DESPRE MOARTE CA ĪNCERCARE

 

 

DE UNDE VETI AFLA CĀTEVA GĀNDURI DESPRE MOARTE  ALE CELUI DE CURĀND URCAT LA DOMNUL-MARIN NAIDIM- A CARUI VIATA, PRIN JERTFA SI RUGACIUNE NECONTENITE, A FOST SI ESTE ĪNDREPTAR DE TRAIRE ĪNTRU HRISTOS PENTRU MARII DUHOVNICI AI ORTODOXIEI

 

            Suntem īnca īn Saptamāna Patimilor si m-am gāndit sa abordez cu dumneavoastra un subiect cam straniu, sa vorbim despre moarte. Eu am mai trecut recent prin doua razboaie, am fost spitalizat de doua ori. Si īnca īmi sunt proaspete īn minte versurile lui Radu Gyr: Sunt, Doamne, copt pentru cules,/ Nu ca-mi sunt anii grea recolta/ Ci-mi este sufletul o bolta/ De crengi cu rodul tot mai des..

.

            Moartea, ca si viata, sunt niste taine de-ale lui Dumnezeu: venim pe lume, nu stim de ce si plecam fara sa stim unde. Cānd vine ceasul fatal, trebuie sa mori. O batrāna, povesteste Turgheniev, pregatise o rubla sub perna ca sa dea preotului pentru citanie si-acolo a ramas, sub perna, n-a apucat sa i-o dea, caci a murit, īi sosise ceasul. Un vizir povesteste o alta īntāmplare. Fugise de frica mortii tocmai la Samarkand, culmea e ca i s-a īnfatisat moartea si acolo, atunci cānd venise ora mortii. Exista un ceas al mortii care nu poate fi evitat. Te ia cu somn, un somn greu, apoi te cuprinde īntunericul, te faci rece ca gheata si devii inert. Sufletul, īn clipa mortii, se desface cu greu de trup, ruperea e violenta, si pleaca pe un drum lung, fara īntoarcere: asterne-te drumului ca si iarba cāmpului, īn bataia vāntului. Moartea e grea, poate din aceasta cauza si Vasile Pārvan īi atribuie mortii rolul purificator: prin moarte se rascumpara toate greselile vietii de aici, zicea el. Moartea, de cele mai multe ori, vine noaptea, caci noaptea e sora cu moartea: noaptea e sora blānda a mortii, pe cānd moartea e sora crunta a noptii (Vasile Alecsandri).

 

            Moartea a venit īn lume o data cu alungarea lui Adam si a Evei din Rai, dupa ce au calcat porunca si au māncat din pomul cunostintei binelui si raului: cu moarte veti muri dupa ce veti mānca.( Facere 2, 17.- īn ziua īn care vei mānca din el vei muri negresit)

 

            Prin moarte Dumnezeu a oprit procesul calcarii de porunca, punānd cap pacatului (pentru ca pacatul sa nu devina nemuritor, pentru ca omul sa nu ramāna vesnic īn stare de calcator de porunca).

 

            Sufletul fiind nemuritor, īsi continua activitatea si īn lumea cealalta, adica o va continua de acolo de unde a ramas cu facerea binelui īn momentul mortii. Cāt priveste nedreptatile, suferintele pe care pe nedrept le-am īndurat din partea oamenilor, vor fi recompensate la Cer.

 

            Si Platon zice ca īn viata viitoare justitia divina va corecta justitia omeneasca. Sa traim īn asa fel īncāt pāna si dricarului sa-i para rau cānd ne va duce la groapa. Dumnezeu ne-a dat o ocazie ca sa ne rascumparam viata viitoare, traind-o pe aceasta asa cum trebuie. Sa nu pierdem ocazia, caci vine ceasul cānd ti se va spune: "Gata!" Si ce rau īti va parea ca ai pierdut ocazia! Cu cāt ai facut pāna atunci, cu atāt ramāi. Ai fi vrut sa faci mai mult, acum nu se mai poate, ceasul nu mai poate fi dat īnapoi. Nu mai īncape nici o amānare. Conteaza atitudinea pe care o vei avea īn fata mortii. Sa nu fii las, sa nu te sperie si sa abjuri. De viteaz si moartea se teme. (proverb persan).

 

Moartea e cumplita pentru cei ce nu au un suport moral.(aceasta mi-o spun mie). Unii au o moarte eroica, fiindca accepta sa moara pentru altii: moartea īn razboaie, īn revolutie, īn īnchisori (politicii). Hugo povesteste despre parintele Bienne si de ducele de Villeroy ca s-au purtat la īnchisoare, īn timpul revolutiei franceze din 1879, ca niste lasi. Dar pe esafod s-au purtat cu curaj. Probabil ca e mai lesne sa mori decāt sa traiesti. Beethoven scria pe ultima sa partitura: - Trebuie? Si mai jos adauga: Da, trebuie! Se vede resemnarea sa īn fata mortii, gasind-o fireasca, necesara chiar.

 

Dupa ce mori, o vreme o sa te mai tina minte lumea. Ti se va simti lipsa din casa. Destul de dureros sa stii ca nu se va mai īntoarce niciodata. Vor veni apoi la cimitir, vor īncepe sa plānga īnainte de a ajunge la locul unde te afli īngropat. Si-n deznadejdea lor se vor gāndi ca ar fi fost mai bine ca Dumnezeu sa ne fi luat pe toti o data, nu asa, pe rānd. Dar gāndul lui Dumnezeu e altul si noi ramānem cu oftatul si cu resemnarea. Fiecare moare singur... Sa mergem mai des la cimitir ca sa ne reculegem. Mormintele ne inspira gānduri īnalte. Tacerea mormintelor ne īndeamna la meditatie. Moartea cuiva drag te face sa te simti si tu muritor si sa privesti mai serios viata. Sic transit gloria mundi.

 

Azi noapte a mai murit unul care a stat cu mine la spital, la etajul trei: l-au plāns pe brate doar trei camarazi cum plāng la denii īngerii-n altar ( S. Lefter).

 

Si azi e Vinerea Mare, cānd moare pe cruce Īnsusi Hristosul pentru toate durerile lumii.

Dar va calca moartea si va īnvia! Hristos a Īnviat! La multi ani!

 

HOME