GÂNDITI
FRUMOS!
Mânăstirea Brâncoveanu, 24 martie.1997
Îmi încep consideratiile prilejuitr de această întâlnire, cu un cuvânt pe
carel spunea un fotograf de origine germană din Sibiu, pe nume Fischer. Acest fotograf,
când se ducea cineva la el ca săi facă o fotografie, în loc să spună
„zâmbiti" sau un cuvânt care săl îndemne pe cel care stătea în fata
obiectivului, un cuvânt obisnuit, spunea „gânditi frumos!". Bineînteles că
el voia să spună „gânditivă la ceva frumos", pentru ca gândul să se
reflecte pe fata noastră si să aparem frumos în fotografie.
Eu cred că nu poate fi un îndemn mai frumos decât „gânditi
frumos!". Ce înseamnă „gânditi frumos!" ? Înseamnă să nu te gândesti
la ceva frumos întro anumită clipă, ci să gândesti frumos în orice
clipă, să fii atent la gânduri, să selectezi gândurile careti trec prin minte,
să retii gândurile cele bune si, în măsura în care există posibilitatea, să le
dai grai si să le întrupezi în fapte. Temelia vietii spirituale este gândul, de
aceea în viata religioasă esentialul este disciplina lăuntrică, disciplina de
gând.
Ieri sa citit din Sfânta Evanghelie despre o minune pe
care a făcuto Domnul Hristos când a dat sănătate, putere, unui om paralitic.
Cu prilejul acesta, Domnul Hristos a spus niste cuvinte pe care oamenii leau
interpretat în felul lor, iar din ceea ce relatează toti cei trei Evanghelisti
care prezintă minunea cu vindecarea slăbănogului din Capernaum, întelegem că
Domnul Hristos sa referit la niste gânduri nemărturisite, la niste gânduri
neexprimate. Luând în considerare gândurile lor, Domnul Hristos a rezolvat o
chestiune de gând.
Este foarte important să stim că gândurile noastre le mai stie
cineva: le stie Dumnezeu, le stie Domnul Hristos care e Dumnezeu adevărat si om
adevărat. Domnul Hristos are în vedere gândurile noastre.
De aceea, având în vedere faptul că prin mintea noastră trec tot
felul de gânduri, si bune si rele, si frumoase si urâte, este important să fim
cu luareaminte la gânduri, să gândim frumos. De ce? Pentru că, dacă gândim
frumos si numai frumos, atunci trăim frumos si numai frumos, si dacă gândim
frumos si trăim frumos, suntem fericiti. Si fericirea e mai aproape de tinerete
decât de bătrânete.
Tinerii, prin structura lor, prin năzuintele lor, prin felul de
a se angaja în anumite actiuni, sunt mai aproape de fericire, sunt mai aproape
de realizări care să le dea multumire si fericire. Si tinerii mai sunt cumva
fericiti, în sensul că nu au un trecut lung, care să fie pătat de gânduri rele,
de fapte necuviincioase, de vorbe nelalocul lor, pentru că tineretea este mai
aproape de copilărie, iar copilăria este întrun fel idealul crestinului. Nu în
sensul să rămânem la copilărie ca fază de început, ci în întelesul să ne
mentinem în sfera copilăriei în ceea ce priveste seninătatea, nerăutatea sau
răutatea fără durată si în ceea ce priveste nevinovătia, câtă este în
copilărie.
Domnul Hristos a spus: „Cine nu primeste Împărătia lui Dumnezeu
ca un copil, nu va intra în ea" (Marcu X, 15). Deschiderea noastră
fată de Împărătia lui Dumnezeu trebuie să fie deschiderea copilului care
primeste fără să judece, fără să cerceteze adevărurile pe care i le prezintă
omul mare.
Este foarte important să stim faptul că Fericitul Augustin spune
despre copil că „este tatăl omului mare". Toată lumea stie că omul marei
tatăl copilului si rămâne intrigat omul când aude „copilul este tatăl omului
mare". Cum se poate asa ceva ? Se poate, în întelesul că omul mare
contribuie la existenta copilului, deci tatăl copilului este omul mare. Dar mai
are întelesul că de copilărie nu se poate face niciodată abstractie, niciodată
nu poti să zici că nai fost copil, că nai avut o copilărie senină sau
întunecată pentru că sunt si copii care au trăit în lacrimi.
Părintele Arsenie Boca, întro carte a lui, Cărarea
Împărătiei, are un titlu „Copii născuti în lanturi". Vin în lumea
acesta oameni cares legati de la început si acestia nu pot avea o copilărie
foarte senină. Dar, în orice caz, copilăria are darul acesta, că nui statornică,
e adevărat, nici în bine, dar, în orice caz, nui statornică în rău. Copiii se
bat si se împacă repede, nu tin minte răul, nau ură, trăiesc întrun prezent
continuu, întrun prezent adevărat, neîntemeiat pe trecut si neraportat la
viitor. Asai copilăria si, pentru aceasta, e idealul omului mare.
Domnul Hristos, când a spus: „De nu veti fi ca pruncii, nu veti
intra în Împărătia cerurilor" (Matei XVIII, 3), a avut în vedere
copilăria în ceea ce are ea bun. Sfântul Apostol Pavel în Epistola I
către Corinteni, în Capitolul XIV, are afirmatia: „La minte fiti bărbati,
fiti copii când e vorba de răutate". Adică să îmbini bărbătia cu
copilăria, cu copilăria în ceea ce are ea pozitiv. Pentru că Domnul Hristos nu
vrea ca omul să rămână la stadiul de copil, să fie un om înapoiat. Domnul
Hristos vrea să ne împodobim cu virtutile copilăriei la tinerete si la
bătrânete, în toată vremea, pentru că omul în fiecare clipă este un rezumat al
propriei sale existente.
A zis Domnul Hristos „Lăsati copiii să vină la mine, că a
acestora este Împărătia cerurilor" (Luca XVIII, 16). Si a
binecuvântat pe copii. De ce ? Pentru că sunt vrednici de a fi binecuvântati.
Bineînteles că a binecuvântat si oameni mari. A binecuvântat mâinile Dreptului
Simeon – care la luat în brate pe Domnul Hristos copil – si a devenit
binecuvântat. Deci, credem că Domnul Hristos a binecuvântat toate vârstele,
chiar dacă na trecut prin toate vârstele. De ce na trecut Domnul Hristos prin
toate vârstele ? De ce na ajuns Domnul Hristos si bătrân, ca să avem si noi,
bătrânii, constiinta că ne binecuvântează Dumnezeu ? Si noi, totusi, o avem.
Pentru că Domnul Hristos a trecut din lumea acesta prin moarte si înviere si
apoi, prin Înăltarea la cer, la vârsta pe care vor oamenii so aibă.
Stiti că în povestile noastre este vorba despre „tinerete fără
bătrânete si viată fără moarte". Nu în întelesul că să rămână omul la
tinerete si să najungă la bătrânete, pentru că, totusi, bătrânetea e dată de
la Dumnezeu si o viată lungă – cu bătrânete cu tot – e un dar de la Dumnezeu.
Si e o vorbă foarte adevărată, că „numai cine trăieste îmbătrâneste".
Numai că bătrânetea no întelegem ca pe o vârstă a neputintei, o vârstă a
mortii înainte de moarte. Ci întelegem o bătrânete fericită!
La Cununie se spune asa: „Dăle lor Doamne, săsi petreacă viata
fără prihană si să ajungă bătrâneti fericite, cu inimă curată, împlinind
poruncile Tale". Iată un îndreptar de viată, o rugăciune. Pentru că viata
noastră trebuie să fie învăluită de rugăciune; dacă nu, nu e o viată crestină
autentică. „Viată fără prihană" înseamnă fără pată, fără vină, în chip
ireprosabil.
Mijlocul pentru a ajunge „bătrâneti fericite" este, în
primul rând, tinerete cinstită. Dacă nu, înseamnă că nu ai împlinit poruncile
lui Dumnezeu cu inimă curată. Asai calea care duce la ceea cesi doresc
oamenii, dar la ceea ce oamenii nu caută. Oamenii caută satisfactii imediate,
ies de sub binecuvântarea lui Dumnezeu, de multe ori prin fapte pe care
Dumnezeu nu le vrea. De aceea sunt atâtea necazuri în lumea aceasta, pentru că,
în general, păcatele se plătesc.
Sănătatea si mântuirea sunt două lucruri de valoare pe care ni
le dorim si pe care le avem în vedere noi, credinciosii, si pentru care se
roagă Biserica. Sănătatea o primim de la părinti; o aducem cu noi din plămada
din care am venit în lumea aceasta, dar nu toti părintii pot oferi sănătate.
Fiecare dintre noi ducem ceea ce neau dat părintii, pozitive si negative, si
trebuie să rezolvăm niste lucruri în viata pe care o trăim. Între rugăciunile
pe care le facem noi când ne împărtăsim cu Dumnezeiestile Taine, e si o rugăciune
de multumire (Rugăciunea întâia a Sfântului Vasile cel Mare) în care
pomenim bunătatea lui Dumnezeu, care nea dat Sfintele Taine „spre curătirea sufletului
si a trupului". Mai întâi de toate înzdrăvenirea sufletului si a trupului
! De ce ? Pentru că întrun trup bolnăvicios si întrun suflet neputincios nu
se pot realiza lucruri de valoare, odihnitoare.
Apoi cerem, în aceeasi rugăciune, „împăcarea sufletestilor mele
puteri" pentru a nu fi anarhie în existenta noastră, ci rânduială. Mintea
să fie conducătorul simtirii si al vointei si, fiind o rânduială în suflet, să
avem o bucurie din această rânduială.
„Spre luminarea ochilor inimii mele". Ne trebuie lumină în
suflet. Când mam dus eu la Mitropolitul Nicolae Bălan să primesc
binecuvântarea, mia spus să am „lumină în suflet". A aflat că sunt fără
lumină fizică si a zis: „Să ai lumină în suflet". Asta e ceea ce dorim noi
mai ales tinerilor. Pentru că dacă ai lumină, mai ales la tinerete, poti avea
până la sfârsit si până în vesnicie. Si dacă no ai la tinerete, nui sigur că
o poti dobândi după aceea.
„Spre o credintă neînfruntată". Să avem o credintă
adevărată. Câte credinte sunt acum si câti oameni sunt carei cheamă pe tineri
la alte credinte, diferite de a mosilor si strămosilor nostri, de credinta
ortodoxă! Noi trebuie să avem o credintă prin care să nu ajungem vreodată să ni
se spună că „nai avut credinta cea bună". Sunt oameni care nus cinstitori
ai Maicii Domnului. Noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Gânditivă că
dacă cei care nus cinstitori ai Maicii Domnului se vor întâlni vreodată cu
Maica Domnului, o să li se spună clar: „Credinta voastră na fost o credintă
adevărată, pentru că ati exclus pe Maica Domnului".
„Spre dragoste nefătarnică". Să fie o dragoste adevărată,
întemeiată pe nepătimire, nepătimirea fiind o asezare sufletească de neclintire
din bine.
„Spre plinirea întelepciunii Tale". Să avem întelepciune de
la Dumnezeu. Să fim gânditori de Dumnezeu. Când eram eu copil, era o vorbă pe
la noi: „Mia dat Dumnezeu gândul ăsta". Adică oamenii credeau că si
gândurile (cele bune) sunt de la Dumnezeu.
„Spre paza poruncilor Tale, cu inimă curată împlinind poruncile
Tale". Să ne gândim mai des la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
„Spre adăugarea dumnezeiescului Tău har". Să primim tot mai
multă putere, energie, din Dumnezeu, ca să putem face fată ispitelor si
cerintelor pe care ni le pune înainte viata crestină.
„Spre trezirea sufletului". Mitropolitul Bălan avea o vorbă
faină: „Cea mai frumoasă podoabă a unui tânăr este inima curată si mintea
trează". Să stiti că inima se murdăreste si ea. Cu ce se murdăreste ? Cu
gânduri murdare, cu imagini murdare, cu fapte murdare. Toate acestea se înscriu
în noi. Suntem ce am devenit. Dacă inimai curată, intră în ea Domnul Hristos.
Când intră Domnul Hristos la noi ? Când Îi facem loc, când scoatem murdăriile
din noi, pentru că nu poate intra în loc spurcat.
În Vechiul Testament e un cuvânt care spune despre cei
din tabăra lui Israel că trebuie să tină curat locul în care se găsesc, pentru
că vine Dumnezeu acolo. Si li se poruncea să astupe murdăriile pe care le
făceau oamenii în chip firesc. Asa trebuie să fie si inima omului; pentru că
dacă nu e curată inima, nu poate intra Domnul Hristos acolo, nu poate sta.
De ce si „minte trează"? Deoarece cu mintea lucrăm ca să ne
facem curat în suflet si, totodată, ne păzim să nu băgăm murdării în suflet.
Dacă lucrezi cu mintea spre rău sau nu te mai interesează mintea, îti faci rău
tie însuti.
„Spre iertarea păcatelor". Să ne ierte Dumnezeu păcatele pe
care leam făcut în vremea nestiintei, în vremea când nam luat aminte sau nam
stiut de Dumnezeu, în vremea când nu neam interesat de Dumnezeu. Ca să ne
ierte păcatele, trebuie ca mai întâi noi să le părăsim. Nu se iartă nici un
păcat pe care nul părăseste omul. Întâi trebuie să părăsesti păcatul; fără
părăsirea păcatului nu există pocăintă.
„Spre împărtăsirea cu Sfântul Duh". Sfântul Serafim de
Sarov zice că scopul vietii crestine este dobândirea Duhului Sfânt, pe careL
primim în primul rând la botez si Îl simtim siL scoatem la iveală prin
Împărtăsirea cu dumnezeiestile Taine.
„Spre plinirea Împărătiei cerurilor". Adică noi asteptăm
Împărătia lui Dumnezeu, Împărătia cerurilor, în care intră cei care sunt ca si
copiii, cei care o primesc ca si copiii, cu deschidere, cu neîmpotrivire.
Pământul cel bun este „inima bună care primeste cuvântul lui Dumnezeu si face
rod întru răbdare". Cineva care are viată curată, inimă curată, are si
îndrăzneală către Dumnezeu, îndrăzneala cea bună. Pentru că sunt si oameni care
au îndrăzneală rea către Dumnezeu; nepăsătorii – aceia care sar lupta cu
Dumnezeu numai săsi poată împlini lucrurile lor. Dar avem si o îndrăzneală
bună, de care pomeneste Domnul Hristos când zice: „Îndrăzneste fiule, păcatele
tale îti sunt iertate" (Matei IX, 2), la vindecarea slăbănogului.
Să ai siguranta binelui, să îndrăznesti, să nu fii încurcat, împiedicat în fata
Mântuitorului. „Îndrăzneste fiică, credinta ta tea mântuit, mergi în
pace" (Luca VIII, 48) a zis Domnul Hristos către femeia care
avusese curgere de sânge si pe care Domnul Hristos a vindecato. E un cuvânt pe
care trebuie săl întelegem – îndemnul de „a avea curaj".
„Iar nu spre judecată sau spre osândă". Ce trebuie să facem
pentru a avea rânduială în minte ? Cine ne poate spune aceasta ? Fără îndoială
că întâi Domnul Hristos. Si ne-o spune! Stiti că Domnul Hristos a fost ispitit
de diavol în pustia Carantaniei. Relatarea despre aceasta o găsim în două
locuri: în Capitolul al IV-lea din Sfânta Evanghelie de la
Matei si în Capitolul al IV-lea din Sfânta Evanghelie de la Luca. Iau
fost prezentate de către diavol trei ispite.
Ispita nui păcat, e prilej de cercetare. „Ridică ispitele si nu
este cine să se mântuiască" se spune în Pateric. Ispitele au darul
de a ne consolida, de a ne întări în bine. Nu ispitele căutate, ci ispitele
adevărate, care vin asupra noastră. De exemplu: esti în familie, se iveste o
neîntelegere între părinti si copii; copiii de multe ori nu sunt luători aminte
la îndrumările părintilor, e o situatie de ceartă. În loc să te certi, îti
aduci aminte de o poruncă a lui Dumnezeu, care zice: „Cinsteste pe tatăl tău si
pe mama ta". Si atunci ispita spre ceartă se nimiceste prin porunca lui
Dumnezeu.
„As putea să zic si eu la fel , dar Legea lui Dumnezeu îmi
închide gura" se spunea undeva, în Pateric, când cineva a fost
batjocorit. Nu pot scoate prin gură niste cuvinte pe care nu le vrea Domnul
Hristos. Si Domnul Hristos sa împotrivit ispitei cu cuvinte din Scriptură.
A apărut o carte intitulată File de Acatist, a Înalt Prea Sfintitului
Bartolomeu al Clujului. Aici sunt cuprinse două acatiste: Acatistul Sfântului
Ioan cel Nou Valahul si Acatistul Sfântului Calinic. În Acatistul Sfântului
Ioan Valahul zice: „Bucurăte, că ispita cu virtutea o măsori". Deci, dacă
tu ai sufletul virtuos, nu te poate clinti nicicum din bine, iar dacă te
clinteste, înseamnă că încă esti slăbănog siti trebuie putere.
„Asa cum focul nu rămâne în apă, tot asa si gândul păcătos în
inima iubitoare de osteneală" zice Sfântul Marcu Ascetul în Filocalie.
Ce se întâmplă cu focul când îl arunci în apă ? Se stinge. Ce se întâmplă cu
gândul păcătos în inima iubitoare de osteneală, în inima statornică în bine ? Nare
nici o putere, dispare. Dacă rămân gânduri rele, înseamnă că avem o aderentă la
ele, e ceva care ne tine în gândurile acestea, ne apropie de gânduri de felul
acesta. Sunt oameni care chiar si în fata sfintelor icoane au gânduri rele. Ce
înseamnă asta ? Că au o viată scăzută, că au o viată rea. Icoana e pusă să le
ridice mintea si mintea lor cade si scade în fata unei imagini sfinte. Toate
acestea sunt pentru noi prilej de verificare. Noi trebuie să dăm slavă lui
Dumnezeu pentru toate câte se întâmplă cu noi si să primim darul si dorinta de
a rezolva lucrurile acestea prin darurile lui Dumnezeu.
Un alt mijloc de a ne împotrivi gândurilor celor rele este să ne
umplem mintea cu gânduri bune. Am citit cândva o prezentare a unei situatii: un
silitor în cele ale credintei învăta foarte multe texte din Scriptură pe
de rost si le purta în suflet. Cartea se numeste Din farmacia casei
mele si titlul povestirii este „Abecedar de aur". Spune el că, fiind
închis politic în Germania, uneori nu putea dormi noaptea. Si când nu dormea
noaptea se gândea: „Hai să văd ce cuvinte din Scriptură stiu eu, care
încep cu A". De exemplu: „Astăzi sa făcut mântuirea casei acesteia"
– un cuvânt din Sfânta Evanghelie de la Luca în legătură cu Zaheu
vamesul. După aceea, care texte din Scriptură încep cu B: „Binecuvântavoi pe
Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea"; cu C: „Cel ce vrea
să vină după Mine, să se lepede de sine, săsi ia crucea si săMi urmeze Mie".
Si asa mai departe, până la ultima literă a alfabetului si se bucura de toate
câte le stia. Asta era preocuparea lui.
Si noi putem face lucrul acesta, dar numai după ce învătăm din
texte, căci dacă nu stii texte, nuti vine în minte nici o literă. Si încă
ceva: noi mai avem si texte din sfintele slujbe, care sunt foarte frumoase si e
bine să le stim. Dacă stii lucruri de felul acesta, îti împodobesti mintea cu
ele, pentru că sunt lucruri care parcă nus din lumea aceasta.
Eu vă îndemn să fiti cu seriozitatea cuvenită în lucrurile
spirituale, să vă tineti de biserică, de slujbele noastre, să duceti o viată pe
care so poată binecuvânta Dumnezeu. Vă îndemn să fiti cât mai seriosi si, asa
cum vă pregătiti pentru viată, prin acumulările de cunostinte intelectuale, tot
asa să vă ocupati si de curătia vietii. Dacă aveti suflete întinate, să căutati
să le spălati în Sângele Domnului Hristos, dacă aveti împotriviri de gând,
cereti dar lui Dumnezeu, ca să se risipească. Undei darul lui Dumnezeu si undei
statornicie în bine, nu poate fi rău! Nu poate vrăjmasul să se bage în minte,
dacă tu ai o minte întărită în bine.
Viata crestină e o viată bună, frumoasă, iar credinta noastră e
despătimitoare. E împovărătoare pentru omul care nui hotărât, e oscilant, se
vrea liber în alt fel de cum îl vrea Dumnezeu. Pentru noi însă, ea e
despătimitoare si o recomandăm tuturor.
___________________________
În 1971 au fost aici, la mănăstire, doi cetăteni din Germania.
Ei au aflat că aici trăia un părinte care a fost în Germania, la Betel – o
institutie bisericească de ajutorare a epilepticilor. Părintele fusese trimis
de Mitropolitul Bălan în Germania, să lucreze acolo, ca să cunoască realitătile
de acolo. A lucrat trei luni, apoi sa întors. Si cei doi, când au aflat asta ,
neau spus că la intrare la Betel e scris asa:
„Pace celor ce vin! - Bucurie celor ce
rămân! - Binecuvântare celor
ce pleacă!".
Si ei au scris asta în cartea de onoare a mânăstirii pentru
toti, deci si vouă, că si voi veniti după ei în mânăstire.
Dumnezeu să vă ajute !