DESPRE
DEPLINĂTATE
Mânăstire
Brâncoveanu, 18 noiembrie 1998
De când am început să mă interesez mai mult de slujbele Bisericii noastre, mi s-a implantat în minte, dintr-o rugăciune de la Sfântul Maslu, o listă de binefaceri pe care nădăjduim să le primim.
Sfântul Maslu este una dintre cele sapte Sfinte Taine prin care
darul lui Dumnezeu vine peste credinciosi si care este anume rânduită pentru
oamenii care sunt în suferintă, pentru tămăduirea sufletului si a trupului. De
aceea se face si maslu de obste, nu numai pentru bolnavi. Unii au suferinte
fără să se considere că sunt bolnavi. La Maslu se spune: „Ridică-l pe dânsul
din patul durerii si din asternutul chinuirii. Să se tămăduiască de toată boala
si de toată neputinte, de întinăciunea trupească si sufletească", deci si
de întinăciunea sufletească. Se poate face Maslu si pentru binele
credinciosilor în general, pentru înmultirea darului lui Dumnezeu în constiinta
noastră, în simtirea noastră, în fiinta noastră întreagă.
În Sfânta Evanghelie de la Marcu este scris că ucenicii
pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis să tămăduiască suferintele
oamenilor, i-au tămăduit pe cei bolnavi ungându-i cu untdelemn ( cf. Marcu
6, 13).
Practica aceasta, de tămăduire cu untdelemn sfintit, a exis-tat
si pe vremea Sfintilor Apostoli. Sfântul Apostol Iacov, fratele Domnului, în Epistola
lui, zice: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preotii Bisericii si să se
roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului" (Iacov 5,
14). Este vorba de o Taină, altfel, ungerea cu untdelemn se poate face si
în afară de slujbă. Dar Sfântul Apostol Iacov zice „ungându-l cu untdelemn în
numele Domnului", cu un untdelemn anume, cum îl avem după Maslu,
după ce ne-am rugat să se sfintească untdelemnul si după ce ne-am rugat ca prin
untdelemn să vină daruri ale lui Dumnezeu pentru cei care sunt de fată sau
pentru cei care se vor unge.
Am zis că, în rugăciunea întâia de după prima Evanghelie
care se citeste la Sfântul Maslu, este o listă de binefaceri la care trebuie să
luăm aminte: „Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de bucurie,
untdelemn de sfintenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză
puternică, izbăvitoare de orice lucrare diavolească, pecete nestricată,
bucuria inimii, veselie vesnică".
M-am oprit de multe ori asupra acestor binefaceri ale lui
Dumnezeu, pe care dorim să le primim prin untdelemn sfintit, si am luat aminte
la faptul că lista aceasta de binefaceri începe cu bucuria si se sfârseste cu
veselia. „Facă-se, Doamne, untdelem-nul acesta untdelemn de bucurie".
De ce de bucurie? Pentru că Dumnezeu vrea să fim oameni ai bucuriei, să fim
primitori de bucurie si să fim lucrători de bucurie. În Epistola a II-a
către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citim: „Noi suntem lucră-tori ai
bucurie voastre", deci suntem mijlocitori de bucurie, sun-tem oameni care
răspândim bucuria.
Poate v-ati oprit vreodată cu gândul asupra celor scrise în Sfânta
Evanghelie de la Matei, Capitolul XXVI, si în Sfânta Evanghelie de la
Marcu, în Capitolul XIV, despre femeia care a turnat mir în semn de
cinstire a Domnului nostru Iisus Hristos; în legătură cu ea, ucenicii Domnului
nostru Iisus Hristos au zis că mai bine s-ar fi vândut mirul acela si banii să
se fi dat săracilor. Domnul Iisus Hristos a spus atunci un cuvânt pe care ar
trebui să nu-l uităm niciodată, pentru că e un cuvânt vesnic al Domnului
Hristos: „Nu faceti supărare femeii!" Adică acelei femei care I-a adus
cinstire să nu-i facă supărare cei care au înteles altfel, care au lucrat cu
mintea lor si au gândit altfel decât a gândit femeia cinstitoare a
Mântuitorului. Nu faceti supărare!
Ar trebui să avem în vedere cuvântul acesta, să nu facem
supărarea niciodată si nimănui. Ce bine ar fi în lumea aceasta dacă fiecare
dintre noi, în locul nostru de vietuire, am avea drept cuvânt de învătătură,
drept cuvânt de ordine, cuvântul acesta: Nu faceti supărare! Domnul Hristos
vrea nu numai să nu facem supărare, ci vrea să aducem bucurie, să fim lucrători
de bucurie, să fim întâi de toate purtători de bucurie, pentru că în Sfânta Evanghelie
e scris: „Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi si ca bucuria
voastră să fie deplină" (Ioan 15, 11). Deci Domnul Hristos vrea să
fim purtători de bucurie, să avem în sufletul nostru bucuria Lui si bucuria
noastră să fie deplină, să nu fie cu împutinare, cu stirbire.
Deci, „Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie,
untdelemn de sfintenie", să sporească sfintenia noastră. Toată
lucrarea Bisericii este o lucrare de sfintire. Biserica noastră vrea să ne
sfintească prin darurile sale, prin Sfintele Taine. Ne gândim cam putin la
faptul că ar trebui să fim sfinti. Ar trebui să ne gândim mai mult că suntem
chemati la sfintenie, că avem mijloace de sfintire. Dar, pentru că suntem departe
de o viată sfântă, ne gândim mai mult la o curătire a su-fletului, la o
curătire de păcate. Este bine să ne gândim, dar să ne gândim si la untdelemnul
care să ne fie untdelemn de sfintire, untdelemn de sfintenie.
Deci, „Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de
sfintenie, îmbrăcăminte împărătească". Ne gândim cam putin si la
rostul acesta al untdelemnului: să fie „îmbrăcăminte împărătească". Când
ne aducem aminte de acest cuvânt, este poate cazul să ne gândim la faptul că
Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Galateni, scrie: „Câti în
Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbrăcat" (Galateni 3, 26)
si că la anumite sărbă-tori ale Bisericii noastre, spunem acest verset în loc
de în loc de „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare...".
Îmbrăcăminte împărătească este îmbrăcămintea în Hristos sau
îmbrăcămintea în virtutile pomenite de Sfântul Apostol Pavel în Epistola
către Coloseni: „Îmbrăcati-vă, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si
prea iubiti, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândete,
cu îndelungă-răbdare, îngă-duindu-vă unii pe altii si iertând unii altora, dacă
are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum si Hristos v-a iertat vouă,
asa să iertati si voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcati-vă întru dragoste, care
este legătura desăvârsirii. Si pacea lui Hristos, în-tru care ati fost chemati,
ca să fiti un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; si fiti
multumitori" (Coloseni 3, 12-15). Aceasta este îmbrăcămintea
noastră. Îmbrăcăminte cu bunătate, îmbrăcăminte cu smerenie, cu blândete.
"Învătati-vă de la Mine că sunt blând si smerit cu inima si veti avea
odihnă sufletelor voastre" (Matei 11, 29), spunea Domnul Hristos.
Îmbrăcăminte cu îngăduintă, îmbrăcăminte cu iertare, îmbrăcă-minte cu iubire,
îmbrăcăminte aducătoare de pace, îmbrăcăminte aducătoare de multumire.
Mai departe, zicem: „Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta
untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintire, îmbrăcă-minte împărătească, pavăză
puternică, izbăvitoare de orice lucrare diavolească". Pavăză
puternică! O întemeiere bună. Să ne fie untdelemnul acesta, ungerea cu
untdelemn, o întemeiere bună, izbăvitoare de toată lucrarea diavolească. Să nu
poată vrăjmasul să se apropie de nici unul dintre noi; „Ca de foc să fugă de
mine tot lucrul rău, toată patima" zicem după ce ne împărtăsim cu Sfintele
Taine. Să fim sălas al Duhului Sfânt si să nu mai fim sălas păcatului. Aceasta
se întâmplă prin împărtăsirea cu Trupul si Sângele Domnului nostru Iisus
Hristos, cu „dumnezeiestile, preacuratele si nemuritoarele, cerestile, de viată
făcătoarele, înfricosătoarele lui Hristos Taine". Se întâmplă aceasta prin
ungere cu untdelemn, se întâmplă aceasta prin stropire cu apă sfintită.
Când se fac aceste lucrări asupra noastră trebuie să avem
întemeierea aceasta de îndepărtare de orice lucru rău, să fugă de la noi orice
lucru rău. „Să vie Dumnezeu si să se risipească vrăjmasii lui. Precum se stinge
fumul, să se stingă. Precum se topeste ceara de la fata focului, asa să piară
păcătosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii să se bucure si să se
veselească" zicem la Pasti, si ar trebui să simtim lucrul acesta
întâmplându-se cu noi totdeauna.
„Facă-se untdelemnul acesta bucuria inimii, veselie
vesnică".
Am început cu bucurie, am sfârsit cu bucurie, cu bucuria inimii
si veselie vesnică. „Bucurati-vă în ziua aceea si vă vese-liti, că, iată, plata
voastră multă este în cer" (Luca 6, 23), a zis Domnul Hristos.
Ungerea cu untdelemn sfintit trebuie să fie mijlocitoare si de aceste daruri: bucurie,
sfintenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică izbăvitoare de toată
lucrarea diavolească, bucuria inimii si veselie vesnică. Asa trebuie
să fie crestinii: oameni ai bucuriei, oameni căutători de sfintenie, oameni
împotrivitori fată de păcat. Când se întâmplă toate acestea, se întâmplă si
învăluirea noastră în bucuria cea vesnică, în veselia cea vesnică.
La fiecare Sfântă Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, când
credinciosii cântă "Fie numele Domnului binecuvântat de acum si până-n
veac", preotul spune o rugăciune care are urmă-torul cuprins: „Plinirea
Legii si a proorocilor, Tu Însuti fiind Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai
primit toată rânduiala cea părintească, umple de bucuri si de veselie inimile
noastre totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor amin". Cu alte cuvinte,
fiecare Sfântă Liturghie trebuie să fie prilej de bucurie, pricinuitoare de
bucurie, înmultitoare de bucurie prin Domnul nostru Iisus Hristos, care este
plinirea Legii si a proorocilor.
Ajutor pentru acestea ne dă si Maica Domnului. Maica Domnului are
un loc de căpetenie în credinta noastră. Să ne gândim, de pildă, la o alcătuire
de la Sfântul Maslu, care tare mi-e dragă mie: „Pe tine, preacuratul palat al
Împăratului ceresc, ceea ce esti multlăudată, te rog, curăteste mintea mea cea
întinată cu tot felul de păcate si o fă locas înfrumusetat al dumnezeiestii
Treimi ca să laud si să măresc puterea ta si mila ta cea nemăsurată, fiind
mântuit eu, netrebnicul robul tău". E asa de frumos, e atât de minunat!
Maica Domnului a fost „palat al Împăratului ceresc" când
L-a purtat în pântecele ei pe Mântuitorul lumii, si a rămas în vesnicie asa,
pentru că de inima Maicii Domnului – Domnul Hristos nu s-a despărtit nici când
S-a născut din ea. Maica Domnului este purtătoare de Hristos în vesnicie: „Pe
tine, preacuratul palat al Împăratului ceresc, ceea ce esti mult lăudată, te
rog, curăteste mintea mea întinată cu tot felul de păcate si o fă locas
înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi".
De ce cerem de la Maica Domnului să fie inima noastră „locas
înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi"? Pentru că si Maica Domnului este
asa! Când preasfânta Fecioară Maria, nedumerită de vestea pe care i-a adus-o
îngerul a întrebat cum poate să fie aceasta, de vreme ce ea nu cunostea cele ce
premerg maternitătii, îngerul binevestitor i-a spus asa: „Duhul Sfânt se va
pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si
Sfântul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca
1, 35). Sunt cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul si Sfântul
Duh. Ceea ce s-a întâmplat atunci când Maica Domnului a primit să fie mamă a
Mântuitorului, asezarea Sfintei Treimi în fiinta ei, a rămas pentru vesnicie.
Dacă Domnul Hristos este purtat de Maica Domnului în inima ei în
vesnicie, atunci si puterea Celui Preaînalt o umbreste în vesnicie, puterea lui
Dumnezeu Tatăl, atunci si Duhul Sfânt, care S-a pogorât peste Maica Domnului,
rămâne peste ea în vesnicie. Fiind locas al Preasfintei Treimi, fiind
preacurată, fiind neîntinată, Maica Domnului poate să ne ajute să fim si noi
locasuri ale Preasfintei Treimi întru sfintire si să se facă mintea noastră,
inima noastră, fiinta noastră, „locas înfrumusetat al Preasfintei Treimi".
Când cerem aceasta, îi spunem de ce dorim noi să fim locasuri
ale Sfintei Treimi, de ce dorim noi să ne fie inima curată si mintea să fie
fără păcat: „Ca să te laud si să măresc puterea ta si mila ta cea
nemăsurată". Maica Domnului are putere si are milă nemăsurată. Noi nu
cunoastem această putere si milă decât prin ajutorul Maicii Domnului, prin ajutorul
lui Dumnezeu, prin ajutorul Duhului Sfânt care, pogorându-se peste Elisabeta, a
miscat-o spre cunostintă si i-a zis: „Binecuvântată esti tu între femei si
binecuvântat este rodul pântecelui tău. Si de unde mie cinstea aceasta, ca să
vie la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1, 42).
Prin Duhul Sfânt, prin puterea lui Dumnezeu, prin mijlocirile
Maicii Domnului, putem să întelegem măretiile Maicii Domnului, pe care noi le
exprimăm de atâtea ori când zicem: "Pe ceea ce este mai înaltă decât
cerurile si mai curată decât strălucirile soarelui"; "Pe tine, Maica
lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvânt";
"Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta", sau când zicem
"Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, biserică sfintită si rai
cuvântător", "Rai de taină esti, Născătoare de Dumnezeu care ai
odrăslit nelucrat pe Hristos" etc.
Când zicem toate acestea, învătati fiind de Duhul Sfânt, care a
dat gândurile acestea pentru alcătuirea sfintelor slujbe, spunem adevăruri pe
care noi nu le putem întelege decât tot prin puterea Duhului Sfânt. Sunt
adevăruri pe care noi le spunem si nu suntem în stare să le si simtim, pentru
că mintea noastră este întinată si pentru că nu ne-am făcut întru simtire,
întru cunos-tintă, locasuri ale Sfintei Treimi. Numai dacă „eu, netrebnicul
robul tău" sunt mântuit, numai dacă mintea mea este curătită „de tot felul
de păcate", numai dacă as fi cu adevărat „locas al Preasfintei
Treimi", as putea „să laud si să preamăresc puterea si mila ta cea
nemăsurată". Milă nemăsurată, milă care n-are margini, milă care nu poate
să aibă margini, putere nemărginită, cum este puterea Maicii Domnului.
Un părinte, Dumnezeu să-i ajute, poate unii îl cunoasteti,
părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, are un cuvânt în Convorbiri
Duhovnicesti, anume: "Ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica
Domnului cu rugăciunea". Maica Domnului poate să ne ajute prin rugăciunile
ei să primim binefaceri de la Dumnezeu. Puterea ei este nemărginită, pentru că
rugăciunea ei este puternică si mijloceste revărsare de putere din puterea
Fiului ei si Dumnezeului nostru.
Sunt niste gânduri pe care cred eu că e bine să le purtăm în
suflet si care poate că sunt mai necesare acum decât gândurile despre
desăvârsire, despre deplinătate, despre perfectiune, pe care le stim din
cuprinsul dumnezeiestii Scripturi. Este adevărat că Biserica noastră nu
ne pune în fată prin rânduielile de slujbă cuvinte privitoare la desăvârsire.
Ceea ce trebuie să avem în vedere când e vorba de înaintare, când e vorba de
perfectiune, este aceasta: să împlinim tot ce putem împlini.
Cele dintâi cuvinte ale Domnului Hristos, pe care le întâlnim în
Sfânta Evanghelie de la Matei, sunt: "Lasă acum, că asa se cuvine
nouă să împlinim toată dreptatea" (Matei 3, 15) si se referă la
deplinătate, la desăvârsire, în întelesul că spre desăvârsire merge numai acela
care vrea să împlinească totul si în mod deplin.
Când fariseii si cărturarii dădeau zeciuială din veniturile lor,
din izmă, din chimen si din mărar, Domnul Hristos, obser-vând aceasta, le-a
spus: „Vai vouă, cărturarilor si fariseilor fătar-nici! Că dati zeciuială din
izmă, din mărar si din chimen, dar ati lăsat părtile mai grele ale Legii:
judecata, mila si credinta". Si vine cu învătătura: „pe acestea trebuia să
le faceti si pe acelea să nu le lăsati" (Matei 23, 23).
Noi, cu neputintele noastre, din cât ni se cere, facem cât
putem. Dumnezeu primeste putinul pe care-l facem noi si împlineste El ce nu
putem împlini; noi nădăjduim la mila lui Dumnezeu mai mult decât la dreptatea
noastră, pentru că drepta-tea noastră, ati auzit într-o rugăciune de la Maslu,
„este ca o câr-pă lepădată".
Nu ne putem lăuda cu dreptatea noastră, dar avem încredere în
mila cea nemărginită a lui Dumnezeu. La rugăciu-nile de dezlegare zicem că „Precum
mărirea Ta este neasemă-nată, asa si mila Ta este nemăsurată". Atât este
de mare mila lui Dumnezeu, cât este de mare mărirea lui Dumnezeu, iar cele ale
lui Dumnezeu sunt fără margini. Nimic nu are Dumnezeu mărginit: nici mila, nici
bunătatea, nici iertarea, nimic. Totul este deplin.
Să căutăm si noi să fim cu deplinătate în tot ce este frumos si
bun. Darul lui Dumnezeu să fie cu noi, rugăciunile Maicii Domnului si
binecuvântarea Domnului să ne însotească de acum si până-n veac! Amin.