Preasfânta
Treime şi Sfânta Liturghie
Prea cucernice părinte, iubiti fraţi şi
iubiţi credincioşi, pentru astăzi a fost programat subiectul
"Preasfânta Treime şi Sfânta Liturghie". În cuprinsul Sfintei
Liturghii, persoanele Preasfintei Treimi se pomenesc de multe ori şi pe
lângă aceasta sunt şi texte în care avem cuvântul "treime".
Pe acestea le vom pune în evidenţă cu acest prilej.
Mai întâi Sfânta Liturghie începe cu binecuvântarea:
"Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a
Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor". Se pomenesc în acest cuvânt cele trei persoane ale Sfintei
Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Noi credem că Dumnezeu este
Unul în fiinţă şi întreit în persoană. E o taină a
credinţei noastre, poate cea mai mare taină, ceva ce nu putem
înţelege dar putem primi prin credinţă. Asta-i descoperirea
dumnezeiască.
La Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos S-a arătat
Sfânta Treime aşa că Dumnezeu Tatăl a vorbit şi a zis:
"Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care bine am voit" (Matei 3,
17), Dumnezeu Fiul făcut om S-a botezat şi Dumnezeu Duhul Sfânt S-a
pogorât în chip de porumbel. Aceasta o mărturisesc trei din cei patru
evanghelişti, iar la sfârşitul Sfintei Evanghelii de la Matei se spun
cuvintele, rostite de Domnul Hristos: "Mergând, învăţaţi
toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh" (Matei 28, 19).
Aşa că în Sfânta Evanghelie sunt pomenite cele trei
persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Şi mai este
încă un loc, afară de cele istorisite despre botezul Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, când S-a arătat Sfânta Treime, mai este un loc în
care se istoriseşte despre Schimbarea la faţă, când de asemenea
a fost de faţă Sfânta Treime: Tatăl care a vorbit dintr-un nor
luminos şi a zis: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care bine am
voit; pe Acesta să-L ascultaţi" (Matei 17,5), Fiul Care S-a
schimbat la faţă înaintea ucenicilor Săi şi Duhul Sfânt,
adică norul care i-a învăluit pe cei care erau atunci de
faţă, norul luminos. În conştiinţa Bisericii s-a
aşezat gândul acesta şi învăţătura că Dumnezeu
este Unul în fiinţă şi întreit în persoană, iar Sfânta
Liturghie are darul de a ne pune în faţa acestui adevăr.
Aşadar începutul Sfintei Liturghii anunţă împărăţia
lui Dumnezeu care se desfăşoară în cerul cel de pe pământ
care este biserica, care se desfăşoară împreună cu noi
şi în faţa noastră, împlinindu-se cererea din rugăciunea "Tatăl
nostru": "vie împărăţia Ta", pentru că la
fiecare Sfântă Liturghie vine împărăţia lui Dumnezeu pe
pământ. Şi unde-i împărăţia lui Dumnezeu acolo-i de
faţă şi Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi
Dumnezeu Duhul Sfânt.
În cadrul Sfintei Liturghii se spun cuvintele: "Că
Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea:
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor". De altfel cuvintele acestea se spun şi la alte
slujbe, dar şi în cadul Sfintei Liturghii. E o mărturisire a
noastră că lui Dumnezeu I se cuvine toată mărirea,
cinstea şi închinăciunea şi că noi Îi dăm din
această toată mărire câtă I se cuvine, numai câtă
putem noi. I se cuvine mărire lui Dumnezeu Tatăl, lui Dumnezeu Fiul
şi lui Dumnezeu Duhul Sfânt. Mărturisim apoi că Dumnezeu are stăpânire
şi împărăţie şi zicem: "Că a Ta este
stăpînirea şi a Ta este împărăţia şi puterea
şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor". Îl mărturisim pe
Dumnezeu bun şi iubitor de oameni şi zicem: "Că bun şi
iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor". Îl mărturisim pe Dumnezeu
milostiv şi iubitor de oameni şi zicem: "Că milostiv
şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor", Îl mărturisim pe Dumnezeu
sfânt şi zicem: "Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor", Îl
mărturisim pe Dumnezeu ca sfinţire a noastră, Sfânt Care sfinţeşte
şi zicem: "Că Tu eşti sfinţirea noastră şi
Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor",
mărturisim mila şi îndurările şi iubirea de oameni a
Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi aducem cinstire Tatălui şi
Duhului Sfânt cu acest prilej, că zicem: "Cu harul, cu
îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia Născut Fiului
Tău, cu Care împreună bine eşti cuvântat, cu Preasfântul şi
bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor", dorim ca toţi cu o gură
şi cu o inimă să mărim şi să cântăm
preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh şi zicem: "Şi ne dă nouă,
cu o gură şi cu o inimă, a mări şi a cânta prea
cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor". Dorim ca acest lucru să-l facă şi cei care
încă nu au ajuns la măsurile de credincioşi dreptmăritori
deplini şi zicem: "Ca şi aceştia împreună cu noi
să mărescă preacinstitul şi de mare cuviinţă
numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor". În toate aceste ziceri la
Sfânta Liturghie pomenim cele trei persoane ale Preasfintei Treimi, pomenim pe
Preasfânta Treime.
În timp ce se cântă de către credincioşi:
"Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ţie
Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului
nostru", preotul cere de la Dumnezeu Tatăl să-L trimită pe
Duhul Sfânt ca să prefacă Cinstitele Daruri în Trupul şi Sângele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prin urmare avem aici deasemenea pe
Preasfânta Treime, Dumnezeu Tatăl pe care-L rugăm să
trimită pe Duhul Sfânt, Dumnezeu Fiul, al Cărui Trup şi Sânge le
avem din Cinstitele Daruri prefăcute în Trupul şi Sângele Lui,
şi acolo unde-i Trupul şi Sângele Domnului Hristos, e Domnul Hristos
întreg, nu e numai trupul şi sângele separate de El, ci e Domnul Hristos
împreună cu Trupul şi Sângele Său, împreună cu sufletul
Său, împreună cu dumnezeirea Sa, deci noi când ne
împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus
Hristos ne împărtăşim cu Dumnezeu întreg venit la noi la
măsurile pâinii şi ale vinului, la măsurile hranei care
intră în existenţa noastră, Care Se preface în viaţa
noastră, Care vrea să ne prefacă în viaţa Lui. Aşadar
şi la Epicleză, - că aşa se numeşte partea din Sfânta
Liturghie în care e cheamat Duhul Sfânt peste Cinstitele Daruri - avem pe
Preasfânta Treime.
Şi acuma mai sunt în afară de acestea pe care le-am
pomenit, şi texte din Sfânta Liturghie în care se pomeneşte Treimea
ca Treime, adică chiar numele de Treime. Sunt cinci texte de felul acesta,
şi anume mai întâi în antifonul al doilea în cuprinsul alcătuirii
"Unule născut Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu", la sfârşit
zicem despre Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut om că este Unul din
Sfânta Treime: "Unul fiind din Sfânta Treime, împreună mărit cu
Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi". Cerem de la
Domnul Hristos mântuirea noastră şi Îl înţelegem, Îl numim ca
Unul din Sfânta Treime, adică Unul, Care face parte din Sfânta Treime
şi e închinat împreună cu Tatăl şi cu Duhul: "Unul
fiind din Sfânta Treime, împreună mărit cu Tatăl şi cu
Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi". E primul text în care la Sfânta
Liturghie vine cuvântul Treime. Să ştiţi că cuvântul Treime
nu-i cuvânt biblic, e cuvânt din tradiţia Bisericii. În Sfânta
Scriptură nu se găseşte nici un text în care să apară
termenul Treime. Cuvântul Treime este din tradiţia Bisericii, din gândirea
ortodoxă, nu-l putem întâlni însă nicăieri într-un text din Sfânta
Evanghelie sau din alte cărţi ale Noului sau ale Vechiului Testament.
Un al doilea text în care apare cuvântul Treime este cel din
imnul Heruvimic: "Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim şi
făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare
aducem". Deci noi, oamenii de pe pamânt care îi închipuim pe Heruvimi, îi
închipuim pe Heruvimi pentru că aducem "întreit-sfântă
cântare", cui? "de viaţă făcătoarei Treimi".
E de asemenea un text în care apare Sfânta Treime iar noi mărturisim
că suntem, că ne considerăm, că suntem de fapt,
închipuitori ai fiinţelor cereşti pentru că aducem "întreit
sfântă cântare", cui? "de viaţă făcătoarei
Treimi", adică Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pentru că facem pe pământ ceea ce fac Heruvimii în cer, ceea ce fac
de fapt toate fiinţele cereşti în cer, de aceea îi închipuim pe
Heruvimi. Şi bineînţeles ni se dă îndemnul ca să
lepădăm toată grija cea lumească, pentru a putea primi în
fiinţa noastră, în existenţa noastră, pe Împăratul
tuturor, pe Cel care este în chip nevăzut înconjurat de cetele
îngereşti şi căruia Îi zicem "Aliluia", adică
"lăudaţi pe Domnul".
Al treilea text în care apare cuvântul Treime este cel cu care
se răspunde la îndemnul: "Să ne iubim unii pe alţii ca
într-un gând să mărturisim", adică: "Pe Tatăl, pe
Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi
nedespărţită". Aici se pomenesc cele trei persoane ale
Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi se afirmă
că aceste trei persoane formează "Treimea cea de o
fiinţă şi nedespărţită". Şi Tatăl
e Dumnezeu şi Fiul e Dumnezeu şi Duhul Sfânt e Dumnezeu, e o
Dumnezeire în trei persoane, "Treimea cea de o fiinţă şi
nedespărţită". Nu pot fi despărţite cele trei
persoane ale Sfintei Treimi, se întrepătrund unele cu altele şi sunt
de o fiinţă şi nedespărţite, nu pot fi separate.
Fiecare dintre persoanele Sfintei Treimi lucrează în felul ei, cu
rosturile pe care le are, dar împreună cu celelalte. Despre Dumnezeu
Tatăl spunem că este nenăscut şi este Creatorul, despre
Dumnezeu Fiul spunem că este născut şi este Mântuitorul,
născut din Tatăl, Unul Născut din Tatăl, iar Duhul Sfânt
purcede din Tatăl şi sfinţeşte. Deci funcţiile,
să zicem aşa, ale celor trei Persoane sunt acestea:
Tatăl-Creator, Fiul-Mântuitor şi Duhul Sfânt-Sfinţitor. Aşa
este şi în gândirea ortodoxă şi aşa este şi în
cuprinsul Sfintei Treimi. De aceea zicem: "Trimite Duhul Tău Cel
Sfânt [...] Şi fă, adică, pâinea acesta, Cinstit Trupul
Hristosului Tău şi ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele
Hristosului Tău". Însemnă că se întâmplă ceea ce se
afirmă despre persoanele Sfintei Treimi, în înţelesul că Fiul
este mântuitor şi prin faptul că se dă spre mâncare
credincioşilor, intră în alcătuirea existenţială a
credincioşilor, iar Duhul Sfânt este sfinţitor.
Un al patrulea text, asemănător cu cel de-al treilea,
este răspunsul pe care îl dau credincioşii la îndemnul preotului
"Să mulţumim Domnului". Răspunsul este: "Cu
vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh, Treimei Celei de o fiinţă şi
nedespărţite". În cuvintele acestea mărturisim de asemenea
că Treimea este "de o fiinţă" şi că e
"nedespărţită", pomenim de asemenea persoanele Sfintei
Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi spunem ceva care n-ar
trebui să uităm niciodată şi anume că e
"cu vrednicie şi cu dreptate a ne închina Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh", deci mulţumirea noastră
către Dumnezeu este închinarea noastră, şi închinarea
noastră este datorită faptului că aşa se cuvine, "cu
vrednicie şi cu dreptate" este a face noi lucrul acesta, "a ne
închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei Celei de o
Fiinţă şi nedespărţite". Prin urmare, de ce-i
slujim lui Dumnezeu? Pentru că aşa se cuvine. De ce-i Slujim lui
Dumnezeu? Pentru că aşa e cu "vrednicie şi cu
dreptate". De ce luăm parte la Sfânta Liturghie? Pentru că nu se
poate ca un om credincios, dreptmăritor fiind, să ocolească
Sfânta Liturghie.
Şi mai este un text din Sfânta Liturghie în care e
pomenită Sfânta Treime, cel de-al cincilea text şi anume
răspunsul la binecuvântarea pe care o dă preotul cu Sfântul Potir în
mână când zice: "Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău
şi binecuvintează moştenirea Ta" şi când
credincioşii răspund: "Am văzut lumina cea
adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea
adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne,
că Aceasta ne-a mântuit pe noi". Deci credinţa cea
adevărată ne pune în legătură cu Preasfânta Treime,
Preasfânta Treime este mai presus de ceea ce putem gândi noi, de ceea ce putem
spune, dar partea noastră în legătura cu Sfânta Treime este închinarea
noastră, deci când zicem: "Am văzut lumina cea
adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea
adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi
închinându-ne", semnul credinţei celei adevărate este şi
închinarea adusă Preasfintei Treimi.
Acestea sunt cele cinci texte din Sfânta Liturghie în care se
pomeneşte Preasfânta Treime, cu numele de Treime.
Şi mai este un text în cuprinsul Sfintei Liturghii în care
cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt pomenite cu rost de binecuvântare,
şi anume când preotul spune: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos
şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea
Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi". Sunt de asemenea pomenite
cele trei persoane ale Sfintei Treimi, adică Dumnezeu Tatăl cu
iubirea Sa, Dumnezeu Fiul cu harul său şi Dumnezeu Duhul Sfânt cu
împărtăşirea Sa, cu faptul de a se împărtăşi. De
fapt legătura noastră cu Preasfânta Treime se face prin Duhul Sfânt
Care sfinţeşte, prin Duhul Sfânt Care ne descoperă
măreţiile Sfintei Treimi.
Sfântul Isaac Sirul zice că: "Încă n-a
cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minunează de Dumnezeu". Asta
însemnă că dacă cineva vorbeşte despre Dumnezeu şi Îl
cinsteşte pe Dumnezeu, dar nu se minunează de Dumnezeu, n-a ajuns
încă să se uimească de Dumnezeu, să fie uimit de
măreţiile lui Dumnezeu, încă n-a cunoscut pe Dumnezeu. Atunci e
începutul cunoştinţei de Dumnezeu, a adevăratei
cunoştinţe, când ne uimim de Dumnezeu, când Îl avem pe Dumnezeu în
conştiinţa noatră ca mai presus de noi.
Aduc aminte acuma de un cuvânt de la Sfântul Munte, un fel de
zicere, un fel de lozincă, care circulă la Sfântul Munte şi
anume că "La Dumnezeu să te gândeşti ca la Dumnezeu, nu
ca la om şi să-l respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul".
Bineînţeles că Dumnezeu nu este ceva de respirat, dar e vorba, prin
acest cuvânt, să Îl avem în vedere pe Dumnezeu, să Îl avem în
conştiinţa noastră pe Dumnezeu cât putem de des, dacă putem
de câte ori respirăm să ne şi gândim la Dumnezeu, deşi
lucrul acesta nu-i cu putinţă. Şi "la Dumnezeu
să ne gândim ca la Dumnezeu nu ca la om", asta
înseamnă că pe Dumnezeu să-L avem la măsurile
măreţiei Lui, cât putem înţelege noi din măreţia lui
Dumnezeu. Vă puteţi închipui ce păcat mare fac cei care
înjură pe Dumnezeu, cei care hulesc pe Dumnezeu şi care în loc
să-L mărească Îl necinstesc, cât de departe sunt unii ca
aceştia de a se uimi de Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel spune că numai în Duhul Sfânt poate
să spună cineva Mântuitorului nostru Iisus Hristos Domn, să-L
numească pe Iisus Hristos Domn (I Corinteni 12, 3). Deci Duhul Sfânt este
Acela care ne dă înţelegere şi ne dă puterea de a-L
preamări pe Dumnezeu. Se spune undeva în Sfânta Scriptură, în
Evanghelia de la Ioan, că Domnul Hristos a zis despre Duhul Sfânt că
"El pe Mine Mă va preamări" (Ioan 16, 14).
Ceea ce facem noi la Sfânta Liturghie este acest lucru: Îi
slujim lui Dumnezeu, participăm la vuietul Duhului adică.
În trei locuri din Sfânta Scriptură a Noului Testament se vorbeşte
despre un vuiet al Duhului: în convorbirea cu Nicodim, în convorbirea Domnului
Hristos cu Nicodim în Evanghelia de la Ioan capitolul 3, unde se spune că
"Duhul - sau vântul - suflă unde vrea şi tu îi auzi vuietul
lui" (Ioan 3, 8), în Evanghelia de la Ioan în capitolul 7 unde se spune
că "din fiinţa celor ce vor crede vor curge râuri de apă
vie" (Ioan 7, 38). Râurile totdeauna vuiesc. Vuieşte vântul şi
vuieşte apa. Şi aicea se aude apa cum vuieşte, nu-i vuietul prea
mare dar sunt ape care au vuietul mare. Şi, la pogorârea Duhului Sfânt
peste Sfinţii Apostoli, s-a pogorât Duhul Sfânt într-o vijelie, într-un
zgomot ca de vijelie (Fapte 2,2). Asta însemnă că Duhul Sfânt trebuie
să vuiască iar vuietul Duhului Sfânt în biserică sunt sfintele
slujbe, pe care le facem, la care participăm, sunt sfintele slujbe la care
luăm parte cu toţii ca slujitori. Să nu-şi închipuie cineva
că la slujbă slujeşte preotul şi cântăreţul. Nu.
Toţi credincioşii slujesc la sfânta slujbă şi dacă nu
ştiu, să ştie de acuma încolo şi să facă lucrul
acesta, adică să slujească, să participe.
Aşadar e o legătură între Preasfânta Treime
şi Sfânta Liturghie, Sfânta Liturghie fiind prilej de a ne aduce aminte de
Preasfânta Treime şi de a-I sluji Presfintei Treimi. Sfântul Marcu Ascetul
zice: "Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte
rugăciunea ca atunci când Îl vei uita Domnul să-Şi aducă
aminte de tine". Prilejul de a ne aduce aminte de Dumnezeu cu
rugăciunea ni-l dau sfintele slujbe şi ni-l dă şi Sfânta
Liturghie, în care e pomenită, în felul în care v-am prezentat eu,
Preasfânta Treime. Dumnezeu să ne ajute!
23 august 1995