– De ce s-a rânduit de către Biserică ca prima Duminică din Postul Mare să
fie numită Duminica Ortodoxiei. De ce a Ortodoxiei si de ce acum la începutul
Postului Mare, Părinte Teofil?
– E o întrebare la
care nu m-am gândit niciodată si nu stiu cine ar putea să răspundă găsind
motivarea acestui fapt: de ce în prima duminică din post este Duminica
Ortodoxiei. Noi am găsit râduiala acesta în Biserică, în cartea de slujbă
conducătoare pentru Postul Pastelui, în Triod si ne conformăm în sensul că
prăznuim Duminica Ortodoxiei cu ceea ce reprezintă Duminica Ortodoxiei, pentru
că, chiar dacă se numeste Duminica Ortodoxiei are în vedere o anumită biruintă
a ortodoxiei, nu ortodoxia în ansamblu. Duminica Ortodoxiei ne pune în fată
biruinta pe care a avut-o Biserica Ortodoxă fată de cei care se împotriveau
cultului icoanelor. Or, ortodoxia are un sens mult mai larg, nu este vorba
numai de o anumită biruintă ci de toate biruintele. În orice caz este important
de observat faptul că fără ortodoxie nu există înaintare într-o viată
duhovnicească autentică si atunci, dacă e vorba să ne angajăm la postul
pregătitor pentru Sfintele Pasti, e cazul să avem în vedere si ortodoxia în
ansamblul ei si acest lucru se realizează prin faptul că ni se pune în atentie,
în Duminica Ortodoxiei, ortodoxia.
– Ati spus că,
într-adevăr, această primă duminică reprezintă, de fapt, un triumf al
ortodoxiei în ceea ce priveste cinstirea icoanelor. Ce înseamnă de fapt pentru
un crestin-ortodox a cinsti icoana? Ce este icoana în primul rând?
– Icoana este o
reprezentare în pictură a persoanei pe care o cuprinde icoana Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a diferitilor sfinti pe care îi
cinsteste Biserica, deci este o aducere în constiinta credinciosilor, prin
mijloacele picturii, a persoanei către care ne este cinstirea. Trebuie de
precizat de la început si pentru totdeauna, că noi nu cinstim icoana ca obiect,
ci cinstim icoana ca reprezentare, sau nu cinstim propriu-zis icoana, ci
cinstim pe cel pe care îl prezintă icoana. Fără îndoială că nu se poate face
abstractie si de icoană ca obiect, dar noi când zicem că suntem cinstitori de
icoane, ne gândim întotdeauna la cei pe care îi reprezintă icoanele, nu ne
gândim la icoana în sine. Cinstim o icoană, cinstim icoana Mântuitorului,
cinstim icoana Maicii Domnului si asa mai departe. Icoana este si un mijloc de
legătură între persoana pe care o prezintă icoana si între credinciosul care
stă în fata icoanei cu cinstire, deci icoana nu este realitate în sine, ci
ultima realitate este persoana reprezentată pe icoană, iar icoana este prima
realitate care ne duce la persoana reprezentată pe icoană. De pildă, când ne
adresăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca cinstitori ai chipului său
spunem, vorbind cu Mântuitorul: „Preacuratului Tău chip ne închinăm Bunule,
cerând iertare pentru greselile noastre, Hristoase Dumnezeule", deci avem
în vedere chipul Mântuitorului, dar vorbim nu cu chipul Mântuitorului ci cu
Mântuitorul Însusi despre chipul Lui. Asa trebuie gândite lucrurile în legătură
cu icoanele, indiferent pe cine reprezintă icoana respectivă.
– Părinte Teofil,
mâine, după cum spuneam, prăznuim Duminica Ortodoxiei. Să încercăm să prezentăm
ce înseamnă de fapt să fii ortodox, mai ales astăzi, când multe grupări îsi
arogă titulatura sau orientarea de ortodox. Ce însemnă să fii un
crestin-ortodox?
– Să fii un
crestin-ortodox înseamnă să faci parte din Biserica Ortodoxă, să faci parte din
obstea acelor credinciosi despre care la Sfânta Liturghie se spune: „Pe voi, pe
toti, drept măritorilor crestini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru
împărătia sa totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin." Asta
înseamnă să gândesti ortodox pe baza dogmelor credintei ortodoxe si să trăiesti
ortodox pe baza slujbelor prin care se manifestă ortodoxia. Cuvântul ortodox
înseamnă drept-măritor. Sunt si alte credinte crestine care se numesc pe sine a
fi ortodoxe, dar nu au nici o manifestare crestină. Nici o grupare crestină nu
are denumirea de ortodoxă, ci eventual pretentia că detine ortodoxia. Or,
Biserica noastră drept-măritoare, Biserica noastră Ortodoxă se numeste si este
ortodoxă, se numeste ortodoxă pentru că este ortodoxă, este ortodoxă si se
numeste ortodoxă, adică drept-măritoare, însumând în gândirea si evlavia ei
toate adevărurile de credintă prin care se manifestă ortodoxia si care sunt
altele decât cele pe care le manifestă si le prezintă alte grupări crestine,
alte credinte crestine.
– Părinte Teofil,
există anumite exigente ale credintei. Este simplu, este usor sau este greu să
fii un adevărat ucenic al lui Iisus Hristos în Biserica Sa?
– Există exigente
ale ortodoxiei. Biserica Ortodoxă este o Biserică ascetică, o Biserică care
impune, care cere postul, o Biserică în care se tin anumite rânduieli, o
Biserică conturată din punct de vedere al evenimentelor de mântuire pe care le
sărbătorim. Biserica Ortodoxă îi impune omului o anumită disciplină, lucrurile
nu sunt lăsate la latitudinea fiecărui credincios, ci Biserica îi prezintă credinciosului
o anumită orientare în care credinciosul ortodox trebuie să se încadreze si
dacă nu se încadrează si în rânduielile ortodoxiei, nu este ortodox. Ortodoxia
nu este o teorie, ortodoxia este o practică. Pentru unii poate să fie greu să
fie ortodox, pentru altii poate să fie usor, adică e usor să fie ortodox pentru
cineva care s-a obisnuit cu ortodoxia, cu disciplina ortodoxă si e greu să fie
ortodox pentru cineva care are împotriviri în constiinta lui, în viata lui fată
de ceea ce Biserica Ortodoxă cere credinciosilor ei.
– Ati pomenit de o
anumită disciplină, dar în acelasi timp, noi stim că ortodoxia este prin
excelentă credinta libertătii. Cum se împacă acestea două si care ar fi anumite
principii sau reguli?
– Sfântul Vasile cel
Mare zice despre calea cea strâmtă pe care o pomeneste Domnul Hristos în Sfânta
Evanghelie în legătură cu cei care merg pe calea cea strâmtă si cei care merg
pe calea cea largă (Mt. 7, 13), că această cale strâmtă este si strâmtă si
largă, este strâmtă pentru că îti impune anumite atitudini si este largă pentru
că încadrat fiind în atitudinile respective esti cumva eliberat de ceea ce se
împotriveste, asa încât aceeasi cale este într-un fel strâmtă si într-un fel
largă. Tot asa se poate spune si despre credinta ortodoxă, este o credintă care
limitează libertatea si este o credintă care dă libertatea. Limitează
libertatea în sensul că nu poti face ce vrei, dar dă libertatea tocmai prin
faptul că nu faci ce vrei, dar faci ce trebuie si atunci esti mai liber decât
acela care face ce vrea si care prin aceasta poate să se înrobească pe sine
propriilor sale intentii, propriilor sale tendinte.
– Ati spus de
asemenea că ortodoxia este o credintă practică; la ce v-ati referit?
– M-am referit, de
pildă, la faptul că un credicios trebuie să meargă la biserică, trebuie să ia
parte la sfintele slujbe, trebuie să tină postul, trebuie să fie cu luare
aminte la adevărurile de credintă, să-si însusească adevărurile de credintă
ortodoxă. Deci, un credincios ortodox este îndrumat de Biserică si este
solicitat de Biserică să intre în viata Bisericii, deci nu trăieste în afară,
ci în miezul credintei ortodoxe.
– Părinte Teofil,
cum putem avea încredintarea si certitudinea în acelasi timp, că în Biserica
Ortodoxă se află plinătatea adevărului si a harului dumnezeiesc?
– În ceea ce
priveste adevărul deplin, Biserica Ortodoxă ne garantează lucrul acesta prin
dogmele ei, prin faptul că ne ridică mai presus de obisnuitul vietii, ne tine
într-o sferă superioară, ne dă constiinta că suntem în cerul cel de pe pământ,
iar harul lui Dumnezeu se dă celor care cred drept si atunci noi avem
constiinta, convingerea că acolo unde este adevărul, acolo este Mântuitorul
nostru Iisus Hristos care garantează adevărul si unde e Domnul nostru Iisus
Hristos, acolo este si harul dumnezeiesc care îl ajută pe om să se lase modelat
de Mântuitorul si să se disciplineze prin adevărul care ne face liberi (In. 8,
32).
– Părinte Teofil,
stim cu totii că la începutul lunii mai 2000 va veni pentru întâia oară în tara
noastră primul papă, în persoana Papei Ioan Paul al II-lea de la Roma. Ce
atitudine trebuie să aibă un credincios ortodox în fata unui asemenea
eveniment? Vă întreb acest lucru deoarece există păreri diferite si uneori
contradictorii, în rândul credinciosilor si chiar al preotilor.
– Mai întâi am să
răspund la această întrebare cu un răspuns pe care l-am dat unui profesor de
teologie care a trecut pe la noi pe la mănăstire, un profesor romano-catolic si
care mi-a pus această întrebare în vara anului trecut, se stia de atunci de
intentia de a veni Episcopul Romei în tara noastră, de opiniile diferite în
legătură cu asta si părintele respectiv m-a întrebat ce zic eu despre venirea
Papei. I-am răspuns foarte simplu: „eu mă bucur că vine… – si am stat putin si
după aceea am zis – si pleacă". Un părinte care era cu mine si cu
profesorul respectiv mi-a spus că cel care m-a întrebat ce zic eu despre
venirea Papei a avut o fată lumioasă când am zis eu „mă bucur că vine" si
nu a rămas aceeasi lumină când am zis „si pleacă". Adevărul este acesta:
că Papa vine si pleacă. Pentru cei care îl consideră Sfântul Părinte de la
Roma, o să vină ca Sfântul Părinte de la Roma. Pentru noi, care îl stim un
Episcop la Bisericii, o să vină un Episcop al Bisericii, noi nu îi retragem
Episcopului de la Roma, respectiv Papei, calitatea de Episcop si atunci îl
primim cu conceptiile noastre, îl întâmpinăm cu sentimentele pe care ni le
desteaptă în suflet conceptia pe care o avem. În orice caz, Papa este o
persoană deosebită, este un unic în lume, indiferent de ce crede cineva despre
el. Adevărul este că există un singur Papă, un singur conducător al Bisericii
Catolice. Pentru noi vine conducătorul Bisericii Catolice, noi respectăm
Biserica Catolică si atunci de ce nu ne-am bucura că vine conducătorul
Bisericii Catolice în tara noastră. Vine si ne bucurăm că vine. După aceea
pleacă si ne bucurăm si că pleacă pentru că nu aici este rostul lui. El nu vine
pentru toti câti îl vor vedea. Totdeauna când Papa merge undeva, într-o tară se
adună foarte, foarte multă lume în jurul lui pentru că este un eveniment,
realitatea asta este, nu e un lucru întâmplător că Papa ajunge într-o tară,
catolică sau necatolică, pentru catolici sau pentru altii, lumea se adună ca să
vadă pe cel care este unic în lumea asta. Un singur om reprezintă Biserica
Catolică si toată Biserica Catolică cumva este însumată în persoana Papei de la
Roma. Unii dintre cei care îl asteaptă pe Sfântul Părinte, deci catolicii,
respectiv supusii lui, cei condusi de el îl vor privi pe Sfântul Părinte poate
ca pe „Vicarius fili Dei", deci ca pe loctiitorul Fiului lui Dumnezeu,
poate îl vor primi pe „servus servorum Dei", adică slujitorul slujitorilor
lui Dumnezeu, iar noi ceilalti îl vom primi ca pe o persoană deosebită, un om
care reprezintă ceva, chiar dacă reprezintă mai mult pentru altii decât pentru
noi. În orice caz este un eveniment în care Biserica Ortodoxă îsi are
importanta ei, întelegerea ei prin faptul că l-a invitat pe Episcopul Romei să
vină aici si noi îl primim si îl cinstim asa cum cinstim pe orice ierarh al
Bisericii. Când mi se întâmplă să ascult postul de radio Vatican, care
transmite si în limba românească, de câte ori mi se întâmplă să îl ascult pe
Papa spunând binecuvântarea pe care o dă el peste lume, totdeuna, indiferent
cum am stat ca ascultător, totdeuna mă ridic în picioare din consideratie fată
de cel care vine si după aceea pleacă, vine să-i bucure pe cei care-l asteaptă
si pleacă pentru că rostul lui nu este aici.
– În finalul
interviului nostru, Părinte Teofil Părăian, în calitate de duhovnic, v-as
întreba cum vedeti Sfintia Voastră viitorul ortodoxiei aici la noi, în România.
– Cred că viitorul
ortodoxiei înseamnă o întemeiere în ortodoxie. Cu cât vom fi mai ortodocsi, în
prezent, cu atât vom fi mai ortodocsi si în viitor. Dacă suntem neluători
aminte la credinta noastră, la viata noastră ortodoxă în prezent, nu putem
astepta de la viitor mai binele pentru că mai binele se întemeiază pe binele
din prezent. Vrem să avem un viitor ortodox luminat, un viitor ortodox
odihnitor, trebuie să avem o trăire în prezent ortodoxă care asigură viitorul
ortodox. Sigur că sunt diferite puncte de vedere, diferite conceptii în
legătură cu viata ortodoxă, eu cred că noi trebuie să insistăm cât putem mai
mult pentru gândirea ortodoxă si pentru trăirea ortodoxă si atunci viitorul e
cel pe care îl dorim, adică un viitor care va aduce bucurie ortodocsilor, iar
dacă suntem nepăsători în prezent, nici viitorul nu va putea fi mai altfel decât
prezentul pe care se întemeiază.
Interviu
înregistrat la Brasov în 21 februarie 1999