deuteronom 6, 13; 10, 20; Psalm 2, 11; Evrei 12, 20 ) . Frica de Dumnezeu este
necesara pentru dobandirea mantuirii noastre ( Filipeni 2, 12; Pilde 28, 14 ) ;
pentru pazirea poruncilor lui Dumnezeu ( Deuteronom 6, 24; 8, 6; 10, 12-13 ) ;
pentru ferirea de pacate ( Exod 20, 20; Psalm 4, 4; Pilde 14,16;16, 6; Iov 1,
8; 2, 3 ) ; pentru dobandirea sfinteniei ( II Corinteni 7, 1 ) ; pentru a
carmui sufletele cu dreptate ( Exod 18, 21; II Regi 23, 3 ) ; pentru a judeca
drept ( II Paralipomena 19, 6-9 ) . De aceea Sfanta Scriptura ne invata sa
umblam intru toate cu frica lui Dumnezeu, sa facem toate cu credinta si cu
frica de Dumnezeu ( II Paralipomena 19, 9; Efeseni 5, 21; Coloseni 3, 22 ) .
234. Ce trebuie sa intelegem prin cuvintele : " Adu-ti aminte de cele mai
de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi " ? ( Isus Sirah 7, 38 ) .
Aceste cuvinte ne invata ca de-a pururea sa avem in minte pe langa frica de
Dumnezeu si cugetarea mortii. Insa aceasta la noi, cei incepatori in fapta
buna, caci cei ce sunt sporiti prin darul lui Dumnezeu dobandesc in locul
fricii de moarte dragostea de Dumnezeu. Acestia nu mai au frica de moarte
deoarece dragostea scoate afara frica ( I Ioan 4, 18 ) . Iar cele mai de pe
urma ale omului, dupa Sfintii Parinti, de care trebuie sa ne aducem aminte in
toata viata, sunt : ceasul mortii, adica despaitirea sufletului de trup,
trecerea sufletului pe la vamile vazduhului, starea sufletului inaintea Prea
Sfintei Treimi si hotararea care i se va da, adica raiul sau iadul.
235. Ce intelegem prin moarte ?
Prin moarte intelegem doua lucruri : moarte fizica, adica despartirea
sufletului de trup, si moartea duhovniceasca, adica calcarea poruncilor lui
Dumnezeu, care ucide si sufletul si trupul omului pacatos. Omul insa nu moare
niciodata cu sufletul, ci numai cu trupul. Caci sufletul este creat de Dumnezeu
nemuritor, fie ca ajunge in rai sau in iad, dupa faptele lui. Moarte sufletului
este pacatul, dupa cuvantul : " Plata pacatului este moartea " ( I Corinteni
15, 56; Iezechiel 18, 4, 20; Romani 1, 32; 6,16 etc. ) .
236. Ce intelegem prin judecata particulara si unde se aseaza sufletele
oamenilor dupa moarte ?
Sunt doua feluri de judecati ale oamenilor. Cea dintai este judecata numita
particulara, adica personala, ce se va face indata dupa moarte, cand fiecare
suflet trece prin infricosatele vami ale vazduhului si sta inaintea Dreptului
Judecator, spre a i se hotari loc de odihna sau de osanda provizorie, dupa
faptele lui, pana la a doua venire a lui Hristos. A doua este judecata de apoi
sau generala, a tuturor oamenilor, care va avea loc la sfarsitul veacurilor,
cand se vor alege cei buni de cei rai si vor merge cei buni intru imparatia lui
Dumnezeu, " si asa pururea cu Domnul vor fi " , iar cei rai vor fi
aruncati in focul cel vesnic ( Matei 25, 31-46 ) .
Cat despre locul unde se aseaza sufletele oamenilor dupa moarte, potrivit cu
pilda bogatului nemilostiv si saracului Lazar ( Luca 16,19-31 ) , Sfanta
Biserica ne invata asa : timp de doua zile dupa moarte sufletul este purtat de
ingerul pazitor peste tot in lume, pe unde a trait si a facut fapte bune sau
rele si isi aminteste de toate cele din pruncie pana in ceasul mortii. In a
treia ei este dus la Dumnezeu, iar la 40 de zile i se randuieste loc de odihna
sau osanda. In Pravila Mare de la Targoviste, capitolul 162, spune ca "
sufletul, de multa dragoste a trupului ( sau ) , caci s-a despartit de dansul,
uneori merge la casa aceea unde a fost in viata, iar alteori la mormantul unde
este trupul ingropat. Iar imbunatatitul si dreptul suflet merge pe la locurile
unde avea obiceiul sa se roage pentru mantuirea lui si face doua zile pe
pamant. Iar a treia zi merge sufletul impreuna cu ingerul sau la cer si sta
inaintea groaznicutui scaun si se inchina inaintea lui Dumnezeu. Pentru aceea
se face a treia zi Sfanta Liturghie si pomana pentru cel mort. Iar daca se
inchina lui Dumnezeu merge cu ingerul de ii arata bogatele si frumoasele
lacasuri ale sufletelor dreptilor si ale sfintilor care au facut voia lui
Dumnezeu in lume. Toate acestea le vede sufletul atunci ( de la a patra pana la
a noua zi ) . Iar a noua zi merge iar de se inchina lui Dumnezeu. Pentru
aceasta se face Litughie si pomenire la a noua zi. Apoi il duce ingerul si ii
arata toate muncile cele de dedesubt ( din iad ) pana la 40 de zile, ( cand se
inchina a treia oara Prea Sfintei Treimi ) . Pentru aceasta se fac liturghii si
pomeniri ( pentru cei morti ) la 40 de zile. Iar de acum incolo, dupa lucrurile
care le-a facut ii da lui de se odihneste, pana va veni Hristos sa judece lumea
si sa-i dea sau sa-i plateasca fiecaruia dupa lucrurile lui " .
Aceasta este Traditia Bisericii si acesta este rolul slujbelor ce se fac pentru
cei raposati.
237. Ce deosebire este intre rai si imparatia lui Dumnezeu ?
Sfantul Ioan Damaschin, in Dogmatica sa, spune ca " raiul este material si
spiritual si in el stau sfintii pana la sfarsitul lumii " . Dupa judecata
de apoi dreptii vor intra impreuna cu Hristos intru imparatia cerurilor. In rai
sfintii si dreptii nu se impartasesc direct de slava Prea Sfintei Treimi, ci
numai in parte. Iar cand vor " intra intru slava Sa " , atunci "
vor fi pururea cu Domnul " . In rai stau dreptii numai provizoriu,
temporar, pana la infricosata judecata generala; iar in imparatia lui Dumnezeu
petrec vesnic impreuna cu ingerii, in lumina cea neinserata a Prea Sfintei
Treimi. In rai sufletele pot fi mutate dintr-o stare de fericire in alta,
potrivit cu faptele facute pe pamant, care ajuta la mantuirea altora in vreme
indelungata si potrivit cu rugaciunile si milosteniile ce se fac pentru ele;
iar in imparatia lui Dumnezeu toate sunt desavarsite si vesnice. Raiul este o
gradina dumnezeiasca, cu pomi, cu flori, cu pasari ceresti, cu fericire
nedeplina, situata " in cer " . Iar imparatia lui Dumnezeu este insusi
locul slavei, unde se afla scaunul Prea Sfintei Treimi, situata deasupra
cerurilor, in " cerurile cerurilor, despre a carei slava nimeni nu poate
vorbi; nici om, nici inger, nici insusi Sfantul Pavel, care a fost rapit pana
la al treilea cer ( II Corinteni 12, 3-4 ) . Asadar, primul om a pierdut prin
pacat raiul, o gradina cereasca, iar prin credinta in Iisus Hristos si prin
sfintenie va dobandi, nu o gradina, nu raiul cel dintai, ci insasi imparatia
slavei lui Dumnezeu.
Cuviosul Nicodim Aghioritul, in talcuirea Epistolei a doua catre Corinteni,
spune ca " dupa slava, altul este cerul si altul este raiul. Iar dupa
alegorie si analogie, poate este acelasi sau poate nu este acelasi... " .
Sfantul Maxim Marturisitorul explica mistic cele trei ceruri la care poate
ajunge omul indumnezeit. Intaiul cer este sfarsitul a toata fapta buna. Al
doilea cer este inaltarea mintii si cunostintei la cele dumnezeiesti, atat
simtite cat si gandite. Al treilea cer este teologia, prin care ajunge cel
desavarsit, cu ajutorul darului Sfantului Duh, la starea de contemplatie, adica
la rapirea mintii si la intelegerea tainelor lui Dumnezeu celor mai presus de
cunostinta. Unii din Sfintii Parinti zic ca Apostolul Pavel a fost rapit in
rai, adica la al treilea cer al cunoasterii dumnezeiesti, fiindca i s-au vestit
cuvintele tainice si negraite despre rai, care si pana astazi sunt ascunse
pentru noi. Adica, ce este pomul viietii cel din mijlocul raiului; ce este
pomul cunostintei binelui si raului; ce au fost heruvimii si sabia de vapaie
care pazea usa Edenului; ce au fost pomii din care a randuit Dumnezeu sa
manance Adam, si altele pe care le-au talcuit Sfintii Parinti, insa nu asa cu
amanuntul.
Raiul este loc foarte laudat pentru frumusetea lui. Acolo a fost rapit Sfantul
Pavel si a auzit cantari " pe care nu este cu putinta omului a le vorbi
" ( II Corinteni 12, 4 ) . Acolo sunt Enoh si Ilie; acolo este talharul de
pe cruce; acolo este " sanul lui Avraam " in care a intrat Lazar si
unde sunt asezate de catre ingeri toate sufletele dreptilor si sfintilor, in
loc de odihna, pana la judecata cea viitoare, cand li se va da imparatia
cerurilor ( Kiriacodromion, Talcuirea evangheliei cu bogatul si saracul Lazar )
.
238. Care sunt insusirile sufletului dupa moarte ?
Sufletul, dupa despartirea de trup, isi pastreaza insusirile sale date de
Dumnezeu, ca : memoria, cugetarea, gandirea, intelegerea, vointa libera etc. In
schimb unele facultati ca : placerea, mahnirea, frica, mania, imaginatia,
activitatea si cele de acest fel, dincolo nu lucreaza ca aici, unde sufletul
este in legatura cu trupul acesta patimas. Toate aceste facultati dupa moarte
se induhovnicesc, asemenea trupurilor celor duhovnicesti, dupa cuvantul
Sfantului Pavel care zice : " Seamana-se trup sufletesc, scula-se-va trup
duhovnicesc " ( I Corinteni 15, 44 ) . Patru sunt insusirile trupului
inviat din morti, dupa Sfantul Apostol Pavel : nestricaciunea, cinstea, puterea
si duhovnicia ( I Corinteni 15, 42-44 ) . Iar insusirile sufletului sunt cele
aratate mai sus, care raman vesnic cu el, fie ca sufletul este in rai sau in
iad. In schimb, insusirile firesti ale trupului omenesc, precum puterea
seminala, cea hranitoare si simtitoare, dupa moarte nu le mai are sufletul,
deoarece trupurile duhovnicesti in rai nu mai au nevoie de mancare si bautura,
cum spune Sfantul Pavel : " Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si
bautura, ci dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant " ( Romani 14, 17 ) .
239. Sufletele dreptilor se cunosc intre ele in rai ? Dar ale pacatosilor din
iad ? Ce legatura este intre cei din rai cu cei din iad si cu cei de pe pamant
?
Ca dreptii se cunosc in rai, despre aceasta nu poate fi nici o indoiala. Acest
lucru il arata insusi Mantuitorul in pilda cu bogatul nemilostiv si saracul
Lazar, unde spune : " Si in iad, ridicandu-si bogatul ochii sai, vede pe
Avraam de departe si pe Lazar la sanurile lui " ( Luca 16, 23 ) . Dar nu
numai ca se vad, ci intelegem din Sfanta Evanghelie ca se aud unii pe altii. Ca
iata ce zice bogatul din iad catre Avraam : " Parinte Avraam, miluieste-ma
si trimite pe Lazar... " . In Kiriacodromion scrie urmatoarele, la
talcuirea acestei evanghelii : " Cei pacatosi vad pe cei drepti, nu numai
pe cei cunoscuti ci si pe cei necunoscuti. Vad cei pacatosi si pe cei
nedreptatiti de dansii, insa " de departe " . Ca foarte departe sunt
ei de imparatia lui Dumnezeu si de fericirea cea vesnica. Vede bogatul cel
nemilostiv, pe Avraam cel milostiv si iubitor de straini si pe Lazar cel
nemiluit de dansul. Egipteanca cea inversunata ( femeia lui Putifar ) vede pe
Suzana cea curata si pe Iosif pe care l-a suparat si napastuit. Izabela cea
nedreapta vede pe Ilie cel drept si pe Navute pe care l-a nedreptatit. Iar
Neron tiranul vede pe Constantin imparatul, cel intocmai cu Apostolii, pe
Petru, pe Pavel si pe ceilalti sfinti pe care i-a omorat. Aceasta o adevereaza
si cuvantul Domnului, care zice : " Vedea-vor pe Acela care L-au impuns
" ( Ioan 19, 37 ) " . Iar aceasta mai pe larg o zice inteleptul
Solomon, graind : " Atunci va sta dreptul cu indrazneala multa inaintea
fetei celor ce l-au necajit pe el si a celor ce au lepadat ostenelile lui si
vazand se vor tulbura cu frica groaznica si se vor minuna de vederea cea
preaslavita " ( Intelepciunea lui Solomon 5, 1-2 ) .
Deci, legatura dintre cei din rai cu cei din iad aceasta este, ca se vad si se
aud unii pe altii " de departe " , ca cei din iad se roaga si cer
ajutor celor din rai ca sa fie scapati de osanda. Iar cei de pe pamant sunt in
legatura duhovniceasca de dragoste cu toti cei raposati, indiferent unde ar fi
si fac rugaciuni si milostenii pentru izbavirea lor din munci. Datorita
acestora si mai ales Sfintei Liturghii si dezlegarilor ce se fac in Biserica
pentru cei raposati, este posibila iesirea unor suflete din iad, spre a intra
in rai, prin mila prea bunului nostru Dumnezeu. Dar numai pana la judecata cea
de apoi, dupa care nimic nu se mai poate face pentru cei aruncati in muncile
iadului. Cei din iad vad si pe cei de pe pamant si se cunosc intre ei, dar nu
se pot ajuta cu nimic ( Luca 16, 28-31 ) .
240. Ce trebuie sa intelegem prin cuvintele Domnului, Care zice : " Ma sui
sa va pregatesc voua loc " si " In casa Tatalui Meu multe locasuri
sunt " ? ( Ioan 14, 2 ) .
Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-a suit la ceruri sa gateasca loc celor ce
vor crede in El si vor lucra poruncile Lui. Si aceasta gatire este despartita
dupa masura faptelor bune ale fiecaruia, zice Sfantul Andrei al Cezareei in
talcuirea Apocalipsei, la Cuvantul VI. In ce consta " pregatirea " de
loc din ceruri, ramane o taina a lui Dumnezeu. Ea insa arata dragostea
desavarsita a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh pentru omul impodobit cu
fapte bune, care devine fiu al lui Dumnezeu dupa dar.
Iar cat priveste multele locasuri care sunt in " casa Tatalui " ,
adica in ceruri, auzi pe Sfantul Efrem Sirul ce zice : " Multele locasuri
ale Tatalui numeste Mantuitorul pe masurile mintilor celor ce salasluiesc in
latura aceea ( in rai ) , adica pe despartirile si deosebirile intru care cu
mintea se vor desfata. Ca nu cu deosebirea locurilor, ci cu randuiala darurilor
a zis Domnul multe lacasuri. Caci precum din razele soarelui acestuia simtit,
dupa curatirea puterii celei vazatoare ( fiecare ) se desfateaza... asa si in
veacul viitor toti dreptii si sfintii se vor salaslui intr-o bucurie cu
nedespartire si fiecare, dupa masura sa, dintr-un soare gandit se straluceste
si dupa vrednicie trage pe bucurie si veselie " ( Tomul III, Cuvant pentru
fericitele lacasuri ) .
241. Dumnezeu, Care stie mai inainte de nastere cine se mantuieste, de ce nu
sileste pe om sa mearga pe calea mantuirii ?
Da, Dumnezeu stie toate mai inainte de nasterea noastra. El stie care din
oameni se vor mantui si care se vor osandi. Dar nu le hotaraste toate mai
dinainte, ci lasa la voia lor libera. Ca daca l-ar sili pe om pe calea mantuirii,
i-ar rapi libertatea si vointa si omul nu ar mai avea nici o plata dincolo.
Adica, omul si-ar pierde calitatea sa de om, de fiinta libera si, deci, si-ar
pierde si rasplata si mantuirea. Ca Dumnezeu nu este spargator de usi, ci numai
bate la usa inimii fiecaruia, iar a deschide este in voia libera a omului. Auzi
ce zice Domnul : " Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu
si va deschide usa, voi intra si voi cina cu el si el cu Mine " (
Apocalipsa 3, 20 ) . Iata, dar, ca Dumnezeu nu forteaza usa, adica voia libera
a omului. Dumnezeu stia mai dinainte ca cetatea Ninive se va pierde, pentru
rautatile sale, dar nu a hotarat pierderea ei mai dinainte, asteptand
intoarcerea oamenilor. Intoarcerea lor la pocainta a intors spre bine si hotararea
lui Dumnezeu. ( Dupa Sfantul Ioan Gurd de Aur, Cuvant despre pocainta, din
Impartire de grau ) .
Asadar, ramane la voia omului de a se incununa sau a se osandi, caci Dumnezeu
" voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa
vina " ( Isaia 45, 22; Matei 18,14; Ioan 3, 16; Timotei 2, 4; 3, 4; II
Petru 3, 9 ) . La mantuirea fiecaruia dintre noi se cere o singura conditie :
unirea voii noastre cu voia lui Dumnezeu si atunci niciodata nu ne vom osandi.
242. Cum poste ajuta Biserica sufletele credinciosilor dupa moarte ?
Zice Sfantul Simeon al Tesalonicului ca " mai mult decat orice alta
slujba, sufletele raposatilor nostri sunt ajutate dupa moarte de Sfintele
Liturghii si scoaterea de miride ( particele ) pentru ei " ( Tratat asupra
tuturor dogmelor ) . Rugaciunile pentru morti se intemeiaza pe credinta, pe
binefacerile aproapelui si pe incredere in pocainta celor raposati, cu care cei
vii se prezinta inaintea Domnului ca o implinire a poruncii de a se iubi unii
pe altii. De vor fi mici pacatele celui mort, atunci el se foloseste de
liturghiile, rugaciunile si milosteniile ce se fac pentru el, adica il iarta
Dumnezeu si-l scoate afara din iad. Iar de vor fi pacate mari si grele, pe care
nu le-a spovedit in viata, atunci nu se iarta, ci numai se usureaza, caci
Dumnezeu a inchis poarta raiului pentru el si nu-i foloseste la nimic, dar
foloseste celor vii care le aduc cu vrednicie ( Pravila Mare de la Targoviste,
158 ) .
" Mirida care se scoate la Liturghie si pomenirea care se face pentru cel
mort, il uneste pe cel mort cu Dumnezeu si-l impartaseste cu Dansul nevazut
" ( Sfantul Simeon al Tesalonicului, cap. 6, p. 375 ) . Foloseste inca
pentru sufletele celor raposati si pomenirile care se fac la 3, la 9 si la 40
de zile ( Ibidem 162 ) . Pomenirea mortilor se face pana la un an si pana la
sapte ani. Cel ce a murit spovedit, dar nu si-a implinit canonul, este ajutat
dupa moarte de slujbele Bisericii, de rugaciuni si de milostenii ce se fac
pentru el. Iar dintre rugaciunile ce se fac pentru raposati, cele mai de folos
sunt Sfintele Liturghii ( Sfantul Simeon al Tesalonicului, IX, 72; Pravila
bisericeasca de Arhim. Nicodim Sachelarie si Viata repausatilor ) . Daca cineva
a murit spovedit, dar nu si-a facut canonul pe pamant, il face dincolo, in iad,
si apoi este scos la odihna raiului.
243. Ce sunt si cate sunt la numar vamile vazduhului pe unde trec sufletele
dupa moarte ?
Vamile vazduhului sau " tribunalele din vazduh, pe unde trec si sunt
cercetate sufletele oamenilor dupa moarte, sunt formate din cete de ingeri rai,
diavoli dintre cei mai infricosatori, care stau in calea sufletelor, le opresc,
le vadesc pacatele facute, chiar si pe cele spovedite si parasite de multa
vreme, pe cele savarsite in copilarie, in tinerete, la batranete, pe cele
gandite si savarsite cu voie sau fara voie, pana in clipa mortii. Sfantul
Apostol Pavel zice despre aceste cete diavolesti : " Ca nu ne este noua
lupta impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva stapaniilor, a
incepatorilor si stapanitorilor veacului acestuia " ( Efeseni 6, 12 ) .
Asa precum si Sfanitul Pavel adevereste, ca cel ce a fost rapit pana la al
treilea cer, precum si Traditia Bisericii, ne invata ca cetele diavolilor din
vazduh sunt impartite in numeroase grupuri sau polcuri, dupa numarul patimilor
si ale pacatelor de moarte. Fiecare ceata de ingeri rai, una mai infricosatoare
decat alta, are in fruntea sa un inger cumplit, avand misiunea sa cerceteze
sufletul de un anumit pacat. Adica, de cand l-a facut, cum l-a facut, de cate
ori, in ce imprejurare, daca l-a marturisit sau nu la preot, daca a facut sau
nu canon pentru el, daca l-a parasit, daca a indemnat si pe altii sa-l faca sau
nu. Cele mai grele vami, unde cad cei mai multi crestini sunt vamile
desfranarii, betiei, uciderii de copii, mandriei, necredintei, osandirii
altora, lenevirii, zgarceniei, urii, lacomiei si eresurilor.
Cat despre numarul exact al acestor vami, sau cum anume sunt asezate in vazduh,
ramane o taina a lui Dumnezeu. Unii sfinti, si mai ales Sfantul Vasile cel Nou
de la 26 martie, numara 20 de vami ale vazduhului, pentru principalele pacate
de moarte. Altii numara 24. Noi nu trebuie sa iscodim tainele lui Dumnezeu.
Numai atat trebuie sa stim ca " pentru tot cuvantul desert vom da seama
" . De aceea trebuie sa parasim tot pacatul, sa ne marturisim la duhovnici
iscusiti, sa facem canonul dat, sa punem inceput bun, sa ne rugam neincetat, sa
facem milostenie si sa alergam cat mai des la biserica. Prin acestea ni se
iarta toate pacatele si se mantuiesc sufletele noastre de vamesii vazduhului si
de muncile iadului.
244. De ce dezgroapa in unele parti mortii la sapte ani ?
Dupa traditia Bisericii mortii nu se dezgroapa niciodata, pana la judecata cea
de apoi. Dar in unele locuri este obiceiul de a se dezgropa mortii la sapte ani,
cand li se face pomenire la mormant. Se mai dezgroapa prin orase, unde nu este
suficient loc prin cimitire si chiar in unele manastiri, iar osemintele
calugarilor se depun in asa numitele " gropnite " , " cripte
" , adica " osuare " , situate sub bisericile din cimitir, cum
sunt la manastirile Neamt, Secu, Agapia, Varatec si altele.
Dezgroparea mortilor este benevola. De obicei se pastreaza traditia locului.
Dezgroparea este obligatorie numai in trei cazuri : cand cel raposat a fost
blestemat, sau a fost sub vreo legatura arhiereasca, sau a murit in pacate
foarte grele. Daca sunt aflati neputrezi, este semn ca nu au fost iertati de
Dumnezeu si este nevoie de multe rugaciuni si dezlegari ca sa fie iertati. Iar
in alte cazuri nu trebuie sa le mai tulburam linistea celor pecetluiti pana la
a doua inviere.
245. Care sunt semnele ce caracterizeaza moastele sfintilor ?
Moastele sfintilor aflate intregi in morminte sunt si raman permanent
nestricacioase; sunt bine mirositoare; raspandesc buna mireasma; sunt uscate,
usoare si au culoare galben-deschis, asemenea alunelor coapte; sunt placute la
vedere; nu provoaca frica, ci bucurie duhovniceasca; sunt asemenea omului care
doarme linistit, si izvorasc din ele felurite minuni si vindecari de boli, spre
slava lui Dumnezeu ( a se vedea si Pidalion 1, fila 444 ) . Cele mai recente
sfinte moaste descoperite in vara anului 1980 in pustiul Hozeva, din valea
Iordanului, sunt moastele unui mare sfant si sihastru roman, moldovean,
Cuviosul ieroschimonah Ioan Iacob " Hozevitul " . In prezent sfintele
lui moaste, intregi si bine mirositoare, sunt asezate intr-un sicriu frumos si
depuse in biserica manastirii Sfantului Gheorghe Hozevitul, din apropiere de
Ierihon.
246. Parinte Cleopa, de ce trebuie sa fie sfarsitul lumii ?
Spun Sfintii Parinti ca pentru patru pricini trebuie sa fie sfarsitul lumii. Ca
sa se arate dreptatea lui Dumnezeu in toata desavarsirea ei; ca sa se arate
nedreptatea oamenilor fata de poruncile lui Dumnezeu; sa se pedepseasca
pacatele si faradelegile lumii de la intemeierea ei pana la sfarsitul
veacurilor si ca sa se rasplateasca faptele bune ale dreptilor pe masura
credintei si a rabdarii lor.
247. Cand va fi sfarsitul lumii ?
Nimeni nu stie cand va fi sfarsitul lumii. Aceasta este o mare taina a lui Dumnezeu.
Odata ucenicii au intrebat pe Iisus Hristos cand va fi sfarsitul lumii. Iar
Domnul le-a raspuns : " De ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici
ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal " ( Matei 24, 36; Marcu 13,
32; Luca 17, 20 ) . Mantuitorul ne spune ca sfarsitul va veni fara de veste,
precum a venit ; candva si potopul. " Precum a fost in zilele lui Noe, asa
va fi si venirea Fiului Omului. Caci, precum in zilele acelea dinainte de
potop, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a
intrat Noe in corabie si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe
toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului " ( Matei 24, 37-39 ) . De
aceea, intotdeauna trebuie " sa priveghem " , sa fim pregatiti prin
pocainta si fapte bune si sa stam in asteptarea Mirelui Hristos, precum stateau
fecioarele cele intelepte, ca nu stim in care straja din noaptea vietii noastre
va veni, " ca in ceasul in care nu gandim Fiul Omului va veni " (
Matei 24, 42-44 ) . Insa Domnul nu ne-a lasat cu totul in nedumerire. El ne-a
spus ca mai inainte de venirea Sa " in slava, sa judece viii si mortii
" , cum spune la Crez, vor urma numeroase semne intre oameni, pe pamant si
in univers, care vor prevesti apropierea venirii lui Hristos. Dupa aceste semne
vom cunoaste cat de aproape este venirea Domnului la judecata.
248. Care sunt cele mai importante semne premergatoare venirii lui Hristos la
Judecata de apoi ?
Ni le-au aratat in Vechiul Testament mai ales marii profeti Isaia, Iezechiel si
Daniil, iar in Noul Testament, Sfintii Apostoli Petru, Pavel si Ioan, in
Apocalipsa. Dar cel mai clar ni le-a prevestit Insusi Domnul nostru Iisus
Hristos, prin Sfintii Evanghelisti ( Matei 24; Marcu 13; Luca 21 ) .
249. Ce trebuie sa facem noi crestinii ca sa aflam mila in ziua Judecatii lui
Hristos ?
Sa facem mila, ca sa aflam mila. Mantuitorul ne va intreba mai intai de faptele
milei crestine, precum citim la Sfantul Evanghelist Matei, in capitolul 25,
versetele 31-46. Apoi sa pastram cu sfintenie dreapta credinta in Iisus
Hristos, asa cum am mostenit-o de la Sfintii Apostoli. Sa ne pazim de "
proorocii si hristosii mincinosi " , care sunt crestini razvratiti ce se
rup de Trupul Bisericii lui Hristos. Pe langa dreapta credinta sa ascultam de
Sfanta Biserica si de pastorii nostri sufletesti; sa ne rugam mai mult; sa ne
spovedim des, sa parasim tot pacatul care ne desparte de Dumnezeu, sa traim cu
totii in dragoste, " caci dragostea niciodata nu cade " ( I Corinteni
13, 8 ) si sa rabdam toate necazurile si incercarile vietii, caci ne spune
Hristos : " cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui " (
Matei 24, 13 ) .
250. Cum trebuie sa intelegem semnul apocaliptic 666, de care se vorbeste in
Apocalipsa, capitolul 13, versetul 18 ?
Numarul 666 este un numar alegoric, simbolic. Unele grupari sectare cred, in
mod literal, ca va fi o " pecete " pusa pe fruntea sau pe mana
dreapta a anumitor crestini vrednici de pedeapsa. In Biserica Ortodoxa, cel mai
bine explica sensul acestui numar Sfantul Andrei, episcopul Cezareei. Astfel,
primul 6 - spune acest sfant - simbolizeaza mania fara judecata; al doilea 6
simbolizeaza mintea plina de tulburare; iar al treilea 6 simbolizeaza pofta
fara ratiune. Toate aceste trei patimi vor stapani pe multi crestini in veacul
de pe urma, adica razbunarea, necredinta si desfranarea.
251. Prin sfarsitul lumii intelegem distrugerea generala a universului sau
numai o reinnoire a lui ?
Nu va fi distrusa lumea materiala, pamantul si intreg universul, ci numai se va
reinnoi, se va curati, dupa care " va fi cer nou si pamant nou " (
Apocalipsa 21, 1 ) . La fel spune si psalmistul David : " Trimite-vei
Duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului " ( Psalm 103, 31;
II Petru 3, 13 ) . Este pacat sa credem ca Dumnezeu va distruge definitiv zidirea
Lui pe care a facut-o cu mainile Sale si a zis " ca este buna foarte
" . Sfintii Parinti au hotarat si ei ca " cine va zice ca la
sfarsitul lumii va fi distrus desavarsit pamantul si universul - care este
zidirea lui Dumnezeu - sa fie anatema " .
252. De ce trebuie sa invie trupurile tuturor oamenilor la Judecata de apoi ?
Trupurile tuturor oamenilor, de la primul Adam pana la ultimul nascut din
femeie trebuie sa invie la Judecata de apoi ca sa stea inaintea tronului lui
Iisus Hristos ( Romani 14, 10; II Corinteni 5, 10 ) si ca sa ia fiecare suflet
si trup plata sau osanda, dupa faptele care le-a lucrat cu trupul si sufletul
in viata aceasta de acum ( Iov 31, 11; Pilde 24, 12; Ieremia 17, 10; 32, 19;
Iezechiel 18, 20; Matei 25, 35-45; Romani 2, 6; Iacob 2,13; I Petru 1, 17 ) .
Invierea dreptilor se va face pentru a invia cu trupuri duhovnicesti si
nestricacioase, asemenea trupului lui Hristos ( Romani 6, 5; I Ioan 3, 2;
Filipeni 3, 21 ) . Nu vor fi doua randuri de invieri, a celor drepti mai intai,
pentru a imparati cu Hristos o mie de ani si apoi a celor pacatosi, cum invata
ereticii hiliasti ( milenaristi ) . Ci toti vor invia odata " la trambita
arhanghelului " . Trupurile oamenilor trebuie sa invie, sau spre osanda,
sau spre slava vesnica. ( Daniel 12, 2-3 ) .
Trupurile dreptilor vor invia spre a fi proslavite cu cele patru insusiri ale
trupurilor ceresti, de care spune Sfantul Apostol Pavel, adica cu
nestricaciunea, cu puterea, cu slava si cu duhovnicia ( I Corinteni 15, 42-49 )
. Trupurile dreptilor vor invia ca sa poarte chipul trupului celui ceresc al
lui Hristos, precum in lumea aceasta au purtat chipul trupului cel pamantesc (
I Corinteni 15, 48 ) . Iar trupurile celor pacatosi vor invia spre munca
vesnica ( Matei 25, 46 ) si " spre a se cunoaste din asezarea fetei lor
vina lor si pacatele care le-au facut " ( Usa pocaintei ) . Trupurile
dreptilor vor invia ca sa fie proslavite de Hristos, pe Care L-au purtat in
inima lor pe pamant, ostenindu-se la toata fapta cea buna, dupa invatatura Evanghelii.
Iar trupurile pacatosilor vor invia ca sa se arate intunecate si grozave la
vedere, ca cele ce au facut lucrurile intunericului si au purtat in ele pe
diavolul, care este intuneric si inselaciune ( Usa pocaintei, cap. 3 ) .
253. Cand si unde va fi judecata viitoare ?
Intrebi cand va fi Judecata de apoi ? Ne este de ajuns sa stim ca Dumnezeu a
hotarat o zi pentru judecata cea viitoare ( Isaia 2, 12; 34, 8; Fapte 17, 31;
Romani 2, 16; Matei 11, 22-24 ) , care va fi sfarsitul lumii acesteia ( Matei
24, 1-26 ) . Iar cand va veni ziua Judecatii de apoi, sa auzim pe Insusi
Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care zice : " Iar de ziua si ceasul
acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal "
( Matei 24, 36 ) . Iar de locul unde va fi judecata, stim din gura Sfantului
Apostol Pavel, ca va fi in vazduh si in nori ( I Tesaloniceni 4, 17; Ioan 3,
17, 24; I Corinteni 15, 51 ) . Dupa marturia sfantului prooroc Ioil, locul
judecatii va fi in Valea Plangerii, adica in Valea lui Iosafat de langa Ierusalim
: " Si voi aduna toate neamurile, zice proorocul, si le voi pogori pe ele
in Valea lui Iosafat si ma voi judeca cu ele acolo " ( Ioil 4, 12 ) . Iar
Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca locul judecatii de apoi va fi " afara
oareunde de toata lumea aceasta, precum socotesc eu. Ca precum temnitele
imparatilor si ocnele departe sunt puse, asa si gheena va fi afara de lumea
aceasta, " ( Impartire de grau, Cuvant despre judecata ce va sa fie ) .
Asadar, din marturiile sfintilor prooroci si Apostoli si din invatatura
Evangheliei lui Hristos, se arata atat de luminat ca este judecata si osanda
vesnica pentru cei pacatosi. Iar de locul unde va fi judecata si gheena focului
vesnic ne spune cel mai clar Sfantul Apostol Pavel, ca va fi in vazduh ( I
Tesaloniceni 4, 17 ) .
254. Dupa care legi se vor judeca toate semintiile pamantului ?
Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca dupa patru legi vor fi judecati oamenii la
infricosatoarea Judecata de apoi :
a. Cei care au trait de la Adam pana la darea legii pe Muntele Sinai, vor fi
judecati de Hristos dupa legea constiintei data omului din nastere, numita si
legea morala sau legea firii. Prin constiinta, care este glasul lui Dumnezeu in
om, fiecare stie ce este bine si ce este rau. Dupa aceasta lege s-a condus
lumea pana la Moise ( Romani 2,14-15 ) .
b. A doua lege dupa care se vor judeca oamenii dinainte de Hristos si toti cei
ce nu cred in Hristos, este legea zidirilor, a intregii creatii care ne sta
pururea in fata si ne spune ca este facuta atat de minunat de un Creator nevazut,
de Dumnezeu. " Lumea vazuta, spune Sfantul Vasile cel Mare, este scoala a
sufletelor celor cuvantatoare " , este Biblia nescrisa a tuturor oamenilor
( Romani 1, 20; Filocalia, vol. X, Cuvantul 5, pag. 43; Exaimeron, Cuvantul 1,
Bucuresti, 1826 ) .
c. A treia lege, dupa care se vor judeca numai evreii, este legea scrisa a lui
Moise, care s-a dat pe muntele Sinai ( Romani 2, 12 ) .
d. A patra lege este Legea darului sau Evanghelia, data noua de Hristos, dupa
care se vor judeca toate popoarele crestine ( Ioan 12, 48; Romani 2, 1-6; Iacob
2, 12 ) .
Daca cineva se leapada de botezul crestin este un apostat, adica lepadat de
Dumnezeu si nu are iertare in veci, iar la judecata va fi mai greu pedepsit
decat un pagan care nu a stiut pe Hristos. Sfintii parinti spun ca paganii nu
se pot intoarce usor la credinta in Hristos pentru ca n-au cunoscut pe
Dumnezeu. Tot ei spun ca cei ce au gresit in Legea darului, ca crestini, mai
greu si mai tare se vor pedepsi decat paganii care au gresit dupa legea firii.
255. Intrucat dreptii din rai sunt mantuiti, pentru ce trebuie sa innvie si ei
din morti si sa fie judecati a doua oara in ziua de apoi ?
Pentru ca in ceasul mortii au fost judecati provizoriu si fara trup, iar la
judecata de apoi vor fi judecati cu tot cu trup. Adica, va fi judecat si trupul
pentru faptele lui, ca sa nu ramana nici el nejudecat si nerasplatit sau
neosandit. Apoi, pentru ca de la judecata particulara pana la cea de pe urma,
faptele bune facute de cei drepti pe pamant le agonisesc mai multa rasplata si
odihna intru imparatia lui Dumnezeu, care li se va da in ziua cea mare a
judecatii. La fel si cu cei pacatosi, faptele lor rele de pe pamant le
agonisesc dupa moarte, prin sminteala, mai multa osanda care li se va da la
judecata de apoi.
Deci, la judecata viitoare se vor judeca si dreptii si pacatosii ( Ecclesiast
3, 17; II Petru 2, 9 ) " si toti vom sta inaintea divanului lui Hristos,
ca sa ia fiecare dupa cele ce-a lucrat prin trup " ( Romani 14, 10; II
Corinteni 5, 10 ) . Asadar, dreptii se vor judeca spre a avea " marturia
lui Hristos inaintea Tatalui " ( Matei 10, 32; 25, 34; Luca 12, 8;
Apocalipsa 3, 5 ) si spre a primi rasplata cea vesnica; iar pacatosii vor invia
spre a primi osanda cea vesnica, dupa faptele lor ( Matei 13, 43; 25; 46; Ioan
5, 29; Romani 2, 7-10; II Timotei 4, 8; I Petru 5, 4; Apocalipsa 11, 18 ) .
Dreptii, dupa judecata de apoi, nu mai primesc raiul in care au fost pana
atunci, ci primesc imparatia lui Dumnezeu unde " vor straluci ca soarele
" intru lumina Prea Sfintei Treimi ( Matei 25, 4, 34; 43 ) .
256. De ce se cerceteaza la judecata de apoi numai faptele milosteniei iar
celelalte fapte nu, dupa cum spune Evanghelia dupa Matei, capitolele 25, 34-45
?
Sa nu zicem ca la judecata de apoi nu se intreaba si celelalte fapte bune. Sa
ne aducem aminte de cuvintele Domnului, Care zice : " De nu va prisosi
dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si fariseilor, nu veti intra in
imparatia cerurilor ( Matei 5, 20 ) . Sa ne aducem aminte ca imparatia
cerurilor este a celor saraci cu duhul ( Matei 5, 3 ) si a celor ce sunt
prigoniti pentru dreptate ( Matei 5, 10 ) . Sa ne aducem aminte ca numai cei ce
vor ajunge la nevinovatia si curatia pruncilor " vor intra intru imparatia
cerurilor " ( Matei 18, 3; 19, 14; Marcu 10, 14; Luca 18, 16 ) . Sa ne
aducem aminte " ca prin multe scarbe si necazuri ni se cade noua a intra
intru imparatia lui Dumnezeu " ( Fapte 14, 22 ) . Iar Sfantul Apostol
Pavel zice : " Nu va amagiti : nici desfranatii, nici inchinatorii la
idoli, nici preacurvarii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici
lacomii, nici betivii, nici ocaratorii, nici rapitorii, nu vor mosteni
imparatia lui Dumnezeu " ( I Corinteni 6, 9-10 ) . La Efeseni, intareste
din nou acest lucru zicand : " Aceasta sa stiti ca tot desfranatul, sau
necuratul, sau lacomul, care este slujitor idolilor, nu are mostenire intru
imparatia lui Hristos si Dumnezeu " ( Efeseni 5, 5 ) . Iar la Apocalipsa
zice : " partea celor fricosi si necredinciosi, si pacatosi, si spurcati,
si ucigasi, si desfranati, si fermecatori, si inchinatori la idoli, si a
tuturor celor mincinosi este iezerul care arde cu foc si pucioasa, care este
moartea a doua " ( Apocalipsa 21, 8 ) . Si Pavel adauga in alt loc :
" Nu stiti oare ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu ?
" ( I Corinteni 6, 9 ) . Iar Domnul zice : " pentru tot cuvantul
desert pe care il vor grai oamenii vor da seama in ziua judecatii " (
Matei 5, 22;12, 36-37; Iuda 15 ) .
Asadar, de toate faptele cele bune si cele rele vom fi intrebati in ziua judecatii
de apoi. Iar daca spune evanghelistul ca la judecata de apoi vom fi intrebati
numai de cele sapte fapte ale milosteniei ( Matei 25, 34-45 ) , aceasta sa
intelegem ca milostenia este una din fiicele dragostei, dupa cum zice si
Sfantul Pavel ca " dragostea se milostiveste... " ( I Corinteni 13, 4
) . Deci, intrucat dragostea este " legatura desavarsirii " (
Coloseni 3, 14 ) , sa intelegem ca din dragostea de Dumnezeu si cea de
aproapele izvorasc toate faptele cele bune si ca cine are dragoste desavarsita
acela a ajuns la " plinirea Legii " ( Romani 13, 8-10 ) , avand in
sufletul sau cea mai mare fapta buna care " nu piere niciodata " ( I
Corinteni 13, 8 ) . Caci in dragoste se cuprind toate faptele cele bune.
Pentru aceasta va intreba Domnul la judecata numai de milostenie, pentru ca cel
ce este cu adevarat milostiv este si un izvor al dragostei de Dumnezeu si de
oameni si lucrator a toata fapta buna.
257. De cate feluri este milostenia crestina ?
Milostenia crestina este de doua feluri : trupeasca, adica materiala si
sufleteasca, adica duhovniceasca. Ambele milostenii izvorasc din dragostea de
Dumnezeu si de aproapele.
258. Care sunt faptele milosteniei trupesti cele mai mari ?
Sunt cele aratate de Mantuitorul la Evanghelia judecatii de apoi ( Matei 25,
4-45 ) si anume : sa hranim pe cel flamand, sa adapam pe cel insetat, sa
imbracam pe cel gol, sa cercetam pe cel bolnav si intemnitat, sa odihnim pe cel
strain si care este in necaz.
259. Care sunt faptele milosteniei sufletesti ?
Sa intoarcem la dreapta credinta pe cei necredinciosi si eretici; sa intoarcem
la pocainta pe cei pacatosi si instrainati de Dumnezeu; sa invatam cele bune pe
cei nestiutori; sa mangaiem si sa sfatuim pe cei deznadajduiti, pe cei
intristati si bolnavi; sa ne rugam pentru aproapele nostru, adica pentru tot
omul care este in nevoi ( Filipeni 1, 19; Coloseni 4, 3; Iacob 5, 16 ) ; sa
iertam din inima pe cei ce ne gresesc si sa nu ne razbunam pe ei ( Matei 5,
44-48; 18, 22 ) .
260. Care este cea mai mare fapta buna a iubirii de Dumnezeu ? Dar a iubirii
fata de aproapele ?
Cea mai mare fapta buna a iubirii de Dumnezeu este " de a lua cineva
crucea sa si a urma lui Hristos pana la moarte " ( Matei 10, 38; Luca 14,
27 ) , asa cum au facut sfintii mucenici, cuviosii, calugarii cei alesi si toti
crestinii drepti. Iar fapta buna cea mai mare izvorata din iubirea de aproapele
este " de a-si pune cineva sufletul ( viata ) pentru aproapele sau "
( I Tesaloniceni 2, 8; II Corinteni 12, 15; II Timotei 2, 10; I Ioan 3, 16 ) .
261. Rugaciunea pentru aproapele este o datorie sau o fapta de milostenie ?
Este si una si alta, caci toate faptele bune sunt o datorie a crestinilor fata
de Dumnezeu si de oameni. Rugaciunea pentru aproapele este o dovada a dragostei
crestine ( II Corinteni 9, 14 ) si o datorie duhovniceasca a fiecarui membru al
Bisericii lui Hristos ( Efeseni 6, 18; I Timotei 2, 1; Iacob 5, 16 ) . Oricum
am socoti, suntem datori sa ajutam pe aproapele nostru cu rugaciunea, cu
cuvantul, cu sfatul, cu hrana, cu bani, cu tot ce putem si este.
262. Cum poate face milostenie saracul care nu are ce sa dea milostenie ?
Daca cineva este asa de sarac ca nu are nimic sa dea milostenie celui lipsit,
unul ca acela este scutit de milostenia cea trupeasca, " ca daca nu avem,
nu ni se cere " zice Sfantul Isaac Sirul. Insa milostenie duhovniceasca
oricine poate si este dator sa faca cu aproapele. Adica sa se roage pentru cei
in suferinta, sa-i indemne la biserica, sa le dea un pahar cu apa, sa le spuna
un cuvant de mangaiere.
263. Calugarii sunt datori sa faca milostenie materiala ?
Cat priveste pe calugari " este mai mare lucru pentru ei sa fie saraci,
decat sa miluiasca pe saraci " ( Filocalia, vol. IX, Cuvintele 16 si 17
din Scara Sfantului Ioan Scararul ) . Iar daca monahii vor uita fagaduinta lor
de a fi saraci si vor aduna bani si alte averi, atunci prea obligati sunt sa
faca milostenie la saraci, caci ei au dat juramant inaintea lui Hristos sa
traiasca toata viata in saracie de buna voie. Pe calugarii care aduna bani si
averi numai milostenia ii poate izbavi de osanda lui Dumnezeu. In legatura cu
aceasta sa va spun o istorioara adevarata, scrisa in Prolog, volumul I, in 11
octombrie.
Era un egumen vestit la o manastire cu multi calugari. Acesta la inceput era
foarte milostiv si iubitor de saraci. Pe toti care bateau la poarta manastirii
ii primea, ii ospata, vorbea cu ei si le dadea cele de nevoie. Mai tarziu, a
devenit iubitor de cinste omeneasca si a parasit milostenia si pe saraci. Se
imprietenise cu oameni bogati, cu dregatori si boieri, carora zilnic le dadea
ospete si se indeletnicea numai cu ei. Iata ca odata a venit la poarta
manastirii un batran sarac si i-a spus portarului : " Parinte, spune-i
egumenului ca a venit un frate al lui de departe cu multa osteneala si doreste
sa vorbeasca cu dansul " . S-a dus portarul manastirii, dar egumenul
ospata si vorbea cu bogatii. Cand i-a spus, a raspuns cu asprime portarului :
" Nu ma supara acum. Nu ma vezi vorbind cu oamenii ? Pentru ce ai slobozit
pe acest sarac in manastire ? " . Auzind acel sarac nu s-a tulburat, ci a
stat in asteptare la poarta pana seara. Dupa cinci ceasuri a venit la egumen un
oarecare om bogat si l-a intampinat egumenul in poarta. Atunci i-a spus saracul
acela; " Am a-ti spune un cuvant, parinte " . Dar egumenul nu l-a
bagat in seama, ci l-a lasat la poarta si s-a dus la cina cu bogatul. Apoi iar
l-a petrecut pana la poarta si nu a luat in seama rugamintea saracului aceluia.
Deci, inserandu-se si vazand el ca nu-l primeste egumenul, s-a apropiat de
portar si i-a zis : Asa sa-i spui egumenului : A venit Hristos la tine si nu
l-ai primit ! Deci, intrucat cauti cinste omeneasca, iata, de acum voi trimite
la tine pe cei bogati si putemici din toata tara aceasta, ca lucruri pamantesti
doresti, dar bunatatile Mele nu le vei vedea ! " In clipa aceea s-a facut
nevazut. Era Iisus Hristos in chip de sarac ! Sa invatam de aici, parinte, ce
mare putere are milostenia la saraci pentru mantuirea noastra. Ca odata cu
saracul vine si Hristos la usa noastra. Deci, cei care avem cate ceva, sa le dam,
ca sa nu plece de la noi intristati. Iar cei care nu au, sa-i mangaie macar cu
un cuvant si sa se roage pentru ei. Sa ne amintim de parintele Vichentie Malau,
mare duhovnic la Secu si Agapia. Cand venea cate un sarac la chilia lui si nu
mai avea ce sa-i dea, se ducea pe la parinti sau maici si le zicea : " Va
rog, imprumutati-ma cu o suta de lei, ca a venit Hristos la mine si nu am ce
sa-I dau ! " Asa faceau parintii nostri. Asa sa facem si noi ! Saracii
sunt mantuirea noastra.
264. Care este importanta milosteniei pentru mantuirea sufletului ? Milostenia
singura mai poate inlocui pe celelalte fapte bune ?
Am aratat mai inainte ca adevarata milostenie trupeasca si sufleteasca
izvoraste din dragostea de Dumnezeu, si de aproapele. Daca cineva este milostiv,
fara vreun scop rau, unul ca acela are dragoste de Dumnezeu si de aproapele si
prin aceasta el implineste toata Legea, deoarece " dragostea este
implinirea legii si legatura desavarsirii " ( Romani 13, 8-10; Coloseni 3,
14 ) .
" Mila este mai placuta lui Dumnezeu decat jertfele " ( Osea 6, 6;
Matei 9, 13; 12, 7 ) . " Cine face milostenie isi face bine sufletului sau
" , zice Solomon ( Pilde 11, 17 ) , dobandeste viata, dreptate si slava
" ( Pilde 21, 21 ) si este fericit ( Pilde 14, 21 ) . Iar Mantuitorul
fericeste pe cei milostivi si le asigura mila Sa, atat in veacul de acum cat si
in cel viitor, caci zice : " Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui
" ( Matei 5, 7 ) .
Dar nu este de ajuns pentru mantuire numai milostenia. Ca nu numai porunca milosteniei
trebuie implinita, ci si toate celelalte fapte bune si porunci ale lui Dumnezeu
: Sfantul Apostol Iacob zice : " Cine va pazi toata legea, dar va gresi
intr-o singura porunca, s-a facut vinovat de toate poruncile. Caci Cel ce a zis
sa nu desfranezi, a zis si sa nu ucizi. Si daca nu desfranezi dar ucizi, te-ai
facut calcator al legii " ( Iacob 2, 11 ) . Cel ce a zis " fiti
milostivi " ( Luca 6, 36 ) , tot Acela a zis : " Nu judecati si nu
veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si se va ierta
voua " ( Luca 6, 37 ) . Si cel ce a fericit pe cei milostivi, Acela a
fericit si pe cei saraci cu duhul si pe cei blanzi si pe cei ce flamanzesc si
pe cei prigoniti pentru dreptate ( Matei 5, 3-12 ) .
Deci, trebuie sa intelegem clar ca omul credincios, care voieste sa se
mantuiasca, este dator sa implineasca nu numai porunca milosteniei, ci sa se
osteneasca dupa a sa putere a implini toate faptele bune si toate poruncile
Domnului.
265. De ce se numeste iubirea de argint, adica iubirea de bani, de placeri si
de averi, inchinare la idoli ?
Se numeste inchinare la idoli pentru ca cei ce iubesc banii, placerile trupului
si averile, se inchina acestor patimi ca unor dumnezei si pun pe acestea mai
presus decat pe Ziditorul. Adica, cel ce se iubeste pe sine mai mult decat pe
Dumnezeu, este un inchinator la idoli. La fel este si cel ce se ingrijeste de
mancare, de bani, de haine, de avere, mai mult decat de suflet, de biserica, de
rugaciune, de spovedanie, de milostenie. Iubirea de sine are masura iubirea de
aproapele ( Matei 19, 19 ) . Iubirea de Dumnezeu nu are limita, adica este
nelimitata, dupa porunca : " Sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta;
din tot cugetul tau si din toata puterea ta " ( Deuteronom 6, 4-5 ) . Cel
iubitor de bani se inchina banilor in locul lui Dumnezeu. Cel lacom la mancare
isi face pantecele sau un dumnezeu, adica idol, dupa marturia Sfantului Apostol
Pavel ( Coloseni 3, 5 ) . Iar " cel ce face pacatul este rob al pacatului
" ( Ioan 8, 34; Romani 3, 9; 6, 16; Efeseni 2, 3; I Tesaloniceni 4, 5; Tit
3, 3; II Petru 2, 19 ) . Deci, cine este rob al pacatului, nu mai poate fi rob
al lui Dumnezeu. Tocmai de aceea Mantuitorul a pus prima conditie, celui ce
vrea sa-I urmeze Lui, sa se lepede de sine si sa-si ia crucea sa, spre a-I urma
Lui ( Matei 16, 24 ) . Si aceasta, pentru ca cel ce are patima iubirii de sine
are impreuna cu ea si toate patimile si pacatele, deoarece " iubirea de
sine este maica, radacina si izvor a tot pacatul " ( Sfantul Efrem Sirul,
Tomul III, Cuvant pentru faptele cele bune si pentru patimi; Fi!ocalia, vol.
IV, Cuvant minunat si folositor, de Sfantul Ioan Damaschin etc. ) .
266. Ce este egoismul si cum poate crestinul sa se izbaveasca de el ?
Egoismul este iubirea de sine, adica iubire nerationala, exagerata fata de trup
( Filocalia, vol. II, cap. 59 ) . Crestinul se poate curati de aceasta cumplita
patima prin lepadarea de sine ( Matei 16, 24 ) ; prin biruirea de sine,
nepretuirea de sine, defaimarea de sine, cunostinta de sine si tagaduirea de
sine; prin rugaciune, post si deasa spovedanie.