Despre Liturghia Darurilor mai înainte sfintite

– Pãrinte Teofil în perioada Postului Mare se sãvârseste în timpul sãptãmânii Liturghia Darurilor mai înainte sfintite. Dupã cum îi spune si numele darurile sunt deja sfintite. Cum trebuie sã întelegem noi prezenta realã a lui Hristos si mai ales cum trebuie sã ne raportãm la ea?

– Liturghia Darurilor mai înainte sfintite se sãvârseste în vremea Postului Mare pentru cã este rânduialã în Biserica noastrã ca în timpul Postului Mare, pregãtitor pentru Sfintele Pasti, Liturghie deplinã sã se sãvârseasca numai sâmbãta si duminica; sâmbãta Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, iar duminica, în primele cinci duminici de post Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, apoi în duminca Floriilor, în duminica stâlpãrilor cum se mai numeste, Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, iar în Sãptãmâna Sfintelor Pãtimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, numitã si Sãptãmâna Mare sau Sãptãmâna Patimilor, joi si sâmbãtã Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În celelalte zile si mai ales miercurea si vinerea se sãvârseste Liturghia Darurilor mai înainte sfintite, Liturghie pe care a scris-o, dupã rânduiala care era deja în Constantinopol, Sfântul Grigorie Dialogul în secolul al saselea. Aceastã liturghie nu este o Liturghie deplinã, ci este o Liturghie la care Sfintele Daruri, respectiv trupul si sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos se oferã credinciosilor pentru împãrtãsire, dar aceste dumnezeiesti taine sunt pregãtite dinainte la o Liturghie deplinã, anterioarã Liturghiei Darurilor mai înainte sfintite, de aceea se si numeste Liturghia aceasta „Liturghia Darurilor mai înainte sfintite". În realitate este o slujbã de împãrtãsire a credinciosilor care este împreunatã cu vecernia. Prezenta realã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos o întelegem asa cum o întelegem si la Liturghia deplinã pentru cã e vorba de acelasi Trup si acelasi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, deosebirea este cã la Liturghia Darurilor mai înainte sfintite Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos se oferã credinciosilor împreunã, adicã nu separat trupul Mântuitorului si separat sângele Mântuitorului, ci deodatã Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar vinul care se dã împreunã cu Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru credinciosi nu este Sângele Mântuitorului ci este vin binecuvântat prin contactul cu Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prezenta euharisticã, noi nu o accentuãm în Biserica Ortodoxã în sensul acesta ca sã se facã închinare la Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, doar atât cã se realizeazã aceasta în vederea împãrtãsirii. Totusi, la Liturghia Darurilor mai înainte sfintite se poartã, se duc cele sfinte prin fata credinciosilor de la proscomidie la masa sfântului altar si atunci credinciosii aduc închinare si Trupului si Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos, asa cum închinare aduc, mai ales clericii, Trupului si Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adicã Mântuitorului euharistic, lui Hristos euharistic, îndatã dupã prefacerea cinstitelor daruri în Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adicã dupã epiclezã.

– Pãrinte Teofil, de ce credeti cã a rânduit Biserica aceastã Liturghie doar în timpul Postului Mare?

– Pentru cã în cealaltã vreme a anului bisericesc se oficiazã Liturghia deplinã. În Postul Mare zilele obisnuite ale sãptãmãnii, adicã luni, marti, miercuri, joi si vineri, se socotesc mai mult de pocãintã, iar Liturghia este o slujbã a bucuriei, nu a pocãintei si pentru cã este rânduialã în Biserica noastrã sã nu se facã Liturghie deplinã s-a rânduit aceastã Liturghie care nu este deplinã de fapt, ci este doar o slujbã în care se împãrtãsesc credinciosii. Credinciosii dorind sã se împãrtãseascã mai des decât sâmbãta si duminica, s-a rânduit aceastã posibilitate de împãrtãsire în cadrul Liturghiei Darurilor mai înainte sfintite, aceasta fiind o slujbã de împãrtãsire. E într-un fel continuarea Liturghiei depline, anume pentru împãrtãsire cu Daruri sfintite la Liturghia deplinã. Credinciosii nu se pot împãrtãsi decât la o Liturghie deplinã si, cum Liturghie deplinã nu se face în timpul Postului Mare decât sâmbãta si duminica, si atunci Sfânta noastrã Bisericã, pentru a-i ajuta pe credinciosi, pentru a-i mângâia pe credinciosi, pentru a-i ajuta pe credinciosii care doresc sã se împãrtãseascã mai des decât sâmbãta si duminica, a dat aceastã posibilitate prin Liturghia Darurilor mai înainte sfintite.

– Cum si când a apãrut Liturghia Darurilor mai înainte sfintite?

– Liturghia Darurilor mai înainte sfintite nu stiu când a apãrut, dar stiu cã la sfârsitul secolului al VI-lea Sfântul Grigorie Dialogul a pus în scris aceastã rânduialã care deja exista în Constantinopol.

– Când se sãvârseste aceastã Sfântã Liturghie?

– Se poate sãvârsi în zilele de luni, marti, miercuri, joi si vineri, adicã se poate sãvârsi, în timpul postului în zilele în care nu se sãvârseste Liturghia deplinã a Sfântului Ioan Gurã de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare, dar este obligatorie miercurea si vinerea. Miercurea si vinerea în timpul postului pregãtitor pentru Sfintele Pasti, Liturghia Darurilor mai înainte sfintite este obligatorie în sensul cã în Triod, cartea de slujbã conducãtoare în aceastã vreme, la Vecernie nu este cuprinsã si stihoavna Vecerniei, adicã o parte care e în cuprinsul Vecerniei în general, dar care nu existã la Vecerniile în care este rânduit sã fie si Liturghia Darurilor mai înainte sfintite. Asta înseamnã cã e obligatoriu ca miercurea si vinerea sã se facã aceastã Liturghie. Se poate face si în celelalte zile, însã nu este obligatorie si slujba Vecerniei este rânduitã asa cum se face obisnuit în celelalte zile. Sunt locuri în tara noastrã în care preotii fac Liturghia Darurilor mai înainte sfintite si în celelalte zile ale sãptãmânii în afarã de sâmbãta si duminica si în afarã de zilele aliturgice, adicã luni si marti în prima sãptãmânã din post când sunt zile aliturgice, în Vinerea Mare nu se face nici un fel de Liturghie, adicã în vinerea dinainte de Sfintele Pasti si este obligatorie pentru preot si pentru credinciosi Liturghia Darurilor mai înainte sfintite si în Sãptãmâna Sfintelor Patimi, luni, marti si miercuri.

– La ce orã din zi trebuie sã se sãvârseascã Liturghia Darurilor mai înainte sfintite?

– Aceasta o spune însusi faptul cã Liturghia Darurilor mai înainte sfintite este unitã cu Vecernia. Fiind unitã cu Vecernia, adicã cu slujba de searã, ar trebui fãcutã seara. Poate din comoditate si ca sã nu îi tinã pe credinciosi sã ajuneze pânã seara, multi dintre preoti fac aceastã Liturghie dimineata. Însã nu e potrivit. Nu e potrivit în sensul cã pentru dimineata sunt alte slujbe. În mãnãstiri în general se fac multe slujbe pregãtitoare pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfintite, ceasurile cu catisme, asa cã se îndelungã vremea de pregãtire si în general se face în jurul amiezii, iar alti preoti socotesc cã e bine sã facã chiar la vremea la care se face Vecernia, dupã amiazã cãtre searã, când e rânduitã vremea Vecerniei. Cred cã asa si trebuie fãcutã pentru cã unitã fiind cu Vecerenia, presupune împãrtãsirea credinciosilor dupã o zi de ajunare.

– Pãrinte, vã rugãm sã le dati un sfat, de întãrire duhovniceascã, acum la mijlocul postului, tinerilor de la Biserica Sfântul Nicolae, din Bucuresti.

– Toti tinerii trebuie sã fie cu grijã, nu numai cei de la Biserica Sfântul Nicolae, sã se gândeascã mai ales dupã ce a trecut o vreme de post si s-au ostenit cu anumite nevointe cã nu e destul ceea ce au fãcut si trebuie sã facã si mai departe nevointã, sã se sileascã si mai departe pentru a-si curãti simtirile, cum zicem la Pasti „sã ne curãtim simtirile sã-l vedem pe Hristos strãlucind cu apropiata luminã a învierii", cã de fapt, acesta este tot rostul postului: o disciplinare a fiintei umane, a noastrã a credinciosilor. Asa cã le doresc sã rãmânã statornici în rânduielile Bisericii noastre, ca în felul acesta sã ajungã sã se închine fãrã de osândã Sfintei Învieri, asa cum se spune si la Liturghia Darurilor mai înainte sfintite, când în loc de rugãciunea amvonului de la Liturghia obisnuitã este o rugãciune în care se spune între altele: „Dã-ne nouã, Bunule – Bunul fiind Dumnezeu, lupta cea bunã sã luptãm, calea postului sã o sãvârsim, credinta nedespãrtitã sã o pãzim, capetele nevãzutilor balauri sã le sfãrâmãm, biruitori asupra pãcatului sã ne arãtãm si fãrã de osândã sã ajungem a ne închina si Sfintei Învieri".

Interviu înregistrat la Mãnãstirea Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, 8 martie 1998

HOME