CINSTITORII
MAICII DOMNULUI
Mânăstirea "Sub
Piatră", 9 iulie 1998
M-am gândit că este bine să stăruim putin cu gândul asupra
cinstirii Maicii Domnului, care este maica noastră si care are un loc de
cinste, un loc deosebit în gândirea si în evlavia ortodoxă.
Slujbele noastre sunt în asa fel alcătuite, încât ele ne duc în
fata lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, ne duc în fata sfintilor; slujbele ne dau
prilejul să vorbim cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfintii lui Dumnezeu,
creează o atmosferă de preamărire a lui Dumnezeu, o atmosferă de preacinstire a
Maicii Domnului, o atmosferă de cinstire a sfintilor. Nu se poate ortodoxie
fără această lucrare cinstitoare. La biserică auzim cuvinte anume îndrumătoare
spre pomenirea Maicii Domnului: "Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata,
mărita, Stăpâna noas-tră, de Dumnezeu Născătoarea si pururea Fecioara Maria, cu
toti sfintii să o pomenim". Avem deci datoria să o pomenim pe Maica
Domnului. Ce înseamnă "a pomeni pe Maica Domnului"? Să ne gândim la
Maica Domnului! Să n-o uităm pe Maica Domnului. S-o avem pe Maica Domnului în
prim-planul gândirii noastre.
Avem în vedere la sfintele slujbe să o mărim pe Maica Domnului:
"Pe preasfânta Născătoare de Dumnezeu si Maica luminii, întru cântări
cinstindu-o, să o mărim". Sunt atâtea si atâtea cuvinte care ne angajează
întru cinstirea Maicii Domnului: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim,
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită si preanevinovată si Maica
Dumnezeului nostru. Cea ce esti mai cinstită decât heruvimii si mai mărită,
fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul
ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim".
Sunt cuvinte pe care le spunem la sfintele slujbe, obligatorii pentru noi,
credin-ciosii. Nici nu ne punem problema că s-ar putea altfel.
Noi nu putem să-L despărtim pe Domnul Hristos de Maica Domnului,
nici pe Maica Domnului de Domnul Hristos. Sunt alcătuiri la sfintele slujbe în
care această legătură au făcut-o gânditorii de Dumnezeu, care ne-au dat
constiinta că Maica Domnului a fost aceea prin care Mântuitorul lumii a venit
în lume. Cele ce le-a făcut Mântuitorul nostru Iisus Hristos îsi au începutul
în faptul că El, Mântuitorul, S-a născut din preasfânta Fecioară Maria.
Către sfârsitul slujbei de dimineată din Duminici, de fiecare
dată vorbim cu Maica Domnului, spunând cuvinte ca acestea:
"Preabinecuvântată esti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că prin Cel ce
S-a-ntrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, moartea s-a omorât si
noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, strigăm: «Bine esti cuvântat Hristoase,
Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit asa, mărire Tie»".
În alcătuirea aceasta avem posibilitatea să vorbim cu Maica
Domnului si să spunem ce a adus Mântuitorul pentru noi: "Că prin Cel ce
S-a-ntrupat din tine (îi spunem Maicii Domnului) iadul s-a robit". Iadul
nu mai are putere, s-a împu-tinat, s-a înghesuit. Există si mai departe iad,
dar numai pentru cei care vor să meargă la iad. Pentru cei credinciosi nu mai
exis-tă iad.
Sfântul Ioan Gură de Aur, în Cuvântul de la Pasti ne
spu-ne că "Iadul s-a amărât văzându-Te pe Tine jos", văzându-Te pe
Tine în iad. Ce zice? "S-a amărât că s-a stricat, s-a amărât că s-a
batjocorit, s-a amărât că s-a legat, s-a amărât că s-a omorât. A luat trup si
de Dumnezeu s-a lovit, a luat pământ si s-a întâm-pinat cu cerul, a luat ce a
văzut si a căzut întru ce nu a văzut. Unde-ti este moarte, boldul? Unde-ti este
iadule, biruinta? Înviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Înviat-a Hristos si au
căzut dracii. Înviat-a Hristos si se bucură îngerii. Înviat-a Hristos si viata
vietuieste. Înviat-a Hristos si nici un mort nu mai este în mormânt, că
Hristos, înviind din morti, începătura celor adormiti S-a făcut. A Aceluia este
slava si puterea si stăpânirea, în vecii vecilor, amin!" Asa spune Sfântul
Ioan Gură de Aur – asa credem si noi, asa spunem si noi: „prin Cel ce
S-a-ntrupat din Tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat" (la altă viată, la
viata cea nouă, după voia lui Dumnezeu); blestemul nu mai există, s-a nimicit,
s-a pierdut. Nu mai suntem sub blestem. Dumnezeu este gata să ne dea
binecuvântarea.
Mie îmi place foarte, foarte mult să mă gândesc la faptul că
Sfântul Evanghelist Luca, relatând despre Înăltarea la cer a Domnului Hristos,
spune apăsat, să nu se uite, că Domnul Hristos i-a dus pe ucenici spre Betania
si acolo Si-a ridicat mâinile si i-a binecuvântat. Ar fi putut merge mai
departe, dar parcă ar fi vrut să mai stea putin, să-i încredinteze de
binecuvântare: "Si pe când îi binecuvânta (pe ucenici, se întelege), S-a
despărtit de ei si S-a înăltat la cer" (Luca 24, 51). Cum S-a
înăltat Domnul Hristos la cer? Binecuvântând pe cei ce sunt ai Lui. Deci
nu numai pe ucenici, ci pe toti aceia care sunt ca ucenicii Domnului Hristos.
S-a înăltat la cer binecuvântând. Este ultimul gest al Domnului Hristos aici,
pe pământ. Este un gest de bunăvointă, este rezumatul Noului Testament,
rezumatul Evangheliei, rezumatul activitătii Domnului Hristos aici, pe pământ –
binecuvântarea. Toată Evanghelia se cuprinde în aceste cuvinte. Si, ne spune
mai departe Sfântul Evanghelist, ucenicii s-au închinat Domnului Hristos si
s-au întors în Ierusalim "cu bucurie mare". Cu bucurie mare!
Maica Domnului cea binecuvântată, cea prin care a venit Domnul
nostru Iisus Hristos, prilejuieste prin mijlocirea ei, prin existenta ei,
faptul de a se fi nimicit, de a se fi înghesuit, de a se fi împutinat iadul, de
a fi fost chemat Adam la viata cea fericită, faptul că blestemul nu mai este
pentru cine vrea să fie sub binecuvântare. Moartea are alt sens decât înainte:
"moartea s-a omorât si noi am înviat". Si, constienti de toate
acestea, zicem către Domnul Hristos: "Bine esti cuvântat, Hristoase
Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit asa, mărire Tie". Este ca si când
autorul si-ar fi adus aminte că Maica Domnului a zis la Nunta din Cana
Galileii: "Faceti orice vă va spune" (Ioan 2, 5). E ca si când
ar fi zis autorul că da, uite, noi am adus cinstire Maicii Domnului pentru
toate câte s-au făcut prin Domnul Hristos, dar să nu uităm de Domnul Hristos,
Care a binevoit asa, să nu uităm pe Domnul Hristos, pentru că Maica Domnului
vrea să ne gândim la Domnul Hristos când o cinstim pe ea.
Pentru noi este o mare bucurie să fim cinstitori ai Maicii
Domnului dar trebuie stiut că adevărata cinstire a Maicii Domnului vine de la
Dumnezeu. Astfel de minunătii din sfânta slujbă, astfel de lucruri cinstitoare
pentru Maica Domnului au putut fi alcătuite numai de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt
ne îndeam-nă la cinstirea Maicii Domnului.
Noi cerem ajutor pentru cinstirea Maicii Domnului, chiar de la
Maica Domnului. La Sfântul Maslu este o alcătuire de rugăciune către Maica
Domnului, în care zicem asa: "Pe tine, preacuratul palat al Împăratului
ceresc, ceea ce esti multlăudată, te rog, păzeste mintea mea cea întinată cu
tot felul de păcate si o fă locas înfrumusetat al Treimii Celei dumnezeiesti,
ca să laud si să măresc puterea ta si mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu,
netrebnicul robul tău".
Deci fiecare dintre noi, stând în fata Maicii Domnului, ne considerăm
robi netrebnici si dorim ceva de la Maica Domnului: să ne ajute să avem mintea
curătită de tot felul de păcate, să devenim si noi locasuri ale Preasfintei
Treimi. Aceasta anume ca să lăudăm si să mărim puterea cea nemăsurată a Maicii
Domnului. Prin puterea lui Dumnezeu avem bucuria de a fi cin-stitori ai Maicii
Domnului.
Spunea cineva că părintele Stăniloae l-a întrebat pe un candidat
la doctorat: „Ce simti tu când cinstesti pe Maica Domnului?" N-a întrebat
ce temeiuri sunt pentru cinstirea Maicii Domnului, ci tu, personal, care esti
în Biserica Domnului si cinstesti pe Maica Domnului, ce simti tu atunci când
cinstesti pe Maica Domnului?
Să amintim mai întâi că între rugăciunile de multumire pentru
împărtăsirea cu dumnezeiestile Taine, avem si o rugăciu-ne în care ne adresăm
Maicii Domnului, zicând asa: "Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu
Născătoare, care esti lumina întune-catului meu suflet, nădejdea,
acoperământul, scăparea, mângâ-ierea si bucuria mea". Maica Domnului,
fiind „lumina întune-catului meu suflet", dar si Maica Luminii („Pe
Născătoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o, să o
mă-rim" – Sf. Liturghie), nu se poate să nu fie si ea lumină; în
măsura în care am această lumină, pot să înteleg ceva din măre-tia Maicii
Domnului.
O numim pe Maica Domnului nădejde! Maica Domnului este
nădejdea noastră ca mijlocitoare.
Acoperire! Este ocrotitoarea noastră.
Scăpare! Este un loc de refugiu.
Mântuirea si bucuria mea!
Acel candidat întrebat de părintele Stăniloae ce simte el când o
cinsteste pe Maica Domnului, dacă s-ar fi gândit la aceste cuvinte din
rugăciunea de multumire către Maica Domnului, ar fi trebuit să se întrebe:
„Simt eu când cinstesc pe Maica Domnului, că Maica Domnului este Stăpâna mea?
Simt eu că Maica Domnului este lumina întunecatului meu suflet, că am lumină
prin Maica Domnului? Simt eu că Maica Domnului este nădejdea mea? Simt eu că
Maica Domnului este acope-rământul meu? Simt eu că Maica Domnului este
mântuirea mea? Simt eu că Maica Domnului este bucuria mea?" Si ar trebui
să putem răspunde că asa ceva simtim noi când cinstim pe Maica Domnului: că
Maica Domnului este ocrotitoarea noastră, că Maica Domnului ne poartă de grijă,
ne are în vedere, că mijloceste ceva pentru noi. Deci noi credem că Maica Domnului
este cu noi, că este si mama noastră, că ne poartă de grijă, se gândeste la
noi, ne trimite bucurie, ne trimite prilejuri de bucurie.
În aceeasi rugăciune de multumire cerem de la Maica Domnului să
ne dea smerenie în gânduri si ridicare din robia păcatului. Eu nu
stiu dacă v-ati gândit sau dacă citind lucrurile acestea de ritual, le-ati
dezghiocat, să vedeti ce-i pe acolo, ce se spune acolo? Cerem de la Maica
Domnului smerenie în gânduri. De ce smerenie în gânduri? Pentru că Maica
Domnului a fost smerită. Dacă nu avem smerenie în gânduri, nu suntem ca Maica
Domnului, nu suntem plăcuti Fiului ei.
Cerem de la Maica Domnului ridicare din robia patimilor.
De atâtea si de atâtea ori avem probleme în lumea aceasta din pricina unor
gânduri care nu sunt comune, care ne robesc, care ne asupresc, care ne
chinuiesc. Dar dacă scăpăm din robia cugetelor – avem limpezime, avem
seninătate, avem bucurie si putem fi încredintati de ajutorul Maicii Domnului.
Înainte cu mai multi ani, stiu eu, vreo sapte, am citit o carte
intitulată Faceti ceea ce vă va spune El (cuvinte spuse de Maica
Domnului la Nunta din Cana Galileii). Autorul acestei cărti pune o problemă pe
care mi-am pus-o si eu cu mai mult timp în urmă: că oamenii de astăzi sunt mai
putin cinstitori ai Maicii Domnului, desi există unii care sunt mai mult decât
trebuie cinstitori ai Maicii Domnului. Nu-i bine nici asa! Bine este s-o avem
pe Maica Domnului acolo unde ne-o prezintă Biserica. Să nu ne adresăm Maicii
Domnului mai mult decât Domnului Hristos, ci să ne adresăm Domnului Hristos si
după aceea Maicii Domnului.
L-am auzit pe părintele Arsenie Boca spunând credinciosilor în
1942 că sunt unii care zic "Doamne, Maica Domnului", ceea ce nu-i
corect! Nu se găseste în nici o carte, nici de rugăciuni, nici de slujbă, o
adresare de felul acesta – "Doamne, Maica Domnului". Cuvântul
"Doamne" este întrebuintat numai pentru Domnul Hristos, pentru
Dumnezeu. Dar astăzi oamenii sunt mai putin cinstitori ai Maicii Domnului si
găsesti mai greu oameni care stiu rugăciuni către Maica Domnului. De exemplu,
la spovedit, îi întreb pe cei care se spo-vedesc la mine dacă stiu să spună
"Cuvine-se cu adevărat". Unii stiu, cei mai multi nu stiu, câte unii
nici nu stiu despre ce este vorba si zic simplu – „stiu".
Mi-a venit odată un tânăr pe care l-am întrebat:
- Stii să zici "Cuvine-se cu adevărat"?
- Da
- Zi!
- Cuvine-se cu adevărat!
- Nici nu stii despre ce-i vorba! Si el, după mine:„Nici
nu stii despre ce-i vorba!". Asta-i situatia reală! Nu-i o situatie de glumă!
Să revenim la ceea ce vă spuneam despre autorul acesta al cărtii
"Faceti ceea ce vă va spune El". Se punea problema că sunt tot mai
putini cinstitori ai Maicii Domnului si se întreba din ce cauză. Si răspunsul,
care mi-a plăcut foarte mult, era acesta: "Crestinismul nostru este un
crestinism de idei" - fiti atenti ce frumos urmează – "si ideile n-au
mamă". Dacă Îl avem pe Domnul Hristos în cinstea cuvenită, dacă pentru noi
Domnul Hristos este o realitate, nu putem să nu fim cinstitori si ai Maicii
Lui. Iar dacă pentru noi Domnul Hristos este o idee, n-avem atunci pentru ce
să-I cinstim mama, pentru că ideile n-au mamă. Extraordinar de frumos
prezentată chestiunea!
Între bucuriile mari pe care le avem noi din credinta noastră,
este si bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului. Gânditi-vă că sunt altii
care o hulesc pe Maica Domnului, sunt altii care, hai să zicem că nu o
necinstesc, dar nu o cinstesc, o trec cu vederea pe Maica Domnului. Pe noi nu
ne interesează ce fac ei, noi ne tinem de credinta noastră.
O mătusă de-a mea, Dumnezeu s-o odihnească, era îndemnată de
oameni de altă credintă să treacă la credinta lor. Si le-a a spus asa: "Eu
de Maica Domnului nu mă las, eu de Biserică nu mă las! Mie-mi place când bate
toaca, mie-mi place când se trag clopotele, eu de Maica Domnului nu mă
las!". Asa să facem si noi! Să nu ne lăsăm de Maica Domnului! Oricine
ce-ar zice, noi avem bucuriile noastre, avem ajutor de la Maica Domnului, avem
bucuria de a avea pe Maica Domnului ca mama noastră, si stiti cum e mama...
Si noi suntem îndatorati cumva să ne gândim la inima de mamă si
să avem inimă de mamă, dar până să avem inimă de mamă, sigur are Maica Domnului
fată de noi inimă de mamă.
Să-I multumim Maicii Domnului, să-I multumim Mântuitorului
nostru Iisus Hristos că ne-a dat si bucuria aceasta, de a o cinsti pe Maica
Domnului. Să multumim lui Dumnezeu pentru toate, pentru credinta noastră,
pentru Biserica noastră, pentru toate darurile Bisericii pe care le avem, să
mergem înainte cu bucurie că suntem în Biserica în care Maica Domnului are
locul ei, asemănător cu locul cel din rai.
Noi credem că Maica Domnului a fost ridicată din mormânt (a fost
înviată, a fost ridicată din mormânt la cer si este în cer cu sufletul si cu
trupul). Noi sustinem lucrul acesta la slujbele noastre, chiar dacă nu avem o
dogmă despre aceasta, dar spunem: "Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru
rugăciuni neadormită, mormântul si moartea n-au tinut-o, căci ca pe Maica
vietii la viată a mutat-o Cel ce S-a sălăsluit în pântecele ei cel pururea
fecioresc".
Credem lucrul acesta si când o să ajungem acolo unde este Maica
Domnului, o să ne bucurăm că este si Maica Domnului cu noi.
Dumnezeu să ne ajute!