DESPRE MOARTE CA ÎNCERCARE

 

 

DE UNDE VETI AFLA CÂTEVA GÂNDURI DESPRE MOARTE  ALE CELUI DE CURÂND URCAT LA DOMNUL-MARIN NAIDIM- A CARUI VIATA, PRIN JERTFA SI RUGACIUNE NECONTENITE, A FOST SI ESTE ÎNDREPTAR DE TRAIRE ÎNTRU HRISTOS PENTRU MARII DUHOVNICI AI ORTODOXIEI

 

            Suntem înca în Saptamâna Patimilor si m-am gândit sa abordez cu dumneavoastra un subiect cam straniu, sa vorbim despre moarte. Eu am mai trecut recent prin doua razboaie, am fost spitalizat de doua ori. Si înca îmi sunt proaspete în minte versurile lui Radu Gyr: Sunt, Doamne, copt pentru cules,/ Nu ca-mi sunt anii grea recolta/ Ci-mi este sufletul o bolta/ De crengi cu rodul tot mai des..

.

            Moartea, ca si viata, sunt niste taine de-ale lui Dumnezeu: venim pe lume, nu stim de ce si plecam fara sa stim unde. Când vine ceasul fatal, trebuie sa mori. O batrâna, povesteste Turgheniev, pregatise o rubla sub perna ca sa dea preotului pentru citanie si-acolo a ramas, sub perna, n-a apucat sa i-o dea, caci a murit, îi sosise ceasul. Un vizir povesteste o alta întâmplare. Fugise de frica mortii tocmai la Samarkand, culmea e ca i s-a înfatisat moartea si acolo, atunci când venise ora mortii. Exista un ceas al mortii care nu poate fi evitat. Te ia cu somn, un somn greu, apoi te cuprinde întunericul, te faci rece ca gheata si devii inert. Sufletul, în clipa mortii, se desface cu greu de trup, ruperea e violenta, si pleaca pe un drum lung, fara întoarcere: asterne-te drumului ca si iarba câmpului, în bataia vântului. Moartea e grea, poate din aceasta cauza si Vasile Pârvan îi atribuie mortii rolul purificator: prin moarte se rascumpara toate greselile vietii de aici, zicea el. Moartea, de cele mai multe ori, vine noaptea, caci noaptea e sora cu moartea: noaptea e sora blânda a mortii, pe când moartea e sora crunta a noptii (Vasile Alecsandri).

 

            Moartea a venit în lume o data cu alungarea lui Adam si a Evei din Rai, dupa ce au calcat porunca si au mâncat din pomul cunostintei binelui si raului: cu moarte veti muri dupa ce veti mânca.( Facere 2, 17.- în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit)

 

            Prin moarte Dumnezeu a oprit procesul calcarii de porunca, punând cap pacatului (pentru ca pacatul sa nu devina nemuritor, pentru ca omul sa nu ramâna vesnic în stare de calcator de porunca).

 

            Sufletul fiind nemuritor, îsi continua activitatea si în lumea cealalta, adica o va continua de acolo de unde a ramas cu facerea binelui în momentul mortii. Cât priveste nedreptatile, suferintele pe care pe nedrept le-am îndurat din partea oamenilor, vor fi recompensate la Cer.

 

            Si Platon zice ca în viata viitoare justitia divina va corecta justitia omeneasca. Sa traim în asa fel încât pâna si dricarului sa-i para rau când ne va duce la groapa. Dumnezeu ne-a dat o ocazie ca sa ne rascumparam viata viitoare, traind-o pe aceasta asa cum trebuie. Sa nu pierdem ocazia, caci vine ceasul când ti se va spune: "Gata!" Si ce rau îti va parea ca ai pierdut ocazia! Cu cât ai facut pâna atunci, cu atât ramâi. Ai fi vrut sa faci mai mult, acum nu se mai poate, ceasul nu mai poate fi dat înapoi. Nu mai încape nici o amânare. Conteaza atitudinea pe care o vei avea în fata mortii. Sa nu fii las, sa nu te sperie si sa abjuri. De viteaz si moartea se teme. (proverb persan).

 

Moartea e cumplita pentru cei ce nu au un suport moral.(aceasta mi-o spun mie). Unii au o moarte eroica, fiindca accepta sa moara pentru altii: moartea în razboaie, în revolutie, în închisori (politicii). Hugo povesteste despre parintele Bienne si de ducele de Villeroy ca s-au purtat la închisoare, în timpul revolutiei franceze din 1879, ca niste lasi. Dar pe esafod s-au purtat cu curaj. Probabil ca e mai lesne sa mori decât sa traiesti. Beethoven scria pe ultima sa partitura: - Trebuie? Si mai jos adauga: Da, trebuie! Se vede resemnarea sa în fata mortii, gasind-o fireasca, necesara chiar.

 

Dupa ce mori, o vreme o sa te mai tina minte lumea. Ti se va simti lipsa din casa. Destul de dureros sa stii ca nu se va mai întoarce niciodata. Vor veni apoi la cimitir, vor începe sa plânga înainte de a ajunge la locul unde te afli îngropat. Si-n deznadejdea lor se vor gândi ca ar fi fost mai bine ca Dumnezeu sa ne fi luat pe toti o data, nu asa, pe rând. Dar gândul lui Dumnezeu e altul si noi ramânem cu oftatul si cu resemnarea. Fiecare moare singur... Sa mergem mai des la cimitir ca sa ne reculegem. Mormintele ne inspira gânduri înalte. Tacerea mormintelor ne îndeamna la meditatie. Moartea cuiva drag te face sa te simti si tu muritor si sa privesti mai serios viata. Sic transit gloria mundi.

 

Azi noapte a mai murit unul care a stat cu mine la spital, la etajul trei: l-au plâns pe brate doar trei camarazi cum plâng la denii îngerii-n altar ( S. Lefter).

 

Si azi e Vinerea Mare, când moare pe cruce Însusi Hristosul pentru toate durerile lumii.

Dar va calca moartea si va învia! Hristos a Înviat! La multi ani!

 

HOME