Maica
Domnului ca exemplu pentru noi
Cucernice părinte, iubiţi fraţi şi
iubiţi credincioşi, ca să fim cu adevărat cinstitori ai
Maicii Domnului trebuie să o cunoaştem pe Maica Domnului şi mai
ales putem fi cinstitori ai Maicii Domnului când îi urmăm exemplul.
După ce duminică seara am spus ceva despre locul pe
care îl are Maica Domnului în gândirea şi practica ortodoxă, în
cultul ortodox, după ce ieri seara am spus ceva despre felul cum trebuie
să ne raportăm noi înşine la Maica Domnului, în acestă seară
gândul nostru va stărui în legătură cu Maica Domnului ca exemplu
pentru noi, pentru că adevărata cinstire pe care o aducem Maicii
Domnului nu trebuie să se rezume numai la gând şi numai la cuvânt, ci
trebuie să treacă şi la viaţă, şi ca să o
putem cinsti cu viaţa trebuie să ştim ceva despre Maica
Domnului, să încercăm să întrupăm în noi virtuţile
Maicii Domnului.
Adevărul este că în Sfânta Evanghelie se vorbeşte
despre Maica Domnului întâmplător. Sfânţii Evanghelişti nu
şi-au propus să ne prezinte pe Maica Domnului. Dacă citim ceea
ce este scris în fiecare dintre Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului,
constatăm că de fapt Sfinţii Evanghelişti nu şi-au
propus să scrie anume despre Maica Domnului, ci despre Maica Domnului s-a
scris în Sfânta Evanghelie în legătură cu Domnul Hristos,
tangenţial, şi de aceea putem găsi prea puţine
informaţii în legătură cu Maica Domnului. Credincioşii
doresc să ştie multe despre Maica Domnului şi până la
urmă s-a ajuns şi la nişte plăsmuiri, nişte istorisiri
despre Maica Domnului care vor să umple acest gol, însă în realitate
golul acesta este mai mult decât se poate spune despre Maica Domnului, mai ales
de către oameni necompetenţi. De exemplu "Visul Maicii
Domnului" e o carte apocrifă care vrea să spună ceva despre
Maica Domnului, ceva ce nu e în gândirea autentic ortodoxă. Şi atunci
suntem mai folosiţi să avem în vedere puţinele informaţii
despre Maica Domnului, ceea ce este autentic în gândirea ortodoxă şi
să ne mulţumim cu puţinul acela. Şi puţinul acela care
îl găsim în Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului de fapt ne spune mai
mult despre Maica Domnului decât acel mult care până la urmă este mai
mult o umplutură.
Cel mai mult dintre Sfinţii Evanghelişti
aminteşte despre Maica Domnului Sfântul Evanghelist Luca. Există o
tradiţie, că Sfântul Evanghelist Luca a pictat o icoană a Maicii
Domnului. Dacă într-adevăr a pictat o icoană a Maicii Domnului
Sfântul Evanghelist Luca, apoi suntem mai siguri că Sfântul Evanghelist
Luca în prezentarea lui prin cuvânt, în icoana cuvântătoare a Evanghliei
sale, ne-a înfăţişat-o pe Maica Domnului mai mult decât
ceilalţi evanghelişti.
În Sfânta Evanghelie de la Matei se aminteşte despre Maica
Domnului în legătură cu Naşterea Mântuitorului, dar nu ni s-a
păstrat nici un cuvânt al Maicii Domnului. În Sfânta Evanghelie de la
Matei se mai aminteşte de două întâlniri ale Maicii Domnului
împreună cu fraţii Domnului cu Domnul Hristos şi despre Maica
Domnului la Cruce, la Crucea Mântuitorului dar nu avem nici un cuvânt al Maicii
Domnului.
În Sfânta Evanghelie de la Marcu la fel, nu avem amintit ceva
deosebit despre Maica Domnului sau ceva deosebit faţă de Sfântul
Evanghelist Matei, dar în Sfânta Evanghelie de la Luca avem mai multe
întâmplări în legătură cu Maica Domnului. Atât Buna Vestire care
este foarte preţioasă pentru noi şi unde avem şi cuvinte
ale Maicii Domnului şi de unde înţelegem şi atitudinea Maicii
Domnului, după aceea în legătură cu Naşterea Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, cu închinarea păstorilor, cu prezentarea la Templul
din Ierusalim a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la Întâmpinarea Domnului
este şi Maica Domnului de faţă, apoi vizita la Elisabeta,
cuvintele Maicii Domnului din cântarea Maicii Domnului, după aceea o
prezentare a celor întâmplate când Domnul Hristos avea doisprezece ani şi
când s-a pierdut de Maica Domnului în Ierusalim şi întâlnirea în Templu,
mai departe femeia care a ridicat glas din popor şi a zis: "Fericit
este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt", cuvinte
adresate Mântuitorului cu referire la Maica Domnului, la fel la Crucea
Mântuitorului, Maica Domnului la Crucea Mântuitorului.
Sfântul Evanghelist Ioan ne prezintă pe Maica Domnului la
nunta din Cana Galileii şi, la fel, la Crucea Mântutorului când Domnul
Hristos a zis: "Fiule, iată mama ta" şi "Femeie
iată fiul tău" (Ioan 19, 26-27).
Şi apoi mai avem câteva cuvinte care amintesc de Maica
Domnului în Faptele Sfinţilor Apostoli.
Toate acestea, luate la un loc şi considerate în raport cu
Maica Domnului ca exemplu pentru noi, ne dau nişte puncte de orientare,
nişte puncte de referinţă din care putem să înţelegem
cum este Maica Domnului exemplu pentru noi şi cum putem noi, ca cinstitori
ai Maicii Domnului, să o avem în vedere şi s-o cinstim şi prin
ceea ce putem face noi raportându-ne la exemplul Maicii Domnului şi în
special la virtuţile Maicii Domnului.
Să căutăm acum să luăm pe rând
nişte cuvinte din Evanghelie şi să vedem cum se prezintă
Maica Domnului în conştiinţa noastră şi cum trebuie să
ne prezentăm noi în faţa Maicii Domnului.
Cele dintâi cuvinte, în ordine să zicem cronologică,
aşa cum s-au întâmplat, în legătură cu Maica Domnului sunt cele
în legătură cu Buna Vestire, şi anume, spune Sfântul Evanghelist
Luca în Evanghelia sa că Preasfânta Fecioară Maria era în Nazaret
şi că acolo îngerul binevestitor mergând i-a zis:
"Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei" (Luca 1, 28). I-a spus
să nu se teamă, i-a răspuns Preasfintei Fecioare Maria la întrebarea
ei cum va putea să fie ceea ce-i spunea îngerul că o să fie,
adică cum va putea ea să fie mamă a Mântuitorului şi
după aceea se încheie cuvântul, istorisirea Sfântului Evanghelist Luca, cu
faptul că Maica Domnului a zis: "Iată roaba Domnului. Fie mie
după cuvântul tău" (Luca 1, 38).
Din aceste cuvinte din istorisirea Sfântului Evanghelist Luca
înţelegem că Maica Domnului a dus o viaţă curată, o
viaţă în vederea binelui, în vederea preamăririi lui Dumnezeu,
şi când îngerul binevestitor i-a spus că Îl va naşte pe
Mântuitorul lumii, ea a zis: "Cum va putea fi aceasta de vreme ce eu nu
ştiu de bărbat?" (Luca 1, 34). Prin aceasta Maica Domnului spune
nu numai că n-a avut o legătură cu vreun bărbat, ci şi
că nu s-a gândit la aşa ceva. Aceasta înseamnă curăţia
Maicii Domnului, fecioria Maicii Domnului, iar Biserica noastră
învaţă că Maica Domnului a fost fecioară înainte de
naştere, cum e prezentată în Sfânta Evanghelie, că a fost
fecioară în naştere şi că este pururea fecioară:
"şi Pururea Fecioara Maria".
Deci aspectul acesta al curăţiei trebuie avut în
vedere în legătură cu Maica Domnului, de pe orice poziţie ne-am
găsi, chiar şi de pe poziţie de întinăciune, pentru că
Sfântul Simeon Noul Teolog spune într-un imn care ne-a rămas de la el
că femeii păcătoase Domnul Hristos i-a dăruit
curăţia feciorească (Imnul II). Există şi o feciorie
chiar după întinăciune, după înţelesul Sfântului Simeon
Noul Teolog, ceea ce însemnă că orice om care năzuieşte la
curăţie poate să dobândească o viaţă mai presus
de întinăciune şi înaintea lui Dumnezeu - pentru că
"pocăinţa este topirea păcatelor" şi pentru
că "dragostea acoperă mulţime de păcate" -
dacă Dumnezeu nu-ţi mai reproşează păcatele de
odinioară înseamnă că te-a ridicat mai presus de ele. Aşa
încât fiecare de pe poziţia lui să se silească să fie cât
mai curat, după exemplul Maicii Domnului. Asta înseamnă cinstire
faţă de Maica Domnului.
A întrebat Preasfânta Fecioară Maria pe îngerul
binevestitor cum va fi aceasta şi îngerul i-a răspuns: "Duhul
Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de
aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va
chema" (Luca 1, 35) şi i-a dat un exemplu, şi anume că
şi Elisabeta, rudenia ei, rudenia Maicii Domnului, are copil, va avea
copil la bătrâneţe, deja îl poartă în fiinţa ei pe fiul pe
care-l va naşte şi zice că "la Dumnezeu nimic nu este cu
neputinţă" (Luca 1, 37). Şi atunci Preasfânta Fecioară
Maria a zis: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul
tău". S-a supus întru totul planului lui Dumnezeu cu ea. Sigur
că nu se putea altfel, pentru că era aleasa lui Dumnezeu şi
Dumnezeu n-ar fi ales-o dacă nu era vrednică să fie aleasă,
dar acest cuvânt "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul
tău" arată smerenia Maicii Domnului în faţa voinţei
lui Dumnezeu, supunerea. Şi asta îmi aminteşte de un cuvânt al
părintelui Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, cuvântul
că "noi avem mintea care discută cu Dumnezeu în loc să
se supună fără discuţie". Apoi Maica Domnului a
avut mintea care s-a supus lui Dumnezeu fără discuţie. "Fie
mie după cuvântul tău".
Să ştiţi că noi acum, după atâta vreme,
ne gândim la lucrurile acestea ca la nişte lucruri încheiate, ca la
nişte lucruri care s-au petrecut cândva, dar nu avem în vedere şi
riscul pe care şi l-a asumat Maica Domnului, Preasfânta Fecioară
Maria, când a primit să fie mama Mântuitorului, pentru că ea n-a
făcut niciodată publicitate din alegerea ei, n-a făcut
niciodată publicitate din ceea ce avea numai ea şi ceea ce trebuia
să ştie ea şi nu alţii, ea nu s-a afişat
niciodată cu curăţia ei, cu fecioria ei, nu s-a afişat
niciodată cu alegerea ei, nu s-a afişat niciodată cu
măreţiile ei reale, ci a trăit într-un anonimat, într-o
retragere totală, într-o retragere în care nu s-a pus în
evidenţă cu nimic şi nici măcar cu retragerea.
Nu era foarte simplu ca o tânără care nu avea statut
de căsătorită să aibă un copil, să nască un
copil. Cine ar fi crezut că aceasta s-a întâmplat prin Duhul Sfânt?
Toată lumea s-ar fi gândit la ceva natural, cum s-a gândit şi mai
târziu, adică niciodată n-a contat Domnul Hristos ca Fiul Fecioarei,
ca Cel născut de la Duhul Sfânt şi mai presus de fire, n-a contat
niciodată Domnul Hristos în faţa oamenilor aşa, ci totdeauna a
contat ca fiul lui Iosif şi al Mariei. Şi Maica Domnului aşa a şi
vrut să fie cunoscut Domnul Hristos, numai că Duhul Sfânt L-a
descoperit, Duhul Sfânt care a rânduit naşterea mai presus de fire a
Mântuitorului a rânduit ca lucrurile acestea să nu rămână
necunoscute, ci să fie cunoscute şi de aceea în Sfânta Evanghelie
s-au scris lucrurile acestea. Însă Maica Domnului nu s-a afişat.
Iată un exemplu al Maicii Domnului faţă de noi
şi pe care-l avem în vedere, şi ar trebui să-l avem în vedere de
câte ori vrem să ne punem în atenţia altora, de câte ori vrem să
ne înfigem în conştiinţa cuiva, căci în cazul acesta nu suntem
pe calea Maicii Domnului. Maica Domnului a primit să fie considerată
cum nu era. Dreptul Iosif care a fost logodnicul ei şi după aceea a
contat ca soţul Maicii Domnului, ca bărbatul ei - pentru că
aşa e scris în Evanghelie, aşa a fost rânduiala lui Dumnezeu, ca
să fie acoperite toate lucrurile acestea, şi să conteze ca
soţul ei, şi să conteze în faţa oamenilor ca tatăl
Mântuitorului - dreptul Iosif când şi-a dat seama că Preasfânta
Fecioară Maria, pe care el n-o considera Preasfânta Fecioară Maria ci
o considera o fecioară de rând, urmează să nască, a vrut
s-o lase pe ascuns, şi-a propus s-o lase pe ascuns (Matei 1, 19).
Dacă ne gândim numai la aceasta, că şi-a propus
s-o lase pe ascuns, adică să nu facă scandal, să nu
scoată în evidenţă nişte lucruri pe care el le considera
rele, ni-l prezintă acest fapt pe Sfântul şi Dreptul Iosif ca un om
extraordinar, un om care ar fi bine să fie urmat de mulţi şi mai
ales de toţi aceea care au o tendinţă da a răscoli relele.
El nu a răscolit nimic, ci şi-a pus în gând s-o
părăsească, să dispară şi să
rămână lumea cu conştiinţa că el a făcut o
faptă rea şi pentru că a făcut fapta aceea rea nu a putut
să stea în faţa oamenilor cu conştiinţa curată şi
cu curaj. A zis să zică oamenii că el e de vină şi
şi-a pierdut urma. Dar Dumnezeu n-a lăsat lucrurile aşa, pentru
că dacă e Dumenezeu la cârmă, nu se pot întâmpla lucrurile
oricum, şi lucrurile şi-au mers calea lor în înţelesul că
Duhul Sfânt i-a descoperit Dreptului Iosif s-o ia pe Maica Domnului pentru
că ceea ce s-a început în ea este de la Duhul Sfânt şi lucrul acesta
este consemnat în Evanghelia de la Matei.
Mai departe, din Sfânta Evanghelie de la Luca ştim că
Maica Domnului L-a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în
condiţiile sărăcăcioase care ni le prezintă Evanghelia,
într-un staul, într-o peşteră - s-a spus mai târziu că staulul a
fost un staul natural, o peşteră - şi acolo S-a născut
Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Nu ni se aminteşte nici un cuvânt al
Maicii Domnului, dar ni se amintesc nişte cuvinte ale Maicii Domnului din
vizita pe care i-a făcut-o Maica Domnului Sfintei Elisabeta înainte de a-L
naşte pe Mântuitorul şi când Sfânta Elisabeta a spus cuvintele acelea
pe care le-am amintit şi ieri seara: "Binecuvântată eşti tu
între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de
unde mie cinstea aceasta, să vină Maica Domnului meu la mine?".
Cu acel prilej şi Maica Domnului a spus nişte cuvinte, sunt cuvintele
pe care le spunem noi la slujbele noastre, mai ales la slujba de
dimineaţă: "Măreşte suflete al meu pe Domnul, şi
s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căutat spre
smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate
neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt
numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri
cu cugetul inimii lor. Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a
înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi
iar pe cei bogaţi i-a scos afară, deşerţi. Luat-a pe
Israel, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a făgăduit
părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţiei lui
până în veac" (Luca 1, 46-55).
Cuvintele acestea sunt cuvinte rostite de Maica Domnului şi
păstrate în Evanghelia de la Luca, de Sfântul Evanghelist Luca. Sunt
cuvinte de rugăciune, cuvinte de preamărire a lui Dumnezeu, cuvinte
în care Maica Domnului se prezintă ca smerită. Nu ca smerită
prin virtute, ci ca smerită prin situaţie. Adică nu a avut o
situaţie de frunte, o situaţie bună cum am zice noi, ci a avut o
situaţie de oameni de jos, a fost dintr-o familie de oameni modeşti,
a fost dintr-o familie de oameni săraci, dar Dumnezeu, care caută la
cei de jos, a căutat la Maica Domnului cea care era de jos, dar pe care a
ridicat-o Dumnezeu acolo unde trebuia să fie, mai presus de toată
făptura, mai presus de Heruvimi şi Serafimi.
Mântuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem să facem
nişte lucruri extraordinare. Ceea ce trebuie să facem noi este
să ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu şi apoi lucrează
Dumnezeu ca un Sfânt, cum ştie cu fiecare dintre noi, şi dacă
vrea Dumnezeu să ne afirme ne afirmă, şi dacă nu vrea
Dumnezeu să ne afirme degeaba vrem să ne afirmăm noi.
Asta înseamnă să urmăm exemplul Maicii Domnului,
să fim smeriţi, adică să fim fără
veleităţi, şi mai ales fără veleităţi
religioase. Nu zice nimeni că nu trebuie să ocupăm, ca
creştini, locuri de frunte în societate, locuri de frunte în cultură,
locuri de frunte chiar în conducerea oamenilor. Putem să avem astfel de
locuri şi să dea Dumnezeu să fie cât mai mulţi
creştini la locuri de frunte şi la locuri din care să poată
ajuta pe alţii, dar lucrul de căpetenie pentru noi este să-I
slujim lui Dumnezeu şi să ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El
să fim. Aşa a făcut Maica Domnului. Maica Domnului parcă ar
fi ştiut cuvântul Sfântului Isaac Sirul că "desăvârşirea
este o prăpastie de smerenie".
În legătură cu cele întâmplate îndată după
naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu închinarea magilor, cu
închinarea păstorilor, în legătură cu închinarea păstorilor
ne spune Luca în Sfânta Evanghelie că Maica Domnului păstra toate în
inima ei. Cineva, şi cred că pe bună dreptate, spunea că Maica
Domnului este adevăratul chip al Ortodoxiei. De ce? Pentru că a
păstrat în inima ei cuvintele cele folositoare, cuvintele cele bune, le-a
păstrat în inima ei. În măsura aceasta suntem ortodocşi, în
măsura în care ca şi Maica Domnului păstrăm şi noi
cuvintele cele sfinte în inima noastră.
Din smerenia Maicii Domnului a pornit tăcerea Maicii
Domnului. Maica Domnului n-a fost o persoană cu angajare în cuvânt, în
cuvântări. De ce? Ea a vrut totdeauna ca Domnul Hristos să fie
preamărit, El să fie ştiut şi ea să fie
neştiută. Atât de mult s-a gândit Maica Domnului la lucrul acesta
încât, gândiţi-vă, la Ierusalim, când Domnul Hristos S-a pierdut de
Maica Domnului şi de dreptul Iosif şi după ce L-au găsit în
templu - acolo avem cele dintâi cuvinte ale Maicii Domnului rostite către
Domnul Hristos şi cele dintâi cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus
Hristos păstrate în Sfânta Evanghelie - Maica Domnului a zis: "Fiule,
de ce ne-ai făcut nouă aceasta? Iată, tatăl Tău
şi eu îngrijoraţi Te căutăm" (Luca 2, 48). E ceva
extraordinar de copleşitor dacă ne gândim la lucrul acesta, pentru
că Maica Domnului n-a zis: "Iată, eu şi omul acesta te
căutăm" ci a zis "tatăl Tău şi eu
îngrijoraţi te căutăm". Şi e interesant cum l-a pus
întâi pe Dreptul Iosif şi l-a prezentat ca tatăl Său, ca
tatăl Mântuitorului, şi după aceea "eu". N-a zis
"eu şi tatăl Tău" ci "Iată, tatăl
Tău şi eu". Sau nu a zis "Dreptul Iosif - sau Iosif -
şi eu îngrijoraţi Te căutăm".
Dacă ne gândim mai profund la lucrurile acestea, vedem
măreţiile Maicii Domnului, cât era Maica Domnului de cu grijă ca
să se întâmple nişte lucruri deosebit de mari, dar în condiţii,
să zicem aşa, micşorate.
Mai departe mai avem un cuvânt al Maicii Domnului în
legătură cu nunta de la Cana Galileii, când Maica Domnului a fost
mijlocitoare pentru cei care la nunta de la Cana; nu mai aveau vin şi
Maica Domnului a pus înaintea Mântuitorului faptul acesta şi Mântuitorul a
prefăcut apa în vin. Şi atunci a zis Maica Domnului singurul cuvânt
de îndrumare către oameni, către unii dintre oameni, către cei
care erau acolo, către slujitori: "Faceţi ceea ce vă va
spune El" (Ioan 2, 5). Am putea zice că cuvântul acesta este un
cuvânt veşnic şi cuvântul de îndrumare al Maicii Domnului, mesajul
Maicii Domnului: "Faceţi ce vă va spune El", pe El Îl vreau
în lucrare, pe El Îl vreau în atenţie, pe El, pe fiul meu. "Faceţi
ce vă va spune El". E un cuvânt al Maicii Domnului care rămâne
peste veacuri, a rămas în Evanghelia de la Ioan şi care
iarăşi ne arată pe Maica Domnului în anonimatul ei, în
retragerea ei, în smerenia ei. Numai aşa putem avea pe Maica Domnului ca
exemplu dacă îi urmăm smerenia, dacă îi urmăm sinceritatea,
dacă îi urmăm dorinţa de a-L pune în atenţie pe Mântuitorul
nostru Iisus Hristos. Aşa ne poate fi şi ne este Maica Domnului de
exemplu.
Să ştiţi că Domnul Hristos care pe cruce
fiind i-a dat-o în grijă pe Maica Domnului Sfântului Ioan Evanghelistul
şi pe Sfântul Ioan Evanghelistul l-a pus în atenţia Maicii Domnului,
a făcut atunci o legătură între toţi credincioşii cei
buni şi Maica Domnului. Tuturor le-a dat-o ca mamă. Ca mamă
ca s-o avem în atenţie şi ca mamă ca să ne aibă în
atenţie. De aceea noi avem mare bucurie din faptul că Maica
Domnului este ocrotitoarea noastră, este sprijinitoarea noastră, este
pentru noi ca o mamă bună care vrea să ne ajute şi care ne
ajută în măsura în care ştie ea că şi Fiul ei vrea
lucrul acesta şi în măsura în care noi o rugăm să ne ajute,
să ne fie ocrotitoare.
Toate acestea o pun în atenţie pe Maica Domnului în
conştiinţa noastră şi dacă ne gândim la lucrurile
acestea suntem cu adevărat cinstitori ai Maicii Domnului atunci când îi
urmăm smerenia, atunci când îi urmăm anonimatul, atunci când îi
urmăm tăcerea. Fac o paranteză aici, să ştiţi
că nu mă gândesc la o tăcere ostentativă, la o tăcere
a mutului. Doar de aceea ne-a dat Dumnezeu cuvânt, ca să vorbim, dar
să ştim cât să vorbim şi când să vorbim şi
să luăm seama la cele ce le spunem. În orice caz, să ne gândim
că Maica Domnului a trăit în tăcere, dar a spus şi cuvânt
când a fost necesar să spună, de exemplu: "vin nu au", a
spus şi cuvânt atunci când a trebuit să spună cuvânt:
"Faceţi ceea ce vă va spune El", a spus cuvânt de
rugăciune când a zis: "Măreşte suflete al meu pe
Domnul". Deci Maica Domnului a şi vorbit, nu numai a tăcut. Noi
deducem că îşi ducea viaţa în tăcere prin faptul că
Sfinţii Evanghelişti ne spun puţine cuvinte ale Maicii Domnului.
Maica Domnului a spus cuvânt şi atunci când a zis: "Iată,
tatăl Tău şi eu îngrijoraţi Te căutăm",
cuvânt să zicem aşa de nemulţumire, un cuvânt de nelinişte
şi totuşi l-a spus. A trebuit spus şi l-a spus. Aşa că
dacă învăţăm să tăcem, să
învăţăm să tăcem mai mult când trebuie să
tăcem, nu să nu vorbim.
Atât de mult a respectat Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu
făcut om din Preasfânta Fecioară Maria, atât de mult a respectat El
smerenia Maicii Domnului încât n-a făcut în viaţa Maicii Domnului
nimic ca s-o scoată în evidenţă, n-a făcut nimic
spectaculos în viaţa Maicii Domnului, n-a pus-o în evidenţă
cumva aşa, cu silinţa de a-i face pe oameni s-o vadă în
măreţiile ei, ci a rânduit, respectându-i smerenia, ca Maica Domnului
să moară cum mor oamenii şi să fie înmormântată cum
sunt înmormântaţi oamenii de rând. Şi după aceea, după ce a
fost aşezată în mormânt - este credinţa noastră, ca şi
tradiţia Bisericii - Domnul Hristos a înviat-o pe Maica Domnului şi a
înălţat-o la cer şi cu trupul. Aceasta este credinţa
noastră. Vă spuneam ieri că e o taină pe care n-o
înţelegem, dar pe care o primim pentru că tainele se primesc, nu se
înţeleg.
Toate acestea sunt şi rămân pentru noi exemple,
exemple pentru o viaţă curată, pentru o viaţă
cinstită, pentru o viaţă sfântă, pentru o viaţă
care pune în evidenţă spiritualul şi nu materialul, adică
nu partea materială din om, ci partea spirituală. Mă gândesc
că ar trebui să se gândească mulţi dintre credincioşii
noştri, şi mai ales femeile, ar trebui să se gândească
mereu la exemplul Maicii Domnului şi când e vorba de
îmbrăcăminte, de felul cum se îmbracă. Adică să
aibă o cuviinţă în îmbrăcăminte gândindu-se şi la
Maica Domnului. Dacă facem aşa, atunci avem în vedere exemplul Maicii
Domnului şi atunci Maica Domnului este exemplu şi pentru noi.
Dumnezeu să ne ajute să avem în vedere şi acest
exemplu.
22 august 1995