Despre
copii si tineretul crestin
Convorbirea a treisprezecea
365 Care este modelul, prototipul ideal pe calea vietii noastre crestine ?
Este Insusi Iisus Hristos Mantuitorul lumii. Sa mergem dupa putere pe urmele
Lui, spre a nu pierde calea vietii care duce la mantuire. Dupa Hristos, cele
mai desavarsite modele sunt sfintii, incepand cu Maica Domnului. Sa le urmam
exemplele vietii.
366 In ce fel sfintii si parintii nostri duhovnicesti ne pot fi modele vii de
urmat pe calea mantuirii ?
Marele Apostol Pavel, cand trecea prin cetati, invata pe crestini sa pazeasca
invataturile randuite de Apostoli si de preotii din Ierusalim (Fapte 16, 4). In
alt loc zice : " Va mai rugam, fratilor, sa avea luare aminte pentru cei
ce se ostenesc intru voi, pentru cei ce va carmuiesc intru Domnul si bine va
sfatuiesc, si pentru munca lor sa-i socotiti pe ei vrednici de prisoselnica
dragoste " (I Tesaloniceni 5,12-13). In alta Epistola zice : "
Aduceti-va aminte de mai-marii vostri care v-au grait cuvantul lui Dumnezeu, ca
privind cu luare aminte cum si-au incheiat viata, sa le urmati credinta" (
Evrei 13, 2 ). Vezi ce zice ? Sa privim cu luare aminte la parintii si
inaintasii nostri cum si-au incheiat viata. Adica daca viata lor a fost lumina
si pilda pana la mormant pentru noi toti, atunci sa le urmam credinta. Se poate
ca cineva din parintii nostri, oricat de evlavios ar fi si tare, sa se schimbe
din asezarea lui cea buna si duhovniceasca si sa devina rau si smintitor. Or,
aceluia nu trebuie a-i urma, ca nu impreuna cu el sa ne pierdem sufletul. Iar
daca acela a dus lupta cea buna pana la sfarsit, si in viata cinstita si
duhovniceasca s-a sfarsit, aceluia sa-i urmam. Asa au fost sfintii lui Dumnezeu
Apostolii, Mucenicii si Cuviosii Parinti pe care Biserica ii cinsteste de mii
de ani si le urmeaza invataturile pline de sfaturi Si mantuitoare de suflet.
Acestia, dupa cuvantul Domnului, au fost faclii aprinse pe pamant si au rabdat
pana in sfarsit ispite si necazuri pentru Hristos. Pentru aceea au si luat
cununa vietii de veci, fiindca " lupta cea buna s-au luptat si calatoria
au savarsit" dupa voia Domnului.
Toti Sfintii si Cuviosii Parinti canonizati de Biserica lui Hristos ne sunt
modele de urmat pe calea mantuirii fara nici o indoiala. De aceea suntem datori
a-i cinsti cu toata evlavia si a le urma dupa putere, rugaciunea, postul,
curatia, smerenia, blandetea, mila, sfatul si jertfa. La fel, sa urmam si viata
curata si binecuvantata a parintilor nostri trupesti care ne-au nascut si a
duhovnicilor si parintilor nostri care ne-au unit cu Hristos si ne-au ajutat
cel mai mult pe calea mantuirii.
367. Ce trebnie sa invatam mai intai de la sfinti ? Dar de la parintii nostri
duhovnicesti, care ne-au crescut si au adormit in Domnul ?
De la sfinti sa invatam mai ales marea lor iubire pentru Dumnezeu, statornicia
lor in dreapta credinta, curajul cu care marturiseau pe Hristos si sfintenia
desavarsita a vietii lor, iar de la parintii nostri duhovnicesti sa invatam
blandetea si dragostea cu care ne-au crescut si ne-au vorbit de Dumnezeu, ravna
lor pentru biserica si rugaciune si mila cu care ajutau pe toti oamenii la
mantuire.
368. In ce masura copiii, prin nerautatea si curatia lor, ne pot fi modele spre
o viata curata si duhovniceasca ?
Sfantul Apostol Pavel zice ca de la copii putem lua numai nerautatea si
nevinovatia lor, dar nu si intelegerea lor prunceasca. " Fratilor, spune
el, nu fiti copii cu mintea. Adica fiti copii cu nerautatea. La minte, insa
fiti desavarsiti " (I Corinteni 14, 20). De la prunci putem lua pilda smerenia,
dupa cum a zis Domnul : " Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta,
acela este cel mai mare intru Imparatia cerurilor" (Matei 18, 4). Iar daca
cineva, prin darul lui Dumnezeu, va ajunge sa fie desavarsit cu mintea si
intelegerea si sa aiba nerautatea, smerenia si curaitia pruncilor, acesta cu
adevarat a ajuns la culmea nepatimirii si poate sa fie pilda de urmat pe calea
mantuirii.
369. Cuvintele lui Hristos " Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca
acestia este Imparatia cerurilor, ( Matei 19,14) este o porunca pentru noi toti
sau numai un un indemn ?
Aceste cuvinte sunt o porunca pentru noi toti care vrem sa ne mantuim, si sa ne
silim sa avem inima smerita si nevinovata de copii. Dar vezi ca nu a zis ca
numai a acestora este imparatia cerurilor, ci : " a unora ca acestia
" . Adica toti care prin darul lui Dumnezeu si prin lucrarea faptelor bune
ajung la masura curateniei si a nevinovatiei pruncilor, vor dobandi imparatia
cerurilor. Aceasta porunca priveste si pe parintii trupesti. Ca au prima datorie
fata de copii sa le dea viata, sa-i lase sa vina la viata, iar nu sa-i omoare.
Apoi au porunca sa-si creasca copiii in credinta si in frica de Dumnezeu, in
rugaciune si in viata curata. De vor face asa, copiii lor vor creste bine, vor
purta in ei pe Hristos si vor urma toata viata lui Hristos. In felul acesta vor
implini si ei porunca Domnului : " Lasati copiii sa vina la Mine !" .
370. Copiii botezati si nevinovati sunt mai buni la Dumnezeu decat monahii si
crestinii desavarsiti ? Ce asemanare este intre copii si cei desavarsiti ?
Mai mare plata de la Dumnezeu au monahii si crestinii care vor castiga
nevinovatia si curatenia pruncilor prin lupte si osteneli, decat copiii
botezati ai crestinilor. Caci copiii numai prin darul Prea Sfantului Duh de la
Botez au luat desavarsirea, fara de osteneala proprie. Iar crestinii si monahii
buni au rabdat pana la moarte necazurile, scarbele si durerile veacului de acum
si prin rabdarea lor au dobandit sufletele lor (Luca 21,19; Romani 12,12;
Efeseni 4, 2; Tit 2, 2).
371. De ce totusi Mantuitorul cheama pe copii la Sine inaintea tuturor
oamenilor si ni-i da drept modele de desavarsire ?
Mantuitorul nostru Iisus Hristos, fiind Insusi izvorul nemarginit al dragostei,
al curatiei si al nevinovatiei, din dragostea Sa cea nemarginita iubeste pe
copii pentru nevinovatia lor si ii cheama la Sine, ca sa ne dea noua pilda spre
a urma cu fapta curatenia, nevinovatia si nerautatea pruncilor si a copiilor
curati. Prin cuvintele : " Lasati copiii sa vina la Mine" , Domnul ne
arata ca El iubeste pe copii si nevinovatia lor si cu pilda ne indeamna pe toti
sa fim ca ei.
372. Copiii nevinovati care se duc la Domnul de mici, pot fi considerati sfinti
si deci modele de urmat pentru noi ?
Pot fi considerati sfinti si modele de urmat pentru noi cat priveste
nevinovatia si curatia lor, dar nu si lupta si suferinta pentru lucrarea
poruncilor lui Dumnezeu. Caci ei au intrat in imparatia cerurilor numai pentru
nevinovatia vietii, nu si pentru ostenelile faptelor bune pe care le-au indurat
cu barbatie sfintii lui Dumnezeu, care prin multe suferinie si prigoane pentru
Hristos au dobandit viata vesnica (Matei 5,10-13; Fapte 14, 22; II Corinteni
4,17; II Tesaloniceni 1, 5).
Mantuitorul nostru Iisus Hristos a zis : " De nu va veti intoarce si de nu
vep fi ca pruncii, nu veti intra intru imparatia cerurilor" (Matei 18, 3).
Dar la aceasta nevinovatie si curatenie a pruncilor, sfintii lui Dumnezeu prin
mari lupte, osteneli si chinuri, au ajuns.
373. Ce raspuns greu vor da inaintera Domnnului acei parinti trupesti si
sufletesti care smintesc pe fiii lor si nu poarta grija de mantuirea sufletelor
lor ?
Parintii trupesti si sufletesti, care smintesc prin faptele si cuvintele lor pe
fiii si fiicele lor si nu poarta grija de mantuirea sufletelor lor, au asupra lor
" vaiul" spus de Mantuitorul : " Vai lumii pentru sminteli !...
Dar mai vai de cel prin care vine sminteala !... Acela mai bine si-ar lega o
piatra de moara de grumaz si sa se arunce in adancul marii" (Matei 18, 6-7
). Prin greutatea pietrei de moara se arata cat de greu este pacatul smintelii,
care aduce pierderea tuturor celor ce s-au smintit.
Iar pentru nepurtarea de grija a parintilor trupesti si sufletesti privind
calauzirea copiilor si crestinilor pe calea mantuirii, acestia vor lua osanda
lui Eli preotul care nu a purtat de grija de cei doi fii ai sai, Ofni si
Finees, lasandu-i sa faca multe rautati inaintea Domnului. Din aceasta
nepurtare de grija si-a pierdut viata si sufletul atat preotul, cat si fiii
sai, iar sicriul Legii Domnului a fost luat in robie de Filisteni (I Regi
4,18-20; I Regi 2,13-18).
374. Se stie ca cei mai loviti si biruiti de ispitele veacului nostru sunt
copiii si tinerii, fiii nostri sufletesti. Cine poarta aceasta vina pentru
caderea si slabirea lor spiritnala ? Ce ar trebui sa facem pentru salvarea si
calauzirea lor pe calea cea buna ?
Cea mai mare raspundere pentru catehizarea si povatuirea copiilor, a tinerilor
si a fiilor nostri sufletesti o poarta parintii lor trupesti si duhovnicesti.
Datoriile principale ale parintilor catre copiii lor sunt acestea :
- A-i iubi (Tit 2, 4);
- A-i invata Legea lui Dumnezeu (Exod 12, 26-27), adica dreapta credinta si
faptele bune;
- A-i invata frica lui Dumnezeu ( Facere 18, 19; Deuteronom )
- A le povesti lucrurile cele minunate ale lui Dumnezeu (Exod 10, 2;13,14);
- A le povesti judecatile lui Dumnezeu (Ioil 1, 3);
- A-i invata cu ascultarea si supunerea (Pilde 4, 3-4);
- A-i conduce spre tot lucrul bun (I Timotei 3, 4); a-i deprinde de mici
rugaciunca, ascultarea de Biserica, smerenia, viata curata;
- A-i mustra cand gresesc (I Regi 2, 23);
- A-i indrepta si a-i pedepsi (Deuteronom 8, 5; Pilde 3,12;13, 24);
- A nu-i intarata (Efeseni 6, 4; Coloseni 3, 21);
- A se ruga lui Dumnezeu pentru binele lor spiritual si material (Facere 17,18;
I Paralipomena 29,18);
- A-i compatimi, adica a plange cu ei (Psalm 102, 13), cand sunt in suferinta
si a nu-i sminti;
- A le da pilda buna cu viata lor (IV Rcgi 14, 3; 15, 3; II Paralipomena 34,
2).
Acestea si altele de acest fel sunt datoriile parintilor trupesti fata de fiii
lor. Dar si parintii duhovnicesti, ca : arhiereii, staretii de manastiri si
schituri, preotii de la parohii, dascalii Bisericii, nasii de botez, de cununie
si de calugarie si toti care au fii sufletesti sub a lor ascultare, au mare grija
si mare raspundere pentru formarea si cresterea duhovniceasca a fiilor lor
sufletesti, spre slava lui Dumnezeu, stiind ca un singur suflet este mai scump
decat toata lumea, precum a zis Domnul (Matei 16, 26; Marcu 8, 36-37; Luca 9,
25). Nepasarea si negrija pastorilor duhovnicesti si trupesti pentru cresterea
si indreptarea fiilor lor sufletesti le pedepseste aspru Domnul Dumnezeusi in
veacul de acum si in cel viitor, cum citim in Sfanta Scriptura !
375. Cum trebuie si cum putem ajuta mai mult pe copiii si pe fiii nostri
sufletesti sa urmeze lui Hristos, sa stea la picioarele Lui si chiar sa se
invredniceasca a-L purta pe Hristos in inima lor ?
Vom putea ajuta spre mantuire pe fiii nostri trupesti si sufletesti numai daca
noi si parintii nostri trupesti si sufletesti ne vom face datoria dupa cele
aratate la intrebarea de mai sus. Dar mai ales daca le vom da pilda nu numai cu
vorba, ci si cu fapta si cu trairea, dupa invatatura Sfintilor Parinti care zic
: " Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale" . Sfantul Isaac Sirul zice
: " Mustra si invata pe altii, nu numai prin cuvant, ci prin puterea
lucrarii tale " . Tot el, aratand ca pilda vietii zideste si foloseste pe
altii mai mult decat cuvantul cel frumos si mestesugit, zice : " Altul
este cuvantul din lucrare ( experienta ) si altul este cuvantul cel frumos si
fara de iscusinta lucrarii. Cuvantul din lucrare este camara nadejdii, iar
intelepciunea cea nelucratoare este amanet al rusinii " (Filocalia vol.X,
Cuvantul 1). Am insemnat aici aceste cuvinte ca sa arat ca cea mai mare si mai
puternica invatatura data copiilor si fiilor nostri duhovnicesti nu este numai
vorba, ci pilda vietii prin lucrare. Ca toti ne grabim la invatat, dar fericit
este in viata cel ce tace si face. Dumnezeiescul Parinte Ioan Gura de Aur zice
: " Cuvantul de multe ori tare strigand pe multi i-a suparat, iar fapta
buna cea lucratoare si tacand pe toti ii foloseste... De aceea, fratii mei,
daca ne-ar ajuta mila lui Dumnezeu, macar cu varful degetului sa ne atingem de
cele ce invatam pe altii prin cuvant. Insa daca vorbim altora din lucrare,
atunci cuvintele noastre au putere, ridica pe multi din pacate prin pocainta,
si-i fac fii ai lui Dumnezeu dupa har. De aceea sunt atatea drame si copii rai,
neascultatori in familiile noastre, pentru ca cei dintai care smintesc pe copii
sunt, chiar parintii. Sau daca ii invata cu cuvantul, ii ucid cu viata lor rea,
mai ales cu betia, desfraul, necredinta, cearta, lipsa de la biserica si
hulirea lui Dumnezeu. Copiii si fiii nostri sufletesti trebuie sa ne vada
totdeauna blanzi la cuvant; smeriti in comportare, milostivi la inima,
nelipsiti de la biserica, legati mai mult de Dumnezeu decat de cele pamantesti
si infranati de la toate cele rele. Dar mai presus de toate sa ne vada ca traim
cu totii in dragoste, care este cununa tuturor faptelor bune. Cine iubeste din
inima pe oameni, acela are pe Hristos in inima. Iar cuvantul care iese din
inima, patrunde in inimile tuturor. De vom face asa, vom fi ca o lumina in
sfesnic si vom fi binecuvantati de Dumnezeu cu multi si buni fii sufletesti pe
pamant, iar in cer cu viata vesnica.
376 Cum vedeti o indreptare a tinerei generatii de azi, atat de lovita de
necredinta, de sexualitate, de alcoolism si secte ?
Daca va avea crestinul in viata sa doua ziduri : frica de Dumnezeu in dreapta
sa si frica mortii in stanga sa, atunci fiecare si-ar indrepta viata sa
inaintea lui Dumnezeu. Marele prooroc David zicea : " De-a pururea vad pe
Dumnezeu inaintea mea, ca de-a dreapta mea este ca sa nu gresesc" (Psalm
15, 8). Iar in alt loc scrie : " Fiule, adu-ti aminte de cele mai de pe
urma ale tale si in veac nu vei gresi" (Sirah 7, 38). Inca este scris :
" Cu frica de Dumnezeu se abate de la rau tot omul" (Pilde 16, 6).
Iar Sfantul Vasile cel Mare zice : " Cea mai inalta filosofie pentru om
este sa aiba moartea neincetat inaintea ochilor sai " . Asadar, tot omul -
fie el tanar sau batran - de va calatori intre aceste doua ziduri, adica intre
frica de Dumnezeu si frica de moarte, nu se va abate in viata nici la stanga,
nici la dreapta, ci va merge drept, cu cumpatare si cu mare intelepciune spre
Dumnezeu. Daca atat parintii trupesti, cat si cei duhovnicesti si-ar face cu
frica de Dumnezeu datoriile lor, dupa invatatura Sfintei Scripturi, mai mult ar
ajuta la indreptarea tinerilor si a copiilor pe care ii au ca un dar de la
Bunul Dumnezeu si pentru care vor da mare si greu raspuns in ziua cea mare a
judecatii de apoi.
377. Care este marea responsabilitate a Bisericii pentru oameni in general si
pentru crestini in special, spre a-i ajuta pe calea mantuirii ?
Marea raspundere a Bisericii fata de fiii ei, fata de toti crestinii si
necrestinii este aceeasi dintotdeauna : de a propavadui Evanghelia in lume, de
a boteza in numele Prea Sfintei Treimi, de a creste si hrani duhovniceste pe
cei ce cred, de a se ruga intotdeauna pentru toti oamenii (I Timotei 2, 2).
Grija Bisericii este de a apara dreapta credinta in lume si a forma buni preoti
predicatori care sa cunoasca bine invataturile Sfintei Scripturi, invataturile
patristice, canoanele Apostolilor, ale celor sapte Sinoade Ecumenice si cele
ale sfintilor, apoi invatatura de credinta si puterea disciplinara a Bisericii
spre indreptarea celor rai si razvratiti de la dreapta credinta. Dar mai presus
de toate Biserica lui Hristos trebuie sa se roage prea milostivului Dumnezeu sa
pazeasca lumea si tara de razboaie, de cutremure, de foamete, de dezbinare, de
tot felul de secte si patimi care ucid sufletele oamenilor si dezbina familia
crestina. Sa cerem in rugaciunile noastre pastori cat mai buni ca sa carmuiasca
bine corabia Bisericii, mame credincioase ca sa nasca si sa creasca copii
eredinciosi si peste tot oameni iubitori de Dumnezeu si de dreapta credinta.
378. Dupa cum se stie, familia crestina trece printr-o criza tot mai mare. In
parte si-a pierdut caracterul sacru de taina divina, devenind pentru unii un
contract social, caci a slabit mult credinta in Dumnezeu, cat si increderea
intre soti, iar copiii au devenit o povara grea pentru parinti. Ce sfaturi
duhovnicesti propuneti pentru intarirea crestina a familiei in Biserica
Ortodoxra ?
Criza vietii de familie este un fenomen general in lume, ca urmare a slabirii
credintei in Dumnezeu. Mijloacele de intarire a familiei crestine sunt cele
cunoscute din totdeauna : mai multa credinta in Dumnezeu, mai multa rugaciune,
post, spovedanie regulata, Sfanta Impartasanie cu randuiala, citirea cartilor
sfinte si nastere de copii. Toate acestea salveaza familia. Dar despre acestea
cred ca au grija mai mult decat noi cei randuiti de Dumnezeu sa conduca Biserica
pe calea mantuirii. Noi, calugarii, sa luam aminte de cele ce am fagaduit lui
Dumnezeu la calugarie si pe cat ne ajuta mila Domnului sa ne silim a fi de
folos si celor de afara, adica tuturor crestinilor si necrestinilor. Mai intai
sa nu-i smintim cu slabiciunile noastre, apoi sa ne rugam Bunului Dumnezeu,
Prea Curatei Sale Maici si tuturor Sfintilor Lui sa ne ajute si noua si lor sa
strabatem cu bine calea cea sfanta a mantuirii. Sa ne aducem aminte de cuvantul
Domnului nostru Iisus Hristos care zice : " Putin aluat dospeste toata
framantatura" (Galateni 5, 9). Daca si noi, si bunii crestini pe care
numai Dumnezeu ii stie si le cunoaste inimile, ne vom sili sa fim aluat bun,
speram ca pe multi ii vom face buni cu mila si ajutorul tatalui ceresc Care nu
voieste moartea pacatosului. Ramane totul la mila, ajutorul si indurarea Prea
Bunului Dumnezeu. El va lumina si indrepta cum stie pe cei pe care noi ii
socotim pierduti. Sa ne aducem aminte si ce a zis Dumnezeu marelui prooroc Ilie
cand credea ca a ramas singur prooroc in Israel. Iar Dumnezeu i-a spus ca mai
are sapte mii de barbati alesi care nu si-au plecat genunchii lui Baal si a
caror gura nu l-au cinstit pe el (III Regi 19,18). Asadar, noi suntem praf si
cenusa si nu stim cati robi ascunsi are Dumnezeu in tara noastra si in toata
lumea Sa si nu stim in ce chip poarta El grija de mantuirea sufletelor
omenesti.
379. Pentru intarirea credintei si increderii intre soti, ce sfaturi parintesti
dati ?
Si la acestea voi raspunde cu marturiile Sfintei Scripturi. Mai intai voi arata
care sunt datoriile barbatilor fata de femeile lor legitime pe care le-au luat
cu randuiala crestineasca :
- A le iubi, atat fireste cat si duhovniceste, (Facere 24, 6; Efeseni 5, 25;
28, 33; Galateni 3,19);
- A le cinsti (I Petru 3, 7);
- A le fi credinciosi (Pilde 5,18-20; Maleahi 2,14-15);
- A trai cu ele in toata viata lor (Facere 2, 24; Matei 19, 39; I Corinteni
7,11; Efeseni 5, 31);
- A le mangaia (I Regi 1, 8).
Barbatii credinciosi sunt datori sa-si ia sotii credincioase, nu de alta lege,
ca sa li se dezbine familia (Facere 24, 3; 28,1 ).
Barbatii trbuie sa-si cinsteasca sotiile lor ca pe ei insisi ( Facere 2, 23;
Maleahi 2,15; Matei 19, 5-6; Efeseni 5, 28 ). Cat priveste datoriile barbatilor
credinciosi fata de sotiile lor neconvertite la crestinism, sa se urmeze sfatul
dat de Sfantul Apostol Pavel in Epistola 1 catre Corinteni (7,12;14, 6).
Datoriile femeilor catre barbatii lor sunt acestea :
A-i iubi (Tit 2, 4); a-i respecta (Efeseni 5, 33); a le fi credincioase ( I
Corinteni 7, 3; 5, 39 ); a le fi supuse (Facere 3,16; I Corinteni 14, 34;
Efeseni 5, 22-24; Galateni 3, 18; I Timotei 2, 11-12 ); a le naste copii si a-i
creste in frica Domnului.
Aici vedem ca marele Apostol Pavel in Epistola sa catre Coloseni zice : "
Femeilor, fiti supuse barbatilor vostri, precum se cuvine intru Domnul "
(Coloseni 3, 18). Asadar, femeile sa se supuna barbatilor precum se cuvine
intru Domnul, iar daca vreun barbat tiran, rau si patimas ar obliga femeia sa
la pacate grele de desfranare, la avorturi, sau ar opri-o sa nu faca copii, sau
ar sili-o la alte pacate grele si fara de lege, atunci femeia este datoare a nu
se supune barbatului, caci aceasta supunere a ei nu este " precum se
cuvine intru Domnul " , ci este o supunere diabolica care ii duce pe
amandoi in osanda. Intre datoriile femeilor fata de barbati sunt si acestea :
ele nu trebuie sa se infrumuseteze cu podoabe si haine scumpe care smintesc
barbatii si alunga Duhul Sfant de la ele ( Timotei 2, 9; I Petru 3, 3 ), ci sa
se impodobeasca cu fapte bune ca : smerenia, evlavia, rugaciunea, blandetea si
milostenia ( Timotei 2, 9; I Petru 3, 4 ); sa poarte imbracaminte simpla (
Timotei 2, 9-10) ; sa faca cinste sotilor lor (Pilde 31, 23;1 1, 6).
Iar ca sfaturi duhovnicesti personale pentru buna armonie familiei crestine,
recomand urmatoarele : cei doi soti sa fie oameni credinciosi, sa se roage
regulat seara si dimineata, sa aiba in casa carti sfinte, sa participe in
sarbatori la Sfanta Liturghie, sa tina dupa putere sfintele posturi si sa se spovedeasca
in fiecare post Cei doi soti sa aiba ca duhovnic un parinte bun, bland si
intelept : Acelasi lucru sa-l faca si cu copiii lor. In familia unde stapaneste
Dumnezeu, credinta, dragostea, rugaciunea, evlavia si viata curata acolo
domneste bucuria vietii, intelegerea, pacea Duhului Sfant ; armonia
duhovniceasca. Iar in casa unde stapaneste betia, desfraul, avortul,
necredinta, vrajitoria si razbunarea, acolo intra diavolul, cearta, divortul si
moartea. Fiecare din cei doi soti sa-si alega calea vietii, a convietuirii
familiale crestine. Un rol mare la salvarea crizei din viata de familie il are
Biserica si preotul de parohie. Apoi duhovnicul, cartile sfinte si rugaciunea.
380. In cazuri de conflicte intre soti, ce trebuie sa faca ei pentra impacare
si evitarea divortului ?
Cel dintai lucru, trebuie sa se impace, sa-si ceara iertare unul de la altul.
Apoi sa se spovedeasca amandoi de tot ce au gresit si sa primeasca cu bucurie
sfatul duhovnicului si canonul dat :
Si mai ales sa staruiasca in rugaciune, ca prin rugaciune, mai mult decat prin
orice virtute, se castiga dragostea de Dumnezeu si de aproapele, cum spune
Sfantul Maxim Marturisitorul in Filocalie, volumul II.
Pentru a se izgoni ura si razbunarea dintre soti, ei amandoi trebuie sa se
roage unul pentru altul, sa-si aduca aminte de cuvintele Domnului Care zice :
" Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor care va urasc, rugati-va
pentru cei ce va blestema pe voi" ( Matei 5, 44 ), sa urmeze si cuvantul
Sfantului Apostol Pavel, care zice : " Soarele sa nu apuna intru mania
voastra" ( Efeseni 4, 26 ) si sa nu uite ca " prieten adevarat este
acela care indura necazurile, nevoile si nenorocirile aproapelui, ca pe ale
sale, cand acela este incercat, fara zgomot si fara tulburare " . Am zis
sa se roage sotii unul pentru altul cand vin neintelegerile intre ei, caci cu
cat se roaga cineva din suflet pentru cel ce il defaima, cu atat Dumnezeu le
arata adevarul celor ce se smintesc. Rugaciunea pe care o face cineva pentru
binele celui ce l-a suparat alunga din mijloc ura si aduce dragostea lui
Dumnezeu intre ei. Apoi prietenia adevarata si dragostea duhovniceasca se face
statornica intre soti, daca ei vor fi hotarati in inima lor sa rabde unul de la
altul toate necazurile vietii. Numai atunci vor ajunge la acea fericita
porunca, care zice :
" Purtati sarcina unul altuia si asa veti plini Legea lui Hristos"
(Galateni 6, 2).
381. Ce sfaturi evanghelice dati parintilor care nu vor sa nasca copii si
recurg la avorturi si alte practici ucigase ?
Cei ce-si ucid copiii sunt impotriva vietii create de Dumnezeu, impotriva
societatii omenesti si impotriva mantuirii lor. Acesta este cel mai greu pacat
al crestinului pe pamant. Numai printr-o pocainta mare se pot mantui. Toti
barbatii care indeamna pe femeile lor sa faca avorturi sunt ucigasi si toate
femeile care fac avorturi cu voia lor sau a barbatilor sunt ucigase. Toti care
impiedica nasterea de copii, prin orice fel de mijloace, sunt ucigasi. Pacatul
uciderii este pacat strigator la cer (Facere 4, 10). Pacatul uciderii intineaza
pamantul si aduce osanda lui Dumnezeu ( Numerii 35, 33-34; Psalm 105, 33 ).
Dumnezeu priveste cu mare manie asupra celui ucigas ( Psalm 5, 6; Pilde 6,
16-17; 1 Paralipomena 22, 8 ). Dumnezeu urmareste cu manie pe cei ucigasi (
Psalm 9, 12; Isaia 26, 21 ). Dumnezeu se razbuna pe cei ucigasi ( Deuteronom
32, 43; Iezechiel 24, 7-8 ). Dumnezeu cere sange pentru sange ( Facere 9, 5-6
). Dumnezeu se razbuna pentru sangele slugilor sale ( Deuteronom 32, 43; IV
Regi 9, 7 ). Femeile care fac desfranare si isi omoara copiii in pantece,
facand ucidere, sa se opreasca de la Sfanta Impartasanie, dupa Sfintele
Canoane, pana la iesirea din viata ( Ancira 21 ). Femeile care iau medicamente
si buruieni otravitoare si pierzatoare, precum si cele ce primesc otravuri
omoratoare de prunci, sa se supuna canonului de 20 de ani al ucigasului (
Sinodul al VI-lea Ecumenic, canonul 91 ).
Femeia care nu se ingrijeste de copilul ei cu intentia de a muri sau face avort
din neglijenta, sa primeasca canonul pentru uciderea premeditata (Sfantul Ioan
Pustnicul, canonul 36 ). " Femeia care va lua ierburi ca sa nu nasca
copii, aceea sa aiba pocainta cinci ani si sa faca 300 de metanii pe zi. Iar de
va fi cu voia barbatului ei, mai rau este. Nici biserica sa nu-i primeasca prescura
ei, nici prinosul de vin pana se va pocai " (Migne, P.G. 20). Femeia de-si
va ucide pruncii la nastere de buna voie, in toate ziIele vietii ei sa se
pocaiasca. Femeia care-si strica pantecele ca sa nu nasca copii, zece ani sa se
pocaiasca, doi ani sa stea in curtea bisericii, trei ani sa stea langa usa
bisericii, ascultand Scripturile, alti patru ani sa stea cu catehumenii in
tinda bisericii ( in pronaos ) pana ce zice diaconul Cei chemati iesiti... Iar
un an sa stea cu credinciosii la Litiurghie si apoi sa se impartaseasca" .
( Indreptarea Legii, 21, pag 245).
Cel mai mare pacat al credinciosilor casatoriti este avortul, uciderea de copii
si al doilea asemenea acestuia este desfranarea ( adulterul ). Indemn pe toti
credinciosii Bisericii Ortodoxe sa se fereasca de aceste doua prea mari pacate,
iar daca le-au facut, cu voie sau fara voie, sa se marturiseasca la duhovnic cu
mare cainta, sa primeasca canon cu cainta pentru ele si asa, cu mila lui
Dumnezeu, sa-si mantuiasca sufletele lor.
Sa-L rugam pe Mantuitorul Hristos Care S-a facut prunc pentru noi sa pazeasca
casele credinciosilor nostri si pamantul romanesc de aceste doua prea cumplite
pacate strigatoare la cer, care aduc mania Domnului peste noi toti si osanda
vesnica.
382. Se poate spera intr-o echilibrare crestina a familiei pe viitor, si in ce
conditii anume ?
Mai intai de toate, pentru a ajunge oamenii la cele ce intrebati, trebuie ca
toti sa aiba credinia in Dumnezeu si frica de El. Apoi sa traiasca cu infranare
si cumpatare ( I Corinteni 7, 31; Tit 2,12 ). Frica de Dumnezeu si cumpatarea
sunt obligatorii, atat slujitorilor, cat si crestinilor ( I Timotei 3, 23; Tit
l, 7; I Timotei 3, 11 ). Apoi tinerilor ( Tit 2, 6) , batranilor (Tit 2, 30) si
tuturor credinciosilor barbati si femei ( 1 Tesaloniceni 5, 6-8; Galateni 5,
22; II Petru 1, 6 ). Frica de Dumnezeu se naste in om din credinta in Dumnezeu,
dupa cum arata Sfantul Maxim Marturisitorul, zicand : " Cel ce crede in
Domnul se teme de chinuri; cel ce se teme de chinuri se infraneaza de la patimi
si rabda necazurile; cel ce rabda necazurile, va avea nadejde in Dumnezeu; iar
cu nadejdea in Dumnezeu se dezlipeste mintea de toata impatimirea celor
pamantesti. In sfarsit, mintea desfacuta de acestea va avea iubirea catre
Dumnezeu" (Filocalia, volumul II, pag. 32). Bine a zis unul din sfinti, ca
toata fapta buna incepe de la frica de Dumnezeu si se termina la dragostea de
Dumnezeu ( Sf. Isaac Sirul, Cuvantul I ). Asadar, se poate spera intr-o
echilibrare crestina a familiei numai atunci cand crestinii vor avea credinta
dreapta in Dumnezeu, frica de Dumnezeu si mai presus de toate, dragostea de
Dumnezeu si de aproapele. Atunci vor asculta de Evanghelie si vor avea mila de
sufletele lor si ale copiilor lor.