BISERICA SI LUMEA
- interviu -


 Când ne spovedim cercetăm anumite îndreptare de spovedanie. Uneori întâlnim acolo scris despre păcate care nu ni se par a fi păcate. Este sau nu păcat ceea ce noi nu considerăm păcat?

Mai sunt si exagerări în listele astea de păcate. Omul trebuie să-si aleagă de acolo numai ceea ce stie că i se potriveste lui, nu să-si asume toate câte sunt scrise în listele de păcate. Nu te poti lua după lucruri generale pe care nici nu le poti considera păcate, ci stări. De exemplu, vin unii la spovedanie si zic: „Nu-L iubesc pe Dumnezeu din toată inima, nu-l iubesc pe aproapele ca pe mine însumi...". Nu poti să zici că acestea sunt păcate, ci stări ale sufletului, care nu manifestă călcarea legii lui Dumnezeu, ci atestă mai degrabă o slăbiciune. Poate că omul nu ajunge niciodată să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima, dar aceasta nu înseamnă că păcătuieste, ci că nu a ajuns încă la măsura aceea. „Nu-l iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi"... Păi, care om, din câti oameni stim noi, avem siguranta că-l iubeste pe aproapele său ca pe sine însusi?

Mai sunt si altele care nu cred eu că trebuie luate în considerare. La spovedit, trebuie să spui ceea ce vezi tu că e în tine ca insuficientă. Sunt si lucruri care pot fi socotite la greseli, sunt si lucruri care pot fi socotite la neputintă, la nestiintă, la rea vointă, stiu eu, la alte categorisiri decât păcatul, păcatul fiind călcarea legii lui Dumnezeu cu deplină vointă si stiintă.
 
 
Se vorbeste din ce în ce mai mult de secularizarea Bisericii... Este secularizarea o boală care apasă asupra Bisericii?

Biserica poate fi si ea influentată de lucrurile veacului acestuia. Sfântul Apostol Pavel le scria credinciosilor din Roma: "Nu vă asemănati chipului acestui veac ci vă schimbati prin înnoirea mintii". Deci nu vă secularizati, nu fiti cum este lumea. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor săi: „Dacă ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar voi nu sunteti din lume" (Ioan15, 19). Sau le-a spus că ucenicii Îl primesc pe Duhul Sfânt, iar lumea nu. Pe cât putem, să ne ferim de influente care ne apropie de lume si să căutăm să fim într-o sferă mai înaltă decât sfera în care sunt cei care nu stiu de Dumnezeu.
 

Biserica Ortodoxă si cea Romano - Catolică nu hirotonesc femeile, dar Biserica Anglicană stim că a îngăduit preotia femeilor. De ce femeia nu poate fi preot?

N-as putea să spun de ce nu poate fi preot, dar stim că noi avem traditia ca femeia trebuie să nu fie preot. Sfântul Apostol Pavel, în conceptia care era atunci, a spus că femeia să tacă în biserică si să întrebe pe bărbatul său, acasă, ceea ce vrea să stie. Deci nu i s-a dat femeii să propovăduiască si, în baza acestei traditii, Biserica nu hirotoneste femei. Noi nu putem să ne îndepărtăm de Traditie, pentru că atunci ne îndepărtăm si de conceptie. Ar însemna că noi suntem mai destepti decât Sfântul Apostol Pavel, că în contextul existentei noastre, influentati de strădaniile femeilor de a ajunge egale cu bărbatul, admitem niste lucruri pe care nu le-ar admite Sfântul Apostol Pavel si pe care nu le-ar binecuvânta Dumnezeu.

Eu am fost astă-toamnă în Austria si am participat la un fel de adunare ecumenică, unde era si o femeie de la vechii catolici, hirotonită preot. M-a mirat foarte mult faptul că vechii catolici au fost împotriva dogmei infailibilitătii si acum admit lucruri de felul acesta. Deci, esti vechi catolic pentru că nu admiti dogma infailibilitătii papei, dar admiti preotia femeilor, pe care nu o admit catolicii. Am rămas uimit de lucrul acesta si numai Dumnezeu stie ce va mai fi în lumea asta. Biserica Ortodoxă fiind traditionalistă, pe motivul că în Traditie n-a fost asa ceva, nu admite preotia femeilor nici în actualitate.
 
 
Cum explicati cuvântul Sfântului Andrei Criteanul: "Evanghelia nu lucrează si toată Scriptura nu este băgată în seamă întru tine, suflete". Vorbiti-ne despre actualitatea acestui aspect.

Chestiunea este simplă! Sfântul Andrei Criteanul si-a dat seama că adeseori noi trecem pe lângă Evanghelie; nu suntem interesati de lucrurile sfinte si atunci Evanghelia trece pe lângă noi si noi trecem pe lângă Evanghelie. Evanghelia nu lucrează pentru că nu s-a încorporat în noi si, în cazul acesta, nici Scriptura nu este băgată în seamă. Deci e vorba de o nepăsare fată de lucrurile sfinte.
 
 
Cum poate un om din societatea de astăzi să urce pe scara spre mântuire?

Cum au urcat toti oamenii care s-au mântuit! Nu există o "societate de astăzi", fiecare a trăit societatea contemporană cu el ca „societatea de astăzi". Mântuirea ne-o dă Domnul Hristos si se realizează în legătură cu Domnul Hristos. Mântuirea este un lucru care se poate realiza în toate generatiile de oameni, neexistând o exceptie pentru o anumită generatie. Generatia noastră se mântuieste cum s-au mântuit generatiile dinaintea noastră si cum se vor mântui generatiile de după noi: prin Hristos, prin asemănarea cu Hristos, prin înnoirea mintii, prin neasemănarea cu chipul acestui veac.
 
 
Ce sfaturi dati tinerilor care vor să intre în monahism?

Să se gândească bine ce vor să facă, să se cerceteze dacă au vocatie, să dorească monahismul ca mediul lor de mântuire si desăvârsire, să nu se joace cu viata lor si să nu-i lase nici pe altii să se joace cu viata lor. Să fie cu grijă, să fie cu întemeiere, să aibă constiinta că ce fac este mai important decât ce ar putea face în cazul când ar trăi viata comună. Deci, mai multă grijă, mai multă cumpănire pentru lucruri care sunt mai greu de realizat decât cele pe care le realizează societatea.

Monahismul este ceva mai presus de fire, este ceva mai înalt decât obisnuitul. Le dau tinerilor sfatul să fie cu multă gri-jă, să nu se grăbească, să se cerceteze din timp, să se verifice pe ei însisi în societatea în care trăiesc, să fie oameni de treabă. Să fie ca niste călugări care trăiesc în lume si după aceea să se retragă la mânăstire, unde din nou să se cerceteze; apoi, cu aju-torul lui Dumnezeu, să pornească la slujirea lui Dumnezeu, ca să nu devină niste călugări improvizati sau, cum ar zice părintele Arsenie Boca, niste "cuiere de haine călugăresti".
 
 
Ce puteti spune tinerilor de astăzi care preferă discoteca în locul Bisericii?

Ce as putea să le spun? Să nu se ducă la discotecă, pentru că acolo este gura iadului! Să se ducă la biserică, pentru că acolo este poarta cerului!
 
 
Credeti că există si alte civilizatii, pe alte planete?

Nu cred nimic, pentru că nu mi s-a descoperit. N-am de unde să stiu dacă există sau nu. Însă, dacă ar exista, nu m-ar de-ranja cu nimic treaba asta.
   

Ce mesaj aveti pentru oamenii din ziua de azi, care au înlocuit bucuria Învierii cu tânguirea pentru neputinta de a se mântui în mijlocul ispitelor?

Am convingerea că nu sunt pe calea cea bună. Toti suntem chemati la ospătul credintei. Sfântul Ioan Gură de Aur, în cuvân-tul său de la Pasti îi îndeamnă pe toti credinciosii să se bucure de această zi de bucurie a Pastilor si chiar atrage atentia: „Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, pentru că s-a arătat Împărătia cea de obste. Nimeni să nu plângă pentru păcate, pentru că iertare din pământ a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, pentru că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului, a stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât la iad; amă-râtu-l-a pe el pentru că a gustat trupul Lui si aceasta mai înainte apucând Isaia a strigat: «Iadul s-a tânguit întâmpinându-Te pe Tine jos, s-a amărât pentru că s-a stricat, s-a amărât pentru că s-a batjocorit, s-a amărât pentru că s-a omorât, s-a amărât pentru că s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pământ si s-a întâmpinat cu cerul, a luat ceea ce a văzut si a căzut întru ce n-a văzut. Unde îti este moarte boldul, unde îti este iadule biru-inta? Înviat-a Hristos si tu te-ai surpat, înviat-a Hristos si au căzut dracii, înviat-a Hristos si se bucură îngerii, înviat-a Hristos si viata vietuieste»".

Deci, în conditiile acestea, nu se poate ca un crestin adevărat să se tânguiască, ci să aibă nădejde că Hristos, Cel care a înviat din morti, ne va învia si pe noi, că Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne este favorabil, că Dumnezeu este Tatăl nostru. Toate acestea trebuie să înlăture tânguirea si nemultumirea. Gânditi-vă că Dumnezeu nu doreste ca fiii Săi să fie niste tânguitori, privitori cu fata spre trecut, ci vrea să fie niste oameni fericiti, privind spre viitor si spre vesnicie.
   

Stim că anul acesta, pe 11 august, va fi o eclipsă de soare. Oamenii cred că a venit ceasul de apoi...

Nu a venit nici un ceas de apoi! Nimeni nu stie când vine ceasul de apoi! Eclipsa aceasta de soare a fost calculată cu sute de ani înainte. Se stie precis cum va fi. Înseamnă că lucrurile se petrec asa cum stie Dumnezeu. N-are nici o legătură cu sfârsitul lumii si cu semnele sfârsitului.
   

Unii care cred în ceea ce a scris Nostradamus, spun că el a prevestit aceasta.

Eu nu stiu ce a scris, si pentru mine Nostradamus nu este o autoritate.
 
 
Ce sfaturi le dati viitorilor slujitori ai altarului din Seminarul Teologic?

Dragă, eu am vorbit odată la Teologie despre rugăciune, era în 1955, în 4 aprilie. Si în timp ce vorbeam despre rugăciune, într-o sală de curs, mi-a venit o idee: că ar putea cineva să fie preot înainte să fie crestin, înainte de a avea convingeri crestine. Si le-am spus celor care mă ascultau: „Fiti atenti să nu ajungeti preoti înainte de a fi crestini!"

Sfatul meu este să se formeze mai întâi în calitate de crestini si apoi să urmeze preotia. Să se formeze duhovniceste pentru ceea ce urmează să facă, pentru că si ei, la rândul lor, trebuie să îndrume si să formeze alti oameni
 
 
În ziua de azi au apărut foarte multe ispite de care Sfintii Părinti nu vorbesc.

De exemplu ...
 
 
De exemplu, prietenia între tineri si limitele ei.

Prietenia dintre tineri e de când e lumea, de când e Adam si Eva. Nu se pune problema asta!
 
 
Între un băiat si o fată ...

Între un băiat si o fată... A, adică vrei să spui un tip de prietenie pe care Sfintii Părinti nu l-au avut în vedere. Păi sfintii au avut în vedere prietenia ca prietenie, nu cu implicatii de căsătorie, cu implicatii sexuale, asa cum este acum. Dacă un băiat îti prezintă o fată si zice că „ e prietena mea", de obicei te gândesti că este cea cu care trăieste el. Pentru că asa de mult s-a încetătenit practica aceasta si asa de mult s-a degradat notiunea de prietenie, încât la asta te gândesti în mod firesc.

Prietenia este altceva decât căsătoria, iar prietenia între un băiat si o fată nu implică cele ale căsătoriei. Sfintii Părinti nu au în vedere chipul acesta de prietenie, chipul acesta modern de întelegere a prieteniei, si de aceea nu se ocupă de el. Dacă este vorba să răspundem la întrebarea "Cum trebuie să fie o prietenie între un băiat si o fată?" răspunsul este acesta: Prietenia între un băiat si o fată trebuie să fie la măsura legăturilor dintre un frate si o soră. Un frate si o soră nu se angajează la sexualitate si, deci, legătura între un frate si o soră poate fi luată drept măsură pentru legătura între un prieten si o prietenă.
 
 
Vă rugăm să ne spuneti ceva despre ce înseamnă „a iubi".

Toată lumea stie ce înseamnă „a iubi", pentru că stii când iubesti si când nu iubesti. Eu sunt dintr-un sat din care este si Lucretia Ciobanu. Lucretia Ciobanu, cântăreată de muzică populară, are între altele si o cântare în care se cuprind si următoarele cuvinte:

Pe la poarta cui mi-i drag
Treabă n-am, si tot îmi fac.
Pe la care mi-i urât,
Am treabă si nu mă duc.

Dacă stii lucrul acesta, stii ce înseamnă să iubesti, stii ce înseamnă să nu iubesti. Însă, în lămurirea acestei chestiuni si în completare, as putea spune că „a iubi" înseamnă a impropria, a aduce pe cel iubit în tine însuti, a nu-l lăsa în afară de tine, a-l purta în tine.

Asta înseamnă să iubesti – să porti în tine, să poti spune persoanei iubite: „Nu esti numai în afară de mine, ci esti în mine, si mai ales în mine".

HOME