PILDA CU
BOGATUL
CĂRUIA I-A RODIT TARINA CU BELSUG
Mânăstirea
Brâncoveanu, 22 noiembrie1998
La această Sfântă Liturghie s-a citit din Sfânta Evanghelie de la Luca, pilda cu bogatul căruia i-a rodit tarina cu belsug. Este o pildă nepilduitoare. În această pildă se arată că nu trebuie să facă cineva cum a făcut acel bogat care a avut în vedere posibilitatea de a aduna bogătii numai pentru el.
În Capitolul al XII-lea al Evangheliei de la Luca scrie
că odată, pe când vorbea Domnul Hristos putinilor ascultători, cineva din
multime a zis: „Învătătorule, zi fratelui meu să împar-tă cu mine
mostenirea", si Domnul Hristos a răspuns: „Omule, cine M-a pus pe Mine
judecător sau împărtitor peste voi?", după care a adăugat: „Luati aminte,
că viata cuiva nu stă în prisosul avutiilor sale", iar ca ilustrare a
acestui fapt a spus pilda cu bogatul căruia i-a rodit tarina cu belsug. O stim
cu totii, am fi putut s-o învătăm chiar înainte de a fi citită la Sfânta
Liturghie: Un om bogat a văzut că în anul acela tarina lui a rodit cu belsug. A
intrat atunci la îngrijorare si s-a întrebat ce-ar putea să facă în această
împrejurare, că nu-i pregătit pentru a aduna atâtea roade în magaziile pe care
le are. După oarecare chibzuintă, a zis: „Voi dărâma magaziile si mai mari le
voi zidi, voi aduna acolo toate roadele mele si voi zice: «Suflete, ai multe
bunătăti strânse pentru multi ani; odihneste-te, mănâncă, bea,
veseleste-te»". Dumnezeu, se spune mai departe în pildă, i-a zis: „Nebune!
În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Si cele ce ai pregătit ale
cui vor fi?" si încheie Domnul Hristos pilda, spunând: „Asa se întâmplă cu
cel ce-si adună comori siesi si nu se îmbogăteste în Dumnezeu!".
Am învătat când eram student la Teologie, la cursul numit Ermineutică
(un curs care învată cum se tălmăcesc cuvintele din Scriptură) că dacă
vrei să întelegi bine un text, trebuie să ai neapărat în vedere scopul pentru
care a fost scris (în cazul nostru – pilda cu bogatul căruia i-a rodit tarina
cu belsug). Ce a urmărit Domnul Hristos să-i învete pe oameni prin această
pildă? Am putea să stim? Da, este foarte simplu! Mai întâi încadrând în
context; aceasta este o regulă, adică nu iei textul cuvânt cu cuvânt, ci
urmăresti cui i-au fost spuse cuvintele, de ce i-au fost spuse omului aceluia,
de ce a fost el caracterizat ca nebun, în ce împrejurare? Ca să întelegi
lucrurile acestea, trebuie să ai în vedere toate câte sunt în legătură cu
aceste afirmatii.
Am putea zice foarte simplu: „Nu ne priveste, nu ne interesează!
Nu avem nici o treabă cu pilda aceasta, nu tine de noi!" Dar oare nu tine
de noi nici cuvântul: „Asa se întâmplă cu oricine care se îmbogăteste pentru
sine si nu se îmbogăteste în Dumnezeu"? Aici ne priveste! Partea aceasta,
că se cuvine a ne îmbogăti în Dumnezeu, ne priveste! Nu ni se spune ce înseamnă
a ne îmbogăti în Dumnezeu, dar întelegem din pildă. A te îmbogăti în Dumnezeu
înseamnă să dai din prisosul tău. Duminica trecută vă spuneam că samarineanul
milostiv a dat din prisosinta lui. Asa trebuia să facă si bogatul căruia i-a
rodit tarina, să dea din ceea ce avea el în plus. Nu trebuia nici să-si facă
provizii mai mari, nici să adune pe mai multi ani roadele, ci să se gândească
si la cei care n-au, să le dea si acelora si atunci s-ar fi îmbogătit în
Dumnezeu din prisosul lui. El n-ar fi fost păgubit cu nimic, ar fi trăit tot
atât de bine, dar ar fi putut să-i ajute si să-i veselească si pe altii.
Ziceam că ne priveste si pe noi ceva: cuvântul acesta, că
trebuie să ne îmbogătim în Dumnezeu. Cum? Dacă avem prisosuri, să le folosim
pentru binele altora si atunci suntem la măsurile samarineanului milostiv, iar
Domnul Hristos ne recomandă si pe noi cum l-a recomandat pe samarineanul
milostiv, când a zis: „Mergi si fă si tu asemenea" (Luca 10, 37),
dă si tu din ceea ce ai, dă si tu din prisosul tău! Mai întâi l-a recomandat pe
samarineanul milostiv acelui om care L-a întrebat pe Domnul Iisus Hristos:
„Cine este aproapele meu?", acelui om care a înteles că aproapele celui
căzut între tâlhari este samarineanul milostiv. Domnul Hristos a zis: „Mergi si
fă si tu asemenea". Cuvântul acesta ni-l spune Domnul Hristos tuturor,
pentru că toti trebuie să facem ceea ce a făcut samarineanul milostiv.
Dar mai e ceva ce ne priveste pe noi, chiar dacă nu suntem
bogati, chiar dacă nu avem tarină, chiar dacă nu facem hambar, chiar dacă ne
multumim cu câte le avem, chiar dacă nu zicem: „Suflete, ai multe bogătii
strânse pentru multi ani, odihneste-te, mănâncă, bea, veseleste-te!". E
ceva ce Domnul Hristos nu are în vedere în text asa de lămurit, ceva la care ne
gândim prea putin, poate chiar deloc.
Dacă luăm aminte cum este prezentată pilda, vedem că omul acela
nu a făcut nimic din ce si-a propus: nu a dărâmat hambarele, nu a făcut altele,
nu a adunat bogătiile în hambare, nu a zis ce si-a propus să zică si, cu toate
acestea, a fost numit nebun: „Nebune, în noaptea aceasta vor cere de la tine
sufletul tău, iar cele ce le-ai adunat, ale cui vor fi?". Ne priveste pe
toti: si pe cei săraci si pe cei bogati, si pe cei învătati si pe cei neînvătati.
Ce anume? Că Dumnezeu priveste înlăuntrul nostru, că Dumnezeu ne cunoaste
tainele inimii, că Dumnezeu stie asezarea sufletului nostru. Ne dăm seama de
aceasta din cu-vintele Domnului Hristos: „Din prisosul inimii grăieste
gura" (Luca 6, 45); „După roadele lor îi veti cunoaste" (Matei
7, 16); „Omul cel bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele
bune, iar omul cel rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate cele
rele" (Luca 6, 44-45).
Cum e cu bogatul căruia i-a rodit tarina? Cele ce ni se spun în
pildă că le-a zis – nu le-a zis nici măcar cu cuvântul vorbit! De unde stim?
Scrie acolo, în Evanghelie: „Si-a zis în sine", deci nu a zis cu
cuvântul vorbit, nu a zis către cineva, ci în sine, în mintea lui, în
constiinta lui a zis: „Ce voi face, că nu am unde să adun bogătiile mele? Stiu
ce voi face (în gând zicea): voi dărâma hambarele mele (deci la viitor), voi
zidi altele mai mari, voi aduna în ele belsugul de rod al tarinilor mele, si
voi zice: «Suflete, ai multe bogătii strânse pentru multi ani, odihneste-te,
mănâncă, bea, veseleste-te!»". Nu a zis nimic cu cuvântul, nu a zis nimic
la prezent, ci numai la viitor, iar Dumnezeu i-a zis: „Nebune!". De ce i-a
zis Dumnezeu – nebun? Pentru că n-avea niste judecăti în care să intre si Dumnezeu,
Care a binecuvântat tarina să intre atâta belsug. Nu a zis: „Oare Dumnezeu,
Care este dătătorul binelui, ce-mi cere? Oare Dumnezeu n-ar vrea să dau cuiva
din bogătiile acestea?" Dacă ar fi gândit în lumina gândului la Dumnezeu,
nu mai era nebun. El L-a exclus pe Dumnezeu din gândurile lui. El a făcut ce a
zis Psalmistul: „Zis-a cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu»" (Ps.
13, 1). El a zis „Nu este Dumnezeu", nu în întelesul că a spus cu
cuvântul, ci în întelesul că nu a tinut seama de Dumnezeu, nu l-a interesat de
Dumnezeu.
Asa zic multi în gândul lor sau nici nu zic, dar actionează ca
si când nu ar exista Dumnezeu. De exemplu, trebuie să mear-gă omul la biserică
si zice: „Nu mă duc la biserică!". Nu te duci la biserică, dar stii tu ce
înseamnă treaba aceasta? Înseamnă că-L neglijezi pe Dumnezeu, că-L pui pe
Dumnezeu la spate, că-L pui pe Dumnezeu în dos, că nu vrei să stii de Dumnezeu.
Aaa... păi eu cred, eu mă închin, eu zic rugăciunile... Da, zici atunci, seara,
când te culci, dar când trebuie să te duci la biserică, nu există Dumnezeu
pentru tine, nu te interesează Dumnezeu, nu vrei să stii de Dumnezeu. Aceasta
este atitudinea, de aici se vede dacă esti sau nu cu Dumnezeu.
Dumnezeu i-a zis „nebun" pentru că bogatul acela nu a tinut
seama de Dumnezeu. În mod practic nu a tinut seama de Dumnezeu. Probabil
că dacă l-ar fi întrebat cineva: „Crezi în Dumnezeu?" „Cred!" – ar fi
zis, dar faptele lui l-au arătat necredincios.
De multe ori le zic oamenilor: „Nu crezi în Dumnezeu, pentru că
nu te duci la biserică! Si ei: „Ba cred!" Cum crezi în Dumnezeu, când tu
nu te duci la biserică? Cum crezi? Unde-i credinta ta, ce lucrare are credinta
ta?
Ceea ce mă interesează acum si as vrea să retinem cu totii,
pentru că sunt lucruri care ne privesc, este faptul că Dumnezeu se uită
înlăuntrul inimii, se uită la asezarea omului; Dumnezeu stie ce este omul, ce
face omul, ce crede omul
Să tinem seama de lucrul acesta: bogatul nu a zis cu cuvântul, a
zis în sine, nu a împlinit ce si-a propus, nu a ajuns să zică ce voia să zică
si, cu toate acestea, a fost socotit nebun.
Din această pildă să învătăm să înlăturăm si gândurile care ar
putea fi contrare voii lui Dumnezeu. Dacă privim pilda în acest sens, avem cu
totii ceva de învătat din ea. Totodată, să cercetăm si să ne îmbogătim în
Dumnezeu, ca să nu ni se întâmple ceea ce i s-a întâmplat bogatului care se
gândea numai la el însusi. Dacă facem asa, este nădejde de bine si acum, si în
vesnicie. Amin!