ÎNFRICOSATA
JUDECATĂ
Mânăstirea
Brâncoveanu, 22 februarie 1998
Duminica de astăzi se numeste si Duminica Judecătii,
Duminica în care se pomeneste Judecata de apoi, Judecata viitoare, ultima
Judecată, la care se vor prezenta toti credinciosii. La sfintele slujbe ale
Bisericii noastre se pomeneste de mai multe ori Judecata din urmă. La ectenie
se spune asa: "Sfârsit crestinesc vietii noastre, fără durere,
neînfruntat, în pace si răspuns bun la Înfricosata Judecată a lui Hristos să
cerem". Ce să cerem? Să cerem de la Domnul Hristos sfârsit crestinesc.
Ce înseamnă sfârsit crestinesc? Să ne sfârsim asa cum vrea Dumnezeu să
se sfârsească cei ce sunt ai Lui („crestin" înseamnă „apartinător Domnului
Hristos"). „Sfârsit crestinesc vietii noastre" – să ni se sfârsească
viata frumos, în liniste; să ni se sfârsească viata uniti fiind cu Domnul
Hristos prin împărtăsirea cu Trupul si Sângele Lui; să ni se sfârsească viata
în lumină, în liniste.
Biserica doreste ca sfârsitul să ne fie fără durere. Sunt
atâtia oameni care se chinuiesc înainte de sfârsit, au dureri mari. Biserica
noastră doreste ca sfârsitul nostru să fie fără dureri.
Si mai cum să fie? Neînfruntat. Mai de mult se spunea nerusinat.
Ce înseamnă asta nerusinat, neînfruntat? Înseamnă ca să fie un
sfârsit în care să nu se găsească nici o vină a omului, să nu se spună ceva
urât despre viata lui. Ca să ajungem la asa ceva trebuie să trăim o viată
frumoasă, o viată după voia lui Dumnezeu si atunci sfârsitul o să fie neînfruntat.
Cum să mai fie sfârsitul nostru? În pace – în liniste.
Sunt unii care în fata mortii au zbucium sufletesc, se frământă, au stări
sufletesti în marginea nebuniei. Cei care au avut o viată care nu i-a dus la
liniste, la o legătură cu Dumnezeu, pe aceia nu-i binecuvintează Dumnezeu.
Si mai cerem ceva: să avem răspuns bun la Înfricosata
Judecată a lui Hristos. Despre Judecata lui Hristos s-a pomenit astăzi
citindu-se despre Judecata de apoi. Judecata de apoi este hotărâtoare, dar nu
este singura judecată! După ce se desparte sufletul de trup, la moarte, se duce
în fata lui Dumnezeu si urmează Judecata particulară, adică
judecata fiecărui suflet în parte. La judecata particulară, Dumnezeu hotărăste,
după aseza-rea omului, unde trebuie să fie dincolo de mormânt, la bine sau la
rău, la fericire sau la chinuire.
Noi credem că există rai si iad, stim acest lucru din învătătura
Bisericii, îl citim în Evanghelie. Raiul este locul si starea (mai ales
starea), după moarte a sufletului fericit, iar iadul este locul si starea
sufletului care nu s-a tinut de rânduielile lui Dumnezeu. Si acolo rămâne până
la Judecata viitoare sau până când hotărăste Dumnezeu altfel, pentru că noi
credem că se poate interveni cu rugăciuni pentru binele celor morti.
Există crestini care nu se mai roagă pentru cei morti. Biserica
noastră se roagă pentru cei vii, dar nu-i părăseste pe cei morti, pentru că noi
zicem că mortii sunt vii si după moarte.
Domnul Hristos le-a spus unor saduchei si farisei care vroiau să
stie cum este dincolo de lumea aceasta că Dumnezeu este „Dumnezeul lui Avraam
si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov" (Marcu 12, 26) si că
" Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor" (Matei 22, 32),
pentru că toti sunt vii în El. Credinta noastră este că după suflet, omul nu
moare. Avraam, Isaac si Iacov muriseră când a zis Dumnezeu despre Sine:
"Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui
Iacov". Domnul Hristos spune că Dumnezeu nu este al celor morti, ci al
celor vii; acesta este întelesul cuvintelor din Sfânta Scriptură "toti
sunt vii în El".
Nu există posibilitatea ca sufletul să moară, ci putem vorbi de
o moarte sufletească, aceasta însemnând despărtirea sufle-tului de Dumnezeu,
deci condamnarea vesnică. Despărtirea de Dumnezeu este osândirea sufletului la
chinurile vesnice si acolo este nefericirea celor care au trăit o viată care nu
este după voia lui Dumnezeu. Nu se poate ajunge acolo decât prin hotărârea lui
Dumnezeu (de fapt, am putea zice prin hotărârea omului, pentru că omul singur
îsi pregăteste locul – si la bine si la rău). Dacă e bun - sigur merge la bine.
Dacă e rău – sigur merge la rău. Dumnezeu spune unde merge omul după moarte,
pentru că Domnul Hristos va judeca lumea.
Cei care merg la chin pot fi scosi din chinurile iadului prin rugăciunile
Bisericii, prin milosteniile care se fac pentru ei, prin rugăciunile celor din
familia lor, prin rugăciunile celor apropiati ai lor. Noi nu stim când anume
pot fi scosi din iad, dar stim că până la Judecata din urmă, hotărârea nu este
încă definitivă, iar cei ce sunt la rău pot ajunge la bine cu ajutorul lui
Dumnezeu si cu ajutorul Bisericii.
Dar atunci de ce mai este nevoie si de o Judecată viitoare, de o
Judecată ultimă? Pentru că oamenii au făcut anumite păcate, au făcut anumite
lucruri rele, care au rămas si după ei. Răutatea lor a rămas în lumea aceasta
si lucrează si după ce au trecut ei din această lume. De pildă, cei care
propovăduiesc lucruri care nu sunt adevărate, lucruri care sunt împotriva
adevărului, rătăciri, cei care câstigă suflete pentru rătăcirea lor. Rătăcirea
lor rămâne mai departe, până la sfârsitul lumii. La Judecata viitoare se va
vedea ce urmări au avut răutătile oamenilor, după cum se va vedea si ce urmări
a avut binele oamenilor, binele pe care l-au făcut oamenii si abia atunci se
hotărăste pentru totdeauna.
Sfântul Evanghelist Matei retine în Evanghelia lui câteva
lucruri în legătură cu Judecata viitoare. Noi credem că la Judecata viitoare
vor fi judecati toti în toate privintele. Numai că Sfântul Evanghelist Matei a
retinut de la Domnul Hristos cuvinte care privesc binele si răul pe care l-au
făcut oamenii în legătură cu semenii lor; de fapt, în legătură cu Domnul
Hristos: "Întrucât ati făcut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici,
Mie Mi-ati făcut" (Matei 25, 40). Este vorba despre sase lucruri pe
care trebuie să le avem în vedere pentru Judecata de apoi. Anu-me, zice Domnul
Hristos că va despărti Fiul Omului pe cei buni de cei răi „cum desparte
păstorul oile de capre" (Matei 25, 32), si va zice celor de-a
dreapta (la dreapta vor fi oile, la stânga vor fi caprele): "Veniti,
binecuvântatii Tatălui Meu, mosteniti împă-rătia cea pregătită vouă de la
întemeierea lumii. Căci flămând am fost si Mi-ati dat să mănânc; însetat am
fost si Mi-ati dat să beau; străin am fost si M-ati primit; gol am fost si
M-ati îmbrăcat; bolnav am fost si M-ati cercetat; în temnită am fost si ati
venit la Mine". Si ei vor răspunde: "Doamne, când Te-am văzut
flămând si Te-am hrănit? Sau însetat si Ti-am dat să bei? Sau când Te-am văzut
străin sau gol si Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temnită si
am venit la Tine?" si va răspunde Domnul Hristos: "Întrucât ati făcut
unuia dintre acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati făcut". Apoi va
zice celor de-a stânga: "Duceti-vă de la Mine, blestematilor, în focul cel
vesnic, care este gătit diavolului si îngerilor lui. Că flămând am fost si nu
Mi-ati dat să mănânc; însetat am fost si nu Mi-ati dat să beau; Străin am fost
si nu M-ati primit; gol am fost si nu M-ati îmbrăcat; bolnav si în temnită am
fost si nu M-ati cerce-tat". Si vor întreba si cei de-a stânga: "Doamne,
când ai fost asa cum zici că ai fost si nu Te-am ajutat?"; iar Domnul
Hristos va zice: "Întrucât n-ati făcut unuia dintre acestia prea mici,
nici Mie nu Mi-ati făcut" (Mat. 25, 32-46).
Cuvintele acestea ale Domnului Hristos arată că, atunci când
facem un bine, îl facem si pentru Domnul Hristos, iar când facem un rău, îl
facem si în fata Domnului Hristos. Nu-L avem în vedere pe Domnul Hristos când
facem răul, si-L avem pe Domnul Hristos în vedere dacă facem binele.
Stim aceasta de la Domnul Hristos si nu putem să fim nepăsători
fată de un cuvânt vesnic al Domnului Hristos. Din cât putem, bineînteles, să
facem binele pentru Domnul Hristos, pentru înmultirea binelui din lumea aceasta
si mai ales pentru binele nostru la Judecata viitoare.
Mai sunt si alte judecăti: Judecata milostivă de la
spovedanie, când preotul judecă situatia în care se găseste cel care se
spovedeste si dă o hotărâre asupra vietii lui. Este foarte bine să meargă
credinciosii să-si mărturisească păcatele, să fie judecati si, judecati fiind,
să primească îndrumări, să stie ce au de făcut ca să poată să înainteze spre
bine si să se ferească de rău.
Mai este si o judecată, pe care o facem noi însine: Judecata
pe care o avem în legătură cu oamenii din jurul nostru. Domnul Hristos a
spus: "Nu judecati ca să nu fiti judecati" (Mat. 7, 1). Si
iată că noi judecăm ca si cum noi am fi pusi să judecăm. Nu-L lăsăm pe Domnul
Hristos si luăm noi, cum se spune în Pateric, dregătoria lui Hristos,
când despre unul zicem că este bun, despre altul zicem că este rău, când spunem
noi ce trebuie să se facă cu unul si cu altul.
Bineînteles că există si o judecată în lumea aceasta. O judecată
hotărâtă pentru rolul pe care îl au oamenii în societate: Judecata
institutiilor de judecată. Si acolo sunt pusi oameni care să hotărască
anumite lucruri. Eu n-am fost niciodată la o judecată, nici pârât, nici martor.
Sunt atâtia oameni care ajung, totusi. Sunt atâtea procese care se fac, care
durează. Oamenii sunt asupriti de lucruri rele.
Sfântul Apostol Pavel zicea că nu este bine să se judece
crestinii înaintea necredinciosilor (cf. I Cor. 6, 46). Erau
cre-dinciosi care se duceau să se judece în fata tribunalelor păgâ-nilor si
Sfântul Apostol Pavel zicea că nu e bine ca un om cre-dincios să se ducă să-l
judece păgânii. Dumnezeu stie când se poate si când nu se poate evita o
situatie de genul acesta. Când te trag altii în judecată nu poti să rămâi în
afară de tribunale, chiar ale păgânilor, dacă e cazul.
Mai este o judecată la care ne gândim prea putin, si anume Judecata
de la rugăciune. Sfântul Ioan, cel ce a scris Scara, spune că în raport cu
cel ce se roagă, "rugăciunea este judecătorie si judecată si scaunul
Judecătorului înainte de Judecată viitoare". Cum ne este rugăciunea asa ne
este starea sufletească. La rugăciune se arată cât suntem de întinati sau cât
suntem de curati, cât suntem de învăluiti sau cât suntem de depărtati de lumea
aceasta. Numai la rugăciune putem să stim ce legătură avem cu Dumnezeu, ce
legătură avem cu oamenii. În rugăciune ne apar fel de fel de gânduri care arată
cine suntem si ce suntem.
Am început pregătirea pentru Sfintele Pasti acum două săptămâni.
Am vorbit atunci despre pilda vamesului si a fariseului, despre
smerenia vamesului si despre faptele bune ale fariseului. Fariseul se lăuda cu
faptele lui bune, vamesul îsi recunostea păcatele. Biserica ne recomandă să fim
după smerenie ca vamesul si după fapte bune ca fariseul. Dacă nu avem faptele
fariseului, nu am ajuns nici măcar la măsura fariseului. Ce spunea fariseul:
"Dumnezeule , Îti multumesc că nu sunt ca ceilalti oameni, răpitori,
nedrepti, adulteri sau ca si acest vames. Postesc de două ori pe săptămână, dau
zeciuială din toate câte câstig" (Luca 18, 11-12). Cel putin în
legătură cu postul, toti suntem în lipsă! Sunt atâtia credinciosi care nu
postesc nici o dată pe săptămână.
Am continuat apoi urcusul duhovnicesc spre Pasti cu aducerea
aminte de fiul risipitor, care s-a întors după ce si-a cheltuit averea, si de
tatăl său, care l-a primit si l-a asezat iarăsi în starea de fiu. Trebuie să
avem încredere în Dumnezeu, dacă ne întoarcem de la rău la bine.
Acum ne pune Sfânta noastră Biserică în fată Judecata de apoi si
a doua venire a Domnului Hristos. În legătură cu a doua venire a Domnului
Hristos se pune o întrebare: Când va fi a doua venire? Pentru că noi mărturisim
în Crez că Domnul Hristos "iarăsi va să vină cu mărire, să judece viii si
mortii, a Cărui împărătie nu va avea sfârsit". Când va fi aceasta? Răspunsul
este clar: Nu se stie! Domnul Hristos Însusi a spus că „de ziua si de ceasul
acela nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl"
(Mat. 24, 36). Deci nu stim când va fi a doua venire. Noi trebuie să fim
totdeauna pregătiti să-L întâmpinăm pe Domnul Hristos. Să ducem o viată în asa
fel încât să ne putem întâlni oricând cu Domnul Hristos. Lucrul acesta este
foarte important!
Noi nu stăruim atâta asupra celei de-a doua veniri a Domnului
Hristos pentru că într-un fel noi o simtim, o prăznuim la fiecare Sfântă
Liturghie, căci zicem: "Aducându-ne aminte, asadar, de această poruncă
mântuitoare si de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de
învierea cea de-a treia zi, de suirea la ceruri si de sederea de-a dreapta si
de cea de a doua si slăvită iarăsi venire, ale Tale dintru ale Tale, Tie-Ti
aducem de toate si pentru toate".
Deci, la fiecare Sfântă Liturghie, noi pomenim si prăznuim a
doua venire a Domnului Hristos. De aceea nu ne gândim atât la a doua venire si,
mai ales, nu o asteptăm cum o asteaptă alti crestini care nu-s de credinta
noastră. Ei nu au Liturghie si, neavând Liturghie, nu au nici înainteprăznuirea
celei de a doua veniri a Domnului Hristos.
Si mai este ceva: pentru fiecare dintre noi întâlnirea cu Domnul
Hristos poate fi la orice rugăciune. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi la
orice citire din Sfânta Evanghelie. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate
fi de câte ori facem un bine fratelui nostru. Întâlnirea cu Domnul Hristos
poate fi pentru fiecare dintre noi, sigur, când vom trece din această viată si
când se va hotărî locul pe care ni l-am pregătit pentru viata vesnică. În Pateric
este scris că: "În ce te găseste moartea, în aceea te duci". Dacă
ducem o viată frumoasă si bună si ne găseste moartea în bine, în bine ne ducem.
Să ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne lumineze
mintea si să ne tină în minte. Iar Judecata de apoi, judecata
particulară, judecata de la spovedanie, judecata care vine peste
noi de multe ori când ni se răsplătesc relele pe care le-am făcut, judecata
de la rugăciune, toate acestea să le avem în minte, să ne înteleptim prin
gândurile de la judecată. Să ne ferim cât putem să judecăm pe fratii nostri, ca
să se împlinească si cu noi cuvântul: „Nu judecati ca să nu fiti
judecati" (Matei 7, 1).
În Pateric se spune că pe un călugăr era senin si cu
bucurie pe patul de moarte, l-au întrebat fratii cum de e asa linistit în fata
mortii, că doar n-a dus o viată deosebită. Călugărul le-a răspuns că nu a avut
o viată deosebită dar că, de când a intrat în mânăstire, a luat aminte la
cuvântul Domnului Hristos "Nu judecati ca să nu fiti judecati"
si că-I va spune Domnului Hristos: "Doamne am împlinit acest cuvânt si
astept să împlinesti si Tu făgăduinta de-a nu mă judeca".
Mai este un cuvânt spus de Domnul Hristos: că sunt si oameni
care nu vor merge la judecată. Bineînteles nu în întelesul că nu vor merge la
Judecată si că nu se va hotărî asupra lor, ci în întelesul că vor trece prin
Judecată ca si cum nu s-au dus la Judecată. Zice Domnul Hristos: "Cel ce
ascultă cuvântul Meu si crede în Cel ce M-a trimis, are viată vesnică si la
judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viată" (Ioan 5, 24).
Să ne rugăm lui Dumnezeu să fim si noi între aceia care la
Judecată nu vor merge, ci s-au mutat, se mută din moarte la viată.
Mărire Tatălui si Fiului si Sfântului Duh! Amin.