HRISTOS
SE NASTE, Mariti-L !
(Sarbatoarea Nasterii Domnului 2000)
"Taina
minunata si neobisnuita vad, cer fiind pestera, scaun de heruvimi Fecioara,
ieslea salasluire, intru care S'a culcat Cel neincaput, Hristos Dumnezeu, pe
Care laundandu-L Il slavim". (Cantarea 9-a din Canonul Nasterii)
La 25 Decembrie, in fiecare an,
intreaga crestinatate praznuieste Nasterea Domnului Iisus Hristos, pe care iL
marim ca pe Imparatul si Dumnezeul nostru. Cuvintele inchinarii noastre sunt:
"Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Hristos, Imparatul si
Dumnezeul nostru". Cuvine-se dar sa cadem inaintea Lui impreuna cu ostile
ceresti si sa cantam: "Hristos se naste, mariti-L! Hristos din ceruri,
intampinati-L! Hristos pe pamant, inaltati-va!"(Cantarea I, canonul intai
al Nasterii), caci Cel ce sade pe heruvimi, om facandu-Se si ramanand Dumnezeu,
in iesle a fost culcat, chip de prunc pentru noi luand, pentru a se face noua
cale la ceruri si viata vesnica.
Prin
intruparea Fiului vesnic al lui Dumnezeu si Nasterea Sa ca Om, acum aproape
doua mii de ani, se descopera in modul cel mai profund iubirea si bunatatea
nesfârsita a lui Dumnezeu fata de lume (Ioan 3, 16).
Biblia ne
invata ca: "Dumnezeu, bogat fiind in mila, pentru multa Sa iubire cu care
ne-a iubit pe noi, cei care eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii
impreuna cu Hristos (...), ca sa arate in veacurile viitoare covârsitoarea
bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi in Hristos
Iisus" (Efeseni 2, 4-7). Scopul venirii Fiului ceresc pe pamânt este acela
de a ridica pe oameni, pe pamânteni, din pacat si din moarte si de a-i face
partasi la viata vesnica a Sfintei Treimi: "Prin El (Hristos) avem si unii
si altii apropierea catre Tatal, intr-un Duh" (Efeseni 2, 18).
Izvorul
bunatatii intruchipate este numai Dumnezeu (Matei 19, 17; Marcu 10, 18; Luca
18, 19). Insa bunatatea Sa se arata in mod culminant in Iisus Hristos, prin tot
ce El este, invata si face. insa aceasta bunatate a lui Dumnezeu descoperita in
Hristos Iisus se impartaseste oamenilor prin Duhul Sfânt. Astfel, Sfântul
Apostol Pavel, meditând asupra tainei intruparii si lucrarii mântuitoare a lui
Hristos spune: "Iar când bunatatea si iubirea de oameni a Mântuitorului
nostru Dumnezeu s-au aratat, El ne-a mântuit, nu din faptele cele intru
dreptate, savârsite de noi, ci dupa a Lui indurare, prin baia nasterii celei de
a doua si prin innoirea Duhului Sfânt pe Care L-a revarsat peste noi, din
belsug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru" (Tit 3, 4-6). intrucât,
insa, iubirea lui Dumnezeu s-a revarsat in inimile noastre, prin "Duhul
Sfânt, Cel daruit noua" (Romani 5, 5), cei care au crezut in Dumnezeu
"sa aiba grija sa fie in frunte la fapte bune" (Tit 3, 8).
Acesta este si rostul credintei,
al rugaciunii, al postului, al privegherii, al citirii Sfintelor Scripturi, al
impartasirii cu Sfintele Taine ale lui Hristos; adica prin aceste mijloace pregatitoare, Duhul Sfânt sa
aduca in inimile noastre iubirea si
bunatatea lui Hristos, ca apoi ele sa se arate in lume prin faptele bune ale
iubirii fata de semeni. Iata de ce virtutile si faptele bune sunt roade ale
prezentei si lucrarii Sfântului Duh in oameni. El ne transforma astfel incât,
din trupesti si lumesti, devenim duhovnicesti. Sfânta Scriptura ne arata
lamurit care sunt faptele oamenilor trupesti sau lumesti si care sunt roadele
Duhului Sfânt in viata oamenilor. Sf. Apostol Pavel ne invata ca roada Duhului
este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine,
credinta, blândetea, infrânarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este
lege" (Galateni 5, 19-22).
Nasterea
Domnului aduce in inimile noastre, an dupa an, bucuria rascumpararii noastre,
bucurie marturisita de Sf. Sfantul Ioan Gura-de-Aur cand glasuieste ca
"toate puterile ingeresti impreuna cinstesc aceasta sfanta praznuire,
contempland Dumnezeirea pe pamant si omul in ceruri. Cel mai presus de toate,
salasluieste acum jos pe pamant pentru a noastra mantuire, pentru ca cel aflat
jos sa fie ridicat mai presus de toate, dupa harul indumnezeitor." Si in
alta parte spune:" ingerul s'a aratat pastorilor pentru c erau curati la
inima" Si noi toti, daca suntem curati la inima ne vom bucura intru nasterea
Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos "care s'a
facut om pentru a tamadui suferintele robilor sai"(PG.56, col.385).
"Toti
bucurandu-se", continue acelasi Sfant Parinte "voiesc sa ma bucur si
eu...purtand in bratele mele pe Hristos din iesle. Pentru ca aceasta imi este
nadejdea, aceasta imi este viata, aceasta imi este mantuirea...si purtandu-L pe
El ma nasc si eu si primind din puterea Lui darul grairii, cant si eu impreuna
cu ingerii: Slava intru Cel de sus lui Dumnezeu si cu pastorii cant: pe pamant
pace, intre oameni bunavoire!"
Vorbind in acelasi sens, un alt
Mare Parinte al Bisericii, Sfantul Leon cel Mare, spune ca "Mantuitorul
nostru nascandu-Se astazi, toti sa ne bucuram...Nimeni nu este alungat de la
impartasirea acestei veselii, deoarece pricina bucuriei noastre este comuna
tuturor oamenilor...Domnul nostru, Cel ce a invins pacatul si moartea, a venit
pentru a aduce tuturor mantuirea. Fiul lui Dumnezeu si-a unit Siesi firea
noastra omeneasca, pentru ca diavolul, pricinuitorul mortii noastre, s fie
invins de insasi firea pe care el a calcat-o. Cuvantul lui Dumnezeu s'a facut
om, pentru ca omul sa fie izbavit de moartea vesnica. Caci daca n'ar fi fost
Dumnezeu adevarat, nu ne-ar fi putut da nici un ajutor si daca nar fi fost om
adevarat, nu ne-ar mai fost pilda de viata vesnica. Ca atare, iubitii mei, sa
multumim lui Dumnezeu Tatal, prin Fiul, intru Sfantul Duh, care ne-a iubit pe
noi atat de mult incat a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele
noastre... ca in El sa devenim o noua faptura. Ia aminte, crestine, la cinstea
ce ti-a fost data! Facandu-te partas firii dumnezeiesti, te-a mutat in Lumina
si Imparatia lui Dumnezeu si cu dreptate te va judeca pe tine, care din marea
mila Sa te-a rascumparat" (PL 54,col.190).
Imparatul
Pacii a venit sa vindece suferintele noastre suntem mantuiti de insasi Domnul
si Imparatul Slavei din pacat si din moartea cea vesnica. Vrajmasul nostru,
Diavolul asupritor a fost invins si am devenit zidire noua cu o innoita
demnitate, cuvenita fiilor si fiicelor Celui Atotputernic.
Taina
Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos ca aratare a iubirii si bunatatii
covârsitoare a lui Dumnezeu pentru oameni, precum si invatatura Sfintilor
Apostoli si a Sfintilor Parinti despre bogatia netrecatoare a bunatatii inimii
si a faptelor bune ne aduc multa lumina si speranta in suflet, ne indeamna la o
lucrare neincetata a binelui in tot locul si in tot timpul.
Astazi, când foarte adesea iubirea
si bunatatea din inimi este inlocuita cu ura si rautatea, când faptele bune se
imputineaza, iar cele rele se inmultesc, când putini oameni se imbogatesc, iar
foarte multi saracesc, Evanghelia Nasterii lui Hristos-Domnul ne cheama pe noi,
crestinii, care purtam numele lui Hristos, la multa rugaciune si priveghere, la
multa atentie si multa lucrare a faptelor bune. Nu zadarnic a patruns indemnul
Evanghelic atât de adanc in evlavia poporului nostru, in colindele
duhovnicesti, specifice acestui Sfant Praznic, cantate melodios de intreaga
suflare romaneasca, an dupa an: "Si acum te las, fii sanatos, si vesel de
Craciun, Dar nu uita când esti voios, Române, sa fii bun!"
La Marele
Praznic al Nasterii Domnului biserica drept-maritoare ne indeamna sa-I cantam
lui Hristos: "Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Hristos! Fiule a
lui Dumnezeu, slava intru sfintii Tai! Mantuieste-ne pe noi ce-ti cantam,
Aliluia!
Hristos se naste! Slaviti-L!
Parintele Constantin Alecse,
Parohul Bisericii Ortodoxe “Sf.Treime”, Los Angeles, CA.