CUVINTE
DE LA ATHOS
Mânăstirea
Brâncoveanu, 5 iunie1996
Astăzi se face pomenirea Sfântului Atanasie, cel care a
întemeiat Lavra din Sfântul Munte, prima mânăstire din Muntele Athos.
Orice mânăstire este ceva deosebit fată de lumea aceasta, dar
Sfântul Munte are ceva deosebit si fată de celelalte mânăstiri. Unii dintre
călugări se gândesc mereu cum ar fi să ajungă ei în Sfântul Munte, să trăiască
acolo. Este un gând bun, desi nu s-ar putea zice că dacă ai ajuns la Sfântul
Munte, gata, ai ajuns în cer. Tot oameni sunt si la Sfântul Munte. L-am
întrebat odată pe un părinte de acolo, părintele Dometie Trihenea, când a fost
la noi la mânăstire: „Părinte, cum sunt părintii de la Sfântul Munte?" Si
a zis: „Să nu-ti închipui că la Sfântul Munte sunt oameni veniti din cer pe
pământ! Sunt oameni de pe pământ... care doresc să ajungă în cer!"
Bineînteles, dacă sunt oameni de pe pământ, înseamnă că si acolo sunt lucruri
care tin de pă-mântul acesta. Sunt si acolo oameni doritori de avere, desi s-au
făgăduit la sărăcie, sunt si acolo oameni doritori de mărire, desi s-au
făgăduit la smerenie; sunt si acolo oameni doritori de plă-cere, desi s-au
făgăduit să renunte la plăcerile veacului acestuia; si acolo, fiind oameni, se
ceartă unii cu altii, desi ar trebui să caute pacea cu toată lumea, după
cuvântul Sfântului Apostol Pavel (Evrei 12, 14).
Sunt însă si unele înlesniri, care nu se află în altă parte. De
pildă, faptul că acolo, fiind mânăstiri de bărbati, nu intră feme-ile. Femeile
nu au voie să intre în Sfântul Munte nu pentru că ar fi inferioare, că ar fi
nevrednice sau că ar fi căzute din darul lui Dumnezeu, ci ca să nu fie prilej
de ispită. Părintii de la Sfântul Munte si-au dat seama că femeia poate fi o
primejdie si au hotărât ca acolo să nu ajungă nici o femeie. Si în România, la
Mânăstirea Frăsinei, este rânduială ca la Sfântul Munte, nu intră femeile.
La Sfântul Munte se tine foarte mult la rânduiala de suflet.
Mitropolitul Nicolae Bălan, Dumnezeu să-l odihnească, când părintele Arsenie
[Boca] si cu părintele Serafim [Popescu] s-au hotărât să devină călugări, i-a
trimis mai întâi la Sfântul Munte. I-a trimis să cunoască realitătile de acolo,
să învete acolo si să se întoarcă să rostuiască viata de aici. Nu s-a putut
împlini lucrul acesta decât în parte. Nu s-a putut rândui ca în această
mânăstire să nu intre femeile. Acum, să fim cinstiti, stim cum intră: într-o
tinută în care nu se cuvine să intre cineva într-o mânăstire. Tolerăm lucrurile
acestea din diferite motive care nu tin de Dumnezeu si n-avem curajul să spunem
că asa nu se cuvine! Vedeti cât de departe suntem de Sfântul Munte?!
Pomenim astăzi pe un sfânt care a fost la Sfântul Munte, si nu
tinem seama de gândurile lui si de rânduielile lui! Ca la Sfântul Munte nu se
poate, ca la Frăsinei nu se poate, că nu-i hotărârea de la început si nu-i
hotărârea asa, dar mai multă grijă trebuie să avem! În Pateric se spune
că diavolul s-a dus la o mânăstire unde era nu o femeie, ci un copil, si a zis:
„Apoi, dacă esti tu aici, nu mai am ce face!" Si aceasta trebuie să ne dea
de gândit! De ce? Copilul are ceva din înfătisarea femeii si poate fi ispititor
pentru cei care nu au destulă tărie si se gândesc la păcate. Este adevărat că
tot în Pateric se spune că erau nemul-tumiti unii călugări că se jucau
copii în apropiere si s-au plâns Cuviosului Pimen, care le-a zis: „De glasul
îngerilor fugiti?" Depinde cum privesti o chestiune, dar nu stii dacă
întotdeauna esti asa de statornicit în bine încât să nu mai poti fi clintit.
Părintele Serafim, Dumnezeu să-l odihnească, a stat la Sfântul
Munte sase luni. În aceste sase luni a fost povătuit de părintele Antipa
Dinescu, care este cuprins si în Patericul românesc, foarte pe scurt.
Acolo, la Sfântul Munte, părintele Serafim a primit o scrisoare de la
mitropolitul Nicolae Bălan, care i-a dat în grijă să meargă la Atena să se
înscrie la Facultatea de Teologie, că numai asa poate să-i trimită bursă din
tară. Se gândea mitropolitul că părintele o să vină si cu niste cunostinte de
limbă greacă. Părintele Serafim i-a spus părintelui Antipa că a primit
scrisoarea care-l îndemna să se ducă la Atena, la Teologie. Este interesant
răspunsul părintelui Antipa (să nu uităm că era vorba de o scoală teologică, nu
de o scoală laică): „Mă, să te tii de pravilă, că dacă nu, te îndrăcesti!"
Dacă părintele Serafim ar fi adus numai cuvântul acesta, nu s-a
dus degeaba la Sfântul Munte. Nu s-a dus degeaba pentru el, nu s-a dus degeaba
pentru mine si nu s-a dus degeaba pentru toti care stiu cuvântul acesta al
părintelui Antipa Dinescu: „Să te tii de pravilă, că dacă nu, te
îndrăcesti!". Scazi, te învârtosezi, uiti de Dumnezeu, Îl neglijezi pe
Dumnezeu! Cei care-L negli-jează pe Dumnezeu sunt mai răi decât necredinciosii!
La mine la spovedanie vin oameni care spun că sunt credinciosi,
dar că nu merg la biserică. Totdeauna le spun: „Este mai bine să nu crezi în
Dumnezeu, decât crezând, să-L pui pe Dumnezeu la spate!" Când crezi în
Dumnezeu, trebuie să faci ceva pentru Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-I dai „ceva
da" si „ceva nu", ci-I dai tot ce poti! Sigur că sunt împrejurări
când nu poti să-ti faci toate datoriile.
Dumnezeu stie neputintele omului si primeste si nepu-tintele în
loc de pravilă. Aceasta nu înseamnă că nu-ti faci pra-vila în cazul când nu
poti să ti-o faci! E ca si când ti-ai făcut-o, dacă ajungi la neputinta de a
ti-o face, dar doresti totusi s-o faci. În cazul acesta, fără pravilă – esti cu
pravilă! Pentru că nu uiti de Dumnezeu, pentru că nu-L neglijezi pe Dumnezeu.
Iar dacă poti să-I slujesti lui Dumnezeu si zici: „Lasă, fac eu mai putin
astăzi, că fac altădată", în cazul acesta te joci cu Dumnezeu. Si dacă te
joci cu Dumnezeu, ajungi să se întâmple cu tine ceea ce a spus părintele Antipa
Dinescu: te îndrăcesti si atunci mergi din rău în mai rău.
Prin anii ’75 au fost aici, la mânăstire, niste călugări
francezi de la Sfântul Munte: părintele Placide [Deseille], pe care unii
poate-l stiti, si niste ucenici ai lui. Ei ne-au adus de la Sfântul Munte un
cuvânt care mie mi-a plăcut tare mult. L-am retinut, l-am spus si altădată si-l
voi mai spune: „La Dumnezeu să te gândesti ca la Dumnezeu, nu ca la om, si să-L
respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul!". Cuvântul acesta pare cumva de
neînteles: cum adică să-L respiri pe Dumnezeu, că Dumnezeu nu este aer?! Este
vorba de întelesul de a nu-L uita pe Dumnezeu, să tii seama de Dumnezeu cum tii
seama de aerul pe care-l respiri.
La Dumnezeu să te gândesti cât trebuie si, mai ales, „ca la
Dumnezeu, nu ca la om". Sunt unii oameni care-mi spun: „Părinte, vă spun
drept că atunci când sunt pe cale să fac un păcat, de multe ori mă gândesc la
dumneavoastră mai mult decât la Dumnezeu". Deci tine la om mai mult decât
la Dumnezeu! Este bine că se opreste omul de la păcat, indiferent din ce
motive, dar e frumos să ne gândim la Dumnezeu. Dumnezeu să fie în prim-planul
existentei noastre!
Pentru că a fost vorba de pravilă, de rânduială de rugăciune, de
program de slujbă, de participarea la sfintele slujbe, tot părintele Dometie
Trihenea, când a venit vorba despre pescuit, a zis: „E mai bun pestele decât
cartoafele (sic!), dar pierzi prea multă vreme de pravilă pentru pescuit!"
Iată un gând de la Sfântul Munte: pierzi vreme de pravilă când mergi la
pescuit. Stai prea mult acolo si nu-ti împlinesti datoriile princi-pale; nu
te-ai făcut călugăr ca să pescuiesti, te-ai făcut călugăr ca să-I slujesti lui
Dumnezeu. Dacă pescuiesti si nu-ti îndeplinesti datoriile pe care le ai, ai
ales pestele în loc de Dumnezeu! Ai ales pestele în loc de pravilă! Deci
părintele Dometie a avut dreptate când a zis că pierzi timp de pravilă pentru
pescuit.
Cred că astăzi, când pomenim pe Sfântul Atanasie al Athonului, e
bine să ne gândim la aceste cuvinte de la Sfântul Munte. Este bine să ne facem
program mai serios întru a-I sluji lui Dumnezeu, este bine să înlăturăm toate
primejdiile, pentru că nu avem rânduiala de la Sfântul Munte si nici măcar nu
ne silim să ne facem rânduială atât cât am putea în conditiile noastre. La
spovedanie ne putem gândi si la aspecte de felul acesta.
Dumnezeu să ne ajute!