De ce este considerata Maria “pururea fecioara”?
Un protestant a consultat recent Centrul de Informare
Crestin Ortodox în scris pentru a întreba de ce în dogmele Bisericii Ortodoxe Sfânta
Fecioara Maria este considerata “pururea fecioara”. Pagina de fata a fost
realizata ca raspuns la întrebarea lui.
Exista doua învataturi referitoare la Maica lui Dumnezeu,
ambele strâns legate de învatatura privind întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul.
Acestea sunt: a) pururea fecioria ei, si b) numele ei de Theotokos. Aceste
învataturi deriva chiar din învatatura privind unitatea ipostasului Domnului
începând din momentul întruparii Sale – ipostasul divin.
Nasterea Domnului Iisus Hristos dintr-o Fecioara este
marturisita în mod direct si deliberat de doi evanghelisti, Matei si Luca.
Aceasta învatatura a fost introdusa în Simbolul Credintei la Primul Conciliu
Ecumenic, care afirma: …care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire,
s-a pogorât din ceruri si s-a-ntrupat de la Sfântul Duh si din Maria Fecioara
si S-a facut om. Pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu este marturisita de
propriile ei cuvinte exprimate în Evanghelie, acolo unde ea exprima întelegerea
caracterului cu totul deosebit al alegerii ei: Sufletul meu preamareste pe
Domnul…caci iata, de acum toate neamurile ma vor numi fericita…Caci Cel care
este puternic a facut lucruri mari pentru mine li sfânt este Numele Sau (Luca
1,46-49).
Preasfânta Fecioara a pastrat în memoria si în inima ei atât
vestirea adusa de Arhanghelul Gavriil, cât si cuvintele inspirate ale
Elisabetei, atunci când a fost vizitata de Maria: Cum se face mie ca Maica
Domnului meu vine la mine? (Luca 1,43); atât profetia dreptului Simeon la
întâlnirea cu Pruncul Iisus la Templu, cât si profetia dreptei Ana din aceeasi
zi (Luca 2,25-38). Legat de relatarea despre pastorii din Betleem si despre
cuvintele îngerilor catre ei, împreuna cu cântarea îngerilor, Evanghelistul
adauga: Însa Maria pastra toate aceste lucruri si cugeta la ele în inima ei
(Luca 2,19). Acelasi Evanghelist, vorbind despre discutia Mariei cu Iisus la
vârsta de 12 ani dupa vizita lor la Ierusalim cu ocazia Pastilor, îsi încheie
relatarea cu cuvintele: Însa maica Lui pastra toate aceste cuvinte în inima ei (Luca
2,51). Evanghelistul vorbeste si despre întelegerea importantei rolului ei în
lume de catre dreptul Iosif, logodnicul ei, ale carui actiuni erau de multe ori
sub calauzirea unui înger.
Atunci când ereticii si batjocoritorii refuza sa recunoasca
pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu pe temeiul ca Evanghelistul îi mentioneaza
pe “fratii si surorile lui Iisus”, ei scapa din vedere urmatoarele lucruri
mentionate în Evanghelie:
a) În Evanghelii sunt mentionati patru “frati” (Iacov,
Iosif, Simon si Iuda) si de asemenea surori ale lui Iisus, cel putin trei la
numar, dupa cum se întelege din cuvintele: …si surorile Lui, nu sunt ele TOATE
cu noi? (Mat. 13,56).
b) Pe de alta parte, relatarea despre calatoria la Ierusalim
cu Iisus la vârsta de 12 ani, acolo unde se mentioneaza despre “rudeniile si
cunoscutii” (Luca 2:44) printre care ei îl cautau pe Iisus, acolo unde se
mentioneaza de asemenea ca Maria si Iosif calatoreau în fiecare an din
îndepartata Galilee pâna la Ierusalim, nu exista nici un indiciu despre prezenta
unor alti copii mai mici împreuna cu Maria: rezulta deci ca asa au trecut
primii doisprezece ani din viata Domnului.
c) Atunci când, aproximativ la douazeci de ani de la
calatoria mentionata mai sus, Maria statea la piciorul crucii Domnului, ea era singura
si a fost încredintata de catre Fiul ei ucenicului Sau Ioan; din clipa aceea
ucenicul acela a luat-o acasa la el (Ioan 19,27). Evident, asa cum au înteles
si crestinii din vechime, Evanghelistii vorbesc fie de “semi-frati sau surori”,
fie de veri.
* Dupa Pr. Mihai Pomazansky, trad. Pr. Serafim, Teologie
Dogmatica Ortodoxa (Platina, CA: Comunitatea Sf. Gherman din Alaska, 1994),
pag. 187-189.
Nasterea fara de samânta a lui Hristos poate si a putut fi
respinsa numai de catre cei care resping Evanghelia, în timp ce Biserica lui
Hristos din vechime marturiseste pe Hristosul cel întrupat de la Sfântul Duh si
din Maria Fecioara. Nasterea lui Dumnezeu din Pururea Fecioara era o piatra de
poticnire pentru cei care voiau sa-si zica crestini, însa nu voiau sa se
smereasca si sa caute curatia în viata. Viata curata a Mariei era o palma pe
obrazul celor care erau murdari în cuget si în fapte. Pentru a se da drept
crestini, ei nu îndrazneau sa nege ca Hristos s-a nascut din fecioara, însa au
început sa afirme ca Maria a fost fecioara numai pâna când l-a nascut pe
întâiul ei nascut, Iisus (Mat. 1,25).
"Dupa nasterea lui Iisus", spune falsul învatator
Elvidius în secolul 4, si multi altii asemenea înainte si dupa el, “Maria si-a
început viata de familia cu Iosif si a avut copii de la el, care sunt numiti în
Evanghelie ca fratii si surorile lui Hristos”. Însa cuvântul “pâna” nu înseamna
ca Maria a ramas fecioara doar pâna la un moment dat. Cuvântul “pâna” si alte
cuvinte similare deseori reprezinta vesnicia. În Sfânta Scriptura se spune
despre Hristos: În zilele Sale dreptatea si pacea vor straluci, pâna când luna
va fi luata de pe cer (Ps. 71,7), însa aceasta nu înseamna ca atunci când nu va
mai fi nici o luna la sfârsitul lumii, dreptatea lui Dumnezeu va disparea. Din
contra, tocmai atunci ea va domni. Apoi, ce înseamna: El va domni, pâna când va
pune pe toti dusmanii Lui sub picioarele Sale? (I Cor. 15,25). Domnul va domni
numai pâna când dusmanii Lui vor fi pusi sub picioarele Lui?! David, în Psalmul
4, spune: Asa cum se uita ochii iubitei dupa iubitul ei, asa se uita ochii
nostri dupa Domnul Dumnezeul nostru, pâna când El se va milostivi de noi (Ps.
122,2). Deci proorocul va avea ochii îndreptati spre Domnul numai pâna când va
capata îndurare, apoi si-i va îndrepta înapoi spre pamânt! (Fericitul Jerome,
"Despre Pururea Fecioria Mariei"). În Evanghelie Mântuitorul le spune
Apostolilor (Mat. 28,20): Iata, Eu sunt cu voi pâna la sfârsitul lumii. Deci
dupa sfârsitul lumii Domnul se va departa de ucenicii Lui, iar când acestia vor
judeca cele douasprezece semintii ale lui Israel pe cele douasprezece scaune de
domnie, ei nu vor mai avea partasia promisa cu Domnul? (Fericitul Jerome, op.
cit.)
În consecinta, este incorect sa credem ca fratii si surorile
lui Hristos erau copiii Sfintei Fecioare Maria. Cuvintele “frate” si “sora” au
câteva întelesuri distincte. Semnificând uneori o anumita înrudire între oameni
sau apropierea lor duhovniceasca, aceste cuvinte sunt folosite uneori într-un
sens mai larg, uneori într-un sens mai limitat. În orice caz, oamenii sunt
denumiti frati si surori daca au o mama si un tata comun, numai un tata sau o
mama comuna; daca, având parinti complet diferiti, parintii lor (vaduvi fiind)
s-au casatorit ulterior (frati vitregi) sau daca parintii lor sunt rude
apropiate. În Vechiul Testament, ajunsi în Valea Sodomei, Avraam si Lot s-au
despartit. Acolo Avraam îl numeste pe Lot “frate”, desi Lot îi era nepot de
frate.
În Evanghelie nu se spune nicaieri ca asa-numitii frati ai
lui Iisus erau sau erau considerati copii ai Maicii Sale. Din contra, se stia
ca Iacov si ceilalti erau fiii lui Iosif, logodnicul Mariei, care ra vaduv si
avea copii de la prima lui sotie (Sf. Epifanie din Cipru, Panarion, 78.). La
fel, sora Maicii Lui, Maria sotia lui Cleopa, care statea cu ea la piciorul
crucii Domnului (John 19:25) avea si ea copii, care, având în vedere rudenia
apropiata, puteau foarte bine sa fie denumiti frati ai Domnului. Ca asa-numitii
frati si surori ai Domnului nu erau copiii Maicii Sale se vede clar din faptul
ca Domnul, înainte de a muri, a încredintat-o pe Maica Lui ucenicului Sau drag,
Ioan. De ce ar fi facut asta daca ea ar mai fi avut si alti copii în afara de
el? Ar fi putut acestia sa aiba grija de ea. Fiii lui Iosif, presupusul tata al
lui Iisus, nu se considerau obligati sa aiba grija de mama lor vitrega, sau cel
putin nu aveau pentru ea acea afectiune pe care o au copiii naturali pentru
parintii lor sau cum avea Ioan pentru ea.
Astfel, studiul atent al Scripturilor descopera clar
inconsistenta obiectiilor împotriva pururea fecioriei Mariei si îi face de râs
pe toti cei care învata altceva.
* Dupa Sf. Ioan (Maximovici), Venerarea ortodoxa a Mariei,
Nascatoarea de Dumnezeu (Platina, CA: Comunitatea Sf. Gherman din Alaska,
1994), pp. 31-33.
Cele de mai jos mi-au fost trimise de Diaconul John
Whiteford. Textul face parte din corespondenta pe care a avut-o cu un
protestant:
Raspuns la întrebarile privind Matei 1,25:
Mai întâi trebuie sa ne amintim ca Biblia nu a fost scrisa
în limbile moderne. Cuvântul tradus prin “pâna când” în acest verset este
acelasi cuvânt cu cel tradus prin “pâna la” la Matei 28,20: “…si iata, Eu sunt
cu voi pâna la sfârsitul veacurilor”.
Urmând logica dvs., ar trebui sa presupunem ca aici se
învata ca dupa sfârsitul veacurilor Hristos nu va mai fi cu noi. Chiar si în
româneste, când spunem “Ion nu s-a pocait pâna când a murit” – e evident ca
nici dupa moarte nu s-a pocait.
Locul din verset citat de dvs. este clar. Nu lasa loc
banuielilor ca Hristos ar fi fost rezultatul relatiilor dintre Fecioara Maria
si Iosif - nu se afirma nimic despre ce a urmat, nici într-un fel, nici
într-altul.
Sf. Jerome a scris un tratat foarte detaliat asupra
subiectului acesta, tradus în mai multe limbi – se numeste “Pururea Fecioria
Mariei”.
Aceasta abordare nu numai ca a fost sustinuta universal în
Biserica Primara, dar a fost sustinuta si de primii reformatori, cum a fost
John Wesley.
Apropo, unde scrie în Noul Testament ca Fecioara Maria si
Iosif au depasit vreodata faza de logodna? Biblia vorbeste despre “logodnica”
lui Iosif, dar nu mentioneaza nimic peste aceasta.
Voi baptistii nu sunteti familiarizati cu ceremonialul de
logodna, dar abordarea traditionala prevede ca logodna acorda cuplului toate
responsabilitatile casatoriei, însa nici unul din privilegii. Odata logoditi,
oricare poate rupe logodna printr-un divort. Oricum, cuplul nu are voie sa aiba
relatii maritale decât dupa ceremonialul de casatorie.
Ca raspuns la întrebarea daca nu cumva aceasta învatatura da
slava numai Fecioarei Maria si nu si lui Dumnezeu:
Aceasta învatatura nu este tinuta pentru a întari sfintenia
Fecioarei Maria, ci datorita unicitatii si sfinteniei Fiului ei. Uitati-va la
urmatorul verset:
"Domnul mi-a vorbit: Aceasta poarta va fi închisa si nu
se va deschide, nici un om nu va intra pe ea; caci Domnul Dumnezeul lui Israel
a intrat pe ea si apoi ea va fi închisa.” (Ezechiel 44,2).
Acesta a fost întotdeauna interpretat de Parintii Bisericii
ca o trimitere la Fecioara Maria si la Întrupare. Atunci când ne gândim ca
Dumnezeu s-a întrupat din pântecele Fecioarei, nu este greu sa ne închipuim ca
acest pântece va ramâne curat.
Concluzia la aceasta a fost învatatura consistenta si
universala a Bisericii începând din vremea Apostolilor si pâna azi.
Aceasta nu înseamna ca sexul este ceva murdar, desi
Apostolii învata ca este mai bine sa ramâi în feciorie si ca numai cei care pot
accepta o astfel de viata sunt chemati la aceasta. Cu siguranta, unii sunt
chemati la o astfel de viata care este binecuvântata de Dumnezeu.
De ce avea nevoie atunci Fecioara de Iosif? Aceasta
întrebare se poate pune si daca cineva crede ca ea a avut alti copii ulterior –
de ce avea ea nevoie de Iosif pentru a da nastere lui Hristos. Raspunsul este
evident: ca regula, fecioarele nu pot naste pe nimeni, iar Hristos ar fi
crescut ca orfan daca ar fi fost nascut de o mama singura.
Dvs. întrebati: “Deci Iisus a fost nascut în afara
casatoriei? De ce au calatorit împreuna pentru recensamânt? De ce se scrie la
Luca 2,48: ‘Si când l-au vazut, au fost mirati; iar maica Lui i-a zis: Fiule,
de ce ai facut aceasta? Iata, tatal tau si cu mine te cautam.’?"
As putea sa va întreb acelasi lucru: De ce îl mentioneaza ea
pe Iosif ca tata al lui Hristos? Evident, nu pentru ca era tatal Lui adevarat.
De ce au calatorit împreuna pentru recensamânt, când ei erau numai logoditi:
“Sa fie numarat cu Maria, logodnica lui, care era însarcinata? (Luca 2,5).
Credeti ca s-au casatorit în drum spre Betleem, deoarece e evident ca nu erau
atunci când au apucat într-acolo? Apoi, nu se spune ca o astfel de casatorie ar
fi avut vreodata loc – ar fi fost jenant pentru ei ca la ceremonia de casatorie
sa participe o femeie însarcinata sau o femeie care alapteaza un copil. Asa cum
am spus, logodna acorda toate responsabilitatile unei casatorii, însa fara nici
un privilegiu. Ea poate fi desfacuta numai printr-un divort, deci într-un anume
sens ei s-au casatorit atunci când s-au logodit.
În Biserica Ortodoxa înca avem ceremonialul logodnei, însa,
deoarece este foarte serios si este privit ca o casatorie desi nu s-a consumat
niciodata, aproape întotdeauna se face în zilele dinaintea ceremoniei de
casatorie.
Dvs. spuneti: "Maria a avut alti copii. Iacov este
numit fratele Domnului. Fratii si surorile care au venit dupa Iisus când El
învata nu sunt veri, asa cum încearca catolicii sa arate, deoarece nu exista
nici un cuvânt în greaca pentru frate."
Chiar credeti ca Fecioara Maria avea o alta sora din aceeasi
parinti, pe care o chema tot Maria (Ioan 19,25)? De asemenea, daca acesti frati
erau copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif (asa cum arata Egesipus, istoricul
crestin din Palestina secolului al doilea) si daca Sf. Jerome neaga ca Cleopa
ar fi murit si ca Iosif i-ar fi luat pe sotia si pe copiii fratelui sau în îngrijirea
sa (asa cum era obiceiul evreiesc), atunci acesti copii ar putea fi foarte bine
numiti fratii si surorile Domnului nostru.
De asemenea, voi sublinia iarasi ca Biblia vorbeste despre
Fecioara Maria si Iosif numai ca fiind logoditi. Cu exceptia cazului în care
s-ar fi casatorit ulterior, ei aveau toate responsabilitatile unei casatorii,
însa ar fi pacatuit daca ar fi avut relati matrimoniale unul cu altul. Este
clar din Evanghelii ca ei erau numai logoditi atunci când au parasit Nazaretul
si când Fecioara era însarcinata. Credeti ca s-ar fi putut casatori ulterior
fara a fi mai întâi omorâti cu pietre?
Dvs. spuneti: “Nu e nevoie sa fii atât de specific. Nu este
clar din mai multe locuri din Scriptura (Ioan 2:12; Matei 12:46; Marcu 3:31;
Luca 8:19; în special Matei 13:55,56 si Marcu 6:3,4; etc.) ca acolo se vorbeste
de copiii Mariei si ai lui Iosif?"
Ce faceti cu Maria care nu este mama lui Hristos, însa este
sora Fecioarei Maria si pe deasupra mai are si copii cu aceleasi nume ca fratii
lui Iisus? Ce faceti cu marturia foarte timpurie a lui Egesipus care afirma
clar ca fratii Domnului erau copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif, si ale
sotiei acestuia, Maria?
Vezi: Mat. 27:56, Marcu 15:40, 16:1; Luca 24:10; Ioan 19:25;
relatarea lui Matei despre Mara mama lui Iacov si a lui Iosif. Marcu vorbeste
despre Maria mama lui Iacov cel Mic si a lui Iese. Ioan vorbeste despre “mama
Lui si sora mamei Lui, Maria sotia lui Cleopa”. Toate relatarile o mentioneaza
pe Maria Magdalena separat iar Matei o mentioneaza pe mama fiilor lui Zebedei
(care nu putea fi maritata si cu Cleopa). Aceasta sugereaza ca Maria, nevasta
lui Cleopa, care era sora Mariei, este mama lui Iacov, Iese, etc.
[Istoria bisericeasca a lui Eusebiu 3:11] "Dupa
martirajul lui Iacov si cucerirea Ierusalimului care a urmat imediat, se spune
ca acei apostoli si ucenici ai Domnului care mai traiau s-au strâns laolalta
din toate partile, împreuna cu cei care erau rude ale Domnului dupa trup (din
care majoritatea erau în viata), pentru a se sfatui cine este vrednic sa-i
urmeze lui Iacob. Cu totii l-au ales pe Simeon, fiul lui Cleopa, despre care
vorbeste si Evanghelia (de notat ca Evangheliile vorbesc de Simeon ca de un
frate al Domnului), ca fiind vrednic de a ocupa scaunul episcopal din acea
parohie. Acesta era, spun ei, var al Mântuitorului. Din datele lui Egesipus
reiese ca era fratele lui Iosif”. (De observat ca Egesipus era un istoric din
Palestina secolului 2. Eusebiu pastreaza câteva fragmente din lucrarile lui,
dat fiind ca a avut acces la marea biblioteca din Cezareea si din Alexandria,
ale caror carti au fost în mare parte pierdute ulterior).
Câteva aspecte suplimentare despre acest subiect:
1) Apostolul Iacob, fiul lui Alfeu, nu este neaparat Iacob
cel Mic. Ei nu sunt înruditi în Evanghelii, desi aceasta legatura ar putea fi
posibila. Iacob cel Mic era fiul lui Cleopa, însa, precum am citit eu despre
aceasta, e posibil ca “Cleopa” sa fie o transliterare elenizata a numelui
aramaic “Calphi”.
2) Ieri am citat din Istoria Bisericeasca a lui Eusebiu, în
care apare un fragment din Sf. Egesipus. Ieri seara am cautat mai multe si iata
ce am gasit:
“Unii dintre eretici au spus despre Simeon, fiul lui Cleopa,
ca ar fi din familia lui David si ca ar fi crestin. Pentru aceste acuzatii el a
suferit martirajul la vârsta de 120 de ani, sub domnia lui Traian, când Aticus
era consul în Siria. Autorul spune ca, în timp ce se derula ancheta privindu-i
pe cei care apartineau semintiei împaratesti a iudeilor, chiar acuzatorii au
fost condamnati ca i-ar apartine acesteia. Se poate spune ca Simeon a fost unul
din cei care l-au vazut si l-au auzit pe Domnul, dat fiind vârsta lui înaintata
si faptul ca Evangheliile pomenesc pe Maria (sotia) lui Cleopa, care, dupa cum
a aratat deja naratiunea noastra, era tatal lui. Acelasi istoric mentioneaza si
pe altii care, facând parte dintre asa-zisii frati ai Domnului, pe nume Iuda, a
supravietuit pâna în timpul aceleasi domnii, dupa marturisirea de credinta pe
care au dat-o în timpul lui Domitian, asa cum s-a aratat deja. El scrie astfel:
Ei au venit atunci si au devenit conducatorii fiecarei biserici, în calitate de
martori ai lui Hristos, fiind rude ale Domnului. Dupa ce s-a stabilit linistea
în fiecare biserica, ei au ramas pâna în vremea lui Împaratului Traian; adica
pâna când cel care se tragea dintr-un unchi al Domnului, mai sus-numitul Simeon
fiul lui Cleopa, a fost acuzat de diferiti eretici si judecat împreuna cu altii
pentru acelasi motiv înaintea consulului Aticus. A suferit prigoana multe zile
si a marturisit credinta în Hristos astfel încât chiar consulul a fost peste
masura de uimit ca un om batrân de 120 de ani poate îndura atâtea chinuri. În
cele din urma a fost condamnat sa fie rastignit....” [Sf. Egesipus [mort în 170
DC], Fragmente din cele cinci carti ale lui cu comentarii asupra Bisericii,
Parintii Ante-Niceeni, Vol. 8, pag. 762]
A se vedea si:
Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia 5 asupra Evangheliei Sf. Matei
Sf. Gregorie de Nisa, Despre feciorie
Textele pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului si pentru
praznicul Nasterii Maicii Domnului în Menaionul Praznicului (Seminarul Sf.
Tihon). Aceasta este o comoara a teologiei dogmatice ortodoxe. Daca cineva vrea
sa afle ce învata Biserica Ortodoxa despre anumite aspecte dogmatice, se poate
obtine o perspectiva buna prin consultarea textelor liturgice ale Bisericii.
Într-un mod foarte real, Ortodocsii îsi cânta teologia. Asa cum a scris
Episcopul Kallistos: “Anumite doctrine, desi nu au fost niciodata definite, sunt
tinute de Biserica dintr-o puternica convingere launtrica, într-un consens
unanim, ceea ce este la fel de unificator ca si o formulare explicita. ‘Unele
lucruri le avem din învataturi scrise’, spune Sf. Vasile, ‘altele le-am primit
prin Traditie Apostolica în mod tainic; ambele au aceeasi putere în ceea ce
priveste evlavia.’ [Despre Sfântul Duh, xvii, 66] Aceasta Traditie interioara
‘transmisa noua în mod tainic’ este tinuta mai presus de toate în închinarea
Bisericii. Lex orandi lex credendi: credinta noastra se exprima prin
rugaciunile noastre. Ortodoxia a facut putine definiri explicite ale
Euharistiei si ale altor taine, ale lumii ce va sa vina, privind pe Maica
Domnului, pe sfinti si pe cei adormiti: credinta noastra în aceste privinte
este continuta în principal în rugaciunile si în imnele folosite la slujbe.”
(Biserica Ortodoxa, [Penguin Books, 1993] pp. 204-5).