Sfânta
Liturghie, sărbătorire cuprinzătoare
Iubiţi fraţi şi iubiţi
credincioşi, în legătură cu cele spuse ieri dimineaţă
despre Liturghia în Ortodoxie sau Ortodoxie şi Liturghie, am spus că
Sfânta Liturghie este eticheta Bisericii Ortodoxe în înţelesul că în
ea se rezumă toată Ortodoxia. Astăzi voi spune ceva despre
Sfânta Liturghie ca sărbătorire cuprinzătoare, pentru că
dacă Sfânta Liturghie este un rezumat al Ortodoxiei, trebuie să fie
un rezumat şi al trăirii ortodoxe.
Noi am găsit Sfânta Liturghie aşa cum ne-a dat-o
Biserica şi dacă ne-am gândit mai îndeaproape am putut să ne
dăm seama că în cuprinsul Sfintei Liturghii se trăiesc
evenimentele care au dus la mântuirea noastră: Întruparea Fiului lui
Dumnezeu - Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos -, Cina cea de
Taină, Jertfa de pe Cruce, Învierea cea de a treia zi, Înălţarea
la cer, ce-a de-a doua iarăşi venire, Rusaliile, chiar şi
sărbătorile Maicii Domnului în înţelesul că în Sfânta
Liturghie e pomenită şi Maica Domnului, ne arătăm
cinstitori ai Maicii Domnului, sărbătorile sfinţilor în
înţelesul că la Sfânta Liturghie îi pomenim pe toţi
sfinţii, suntem îndemnaţi să-i pomenim pe toţi
sfinţii, aşa încât Sfânta Liturghie este un rezumat al întregului an
bisericesc.
Cei mai mulţi dintre credincioşii noştri
ştiu că la Sfânta Liturghie se pomeneşte Cina cea de Taină
pentru că se spun cuvintele "Luaţi, mâncaţi, acesta este
Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor"
şi "Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al
Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre
iertarea păcatelor". Este ceea ce s-a spus la Cina cea de Taină
adică ceea ce a spus Domnul Hristos când a prezentat Trupul şi
Sângele Său pentru împărtăşirea Sfinţilor Apostoli.
Deci oricum Sfânta Liturghie sărbătoreşte Cina cea de
Taină, dar nu numai Cina cea de Taină. Sunt mai puţini
credincioşii care ştiu că şi alte sărbători sunt
cuprinse în Sfânta Liturghie, şi alte sărbătoriri fac cuprinsul
Sfintei Liturghii.
Şi anume, mai întâi de toate pentru că la Sfânta
Liturghie Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte se sfinţesc şi devin
Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, putem considera pe
bună dreptate că Sfânta Liturghie este o sărbătorire a
întrupării Mântuitorului Hristos, a întrupării Fiului lui Dumnezeu,
şi anume cuprinde ca întrupare Buna Vestire şi Naşterea cea
după trup a Mântuitorului deci Buna Vestire şi Crăciunul. Buna
Vestire noi o sărbătorim peste an în 25 martie iar Crăciunul în
25 decembrie. La Sfânta Liturghie, pentru că se întrupează Fiul lui
Dumnezeu în Cinstitele Daruri care devin Trupul şi Sângele Lui şi
devin de fapt Mântuitorul Însuşi cu Care se împărtăşesc
credincioşii, Sfânta Liturghie este sărbătorirea celor două
sărbători care sunt în legătură cu întruparea Fiului lui
Dumnezeu: Buna Vestire şi Naşterea după trup a Mântuitorului
nostru Iisus Hristos.
Sigur că întruparea aceasta se face pentru continuarea
întrupării Mântuitorului în credincioşi prin
împărtăşirea credincioşilor. Nu e vorba aici de o altă
întrupare decât întruparea cea trebuincioasă pentru întruparea cea din
oameni, adică Domnul Hristos a găsit chipul în care El poate să
fie cuprins în fiinţa credincioşilor, chipul în care
credincioşii se pot uni cu El în cea mai adâncă unire, până
acolo că El, după cum spunem noi la o rugăciune după
împărtăşirea cu Sfintele Taine, intră în alcătuirea
mădularelor noastre. Chiar zicem noi: "intră în alcătuirea
mădularelor mele, în rărunchi şi-n inimă". Ca să
se poată realiza lucrul acesta, se realizează mai întâi întruparea cea
în Cinstitele Daruri, ca credincioşii să se poată
împărtăşi.
După aceea, la Sfânta Liturghie pomenim şi alte
evenimente care privesc mântuirea între care de pildă intrarea în
Ierusalim, în înţelesul că la intrarea în Ierusalim credincioşii
Mântuitorului au zis: "Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9).
Şi noi la Sfânta Liturghie zicem "Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot,
plin este cerul şi pământul de mărirea Ta. Osana întru cei de
sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. Osana întru cei de
sus", cuvinte pe care le-au spus în parte îngerii. Deci, "Sfânt,
Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de
mărirea Ta", sunt cuvinte îngereşti, iar cuvintele: "Osana
întru cei de sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Osana
întru cei de sus!", sunt cuvinte omeneşti.
Apoi, Cina cea de Taină, reprezentată în cuvintele:
"Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru
voi spre iertarea păcatelor" şi "Beţi dintru acesta
toţi, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru voi şi
pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor". Dar
îndată după ce se spun cuvintele acestea, nu cu glas tare ci în gând
preotul zice: "Aducându-ne aminte de această poruncă
mântuitoare". Despre ce este vorba? Este vorba că Domnul Hristos,
după mărturia Sfântului Evanghelist Luca, le-a spus ucenicilor
după ce a zis "Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu"
şi "Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu",
a zis "Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea". Deci Domnul
Hristos a statornicit la Cina cea de Taină să I se pomenească
jertfa. De ce jertfa? Pentru că se pomeneşte Trupul Domnului Hristos
şi Sângele Domnului Hristos separat, nu Trupul şi Sângele
deodată aşa cum trăieşte sângele în trup şi trupul în
sânge, ci separat, ca să se arate jertfa. Sângele Domnului Hristos s-a
vărsat pe Cruce, deci Domnul Hristos a rânduit să I se
pomenească jertfa: Trupul şi Sângele. Şi a zis: "Aceasta
să faceţi întru pomenirea Mea". Orice Sfântă Liturghie este
o repetare în acest înţeles a Cinei celei de Taină şi este
împlinirea unei porunci a Mântuitorului nostru Iisus Hristos: "Aceasta
să faceţi întru pomenirea Mea". Şi atunci preotul zice:
"Aducându-ne aminte de această poruncă mântuitoare şi de
toate cele ce s-au făcut pentru noi: - şi pomeneşte cele ce s-au
făcut pentru noi şi anume zice - de cruce, - deci de jertfa
Mântuitorului de pe Cruce - de groapă - de înmormântarea Mântuitorului, de
mormântul cel purtător de viaţă al Mântuitorului - de învierea cea
de a treia zi - deci de Sfintele Paşti - de suirea la cer şi
şederea de-a dreapta Tatălui - deci de Înălţare - şi
de ce-a de-a doua slăvită iarăşi venire", prin urmare
o sărbătorire a unui eveniment pe care nu l-am trăit şi
nu-l trăim încă, a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos
care urmează după Înălţare. Şi apoi zice cu glas tare:
"Ale Tale dintru ale Tale, Ţie aducem de toate şi pentru
toate".
Asta înseamnă că la Sfânta Liturghie, pe lângă
întruparea Mântuitorului, pe lângă intrarea în Ierusalim, pe lângă
Cina cea de Taină, pomenim Vinerea cea Mare cu jertfa şi moartea
Mântuitorului, Sâmbăta cea Mare când Domnul Hristos a fost în mormânt,
deci înmormântarea Mântuitorului, pomenim Învierea Mântuitorului, Sfintele
Paşti, aşa încât fiecare Sfântă Liturghie, fie că e în zi
de Duminică fie că e într-o zi de lucru, este o sărbătorire
de Paşti. Şi pentru că e o zi de Paşti, după ce se
împărtăşesc preoţii, clericii adică: episcopii,
preoţii şi diaconii, în altar se spun cuvintele aducătoare
aminte de Jertfa Mântuitorului şi de Învierea Mântuitorului:
"Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului
Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne
închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm
şi o mărim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine
pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi
credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii Lui Hristos,
că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna
binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire
răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat". Sunt cuvinte
în care se pomeneşte deodată Învierea şi Patimile,
pătimirile Mântuitorului, răstignirea pe Cruce. Şi după
aceea spunem cuvintele: "Luminează-te, luminează-te, noule
Ierusalime, că mărirea Domnului peste tine a strălucit.
Saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu, Curată,
Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru Învierea Celui
născut al tău", cuvinte care se spun la Paşti şi apoi
chiar cuvinte în care sunt pomenite Paştile, căci zicem: "O,
Paştile cele mari şi preasfinţite Hristoase; O, Înţelepciunea
şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea. Dă-ne nouă mai
adevărat a ne împărtăşi cu Tine în ziua cea neînserată
a împărăţiei Tale".
Spunând aceste cuvinte pomenim Paştile şi-L pomenim pe
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca Paştile noastre pentru că cuvântul
paşti în româneşte înseamnă trecere, iar la Paşti se spune:
"Ziua Învierii popoare să ne luminăm, Paştile Domnului,
Paştile. Că din moarte la viaţă şi de pe pământ
la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi cei ce-I cântăm cântare de
biruinţă". Cuvintele acestea arată trecerea de la moarte la
viaţă şi de pe pământ la cer. Credincioşii trebuie
să trăiască aici pe pământ o viaţă
asemănătoare cu cea din cer, să depăşească lumea
aceasta, să depăşească pământul, pentru că
"din moarte la viaţă" - deci nu suntem în moarte ci în
viaţă - şi "de pe pământ la cer" Hristos Dumnezeu
ne-a trecut pe noi, El care este "Paştile noastre".
Şi atunci adresându-ne Domnului Hristos zicem: "O
Paştile cele mari şi preasfinţite Hristoase" şi-L
numim pe Domnul Hristos "Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu
şi Puterea" şi cerem de la El ceva, după ce ne-am
împărtăşit la măsurile, la puterile noastre şi zicem
"Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim
- cu alte cuvinte ne-am împărtăşit cum am putut dar vrem să
ne împărtăşim cât mai adevărat şi mai adevărat
decât acum - cu Tine în ziua cea neînserată - în ziua care nu are
sfârşit - a Împărăţiei Tale".
Prin urmare sărbătorim Jertfa Mântuitorului, moartea
Mântuitorului, înmormântarea, Învierea cea de a treia zi - Sfintele Paşti
- şi după aceea pomenim şi suirea la cer, Înălţarea la
cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos care s-a întâmplat după patruzeci
de zile de la învierea Sa şi pe care o sărbătorim peste an chiar
la patruzeci de zile după sărbătoarea Învierii Mântuitorului
nostru Iisus Hristos. Deci sărbătorim Înălţarea
Mântuitorului şi cu ea o dată şi şederea de-a dreapta
Tatălui. Poate că ştiţi că Sfântul Arhidiacon
Ştefan, când era dus să fie omorît cu pietre, înainte de a se arunca
asupra lui cu pietre, el a zis: "Văd cerurile deschise şi pe
Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu" (Fapte 7, 56). Aceasta
înseamnă că a sta de-a dreapta lui Dumnezeu este a fi în cinstire la
Dumnezeu. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut totdeauna cinstire după
firea dumnezeiască la Tatăl, dar a avut cinstire şi după
firea omenească prin aceea că firea omenească s-a
înălţat la cer. De fapt înălţarea la cer a Domnului Hristos
asta şi înseamnă: ridicarea firii omeneşti cu care a trăit
Domnul Hristos aici pe pământ, în sânul Prea Sfintei Treimi, mai presus de
lume. Să ştiţi că noi nu înţelegem lucrul acesta, e o
taină pentru noi, însă "taina nu suferă ispitire". Noi
tainele le primim ca taine, le primim prin credinţă, nu le înţelegem
dar le cinstim şi le avem în vedere ca taine şi prin aceasta înaintăm
în credinţă, pentru că dacă am putea înţelege totul,
atunci n-ar mai fi trebuinţă de credinţă, ci ar fi doar
trebuinţă de înţelegere. Ori noi nu putem cuprinde tainele lui
Dumnezeu pentru că Dumnezeu e mai presus de noi şi ceea ce e mai
presus de noi nu poate fi cuprins de noi, şi atunci nici tainele lui
Dumnezeu, nici faptul că Trupul şi sufletul Mântuitorului nostru
Iisus Hristos sunt undeva în cer, undeva, ştiu eu, în universul acesta,
mai presus de lumea aceasta; Dumnezeu ştie unde este cu Trupul şi cu
sufletul Său Mântuitorul, şi de-a dreapta Tatălui, adică
firea omenească este cinstită în persoana Fiului lui Dumnezeu
întrupat, este cinstită de către Dumnezeu Tatăl şi
ridicată mai presus de lumea aceasta. Şi aceasta o
sărbătorim la Înălţarea Domnului dar o sărbătorim
şi la Sfânta Liturghie.
Iar după ce mărturisim în Simbolul credinţei
că Fiul lui Dumnezeu S-a înălţat la cer şi şade de-a
dreapta Tatălui, mărturisim că "iarăşi va să
vină cu mărire să judece viii şi morţii" şi
acest eveniment îl sărbătorim la Sfânta Liturghie pentru că
pomenim nu numai suirea la cer şi şederea de-a dreapta, ci şi
ce-a de-a doua slăvită iarăşi venire.
Să ştiţi că sunt grupări de
creştini care pun foarte mult accent pe a doua venire a Domnului Hristos.
Biserica Ortodoxă mărturiseşte a doua venire a Domnului Hristos
şi o sărbătoreşte şi la Sfânta Liturghie, şi
poate chiar de aceea nu stăruim foarte mult asupra celei de-a doua veniri
a Domnului Hristos pentru că noi, într-un fel, o trăim cu înainte
sărbătorire, o sărbătorim cu înainte sărbătorire
la fiecare Sfântă Liturghie. Într-un fel, la fiecare Sfântă Liturghie
Domnul Hristos vine între noi. Când se săvârşeşte Sfânta
Liturghie cu mai mulţi slujitori, cu preoţi mai mulţi, se spun
cuvintele: "Hristos în mijlocul nostru", "Este şi va
fi", "Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor",
"Amin". E un adevăr pe care noi îl trăim ca preoţi
şi ca credincioşi, ca membri ai Bisericii Ortodoxe, la fiecare Sfântă
Liturghie, în înţelesul acesta că noi credem că Hristos este în
mijlocul nostru, şi de fapt Hristos chiar poate să fie în mijlocul
nostru şi chiar este în mijlocul nostru, pentru că cu firea
dumnezeiască Mântuitorul nostru Iisus Hristos este pretutindeni.
Mai sărbătorim la Sfânta Liturghie şi
sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, Rusaliile. Nu se poate Liturghie
fără pogorârea Duhului Sfânt. Pogorârea Duhului Sfânt cea din
istorie, care s-a întâmplat la zece zile după înălţarea la cer a
Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim când, după mărturia
Sfântului Evanghelist Luca din cartea Faptelor Sfinţilor Apostoli, s-a
auzit "un vuiet ca de vijelie care vine repede" şi când s-au
împărţit, asupra fiecărui dintre cei care erau de
faţă, ca nişte limbi de foc, "nişte limbi ca de
foc", Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenici şi a rămas
lucrător în Biserică pentru că nu ni se spune că S-a retras
ci ni se spune doar că S-a pogorât. Şi pentru că S-a pogorât,
ucenicii au început să vorbească în limbi necunoscute până
atunci de ei, dar cunoscute de cei care îi auzeau, spunând măririle lui
Dumnezeu (Fapte 2, 2-11).
Duhul Sfânt deci este lucrător în Biserică şi
este lucrător la fiecare Sfântă Liturghie, Se pogoară cu ocazia
oricărei Liturghii atunci când se spun cu cântare cuvintele: "Pe Tine
Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ţie Îţi
mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului
nostru". Mai departe, după ce se spun de trei ori cuvintele acestea:
"Doamne, Cel ce pe Preasfântul Duh, în ceasul al treilea, L-ai trimis
Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci Îl înnoieşte
întru noi, cei ce ne rugăm Ţie", preotul se roagă lui
Dumnezeu spunând: "Încă aducem Ţie această slujbă
duhovnicească şi fără de sânge, şi cerem şi ne
rugăm şi ne cucerim: Trimite Duhul Tău cel Sfânt - ne
adresăm Tatălui ceresc - peste noi şi peste aceste Daruri, ce
sunt puse înainte. Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul
Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta - adică vinul
amestecat cu apă - Cinstit Sângele Hristosului Tău,
prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt". Şi atunci când ne
rugăm, noi credem că Dumnezeu ne primeşte rugăciunea
şi împlineşte lucrul acesta ca să se poată preface
Cinstitele Daruri care sunt închipuitoare ale Trupului şi Sângelui
Domnului Hristos. Deci pâinea şi vinul care sunt pregătite anume
şi binecuvântate în timpul slujbei, şi pentru care ne rugăm de
fapt când zicem: "Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului
să ne rugăm", acestea închipuiesc Trupul şi Sângele
Mântuitorului. La Litughia Sfântului Vasile cel Mare spunem că am adus
înainte cele ce închipuiesc Trupul şi Sângele lui Hristos şi
după aceea cele care au închipuit Trupul şi Sângele lui Hristos devin
Trupul şi Sângele lui Hristos.
Încă o dată vă spun, e o taină, e o
taină a credinţei, e ceva ce nu se poate explica, ceva ce nu se poate
demonstra, e ceva ce ţine de credinţa noastră. Şi credem
că ele se prefac în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus
Hristos prin venirea Duhului Sfânt, deci la Sfânta Liturghie avem şi
Rusaliile aşa că se poate vorbi despre Rusaliile Sfintei Liturghii.
Şi aici aş putea să aduc înainte şi un alt gând, şi
anume că ceea ce s-a întâmplat la întruparea Mântuitorului, la întruparea
Fiului lui Dumnezeu în Preasfânta Fecioară Maria - adică Duhul Sfânt
a venit peste Preasfânta Fecioară şi puterea Celui Preaînalt, adică
puterea lui Dumnezeu, a umbrit-o şi Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat în ea -
aceea se întâmplă la Sfânta Liturghie. E aceeaşi Treime de la Buna
Vestire, aceeaşi Sfântă Treime e şi la Sfânta Liturghie în
sensul că Dumnezeu Tatăl trimite pe Duhul Sfânt ca să
prefacă Cinstitele Daruri în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru
Iisus Hristos, deci avem exact ceea ce s-a petrecut la Buna Vestire, prin
bunăvoinţa Tatălui, prin lucrarea Sfântului Duh şi
bineînţeles prin alegerea şi a Mântuitorului Însuşi care a vrut
să Se întrupeze din Preasfânta Fecioară Maria. Aşa încât,
iată, la fiecare Sfântă Liturghie avem prezentă Sfânta Treime
aşa cum a fost la Buna Vestire când S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu prin
Maica Domnului, când Preasfânta Fecioară Maria a zis "Iată roaba
Domnului, fie mie după cuvântul Tău" (Luca 1, 38).
Astfel privită, Sfânta Liturghie este o
sărbătorire cuprinzătoare în înţelesul că în ea se
rezumă, se cuprinde într-un timp scurt, ceea ce s-a întâmplat în timpi mai
îndelungaţi, ceea ce s-a întâmplat în istoria Bisericii şi ceea ce
sărbătorim noi. Nu trebuie să aşteptăm Paştile,
până când mai vin o dată Paştile, pentru că fiecare
Sfântă Liturghie e şi Sfintele Paşti. Nu trebuie să
aşteptăm până va veni Vinerea cea Mare în legătură cu
Paştile, pentru că fiecare Sfântă Liturghie este Jertfa
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu trebuie să aşteptăm Cina
cea de Taină până în Joia Mare de anul viitor de pildă, pentru
că Sfânta Liturghie este şi Cina cea de Taină. Nu trebuie
să aşteptăm Înălţarea Domnului până la vremea
când se va sărbători după Paşti, pentru că fiecare
Sfântă Liturghie este şi Înălţarea Domnului. Nu trebuie
să aşteptăm cea de-a doua venire, când va fi ea - Dumnezeu
ştie când va veni din nou Domnul Hristos cu mărire să judece
viii şi morţii - pentru că la fiecare Sfântă Liturghie e
şi a doua venire a Domnului Hristos.
Apoi, pentru că Domnul Hristos nu este niciodată
singur, ci este totdeauna împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt,
la Sfânta Liturghie avem şi sărbătoarea Sfintei Treimi cea de
după Rusalii, din lunea de după Rusalii, Sfânta Liturghie fiind
prilej de a fi prezentă Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul
Duh la Sfânta Liturghie.
Şi Duhul Sfânt care a lucrat în apostoli aducerea de
mărire lui Dumnezeu, a rânduit ca Sfânta Liturghie să fie şi un
prilej pentru a-L preamări pe Dumnezeu preoţii şi
credincioşii, şi în acest înţeles şi la Sfânta Liturghie
este vuietul Duhului cel de la Pogorârea Duhului Sfânt. În acest înţeles
că la Sfânta Liturghie noi aducem mărire lui Dumnezeu: "Că
Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie mărire
înălţăm", "Că Tu eşti sfinţirea
noastră şi Ţie mărire înălţăm",
"Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie mărire
înălţăm".
Toate cuvintele acestea de fapt sunt cuvinte care ne obligă
la aducerea de mărire, iar aducerea de mărire este vuietul Duhului.
Ştiţi că în Sfânta Evanghelie, de la Ioan de pildă, în
capitolul 16, Domnul Hristos vorbind despre Duhul Sfânt spune: "El pe Mine
Mă va preamări" (Ioan 16, 14). Unde e preamărirea lui Dumnezeu
acolo este lucrarea Duhului Sfânt. Totuşi, trebuie să
recunoaştem că noi suntem prea puţin angajaţi direct
şi, fără să se creeze o atmosferă anume pentru asta,
suntem prea puţin angajaţi întru preamărirea lui Dumnezeu. Asta
înseamnă că suntem săraci de lucrarea Duhului Sfânt pentru
că lucrarea Duhului Sfânt ar trebui să fie întru noi mai ales întru
revărsarea sufletului nostru în preamărirea lui Dumnezeu. Lucrarea
noastră cea mai obişnuită este o lucrare de curăţire a
sufletului. Zicem "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul" în dorinţa acesta
de a ne curăţi, şi pe măsura curăţirii sufletului
apoi sufletul să se reverse în preamărirea lui Dumnezeu în cuvinte ca
acestea: "Mărire Ţie Doamne, mărire Ţie" sau
"Mare Eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici
un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale".
Şi pentru că Domnul Hristos nu este numai în Sfânta
Treime împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, ci este şi
împreună cu oamenii şi mai ales cu oamenii lui Dumnezeu, noi la
Sfânta Liturghie pomenim şi pe Maica Domnului. Am spus aseară cum
anume, o modalitate v-am prezentat aseară, că suntem îndemnaţi
să o pomenim pe Maica Domnului şi cum să o pomenim pe Maica
Domnului. Sigur că mai sunt şi alte modalităţi, de exemplu
în ectenii zicem: "Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita
Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea
Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim". Sunt tot
cuvinte pe care le spunem şi în cadrul Sfintei Liturghii, dar nu numai în
cadrul Sfintei Liturghii ci şi în liturghia cea mai largă, cum v-am
spus că pentru noi liturghia înseamnă numai Liturghie, dar pentru
alţii, care au cuvântul mai lărgit, liturghie înseamnă şi
celelalte slujbe ale Bisericii noastre. Deci, toată vremea de slujire a
lui Dumnezeu este o liturghie şi toată vremea de a-I sluji lui
Dumnezeu, în orice latură a vieţii, trebuie să fie o prelungire
a Sfintei Liturghii.
Toată vremea vieţii credinciosului trebuie să fie
o liturghie, o liturghie pentru care se pregăteşte prin slujbele
Bisericii şi prin ceea ce face el pentru îmbunătăţirea
sufletului lui prin puterea lui Dumnezeu. Şi toată viaţa
creştinului trebuie să fie o liturghie şi după Liturghia
cea din biserică, o slujbă liturgică, adică o slujbă
de sfinţire a fiinţei personale, a fiinţei noastre umane,
şi de sfinţire a naturii, de sfinţire a întregii existenţe
umane. Pe ceea ce ne punem pecetea, să fie o pecetluire adusă din
partea lui Dumnezeu.
Şi apoi, pentru că Domnul Hristos este împreună
cu cetele de sfinţi, pomenim la Sfânta Liturghie nu numai pe Maica
Domnului, cuprindem nu numai sărbătorile Maicii Domnului, chiar
dacă nu le sărbătorim pe fiecare după rostul pe care îl
are, ci o sărbătorim pe Maica Domnului în general, înseamnă
că avem la Sfânta Liturghie şi sărbătorile Maicii Domnului,
şi avem şi sărbătorile sfinţilor, tot în
înţelesul acesta că pomenindu-i pe sfinţi, fiind noi înşine
cinstitori de sfinţi, înseamnă că şi Sfânta Liturghie este
un prilej de cinstire a sfinţilor, deci şi de sărbătorire a
sfinţilor.
Aşa că, în felul acesta gândită, Sfânta Liturghie
este o sărbătorire cuprinzătoare. Sărbătorim
evenimente legate de mântuirea noastră, evenimente care au dus la
mântuirea obiectivă, la mântuirea în general a credincioşilor şi
totodată Sfânta Liturghie este şi un prilej de sărbătorire
a oamenilor lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a sfinţilor, aşa încât
anul bisericesc, în cele din urmă, se rezumă în fiecare Sfântă
Liturghie cu tot ce are el ca sărbători anume de peste an. De câte
ori luăm parte la Sfânta Liturghie, luăm parte la toate
sărbătorile pe care le avem în cursul unui an bisericesc iar aceasta
în timp scurt şi cu participarea câtă o avem noi la aceste evenimente
şi la aceste sărbători. Dumnezeu să ne ajute!
22 august 1995