Soborul
Sfinţilor, Slăviţilor Şi Întru-Totul Lăudaţilor Apostoli
Sfânta noastră Biserică
prăznuieste pe toti cei doisprezece Apostoli ai Domnului nostru Iisus
Hristos, ca pe unii, care s'au nevoit a răspândi, până la marginile
lumii, dreapta credintă crestină si a vesti tuturor marginilor
pământului pe Hristos Dumnezeu, chemând toate neamurile la mântuire.
Ei au fost chemati la apostolie,
chiar de Domnul Însusi, si au fost martorii propovăduirii patimilor si
Invierii Sale, ca să-L mărturisească apoi, printre oameni.
Sfântul Apostol Petru, întâiul între egali, se numea Simon,
mai înainte de a fi chemat de Domnul. El a propovăduit Evanghelia, mai
întâi, în Iudeia, apoi în Antiohia, în Pont, Capadochia, în Asia, Bitinia,
Galatia, si după traditia Bisericii, a mers si la Roma. În cele din
urmă, fiind răstignit de Nero împăratul, cu capul în jos, s'a
dus la cele ceresti.
Sfântul Apostol Andrei, ''cel întâi chemat,'' era fratele
Sfântului Petru. După traditie, el a propovăduit credinta lui Hristos
în toate tările de pe lângă Marea
Neagră si în Dobrogea, după care, s'a întors în
Tracia si s'a dus în Grecia, iar la Patras, a fost răstignit pe o cruce în
forma literei X, ''Crucea Sfântului Andrei.''
Sfântul Apostol Iacob, fiul lui Zevedeu, a fost numit de
Domnul ''fiul Tunetului,'' ca si fratele său, Sfântul Ioan Evanghelistul.
Împreună cu acesta si cu Petru, a văzut Schimbarea la Fată a
Domnului pe Tabor. După Înăltarea la cer a Domnului, el a
propovăduit cuvântul lui Dumnezeu la Ierusalim si în Iudeea si a fost ucis
de Irod Agripa, cu sabia.
Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul, numit si Teologul,
adică cuvântătorul de Dumnezeu, era ucenicul iubit, care, la
Cină si-a rezemat capul pe pieptul lui Hristos, iar lângă Cruce, a
stat cu Preacurata Fecioară si s'a învrednicit a se numi fiu al ei. Acesta
a propovăduit Evanghelia în Efes si în toată Asia si a scris Evanghelia
a patra, Apocalipsa si cele trei Epistole din Noul Testament. El a adormit, în
Domnul, la Efes, bătrân fiind cu anii.
Sfântul Apostol Filip era din Betsaida Galileii, cetatea lui
Petru si Andrei. Acesta a adus la Hristos pe Natanail si a propovăduit pe
Hristos în părtile Asiei, cu sora sa Mariam, si a avut sfârsit mucenicesc,
în Ieropole, din Frigia.
Sfântul Apostol Bartolomeu, a propovăduit pe Hristos, o
vreme, împreună cu Apostolul Filip, în Asia, iar după moartea
acestuia, a mers până în India si a tâlcuit, pentru indieni Evanghelia,
scrisă de Sfântul Matei. S'a dus, apoi, de acolo, în Armenia cea Mare si
în Albana a primit moarte de mucenic.
Sfântul Apostol Toma este cel căruia i se mai spune si
''Geamănul'' si care a pipăit rănile Mântuitorului după
Învierea Lui. A purtat lumina Evangheliei până în părtile Indiei si a
murit străpuns de săgeti, pentru Hristos.
Sfântul Apostol Matei, care pe când era vames, se numea
Levi, lăsând toate, n'a pregetat să meargă după Hristos. Si
fiind scriitor, a scris cel dintâi, Evanghelia Domnului, în limba ebraică,
si apoi, aceeasi evanghelie, în greceste. El a propovăduit pe Hristos în
toată Etiopia si, traditia spune, Apostolul a primit moarte de mucenic,
fiind ars pe rug în Etiopia.
Sfântul Apostol Iacob al lui
Alfeu, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în multe tări din
răsărit,
închinătoare la idoli. După ce a adus
nenumărate neamuri la Hristos, a primit moarte de mucenic, iar cei ce s'au
întors la credintă, l-au numit ''sământă dumnezeiască.''
Sfântul Apostol Iuda Tadeul, este acela care a
propovăduit pe Hristos în Iudea, în Galileia si în Samaria, în Arabia, în
Siria si în Mesopotamia. Si, fiind spânzurat de un lemn, de slujitorii
idolilor, din părtile Araratului, si-a pus sufletul pentru Domnul
său.
Sfântul Apostol Simon Zilotul este din Cana Galileii. A
propovăduit cu mult zel cuvântul mântuirii în Mauritania si, din Africa,
până în Britania. Si răstignit fiind de cei necredinciosi si-a dat
lui Dumnezeu duhul său.
Sfântul Apostol Matia a fost ales în locul lui Iuda,
vânzătorul, numărându-se cu cei unsprezece Apostoli. El a
propovăduit pe Hristos în Capadochia si în Etiopia. Si acolo, multe
pătimind, cu moarte năpraznică s'a săvârsit.
Sfântul mare Apostol Pavel, care în urma tuturor, a fost chemat de Sus, de la Domnul, la apostolie, s'a arătat vas ales al lui Hristos, că L-a purtat pe Domnul neamurilor si a împăratilor, de la Ierusalim si până la Roma. Deci, si-a sfârsit nevointa alergării sale, fiind ucis de Nero cu sabia. Drept aceea, acest Sfânt Apostol se prăznuieste, de către Biserică, împreucă cu Sfântul Petru, ca unul ce, mai mult decât alti Apostoli, s'a ostenit, cu bunăvestirea lui Hristos Dumnezeului nostru slavă! (Din ''Proloage'')
______________________________________________________
Sf. Apostoli Petru Si Pavel
(29 iunie)
În plin miez de vară, când
soarele dogoreste pământul iar holdele se pleacă în bătaia
vântului, Biserica Crestină prăznuieste în fiecare an, la 29 Iunie pe
unii dintre cei mai mari, mai cunoscuti si mai venerati dintre sfinti si anume
pe Sf. Apostoli Petru si Pavel.
E o sărbătoare cu
profunde rezonante spirituale în sufletele crestinilor care cinstesc pe cei doi
mari corifei ai Apostolilor, care si-au închinat întreaga viată
propovăduirii ''cu timp si fără timp'' a Evangheliei lui Hristos,
ba mai mult au pecetluit această lucrare cu sângele lor vărsat
martiric pentru Hristos si pentru Biserica Sa.
E o sărbătoare care datează încă din
secolul II al erei crestine si evlavia credinciosilor s'a materializat în
ridicarea de biserici pe locul martirajului lor, iar imnografii crestini si
marii părinti ai Bisericii s'au întrecut în a-i elogia pe cei doi apostoli
care, prin cuvântul si sângele lor, uniti în Hristos, au plămândit Roma
crestină si Biserica întreagă.
Din Sf. Evanghelii, cunoastem că Sf. Petru era originar
din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona si frate mai mare al
lui Andrei cel dintâi chemat de Domnul la lucrarea apostoliei, si se numea
Simon, până când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru.
Luând cunostintă de ideea mesianică, Sf. Petru a
devenit un adept zelos al acesteia si este primul care l-a numit pe Iisus
''Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu'' (Matei 16, 17-19).
Biserica crestină este temeluită pe credinta tare
ca piatra în dumnezeirea Mântuitorului Hristos, mărturisită de Sf.
Ap. Petru.
Dupăç Pogorârea Sf. Duh la Rusalii, Sf. Petru este cel
dintâi care vesteste poporului evreu pe Iisus Hristos cel răstignit si
înviat, îndemnându-i pe toti la pocăintă si întoarcere la
credintă (Fapte 3, 19).
Din Ierusalim, după întemeierea Bisericii Crestine în
ziua Cincizecimii Sf. Petru a mers să vestească Evanghelia
Împărătiei în Antiohia, Pont, Galitia,
Capadochia, Bitinia si la Roma, unde a suferit si moarte de
martir la 29 Iunie în anul 67.
Potrivit unei vechi traditii, Sf. Petru a cerut să fie
răstignit cu capul în jos, dorind să arate deosebirea dintre
chinurile sale si cele ale dumnezeiescului său Învătător. Sf.
Petru a fost unul dintre cei trei apostoli pe care Mântuitorul Hristos i-a
făcut martori ai slavei Sale dumnezeiesti pe muntele Taborului.
De la Sf. Apostol Petru ne-au rămas scrise în Canonul
Noului Testament două epistole sobornicesti, mult folositoare vietii
crestine.
Sf. Apostol Pavel, supranumit ''apostolul neamurilor,''
pentru că a predicat Evanghelia mai ales păgânilor, s'a născut într'o
familie de iudei bogati în Tarsul Ciliciei, primind o educatie
strălucită în scoala rabinului Gamaliel.
La început, Saul, căci asa fusese numit la nastere, a
fost un adept înfocat al legii mozaice si un dusman de moarte al crestinilor.
Este cunoscută întâmplarea petrecută pe drumul
Damascului, când, plecat să-i persecute pe crestini, Saul se întâlneste cu
Iisus cel înviat si se converteste la crestinism devenind cum spune Fericitul
Augustin ''din lup miel, din persecutor înfocat un vestitor neobosit al
Evangheliei, învătător si apostol al popoarelor.''
A propovăduit pe Hristos tuturor străbătând
în trei călătorii misionare toată Asia, Spania, Britania si
Italia, înfiintând comunităti crestine, hirotonind episcopi, preoti si
diaconi.
De la Sf. Apostol Pavel ne-au rămas 14 epistole scrise
cu diferite ocazii si în timpuri diferite, din care emană grija
neobosită a apostolului pentru propovăduirea si păstrarea
nealterată a învătăturii crestine.
Ajungând la Roma a doua oară, Sf. Pavel a fost închis
si condamnat la moarte de către crudul împărat Nero, tăindu-i-se
capul si câstigând în aceeasi zi de 29 Iunie a anului 67, împreună cu Sf.
Petru cununa cea nevestejită a muceniciei.
Pe locul unde a fost răstignit în Roma Sf. Petru, în
circul neronian acum se ridică basilica Sf. Petru, iar în locul
martiriului Sf. Pavel de pe via Ostia, crestinii au ridicat o biserică
închinată lui si anume biserica ''San Paulo fuori la mura,'' adică
biserica din afara zidurilor cetătii.
Ogorul Bisericii stropit de sângele lui Hristos si al
martirilor între care si al Sf. Ap. Petru si Pavel a rodit si va rodi până
la sfârsitul veacurilor credintă, nădejde si iubire. Cinstindu-i pe
Sf. Ap. Petru si Pavel îl preamărim pe Dumnezeu, izvorul sfinteniei ''cel
minunat întru Sfintii Săi.'' Arhidiacon Visarion Băltat
(Din Telegraful Român'', Nr. 23-24, 1996).