CUVÂNT
LA ÎNMORMÂNTARE
7 februarie 1999
În numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin.
„Îndrăzneste, scoală-te! Te cheamă!" (Marcu 10,
49)
Cuvintele acestea se găsesc în Evanghelia de la Marcu si
nu sunt nici cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, nici cuvintele vreunuia
dintre ucenici, ci sunt cuvinte ale oamenilor din multime adresate unui
om fără vedere, care aflase că Domnul Hristos trece pe acolo si-L ruga pe
Mântuitorul să-i dea vedere. Oamenii din multime mai întâi l-au dojenit ca să
tacă, apoi, după ce au aflat că Domnul Hristos îl cheamă la El, i-au spus:
"Îndrăzneste, scoală-te! Te cheamă!".
Cuvintele acestea reprezintă de fapt întreaga Evanghelie
a Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Oricare dintre paginile Sfintei
Evanghelii este o chemare, este un îndemn la încredere, este un îndemn la o
viată mai presus de viata obisnuită. Ai încredere pentru că te cheamă! Fii cu
încredintare în viata pe care o trăiesti, căci te cheamă Domnul Hristos!
Pilda cu fiul risipitor, care s-a citit
astăzi din Sfânta Evanghelie de la Luca, este o chemare adresată nouă
din partea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Domnul Hristos le-a spus unor
oameni care erau în preajma Lui, dintre care unii farisei si altii vamesi, trei
pilde pline de încredere: pilda cu oaia cea pierdută, pilda cu drahma
cea pierdută si pilda cu fiul risipitor. Toate acestea exprimă
încredere, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos vrea să avem încredere, să
trăim în această viată cu credinta în El, cu încrederea în iubire.
Ai încredere, nu-ti pierde credinta, nu te lăsa obosit în
această viată! Ai încredere în Mântuitorul, ai încredere în Dumnezeu Tatăl, ai
încredere în Duhul Sfânt, ai încredere în rugăciunile Maicii preacurate, ai
încredere în bine, ai încredere în mijlocirile sfintilor! Ai încrede-re, nu te
lăsa biruit de neca-zuri, nu te lăsa slăbit de greutăti! Te cheamă Domnul
Hristos! Te ajută Domnul Hristos! Scoală-te, nu fi nelucrător si nepă-sător!
Domnul nostru Iisus Hristos le-a vorbit celor care erau atunci
de fată, fariseilor si vamesilor, despre păstorul care-si du-ce pe umăr oaia
cea pierdută si-i cheamă pe cei din jurul său să se bucure împreună că a
găsit-o. Apoi spune că „bucurie mai mare se face în cer pentru un păcătos care
se pocăieste decât pentru nouăzeci si nouă de drepti care nu au nevoie de
pocăintă".
A mai spus Domnul Hristos o pildă, cu drahma cea pierdută,
în care este vorba despre o femeie care a pierdut o drahmă, iar când a găsit-o,
după ce a scotocit peste tot si a dat de ea, a chemat vecinele si a zis:
"Bucurati-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem" (Luca
15, 9); apoi a spus: "Asa se face bucu-rie îngerilor pentru un păcătos
care se pocăieste" (Luca 15, 10). Iar bucuria care se face în cer
pentru un păcătos care se pocăieste, a înfătisat-o Domnul Hristos ca pe un
ospăt, ca pe ospătul acela pe care l-a făcut tatăl cel primitor pentru fiul
care, după ce si-a risipit partea de avere, s-a întors acasă, cerându-si
iertare pentru greselile făcute.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus lucrurile acestea la
măsurile omului. El a vrut să întelegem că Dumnezeu este Tatăl nostru. Dar, în
pilda aceasta cu fiul risipitor si cu tatăl primitor, a vorbit despre un tată
oarecare dintre cei de pe pământ; un tată oarecare a alergat în fata fiului
care se întorcea, un tată bun l-a îmbrătisat pe fiul care se întorcea, un tată
bun l-a sărutat, un tată bun a rânduit toate cele spre bine.
Domnul Hristos ne face să ne gândim la faptul că dacă un tată
pământesc poate face asa ceva, cu atât mai mult Tatăl Cel ceresc, care este
Tatăl nostru. Într-o altă împrejurare Domnul Hristos a zis: "Care tată
dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare îi va da piatră? Sau dacă îi va
cere peste, oare el îi va da în loc de peste, sarpe? Sau dacă-i va cere un ou,
îi va da scorpie?" (Luca 11, 11-12); si a continuat: "Dacă
voi, răi fiind, stiti să dati fiilor vostri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl
vostru Cel din ceruri" (Luca 11, 13).
Noi stim că Dumnezeu este Tatăl nostru. Avem încredere în
Dumnezeu Tatăl nostru, stim că ne cheamă Tatăl nostru la El, că ne ajută să
mergem la El; avem încredere în Dumnezeu, ascultăm chemarea Lui, avem siguranta
că ne primeste si ne ajută.
Gândurile acestea le prezint cu prilejul mutării de la noi a
unuia dintre credinciosii acestei parohii, Savu Popa. A avut si el încredere în
Dumnezeu, a străbătut prin viată, a întâmpinat mul-te. Credinta în Dumnezeu l-a
tinut în liniste sufletească în fata împrejurărilor grele pe care numai el le
stie care au fost si câte au fost.
S-a întors acasă din vâltoarea greutătilor prin care a trecut si
a pus temelie pentru o familie de care s-a bucurat de-a lungul anilor. Dacă n-a
putut el să-I slujească lui Dumnezeu cu slujire preotească, l-a învrednicit
Dumnezeu să aibă un copil preot, l-a învrednicit Dumnezeu să aibă o fiică
preoteasă, l-a învrednicit Dumnezeu să se bucure de familia lui, si noi dăm
slavă lui Dumnezeu pentru aceasta.
De obicei, când trece cineva din această viată, ne gândim la
viata lui câtă o stim, îi aducem multumire lui Dumnezeu si zicem împreună cu
toti credinciosii: "Fie numele Domnului binecuvântat, de acum si până în
veac". Dar să nu uităm că a fost sprijinit în lucrarea lui de o
sotie bună care, lucru extraor-dinar de rar, l-a asteptat patrusprezece ani
până când si-a putut împlini gândul de a fi împreună în viata de căsătorie.
Este un lucru de laudă! De câte ori am ocazia, le spun oamenilor: „Cu-nosc o
femeie la Ocna Sibiului, care l-a asteptat patrusprezece ani pe un băiat cu
care voia să se căsătorească. Si l-ar fi asteptat si mai mult, dacă ar fi
trebuit! Si vreme multă, si vreme putină, trece, când e vorba de un ideal!
Să ne gândim la lucrurile acestea si să nu uităm niciodată că
Domnul Hristos ne cheamă. Să avem încredere! Să avem încredere în ceea ce ne-a
spus Mântuitorul!
Mai zilele trecute m-a întrebat cineva: „Părinte, cum explicati
faptul că dumneavoastră sunteti asa de optimist si cum se explică faptul că
atâta seninătate izvorăste din cărtile dumneavoastră?". Si am răspuns:
„Asta se întâmplă pentru că eu cred! Cred în Evanghelie, cred în ceea ce
a spus Mântuitorul, cred că El ne cheamă, cred că ne ajută, cred că este «bun
si iubitor de oameni», că este «milostiv si iubitor de oameni», că al Lui este
«a ne milui si a ne mântui», cred că Dumnezeul nostru este «Dumnezeul milei
si-al îndurărilor si-al iubirii de oameni»".
În această împrejurare, având încredere în Evanghelie,
având încredere în mijlocirile Maicii Domnului si-ale tuturor sfintilor, îl
recomandăm pe cel ce s-a mutat de la noi, robul lui Dumnezeu, Savu, ca să fie
primit cu dreptii si cu sfintii. Îl înso-tim cu gândurile noastre bune si-l
tinem în sufletul nostru. Asa cum l-am avut în viată, îl tinem si pe mai
departe, si asa îl vom avea si în vesnicie.
Cu sentimentele din viată, pe care le păstrăm si mai departe, ne
vom întâlni cu el la vreme potrivită, dincolo de lumea aceasta, ca să-L
mărturisim pe Tatăl pe Fiul si pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiintă si
nedespărtită. Amin!