Înalt Prea Sfintite Arhiepiscop, iubiti credinciosi, dragi tineri,
Sunt bucuros că am
ajuns aici; sunt într-o biserică în care vin de două ori pe an, în postul
Crăciunului si în postul Pastilor. Vin invitat de Înalt Prea Sfintitul Andrei
si de studenti să le spun cuvânt de învătătură, iar în această biserică vin
pentru că sunt prieten cu părintele Florin Botezan, asa că, as putea spune,
aici vin pentru că mă cheamă prietenia.
Vin cu încredintarea
că sunt în prelungirea mănăstirii, chiar si acum mă consider în prelungirea
mănăstirii, într-o lucrare misionară pentru că mitropolitul care a restaurat
mănăstirea din care fac eu parte, a dorit ca mănăstirea să aibă si lucrare
misionară.
Sunt, asadar, în
vederea mitropolitului ctitor si în vederile rostului pe care îl are mănăstirea
noastră, doresc să fiu de folos, să aduc lumină, să aduc bucuria, să înmultim
bucuria.
Mi-a fost dată pentru
această întâlnire tema „Slujirea tinerilor în Biserică" sau altfel spus
„Biserica si tinerii".
Mă bucur întotdeauna
când stau în fata tinerilor pentru că tinerii se pregătesc pentru viată, au
viata în fată, tinerii sunt modelabili, tinerii doresc mai mult si mai bine, au
energie, au curaj, îi slujesc lui Dumnezeu prin calitătile pe care le are
tineretea.
Deci, orice tânăr în
Biserică vine cu capacitatea lui, vine cu pregătirea lui, vine cu pregătirea pe
care urmează să o facă în continuare, vine în Biserică cu ceea ce este si cu
ceea ce poate. Ca să-I slujesti lui Dumnezeu în Biserică trebuie mai întâi să
apartii lui Dumnezeu, să fii al lui Dumnezeu. Poi să-I slujesti lui Dumnezeu în
Biserică dacă esti ucenic al Mântuitorului Hristos, dacă esti doritor de a te
depăsi pe tine însuti, conducându-te după principiile Evangheliei. Cineva care
vrea să-I slujească lui Dumnezeu, să se mântuiască trebuie să-L aibă pe Hristos
mai întâi ca învătător si să fie ucenic al Mântuitorului.
În cartea Faptele
Sfintilor Apostoli e scris că mai întâi, în Antiohia, ucenicii s-au numit
crestini (Fapte 11, 26). Nu e vorba numai despre cei 12 ucenici, nu e vorba
numai de cei 70 de ucenici, ci de toti crestinii care se numeau până atunci
ucenici, si de atunci ucenicii s-au numit crestini. Nu poate cineva să fie
crestin dacă nu e ucenic al lui Hristos, dacă nu se lasă modelat de Domnul
Hristos, dacă nu caută să intre în rânduiala hotărâtă de Domnul Hristos.
Dragi tineri, as vrea
să vă supun atentiei, cu acest prilej, un cuvânt pe care l-a spus restauratorul
mânăstirii noastre, care a spus asa: „cea mai frumoasă podoabă a unui tânăr
este mintea trează si inima curată". Deci, mintea trează si inima curată
sunt cea mai frumoasă podoabă a unui tânăr.
Domnul Hristos a
spus: „Fericiti sunt cei curati cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu".
Bineînteles că vederea lui Dumnezeu se face prin mintea trează, pentru că
Dumnezeu se descoperă inimii curate, casa credintei fiind inima curată.
În legătură cu
aceasta as vrea să aduc exemplul unui tânăr, tânărul cel bogat, un om care e
cunoscut din Sfânta Evanghelie, trei din cei patru evanghelisti istorisesc cele
întâmplate cu tânărul bogat.
Eram student la
teologie în anul I sau al II-lea (acum 50 de ani) când a venit la noi
mitropolitul de atunci, Nicolae Bălan, la un curs. A venit vorba despre tânărul
cel bogat. A cerut mitropolitul un Noul Testament. I s-a dat si el a citit din
Sfânta Evanghelie de la Marcu că Domnul Hristos a privit la el, la tânăr, si
i-a fost drag de el. Am citit Noul Testament cu mult timp înainte de a fi la
Teologie si am citit despre tânărul bogat de mai multe ori dar nu m-am oprit
niciodată la afirmatia că Domnului Hristos i-a fost drag de tânărul bogat. Dar,
de atunci încoace, m-am gândit adeseori si întotdeauna m-am gândit cu drag la
omul de care i-a fost drag Domnului Hristos. Nu ni se spune de ce i-a fost drag
Domnului Hristos de tânărul bogat, dar întelegem din Sfânta Evanghelie că
Domnul Hristos a privit la el după ce tânărul bogat a spus că a împlinit
poruncile pe care i le-a pus în atentie Domnul Hristos si după aceea e scris că
i-a fost drag de el. E o bucurie pentru noi să ne gândim la un om pe care
Domnul Hristos l-a cuprins în inima Sa. E o bucurie să stim că au existat
oameni de care i-a fost drag Domnului Hristos în mod special si stiind aceasta,
să ne gândim cum am putea face ca să intrăm si noi în atentia Domnului Hristos
si ca să-i fie drag Domnului Hristos de fiecare dintre noi. Asta înseamnă că
fiecare dintre cei care vor să fie ca tânărul cel bogat să stie ce anume cere
Domnul Hristos de la el si să facă ceea ce Domnul Hristos cere. Tânărul bogat
l-a întrebat pe Domnul: „Ce să fac să mostenesc viata de veci?" Domnul
Hristos i-a spus: „Dacă vrei să intri în viată păzeste poruncile, împlineste
poruncile". Tânărul a întrebat care porunci. Domnul Hristos a zis: „să nu
ucizi, să nu curvesti, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să
cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta". Sunt cinci porunci din Decalog.
Deci, Domnul Hristos nu i-a spus toate poruncile din Decalog, ci numai cinci
dintre ele la care a adăugat, după Evanghelia de la Matei, „să iubesti pe
aproapele tău ca pe tine însuti", iar după Evanghelia de la Marcu „să nu înseli
pe nimeni". Sunt sapte porunci care trebuie neapărat împlinite si dacă le
împlinim, ne asemănăm cu tânărul cel bogat care a spus: „toate acestea le-am
împlinit". Domnul Hristos a privit la el si i-a fost drag.
Să pornim de la acest
gând în formarea noastră, în modelarea noastră ca tineri. Dacă facem asa, avem
parte de viata vesnică.
Am spus că Domnul
Hristos a pomenit doar sapte porunci, nu pentru că ajung acestea sapte dar
pentru că de la acestea trebuie să pornim. Cine împlineste aceste sapte
porunci, sigur că este deschis si pentru celelalte si caută să le împlinească
pe toate. Dar dacă cineva nu împlineste nici măcar aceste sapte porunci,
înseamnă că nu poate să intre în viata de veci si nu este în situata să-i fie
drag Domnului Hristos de el.
Dragi tineri, noi
avem acest model în Sfânta Evanghelie si pentru noi. Nu-i vorba numai de o
informatie, despre ceva care s-a întâmplat cândva, ci este vorba de un exemplu
care trebuie urmat. Este adevărat că tânărul cel bogat nu a putut împlini tot
ce i-a cerut Domnul Hristos sau tot ce i-a propus, dar noi nu ne putem închipui
că Domnul Hristos l-a scos din inima Sa pentru ceea ce n-a putut face, ci a
avut în vedere ceea ce a făcut. Cu acest prilej Domnul Hristos a spus cât este
de greu pentru cei bogati să intre în împărătia lui Dumnezeu. Ucenici au
întrebat atunci cine poate să se mântuiască si Domnul Hristos a răspuns: „Ceea
ce este cu neputintă la oameni, este cu putintă la Dumnezeu". Asta
înseamnă că Domnul Hristos împlineste ceea ce omul nu poate împlini, dacă omul
se angajează să împlinească ceea ce poate să împlinească.
Împreună cu tânărul
cel bogat as vrea să mai prezint un tânăr, anume acel tânăr care a avut cinci
pâini si doi pesti si le-a oferit Domnului Hristos care, cu cinci pâini si doi
pesti a săturat mare multime de oameni. Domnul Hristos a primit ceea ce I-a
oferit tânărul si asta înseamnă că e bine ca orice tânăr să aibă ceva să-I
ofere Domnului Hristos, ca Domnul Hristos să aibă ce să binecuvânteze. Dacă
cineva se formează în felul acesta la tinerete, în copilărie si mai târziu, se
face vrednic ca Domnul Hristos să lucreze cu el, devine colaborator al Domnului
Hristos pentru împlinirea lucrurilor celor bune.
Mă gândesc în acelasi
timp la un text din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Tit, unde e scris
ceva în legătură cu ceea ce trebuie să facă bătrânii, bătrânele si tinerii. Voi
prezenta îndemnul Sfântului Apostol Pavel, în ceea ce priveste toate aceste
categorii pentru că îndemnurile lui pot fi împlinite de către toate
categoriile, deci si de către tineri. Este vorba de textul din Tit 2,1-5:
„Spune bătrânilor să fie treji, cinstiti, întregi la minte, sănătosi în
credintă, în dragoste si în răbdare". Vedeti, cuvintele acestea, chiar
dacă sunt adresate bătrânilor, se potrivesc foarte bine si tinerilor. Si
tinerii trebuie să fie treji, cinstiti, întregi la minte, sănătosi în credintă,
în dragoste si în răbdare. Mai departe spune Sfântul Apostol Pavel: „Spune
bătrânelor să nu fie invidioase, să nu fie robite de vin prea mult si să învete
bine". Deci, cuvintele acestea adresate bătrânelor, femeilor bătrâne, se
potrivesc foarte bine pentru toate categoriile de oameni si pentru toti
tinerii. Să aibă în înfătisarea lor o sfântă cuviintă, să nu fie invidiosi, să
nu fie robiti de vin prea mult si să învete de bine. Si spune mai departe
Sfântul Apostol Pavel de ce anume să fie asa, „ca să înteleptească pe cele
tinere, să-si iubească bărbatii, copiii, să fie curate, gospodine, să fie
cumpătate, ca să nu fie vorbit de rău cuvântul lui Dumnezeu."
Si, în sfârsit, se
adresează si tinerilor si le spune: „Spune tinerilor să fie înfrânati".
M-am gândit că este bine să avem în vedere toate acestea la un loc, fără să ne
mai gândim că unele îndemnuri sunt adresate tinerilor, altele bătrânilor,
altele femeilor bătrâne, toate se potrivesc pentru tineri. Toti oamenii,
bărbati si femei, trebuie să fie treji, întregi la minte, cinstiti, sănătoti în
credintă, în dragoste si în răbdare, să aibă sfânta cuviintă, să înteleptească
pe ceilalti, să fie iubitori unii fată de altii, să fie înfrânati.
Dacă ne formăm în
felul acesta, suntem în stare să lucrăm pentru Dumnezeu acolo unde vrea
Dumnezeu. Când mi-am început eu viata la mănăstire la Sâmbăta, acum 47 de ani,
părintele meu duhovnic mi-a spus să mă pregătesc în asa fel ca să lucreze
Dumnezeu cu mine. Nici el, nici eu n-am stiut atunci cum va lucra Dumnezeu în
mine. Am încercat să-mi împlinesc datoria si am simtit că Dumnezeu lucrează cu
mine. Am ajuns la împrejurări de viată în care mi-am dat seama că eu si nu
altcineva eram cel mai potrivit om cu care a lucrat Dumnezeu atunci.
Am căutat să mă
depăsesc si să mă dăruiesc. Asa mi-a spus părintele meu duhovnic: să te
depăsesti si să de dăruiesti; să mă depăsesc în credintă si să mă dăruiesc în
iubire. Era ceea ce spunea Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni, că
ceea ce se cere este „credinta lucrătoare prin iubire". Este ceea ce
spunea Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Corinteni, „de as avea atâta
credintă încât să mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt", n-am
nici o valoare.
Deci, un tânăr care
vrea să se angajeze într-o lucrare, oricare ar fi ea, în Biserică, trebuie mai
întâi să se angajeze în lucrarea modelării de sine. Să-L aibă pe Domnul Hristos
învătător, să fie el ucenic al Domnului Hristos, să aibă mintea care I se
supune lui Dumnezeu, în loc să discute cu Dumnezeu, să Îi dea drepate lui
Dumnezeu, să facă ceea ce a făcut Simon Petru când i-a spus Dumnezeu: „mână la
larg si lăsati mrejele ca să pescuiti" iar el a răspuns: „toată noaptea ne-am
trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tău, pentru că Tu zici asa,
arunc mreaja în mare" si a scos multime mare de peste. De ce? Pentru că
L-a ascultat pe Domnul Hristos si de aceea a văzut minune si minune vede
oricine care se supune cu mintea fată de Domnul Hristos.
Deci, iubiti tineri,
asta este ceea ce trebuie să facă un tânăr, si în special un tânăr, pentru că
fiecare dintre noi stă în fata vietii cu ceea ce suntem.
Fericitul Augustin
spunea: „copilul este tatăl omului mare". Se pare că n-ar fi avut
dreptate, dar a avut pentru că din punct de vedere moral nu poate ajunge cineva
mare înainte de a fi copil, deci omul mare îl mosteneste pe copil si-l duce mai
departe prin tinerete în cealaltă vreme a vietii sale si la bătrânete e
rezumatul vietii. Bătrânii au trecutul în spate, iar tinerii au viitorul în
fată.
La slujba Cununiei,
si slujba Cununiei se face pentru tineri, preotul se roagă pentru cei care se
căsătoresc spunând: „Binevoieste să-si petreacă viata lor fără prihană, în chip
ireprosabil si să ajungă la bătrâneti fericite cu inimă curată împlinind
poruncile". Este o rugăciune care priveste toată viata si care tine până
la sfârsitul vietii si cu rezultatul ei trecem în lumea de dincolo prin moarte.
Sfârsesc aceste
consideratii punându-vă în atentie si o urare. La noi, la mănăstire au venit
doi crestini din Germania acum treizeci de ani si ne-au spus că la o institutie
bisericească din Germania, o institutie de ajutorare a epilepticilor, la
intrare e scris asa: „Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare
celor ce pleacă". Nouă ne-au plăcut tare mult cuvintele acestea si atunci
ei au scris în cartea de onoare a mănăstirii: „Pace celor ce vin, bucurie celor
ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă doresc doi crestini din Germania tuturor
celor ce în urma lor vor vizita această mănăstire".
Aceeasi urare v-o fac
si eu: pace, bucurie si binecuvântare; este vorba de pacea pe care o dă Domnul
Hristos celor curati la inimă, bucuria pe care vrea Domnul Hristos să o avem cu
totii, pentru că a zis: „Acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie întru voi si
bucuria voastră să fie deplină". Si binecuvântare. Binecuvântarea pe care
a dat-o Domnul Hristos când S-a înăltat la cer binecuvântând pe cei ce erau de
fată si atunci ucenicii s-au închinat Domnului Hristos pentru că binecuvântarea
Domnului aduce închinarea omului si închinarea omului si binecuvântarea
Domnului aduc bucurie, bucurie mare pentru că, se spune în Sfânta Evanghelie,
ucenicii s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare si erau întotdeauna în templu
lăudând si binecuvântând pe Dumnezeu.
Deci, pace, bucurie
si binecuvântare. Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu
Tatăl si împărtăsirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toti totdeauna, acum si
pururea si în vecii vecilor. Amin.
Cuvânt rostit în
Biserica Memorială Mihai Viteazul din Alba Iulia, miercuri 9 august 2000, în
fata tinerilor de la Syndesmos, ASCOR si LTOR