CINSTITORII MAICII DOMNULUI

Mânãstirea "Sub Piatrã", 9 iulie 1998

M-am gândit cã este bine sã stãruim putin cu gândul asupra cinstirii Maicii Domnului, care este maica noastrã si care are un loc de cinste, un loc deosebit în gândirea si în evlavia ortodoxã.

Slujbele noastre sunt în asa fel alcãtuite, încât ele ne duc în fata lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, ne duc în fata sfintilor; slujbele ne dau prilejul sã vorbim cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfintii lui Dumnezeu, creeazã o atmosferã de preamãrire a lui Dumnezeu, o atmosferã de preacinstire a Maicii Domnului, o atmosferã de cinstire a sfintilor. Nu se poate ortodoxie fãrã aceastã lucrare cinstitoare. La bisericã auzim cuvinte anume îndrumãtoare spre pomenirea Maicii Domnului: "Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mãrita, Stãpâna noas-trã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sã o pomenim". Avem deci datoria sã o pomenim pe Maica Domnului. Ce înseamnã "a pomeni pe Maica Domnului"? Sã ne gândim la Maica Domnului! Sã n-o uitãm pe Maica Domnului. S-o avem pe Maica Domnului în prim-planul gândirii noastre.

Avem în vedere la sfintele slujbe sã o mãrim pe Maica Domnului: "Pe preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu si Maica luminii, întru cântãri cinstindu-o, sã o mãrim". Sunt atâtea si atâtea cuvinte care ne angajeazã întru cinstirea Maicii Domnului: "Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim, Nãscãtoare de Dumnezeu, cea pururea fericitã si preanevinovatã si Maica Dumnezeului nostru. Cea ce esti mai cinstitã decât heruvimii si mai mãritã, fãrã de asemãnare decât serafimii, care fãrã stricãciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim". Sunt cuvinte pe care le spunem la sfintele slujbe, obligatorii pentru noi, credin-ciosii. Nici nu ne punem problema cã s-ar putea altfel.

Noi nu putem sã-L despãrtim pe Domnul Hristos de Maica Domnului, nici pe Maica Domnului de Domnul Hristos. Sunt alcãtuiri la sfintele slujbe în care aceastã legãturã au fãcut-o gânditorii de Dumnezeu, care ne-au dat constiinta cã Maica Domnului a fost aceea prin care Mântuitorul lumii a venit în lume. Cele ce le-a fãcut Mântuitorul nostru Iisus Hristos îsi au începutul în faptul cã El, Mântuitorul, S-a nãscut din preasfânta Fecioarã Maria.

Cãtre sfârsitul slujbei de dimineatã din Duminici, de fiecare datã vorbim cu Maica Domnului, spunând cuvinte ca acestea: "Preabinecuvântatã esti, Nãscãtoare de Dumnezeu Fecioarã, cã prin Cel ce S-a-ntrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, moartea s-a omorât si noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, strigãm: «Bine esti cuvântat Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit asa, mãrire Tie»".

În alcãtuirea aceasta avem posibilitatea sã vorbim cu Maica Domnului si sã spunem ce a adus Mântuitorul pentru noi: "Cã prin Cel ce S-a-ntrupat din tine (îi spunem Maicii Domnului) iadul s-a robit". Iadul nu mai are putere, s-a împu-tinat, s-a înghesuit. Existã si mai departe iad, dar numai pentru cei care vor sã meargã la iad. Pentru cei credinciosi nu mai exis-tã iad.

Sfântul Ioan Gurã de Aur, în Cuvântul de la Pasti ne spu-ne cã "Iadul s-a amãrât vãzându-Te pe Tine jos", vãzându-Te pe Tine în iad. Ce zice? "S-a amãrât cã s-a stricat, s-a amãrât cã s-a batjocorit, s-a amãrât cã s-a legat, s-a amãrât cã s-a omorât. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pãmânt si s-a întâm-pinat cu cerul, a luat ce a vãzut si a cãzut întru ce nu a vãzut. Unde-ti este moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruinta? Înviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Înviat-a Hristos si au cãzut dracii. Înviat-a Hristos si se bucurã îngerii. Înviat-a Hristos si viata vietuieste. Înviat-a Hristos si nici un mort nu mai este în mormânt, cã Hristos, înviind din morti, începãtura celor adormiti S-a fãcut. A Aceluia este slava si puterea si stãpânirea, în vecii vecilor, amin!" Asa spune Sfântul Ioan Gurã de Aur – asa credem si noi, asa spunem si noi: „prin Cel ce S-a-ntrupat din Tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat" (la altã viatã, la viata cea nouã, dupã voia lui Dumnezeu); blestemul nu mai existã, s-a nimicit, s-a pierdut. Nu mai suntem sub blestem. Dumnezeu este gata sã ne dea binecuvântarea.

Mie îmi place foarte, foarte mult sã mã gândesc la faptul cã Sfântul Evanghelist Luca, relatând despre Înãltarea la cer a Domnului Hristos, spune apãsat, sã nu se uite, cã Domnul Hristos i-a dus pe ucenici spre Betania si acolo Si-a ridicat mâinile si i-a binecuvântat. Ar fi putut merge mai departe, dar parcã ar fi vrut sã mai stea putin, sã-i încredinteze de binecuvântare: "Si pe când îi binecuvânta (pe ucenici, se întelege), S-a despãrtit de ei si S-a înãltat la cer" (Luca 24, 51). Cum S-a înãltat Domnul Hristos la cer? Binecuvântând pe cei ce sunt ai Lui. Deci nu numai pe ucenici, ci pe toti aceia care sunt ca ucenicii Domnului Hristos. S-a înãltat la cer binecuvântând. Este ultimul gest al Domnului Hristos aici, pe pãmânt. Este un gest de bunãvointã, este rezumatul Noului Testament, rezumatul Evangheliei, rezumatul activitãtii Domnului Hristos aici, pe pãmânt – binecuvântarea. Toatã Evanghelia se cuprinde în aceste cuvinte. Si, ne spune mai departe Sfântul Evanghelist, ucenicii s-au închinat Domnului Hristos si s-au întors în Ierusalim "cu bucurie mare". Cu bucurie mare!

Maica Domnului cea binecuvântatã, cea prin care a venit Domnul nostru Iisus Hristos, prilejuieste prin mijlocirea ei, prin existenta ei, faptul de a se fi nimicit, de a se fi înghesuit, de a se fi împutinat iadul, de a fi fost chemat Adam la viata cea fericitã, faptul cã blestemul nu mai este pentru cine vrea sã fie sub binecuvântare. Moartea are alt sens decât înainte: "moartea s-a omorât si noi am înviat". Si, constienti de toate acestea, zicem cãtre Domnul Hristos: "Bine esti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit asa, mãrire Tie". Este ca si când autorul si-ar fi adus aminte cã Maica Domnului a zis la Nunta din Cana Galileii: "Faceti orice vã va spune" (Ioan 2, 5). E ca si când ar fi zis autorul cã da, uite, noi am adus cinstire Maicii Domnului pentru toate câte s-au fãcut prin Domnul Hristos, dar sã nu uitãm de Domnul Hristos, Care a binevoit asa, sã nu uitãm pe Domnul Hristos, pentru cã Maica Domnului vrea sã ne gândim la Domnul Hristos când o cinstim pe ea.

Pentru noi este o mare bucurie sã fim cinstitori ai Maicii Domnului dar trebuie stiut cã adevãrata cinstire a Maicii Domnului vine de la Dumnezeu. Astfel de minunãtii din sfânta slujbã, astfel de lucruri cinstitoare pentru Maica Domnului au putut fi alcãtuite numai de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt ne îndeam-nã la cinstirea Maicii Domnului.

Noi cerem ajutor pentru cinstirea Maicii Domnului, chiar de la Maica Domnului. La Sfântul Maslu este o alcãtuire de rugãciune cãtre Maica Domnului, în care zicem asa: "Pe tine, preacuratul palat al Împãratului ceresc, ceea ce esti multlãudatã, te rog, pãzeste mintea mea cea întinatã cu tot felul de pãcate si o fã locas înfrumusetat al Treimii Celei dumnezeiesti, ca sã laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tãu".

Deci fiecare dintre noi, stând în fata Maicii Domnului, ne considerãm robi netrebnici si dorim ceva de la Maica Domnului: sã ne ajute sã avem mintea curãtitã de tot felul de pãcate, sã devenim si noi locasuri ale Preasfintei Treimi. Aceasta anume ca sã lãudãm si sã mãrim puterea cea nemãsuratã a Maicii Domnului. Prin puterea lui Dumnezeu avem bucuria de a fi cin-stitori ai Maicii Domnului.

Spunea cineva cã pãrintele Stãniloae l-a întrebat pe un candidat la doctorat: „Ce simti tu când cinstesti pe Maica Domnului?" N-a întrebat ce temeiuri sunt pentru cinstirea Maicii Domnului, ci tu, personal, care esti în Biserica Domnului si cinstesti pe Maica Domnului, ce simti tu atunci când cinstesti pe Maica Domnului?

Sã amintim mai întâi cã între rugãciunile de multumire pentru împãrtãsirea cu dumnezeiestile Taine, avem si o rugãciu-ne în care ne adresãm Maicii Domnului, zicând asa: "Preasfântã Stãpâna mea, de Dumnezeu Nãscãtoare, care esti lumina întune-catului meu suflet, nãdejdea, acoperãmântul, scãparea, mângâ-ierea si bucuria mea". Maica Domnului, fiind „lumina întune-catului meu suflet", dar si Maica Luminii („Pe Nãscãtoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, întru cântãri cinstindu-o, sã o mã-rim" – Sf. Liturghie), nu se poate sã nu fie si ea luminã; în mãsura în care am aceastã luminã, pot sã înteleg ceva din mãre-tia Maicii Domnului.

O numim pe Maica Domnului nãdejde! Maica Domnului este nãdejdea noastrã ca mijlocitoare.

Acoperire! Este ocrotitoarea noastrã.

Scãpare! Este un loc de refugiu.

Mântuirea si bucuria mea!

Acel candidat întrebat de pãrintele Stãniloae ce simte el când o cinsteste pe Maica Domnului, dacã s-ar fi gândit la aceste cuvinte din rugãciunea de multumire cãtre Maica Domnului, ar fi trebuit sã se întrebe: „Simt eu când cinstesc pe Maica Domnului, cã Maica Domnului este Stãpâna mea? Simt eu cã Maica Domnului este lumina întunecatului meu suflet, cã am luminã prin Maica Domnului? Simt eu cã Maica Domnului este nãdejdea mea? Simt eu cã Maica Domnului este acope-rãmântul meu? Simt eu cã Maica Domnului este mântuirea mea? Simt eu cã Maica Domnului este bucuria mea?" Si ar trebui sã putem rãspunde cã asa ceva simtim noi când cinstim pe Maica Domnului: cã Maica Domnului este ocrotitoarea noastrã, cã Maica Domnului ne poartã de grijã, ne are în vedere, cã mijloceste ceva pentru noi. Deci noi credem cã Maica Domnului este cu noi, cã este si mama noastrã, cã ne poartã de grijã, se gândeste la noi, ne trimite bucurie, ne trimite prilejuri de bucurie.

În aceeasi rugãciune de multumire cerem de la Maica Domnului sã ne dea smerenie în gânduri si ridicare din robia pãcatului. Eu nu stiu dacã v-ati gândit sau dacã citind lucrurile acestea de ritual, le-ati dezghiocat, sã vedeti ce-i pe acolo, ce se spune acolo? Cerem de la Maica Domnului smerenie în gânduri. De ce smerenie în gânduri? Pentru cã Maica Domnului a fost smeritã. Dacã nu avem smerenie în gânduri, nu suntem ca Maica Domnului, nu suntem plãcuti Fiului ei.

Cerem de la Maica Domnului ridicare din robia patimilor. De atâtea si de atâtea ori avem probleme în lumea aceasta din pricina unor gânduri care nu sunt comune, care ne robesc, care ne asupresc, care ne chinuiesc. Dar dacã scãpãm din robia cugetelor – avem limpezime, avem seninãtate, avem bucurie si putem fi încredintati de ajutorul Maicii Domnului.

Înainte cu mai multi ani, stiu eu, vreo sapte, am citit o carte intitulatã Faceti ceea ce vã va spune El (cuvinte spuse de Maica Domnului la Nunta din Cana Galileii). Autorul acestei cãrti pune o problemã pe care mi-am pus-o si eu cu mai mult timp în urmã: cã oamenii de astãzi sunt mai putin cinstitori ai Maicii Domnului, desi existã unii care sunt mai mult decât trebuie cinstitori ai Maicii Domnului. Nu-i bine nici asa! Bine este s-o avem pe Maica Domnului acolo unde ne-o prezintã Biserica. Sã nu ne adresãm Maicii Domnului mai mult decât Domnului Hristos, ci sã ne adresãm Domnului Hristos si dupã aceea Maicii Domnului.

L-am auzit pe pãrintele Arsenie Boca spunând credinciosilor în 1942 cã sunt unii care zic "Doamne, Maica Domnului", ceea ce nu-i corect! Nu se gãseste în nici o carte, nici de rugãciuni, nici de slujbã, o adresare de felul acesta – "Doamne, Maica Domnului". Cuvântul "Doamne" este întrebuintat numai pentru Domnul Hristos, pentru Dumnezeu. Dar astãzi oamenii sunt mai putin cinstitori ai Maicii Domnului si gãsesti mai greu oameni care stiu rugãciuni cãtre Maica Domnului. De exemplu, la spovedit, îi întreb pe cei care se spo-vedesc la mine dacã stiu sã spunã "Cuvine-se cu adevãrat". Unii stiu, cei mai multi nu stiu, câte unii nici nu stiu despre ce este vorba si zic simplu – „stiu".

Mi-a venit odatã un tânãr pe care l-am întrebat:

- Stii sã zici "Cuvine-se cu adevãrat"?
- Da
- Zi!
- Cuvine-se cu adevãrat!
- Nici nu stii despre ce-i vorba! Si el, dupã mine:„Nici nu stii despre ce-i vorba!". Asta-i situatia realã! Nu-i o situatie de glumã!

Sã revenim la ceea ce vã spuneam despre autorul acesta al cãrtii "Faceti ceea ce vã va spune El". Se punea problema cã sunt tot mai putini cinstitori ai Maicii Domnului si se întreba din ce cauzã. Si rãspunsul, care mi-a plãcut foarte mult, era acesta: "Crestinismul nostru este un crestinism de idei" - fiti atenti ce frumos urmeazã – "si ideile n-au mamã". Dacã Îl avem pe Domnul Hristos în cinstea cuvenitã, dacã pentru noi Domnul Hristos este o realitate, nu putem sã nu fim cinstitori si ai Maicii Lui. Iar dacã pentru noi Domnul Hristos este o idee, n-avem atunci pentru ce sã-I cinstim mama, pentru cã ideile n-au mamã. Extraordinar de frumos prezentatã chestiunea!

Între bucuriile mari pe care le avem noi din credinta noastrã, este si bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului. Gânditi-vã cã sunt altii care o hulesc pe Maica Domnului, sunt altii care, hai sã zicem cã nu o necinstesc, dar nu o cinstesc, o trec cu vederea pe Maica Domnului. Pe noi nu ne intereseazã ce fac ei, noi ne tinem de credinta noastrã.

O mãtusã de-a mea, Dumnezeu s-o odihneascã, era îndemnatã de oameni de altã credintã sã treacã la credinta lor. Si le-a a spus asa: "Eu de Maica Domnului nu mã las, eu de Bisericã nu mã las! Mie-mi place când bate toaca, mie-mi place când se trag clopotele, eu de Maica Domnului nu mã las!". Asa sã facem si noi! Sã nu ne lãsãm de Maica Domnului! Oricine ce-ar zice, noi avem bucuriile noastre, avem ajutor de la Maica Domnului, avem bucuria de a avea pe Maica Domnului ca mama noastrã, si stiti cum e mama...

Si noi suntem îndatorati cumva sã ne gândim la inima de mamã si sã avem inimã de mamã, dar pânã sã avem inimã de mamã, sigur are Maica Domnului fatã de noi inimã de mamã.

Sã-I multumim Maicii Domnului, sã-I multumim Mântuitorului nostru Iisus Hristos cã ne-a dat si bucuria aceasta, de a o cinsti pe Maica Domnului. Sã multumim lui Dumnezeu pentru toate, pentru credinta noastrã, pentru Biserica noastrã, pentru toate darurile Bisericii pe care le avem, sã mergem înainte cu bucurie cã suntem în Biserica în care Maica Domnului are locul ei, asemãnãtor cu locul cel din rai.

Noi credem cã Maica Domnului a fost ridicatã din mormânt (a fost înviatã, a fost ridicatã din mormânt la cer si este în cer cu sufletul si cu trupul). Noi sustinem lucrul acesta la slujbele noastre, chiar dacã nu avem o dogmã despre aceasta, dar spunem: "Pe Nãscãtoarea de Dumnezeu, cea întru rugãciuni neadormitã, mormântul si moartea n-au tinut-o, cãci ca pe Maica vietii la viatã a mutat-o Cel ce S-a sãlãsluit în pântecele ei cel pururea fecioresc".

Credem lucrul acesta si când o sã ajungem acolo unde este Maica Domnului, o sã ne bucurãm cã este si Maica Domnului cu noi.

Dumnezeu sã ne ajute!

HOME