DESPRE MOARTE CA ÎNCERCARE
DE UNDE VETI AFLA CÂTEVA GÂNDURI DESPRE MOARTE ALE CELUI DE CURÂND URCAT LA DOMNUL-MARIN NAIDIM- A CARUI VIATA, PRIN JERTFA SI RUGACIUNE NECONTENITE, A FOST SI ESTE ÎNDREPTAR DE TRAIRE ÎNTRU HRISTOS PENTRU MARII DUHOVNICI AI ORTODOXIEI
Suntem înca
în Saptamâna Patimilor si m-am gândit sa abordez cu dumneavoastra un subiect
cam straniu, sa vorbim despre moarte. Eu am mai trecut recent prin doua
razboaie, am fost spitalizat de doua ori. Si înca îmi sunt proaspete în minte
versurile lui Radu Gyr: Sunt, Doamne, copt pentru cules,/ Nu ca-mi sunt anii
grea recolta/ Ci-mi este sufletul o bolta/ De crengi cu rodul tot mai des..
.
Moartea, ca
si viata, sunt niste taine de-ale lui Dumnezeu: venim pe lume, nu stim de ce si
plecam fara sa stim unde. Când vine ceasul fatal, trebuie sa mori. O batrâna,
povesteste Turgheniev, pregatise o rubla sub perna ca sa dea preotului pentru
citanie si-acolo a ramas, sub perna, n-a apucat sa i-o dea, caci a murit, îi
sosise ceasul. Un vizir povesteste o alta întâmplare. Fugise de frica mortii
tocmai la Samarkand, culmea e ca i s-a înfatisat moartea si acolo, atunci când
venise ora mortii. Exista un ceas al mortii care nu poate fi evitat. Te ia cu
somn, un somn greu, apoi te cuprinde întunericul, te faci rece ca gheata si
devii inert. Sufletul, în clipa mortii, se desface cu greu de trup, ruperea e
violenta, si pleaca pe un drum lung, fara întoarcere: asterne-te drumului ca si
iarba câmpului, în bataia vântului. Moartea e grea, poate din aceasta cauza si
Vasile Pârvan îi atribuie mortii rolul purificator: prin moarte se rascumpara
toate greselile vietii de aici, zicea el. Moartea, de cele mai multe ori, vine
noaptea, caci noaptea e sora cu moartea: noaptea e sora blânda a mortii, pe
când moartea e sora crunta a noptii (Vasile Alecsandri).
Moartea a
venit în lume o data cu alungarea lui Adam si a Evei din Rai, dupa ce au calcat
porunca si au mâncat din pomul cunostintei binelui si raului: cu moarte veti
muri dupa ce veti mânca.( Facere 2, 17.- în ziua în care vei mânca din el vei
muri negresit)
Prin moarte
Dumnezeu a oprit procesul calcarii de porunca, punând cap pacatului (pentru ca
pacatul sa nu devina nemuritor, pentru ca omul sa nu ramâna vesnic în stare de
calcator de porunca).
Sufletul
fiind nemuritor, îsi continua activitatea si în lumea cealalta, adica o va
continua de acolo de unde a ramas cu facerea binelui în momentul mortii. Cât
priveste nedreptatile, suferintele pe care pe nedrept le-am îndurat din partea
oamenilor, vor fi recompensate la Cer.
Si Platon
zice ca în viata viitoare justitia divina va corecta justitia omeneasca. Sa
traim în asa fel încât pâna si dricarului sa-i para rau când ne va duce la
groapa. Dumnezeu ne-a dat o ocazie ca sa ne rascumparam viata viitoare,
traind-o pe aceasta asa cum trebuie. Sa nu pierdem ocazia, caci vine ceasul
când ti se va spune: "Gata!" Si ce rau îti va parea ca ai pierdut
ocazia! Cu cât ai facut pâna atunci, cu atât ramâi. Ai fi vrut sa faci mai
mult, acum nu se mai poate, ceasul nu mai poate fi dat înapoi. Nu mai încape
nici o amânare. Conteaza atitudinea pe care o vei avea în fata mortii. Sa nu
fii las, sa nu te sperie si sa abjuri. De viteaz si moartea se teme. (proverb
persan).
Moartea e cumplita pentru cei ce nu au un suport
moral.(aceasta mi-o spun mie). Unii au o moarte eroica, fiindca accepta sa
moara pentru altii: moartea în razboaie, în revolutie, în închisori
(politicii). Hugo povesteste despre parintele Bienne si de ducele de Villeroy
ca s-au purtat la închisoare, în timpul revolutiei franceze din 1879, ca niste
lasi. Dar pe esafod s-au purtat cu curaj. Probabil ca e mai lesne sa mori decât
sa traiesti. Beethoven scria pe ultima sa partitura: - Trebuie? Si mai jos
adauga: Da, trebuie! Se vede resemnarea sa în fata mortii, gasind-o fireasca,
necesara chiar.
Dupa ce mori, o vreme o sa te mai tina minte lumea. Ti se va
simti lipsa din casa. Destul de dureros sa stii ca nu se va mai întoarce
niciodata. Vor veni apoi la cimitir, vor începe sa plânga înainte de a ajunge
la locul unde te afli îngropat. Si-n deznadejdea lor se vor gândi ca ar fi fost
mai bine ca Dumnezeu sa ne fi luat pe toti o data, nu asa, pe rând. Dar gândul
lui Dumnezeu e altul si noi ramânem cu oftatul si cu resemnarea. Fiecare moare
singur... Sa mergem mai des la cimitir ca sa ne reculegem. Mormintele ne
inspira gânduri înalte. Tacerea mormintelor ne îndeamna la meditatie. Moartea
cuiva drag te face sa te simti si tu muritor si sa privesti mai serios viata.
Sic transit gloria mundi.
Azi noapte a mai murit unul care a stat cu mine la spital,
la etajul trei: l-au plâns pe brate doar trei camarazi cum plâng la denii
îngerii-n altar ( S. Lefter).
Si azi e Vinerea Mare, când moare pe cruce Însusi Hristosul
pentru toate durerile lumii.
Dar va calca moartea si va învia! Hristos a Înviat! La multi
ani!