Rolul
ispitelor in mantuire
Convorbirea a douasprezecea
358. Oamenii se pot mantui fara ispite de la diavoli ? Este absolut necesara
prezenta si ispitirea de la diavoli pentru mantuirea oamenilor ?
Oamenii au fost ispititi chiar in rai si inselati de diavolul (Facere 3,1). De
atunci firea noastra cea stricata, care a cazut din ascultarea Ziditorului ei,
a fost pururea ispitita de diavolul spre incercarea credintei celor inselati (I
Petru 1, 6-7; Iov 7, 18; Iacob 1, 2; I Ioan 2, 26). Omului insa i s-a dat
putere de a se impotrivi ispitelor diavolesti (Efeseni 6,11; Iacob 4,7) si de a
le invinge (I Corinteni 10,13).
Dumnezeu l-a facut pe om cu voie libera, de sine stapanitor si l-a lasat pe el
in mana sfatului sau. De va vrea; omul poate sa tina credinta si poruncile lui
Dumnezeu si sa faca cele placute Lui (Sirah 15, 14; 15,17; Ieremia 21, 8;
Deuteronom 30, 14,16-17; Psalm 5, 12 ). De va intrebuinta omul bine libertatea
sa spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si toata fapta buna, primeste de la El
cununa si mantuirea sufletului sau, dupa cuvantul psalmistului : "
Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc
spre Dansul" ( Psalm 33, 21). Iar de va folosi omul rau libertatea sa spre
lucrarea pacatelor, va auzi de la Dumnezeu infricosatele cuvinte : "
Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic cal este gatit
diavolilor si ingerilor lui" (Matei 25, 41). Iata deci cat de mare rol au
ispitele in viata crestinilor. Ca fara ispite si fara lupta cu diavolul, cu
pacatul, nu ne putem mantui, ca nu avem pentru ce primi cununa si odihna
vesnica in Imparatia cerurilor.
359. Oare diavolii vor fi osanditi in ziua de apoi numai pentru ca ne ispitesc
pe noi ? Care este invatatura Bisericii in aceasta privinta ?
Satana si ingerii lui nu vor fi pedepsiti in ziua de apoi numai pentru vina ca
ne ispitesc pe noi, oamenii. Ci pentru ca au gresit inaintea lui Dumnezeu cu
mandria si neascultarea lor (Isaia 14, 11-14). Al doilea, pentru ca satana a
fost pricinuitorul caderii noastre (Facere 3, 1 : 6,13-14; II Corinteni 11 3; I
Tesaloniceni 3 5). Diavolii vor fi pedepsiti in ziua de apoi pentru ca pururea
se impotrivesc lui Dumnezeu si zidirii Lui (Zaheu 3,1; I Tesaloniceni 3, 18;
luda 9; Apocalipsa 12, 7); pentru ca au impiedicat propovaduirea Evangheliei
lui Hristos in lume (Matei 13, 19, 39; Marcu 4, 15; Luca 8, 12; II Corinteni 4,
4); pentru ca au inselat lumea (Apocalipsa 12, 9; 20, 3); pentru ca au stricat
Sfanta Scriptura si au dus pe oameni la ratacire si la eresuri (Matei 4, 6; Luca
4,10; Psalm 9, 11-12); pentru ca au inselat pe oameni cu nalucirile lor,
facandu-se in ingeri luminati si alte inchipuiri false luand (I Corinteni 11,
14). Diavolii vor fi pedepsiti si pentru ca fura cuvantul lui Dumnezeu din
inimile oamenilor (Matei 13,19; Marcu 4, 15). Multe si nenumarate alte rautati
au diavolii cu care pururea supara pe Dumnezeu, Ziditorul lor si nu se pocaiesc
niciodata, pentru care vor lua osanda cea vesnica in ziua cea mare a judecatii
de apoi (Matei 25, 41; Ioan 16,11; II Petru 2, 4).
360. Care este asemanarea intre omul bun si ingeri dupa invatatura Sfintilor
Parinti ?
Omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa (Facere 1, 26-27).
Adam este nenascut, caci este plasmuit de Dumnezeu (Sfantul Ioan Damaschin,
Dogmatica, pag. 25). Eva este purceasa din coasta lui Adam, caci ea nu a fost
nascuta (Ibidem). De asemenea, Dumnezeu este facatorul ingerilor. El i-a adus
de la neexistenta la existenta si i-a zidit dupa propriul Lui chip, mai inainte
de crearea omului. Ingerii au o natura necorporala, un fel de duh si foc
imaterial, dupa cum spune dumnezeiescul prooroc David : " Cela ce faci pe
ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc " (Psalm 103). Prin
aceste cuvinte se arata ca ei sunt usori, arzatori, calzi, stralucitori,
grabnici spre dorul lui Dumnezeu si slujirea Lui, indreptati spre cele de sus
si liberi de orice gand material. Ingerul este o fiinta spirituala, vesnic
miscatoare, libera, necorporala, slujeste lui Dumnezeu cel vesnic si a primit
in firea lui nemurirea, dupa har. Care este insa natura si definitia naturii
lui, numai Dumnezeu o stie. Se spune ca este necorporal in raport cu noi,
deoarece tot ce se pune in comparatie cu Dumnezeu, singurul fara trup, este
corporal si material. Numai Dumnezeu este in realitate necorporal (Sa se vada
pe larg Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, capitolul III, pag. 59, Bucuresti).
Omul, cum am aratat mai sus, a fost creat de Dumnezeu cu mainile Sale din
natura vazuta si nevazuta, " dupa chipul si asemanarea Sa" . Trupul
omului a fost facut din pamant, iar sufletul lui, rational si ganditor,
Dumnezeu i l-a dat lui Adam prin insuflare. Aceasta numim " chip
dumnezeiesc ", caci cuvintele " dupa chipul" indica ratiunea si
liberul arbitru, iar cuvintele " dupa asemanare" arata asemanarea cu
Dumnezeu in virtute, atat cat este posibil. Trupul si sufletul au fost facute
simultan si nu mai intai unul si apoi celalalt, dupa cum in chip gresit zicea
Origen. " Dumnezeu a facut pe om nevinovat, drept, virtuos, lipsit de
suparare, fara de grija, luminat cu toata virtutea, incarcat cu toate
bunatatite, ca o a doua lume, un microcosmos; un alt inger, inchinator compus,
vazator al lumii materiale, dar si initiat in lumea spirituala, imparat al
celor de pe pamant, dar condus de sus, pamantesc si ceresc, vremelnic si
nemuritor, vazut si spiritual, in mijloc intre maretie si smerenie, acelasi si
duh si trup; duh din pricina harului, iar trup din pricina mandriei "
(Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, capitolul 12, pag. 98-99).
Si la oameni si la ingeri sunt libertatea vointei, mintea si altele de acest
fel.
361. De ce spune Domnul ca omul este cu putin mai mic decat ingerii si in ce
consta micimea omului fata de ingeri (Psalm 8, 5) ?
Mai intai omul poarta trup material din pamant si poseda cele cinci simtiri :
vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul. Omul se alatura prin ratiune de
fiintele necorporale si spirituale, adica de ingeri, deoarece el rationeaza,
cugeta, judeca fiecare lucru, nazuieste dupa virtute, pana la indumnezeire,
punct culminant al virtutilor, al trairii in Hristos. Pentru aceasta omul este
microcosmos, adica o " lume mica " . Omul se deosebeste insa de
ingeri prin neputintele si suferintele trupului, ca : boala, schimbarea,
batranetea moartea, prefacerea trupului si altele.
362. Poate omul sa ajunga pe ingeri prin sfintenia vietii, adica prin
indumnezeire ?
Omul, cu ajutorul harului lui Dumnezeu si prin lucrarea faptelor bune poate sa
ajunga la o masura de desavarsire si indumnezeire, dar ramane tot om cu trup
neputincios si material. Ingerul insa pururea este duh nematerial, dupa darul
lui Dumnezeu, caci cu masura are si el nematerialitatea. Pentru ca numai
Dumnezeu este cu totul nematerialnic.
363. Prin ce fapte bune poate omul sa sporeasca mai mult si sa se apropie de
ingeri ?
Omul se apropie dupa putere de sfintenia ingerului, prin neprihanire, adica
sfintenie. Iar neprihanirea se castiga mai ales prin doua mari virtuti :
dragostea si infranarea. Caci " dragostea omoara in om patimile cele
sufletesti, iar infranarea pe cele trupesti " (Sfantul Maxim
Marturisitorul, Filocalia, vol. II, cap. 64, Suta I-a, pag. 47). Iarasi zice :
" Cel desavarsit in iubire a ajuns la culmea nepatimirii, nu mai cunoaste
deosebirea intre al sau si al altuia, sau intre a sa si a alteia, sau intre
credincios si necredincios, intre rob si slobod sau, peste tot, intre barbat si
femeie. Ci ridicat mai presus de tirania patimilor si cautand la firea cea una
a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata de toti aceeasi dragoste, caci
nu mai este la el elin si iudeu, nici barbat si femeie, nici rob sau slobod, ci
toate si intru toti Hristos " Galateni 3,18). Asadar, cine ajunge prin
dragoste si prin infranare la o nepatimire ca aceasta, unul ca acela a ajuns
dupa putere la indumnezeire, la o nepatimire ce se apropie de ingeri. Ingerii
au sfintenie si neprihanire fara osteneala, dupa darul lui Dumnezeu prin
creatie. Iar oamenii si cu multe osteneli si lacrimi numai cu darul si cu mila
lui Dumnezeu ajung la o anumita masura de neprihanire. " Nu pot diavolii
sa miste nici un fel de patima in om, daca se va gasi in sufletul sau dragostea
si infranarea, fie ca se va afla trupul lui in stare de veghe, fie ca se va
afla in stare de somn" (Filocalia, vol. II, pag. 73). Trei sunt starile
morale generale la monahi, dupa Sfantul Maxim Marturisitorul : Cea dintai stare
consta in a nu pacatui cu lucrul, a doua, a nu zabovi in minte si inima
gandurile patimase, iar a treia, a privi cu mintea fara patima, trupurile
femeilor si ale celor ce ne-au intristat.
364. De ce unii din sfinti numesc pe om inger amestecat ? In ce fel omul este
inger amestecat ? Ce intelegem prin indumnezeirea omnlui ?
Dupa cum am spus mai inainte, Dumnezeu a facut pe om drept, virtuos, lipsit de
intristare, fara de grija, luminat cu toata virtutea si incarcat cu toate
bunatatile, ca un pom plin de toate roadele. Deci un alt inger amestecat, adica
compus din trup si suflet. Prin trup se aseamana mai mult cu cei de pe pamant,
iar prin suflet, se aseamana cu ingerii. Termenul final al tainei omului este
indumnezeirea sa prin inclinatia catre Dumnezeu. Omul se indumnezeieste prin
participarea sa la iluminarea dumnezeiasca si nu prin transformarea sa in
fiiinta dumnezeiasca. Dumnezeu l-a facut pe om fara de pacat, iar prin vointa,
liber. Spun fara de pacat, nu pentru ca ar fi incapabil de a pacatui, ci pentru
ca nu are in firea sa facultatea de a pacatui; ci are mai mult libertatea
vointei. Avea omul in rai puterea sa progreseze in bine, ajutat fiind de darul
lui Dumnezeu, dupa cum avea si puterea de a se intoarce de la bine la rau,
lucru pe care Dumnezeu il ingaduia pentru motivul ca omul era cu voie libera.
" Nu este virtute aceea care se face prin forta " , Spune Sfantul
Ioan Damaschinin capitolul XII, Pentru om, pag : 99-101. Iar pricina pentru
care omul se zice si " inger amestecat", este mai intai faptul ca in
ipostasul lui sunt doua firi : una vazuta si alta nevazuta, asemenea. firii
ingeresti.
Si aceasta o arata Sfantul si marele teolog Grigorie care zice : " Trebuia
sa se faca o impreunare din cele doua lumi si o dovada a unei intelegeri mai
mari si a bogatiei fata de firi, ca sa fie un fel de unire intre natura vazuta
si cea nevazuta" (Cuvantul 38 la Teofanic, adica la Nasterea Domnului,
Grigorie cel. Mare, 36, col. 321 C).