“VEACUL NOU”! *
NEW AGE * O NOUA RELIGIE A ANULUI 2000
Articol semnat de Preot Dan Badulescu
O "RELIGIE" SINCRETISTA
PASAGERA SAU MAI BINE SPUS: “O NOUA AMAGIRE A LUMII”
Locul si originea miscarii New Age
Asa numita miscare New-Age a aparut în secolul al XX-lea în
SUA. Pâna aici, o afirmatie de putina acribie stiintifica. Dar am ales în mod
intentionat aceasta formulare generala pentru a sublinia caracterul oarecum
difuz al miscarii. Daca în privinta spatiului putem specifica statul California,
problema datei de nastere a miscarii e mai controversata. În functie de
perspectiva astrologica, antropologica sau psihologica, diferiti cercetatori au
plasat momentul incipient fie în anul 1904 sau 1910 sau 1917, dupa altii la 5
februarie 1962 (când s-a produs o anume grupare a planetelor). Potrivit
psihologului C. G. Jung, era Varsatorului începe în 1997 sau 2154 (!). Exista
si o enciclopedie (NEW AGE ENCYCLOPEDIA, First Edition) care expune o
cronologie a miscarii. Aceasta ar începe în 1875 cu formarea Societatii
Teosofice la New York de catre Helena Petrovna Blavatsky, Henry Steel Scott si
William Quan Judge. Aceasta totala imprecizie si lipsa de coerenta este tipica
miscarii si se datoreaza faptului ca are la baza interpretari astrologice ce sunt
supuse arbitrariului si subiectivismului celor în cauza. De altfel este
imposibil de stabilit cu siguranta când începe aceasta numaratoare si dupa ce
calendar. Si atunci se pune întrebarea: cum se poate pune vreo baza pe o datare
total conventionala?
Una din
"virtutile" de care se prevaleaza atât post modernismul cât si New
Age este anti-dogmatismul. Ca ortodocsi suntem întru totul de acord, numai ca
new agerii confunda dogmatismul cu dogmele, combatându-le iresponsabil în egala
masura. Prin dogmatism se întelege cu adevarat o atitudine condamnabila, în
vreme ce dogmele sunt garantia statorniciei si adevarului învataturii crestine.
În ce ne priveste vom considera ca mai plauzibila datarea post-belica, fara ca
aceasta sa fie un element în afara oricarei discutii. Urmatorul moment ar fi
analizarea contextului religios si social în care a aparut miscarea. Aici
lucrurile sunt deja binecunoscute si nu necesita lamuriri suplimentare. Este
vorba de "noul imperiu roman", SUA, un imperiu fara împarat, cu forma
republicana federativa, dar un imperiu de facto. Din punct de vedere istoric
sunt la îndemâna paralelele cu imperiul roman pagân. Ambitia de stapânire a
lumii s-a conturat pe deplin dupa victoria repurtata în 1945 asupra celor doua
imperii pagâne rivale: al treilea reich si imperiul soarelui rasare. Totodata a
fost întrecut si imperiul aliat, cel britanic a carei stea începe sa decada
treptat. Va ramâne un singur rival redutabil, si el în mod conjunctural fost
aliat, imperiul pagân sovietic. Începe razboiul rece. Din punct de vedere
confesional SUA se prezinta ca un mozaic în care putem totusi desprinde cu
ajutorul datelor statistice furnizate de enciclopedia CD Rom Encarta 98
urmatoarea structura: "La jumatatea secolului trecut populatia SUA era
predominant protestanta; ea includea relativ putini romano-catolici si evrei,
si aproape nici un aderent al religiilor ne-crestine cum ar fi islamul sau
budismul? Printre noile fenomene religioase ale secolului trecut se numara
fondarea mai multor denominatiuni americane genuine printre care Biserica lui
Isus Cristos a sfintilor din ultimele zile, cunoscuta popular ca Mormonii;
Biserica lui Cristos, Scientista; Biserica adventista de ziua a 7-a si Martorii
lui Jehova.
Dupa
anuarul statistic din 1998, cel mai mare grup religios american este cel
romano-catolic, aproximativ 25% din populatie. Printre grupurile majore
protestante baptistii (19,4%), metodistii (8%), presbiterienii (2,8%),
penticostalii (1,8%) si episcopalienii (1,7%). Biserica ortodoxa are un numar
însemnat (n.n. nu este indicat în procentaj!). Cea mai raspândita religie
ne-crestina din SUA este iudaismul (2%), dar si islamul, budismul si hinduismul
au adepti numerosi."
Conform
fostului consilier de stat american Zbygniev Brzezinski (actualmente membru al
Trilateralei Bilderberg, grup ce este creditat a fi un super guvern mondial),
,,Trebuie (a avea) o religie personala." Ca urmare a acestor directive
ideologice si a aplicarii lor în practica potrivit unui sondaj Gallup în
februarie 1978, 10 milioane de americani, tineri de toate categoriile erau
adeptii unor religii orientale; 9 milioane erau angrenati în ceea ce se cheama
,,spiritual healing" (vindecare spirituala - o forma tipica a practicilor
terapeutice de tip New Age inspirata din religiile orientale si practicile
samanilor nord americani). În anul urmator, 1979, 500 000 de catolici americani
erau practicanti ai healing-ului carismatic de influenta penticostala. Aici
este cazul sa mentionam apriga concurenta dintre new ageri si carismatici,
conflictul si contradictia lor datorându-se mijloacelor lor diferite folosite
în acelasi scop: bunastarea pamânteasca aici si acum.
,,Nimic nu
e nou sub soare". Fenomenul social cunoscut ca New Age a luat amploare
vizibila în anii 60 în mediile hippy de pe coasta de vest, statul California,
având ca centru orasul San Francisco, capitala ,,contraculturii"
supranumit si ,,laboratorul pentru noile idei". Cartierul unde îsi avea
sediul aceasta miscare se numea Height-Ashbury, dar a fost supranumit parodic
Height-Hashbury, aluzie stravezie la consumul intensiv de droguri psihedelice
practicat de personajele dubioase adunate aici din toate colturile tarii.
La data de
14 ianuarie 1967 s-au adunat 10.000 de tineri îmbracati într-o tinuta kitsch
pseudo-hinduista, autointitulati ,,flower power children" în Golden Gate
Park. Evenimentul a fost salutat în ziarul ,,underground" (subteran,
subversiv) The City of San Francisco Oracle ca fiind inaugurarea unei noi epoci
(ere). Euforia nu a durat însa ,,decât o vara", cu toata raspândirea
masiva - 250 000 de hippies numai în SUA. Expresia (luata din filmul suedez cu
acelasi nume) trebuie luata ad literam, deoarece în octombrie 67 miscarea a
fost declarata moarta si înmormântata simbolic! Motivul principal al acestei
disparitii rapide au fost drogurile si amorul liber practicate fara opreliste
de acesti tineri iresponsabili, printre care s-au strecurat elemente
subversive, sau de-a dreptul criminali odiosi ca Charles Manson. Aceasta
contracultura caracterizata de cunoscutul simbol al pacii (make love not war),
- în realitatea putin cunoscuta tinerilor de atunci si de azi un stravechi
simbol ocult satanist!- muzica flower power si combinatia de droguri
psihedelice cu variantele de yoga occidentalizata a trecut în zilele noastre la
stadiul de cultura oficiala si chiar ,,politic corecta". Cercetatorii
români ai activitatilor francmasoneriei Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu
au analizat cu pertinenta si probe indubitabile rolul francmasoneriei în
evenimentele de care ne ocupam: ,,?miscarea hippie? o noua forma de
masono-comunism (subl. ns.), care prefigureaza prin câteva aspecte doctrinare
New Age-ul."
Întrucât
caracteristica esentiala a miscarii este sistemul de retea (web, net) au
existat simultan (sincronicity) în acei ani si alte centre de egala importanta
ca: Esalen si Comunitatea Ananda (California), Findhorn Community (Scotia de
nord), Lama Foundation (New Mexico), Lebensraum-Zentrum (Zürich) si altele.
Institutul
Esalen din Big Sur, California, s-a înfiintat în anul 1962 si este socotit a fi
unul din leaganele miscarii. Sub conducerea lui Michael Murphy si Richard Price
institutul s-a orientat catre experimente de noi terapii si spiritualitate
alternativa de orientare asiatica. Ambitia participantilor era aceea de a
conferi acestor experimente de meditatii, medicina holistica si diverse forme
de masaj o alura intelectuala academica. Aici s-au perindat figuri de seama ale
,,noii spiritualitati" ca Fritz Perls, întemeietorul gestaltterapiei, apoi
Ida Rolf cu a sa terapie rolfing, Roberto Assagioli, parintele psihosintesei,
precum si Rollo May, Carl Rogers, Alexander Lowen, Christina si Stanislav Grof.
Pe lânga acestia au mai fost prezente personalitati politice ca M. Gorbaciov,
Mark Satin si cercetatori ai noii fizici (Fritjof Capra, Gary Zukav). În
fiecare an 5.000-7.000 de cursanti participa la gama larga de oferte new-age:
psihologie transpersonala, psihologie budista, samanism, hipnoza, yoga, tantra,
intuitie practica, gestaltterapie, metoda feldenkrais, rolfing si Cursul
miracolelor.
Findhorn
Community a fost fondata în Scotia de nord în anul 1962 de sotii Peter si
Eileen Caddy împreuna cu Dorothy Maclean. În mod asemanator Helenei Skutch,
autoarea celebrului Curs al miracolelor Eileen Caddy a auzit începând cu anul
1953 în timpul meditatiilor o voce launtrica ce-i dadea directive de conduita
spirituala si practica. Fara ,,a cerceta duhurile", ea a luat aceasta voce
drept Dumnezeu si a urmat-o întocmai. Astfel cei doi soti împreuna cu secretara
Dorothy Maclean au fondat o ferma experimentala model în care s-au obtinut ce-i
drept niste rezultate extraordinare în urma meditatiilor asupra plantelor.
În anul
1970 a aparut la Findhorn pentru trei ani o alta figura reprezentativa a New
Age-ului, tânarul american David Spangler. Acesta a continuat cu dubioasele
practici de transa spiritista, contribuind totodata prin lucrarile sale la
prestigiul acestui fief al miscarii New Age.
Din aceste centre miscarea s-a
raspândit cu repeziciunea informatiilor unor mass-media mobile si (în mare
parte cel putin) necenzurate, mai întâi în SUA si Europa de vest (spatiul
asa-zis "euro-atlantic"), patrunzând apoi la sfârsitul anilor 70 si
în Europa de rasarit, deci si în România. Aici desigur ca New Age-ul a
întâmpinat de multe ori dificultatile inerente sistemului totalitar: cenzura
vigilenta a unui sistem mass-media aflat sub controlul statului partid.
a) Lideri si autori New Age
Prezentarea
,,corifeilor" miscarii are un caracter selectiv. Alegerea reprezentantilor
si lucrarilor celor mai semnificative se loveste de obstacolul urmator: în
cautarea unei legitimitati si autoritati cel putin cultural-stiintifice, în
cataloagele si enciclopediile oficiale New Age trec nume de personalitati ce nu
s-au declarat nicicând explicit a face parte din miscare. Asa ar fi nume ca
Rudolf Steiner, Carl Gustav Jung, Teilhard de Chardin, Mircea Eliade si altii.
Dar pe de alta parte miscarea îsi poate revendica niste ,,prooroci" si
chiar ,,înaintemergatori" (precursori) care pe drept cuvânt i-au pregatit
- cu stiinta sau fara stiinta, cu voie sau fara voie - cararile.
Cazul total
opus, de asemenea întâlnit în practica, este acela al unor autori sau savanti
ce propaga idei vadit de tip New Age, însa din anumite pricini se leapada
deschis de apartenenta la miscare, ba mai mult, o critica vehement. Aici se pot
încadra nume cunoscute autohtone ca Gregorian Bivolaru, Vasile Andru, Mario
Vasilescu, Ion Tugui, Constantin Negureanu, Pavel Corut, Marian Zidaru. În
aceasta situatie am cautat pe cât posibil sa folosim nume cât mai necontroversate,
ce nu ar putea face obiectul unor contestari personale sau din afara. Sursele
de baza ale acestor informatii vor fi de-acum din ce în ce mai mult extrase din
mijloacele post-moderniste de informatie: internetul (www), enciclopediile CD
Rom multi-media, e mail-ul (@). Iata spre exemplificare o lista extrasa de pe
un website (loc de retea, denumirea tehnica a localizarii în sistemele de
explorare internet explorer sau netscape) cu nume ,,fierbinti" de autori
New Age în voga: Lynn Andrews, Jose Arguelles, Sun Bear, Don Campbell, Ram
Dass, Wayne Dyer, Louise Hay, Jean Houston, Barbara Marx Hubbard, Sue Hubbell,
Laura Huxley, J.Z. Knight, John Randolph Price, James Redfield, John Robbin,
Elisabeth Kubler Ross, Jamie Sams, Virginia Satir, David Spangler, Whitley
Strieber, George Trevelyan, Marianne Williamson.
b) Lucrari semnificative
În decursul
,,navigarii" (surfing) pe internet am întâlnit în website-ul New Age
Journal Online! o publicatie interesanta prin faptul (omis de autoritati în
materie ca Bruno Würtz, Lothar Gassmann sau Jean Vernette) ca se revendica a fi
o continuare a revistei ,,remarcabile si revolutionare" cu numele de New
Age Journal fondata acum 100 de ani de George Bernard Shaw si prietenii sai
vizionari. Acestia se considerau a fi pionieri în domeniul aspectelor
societatii moderne ca: educatia, tehnologia, sanatatea si spiritualitatea.
Aceasta revista de avangarda (modernista) si-a încetat activitatea în 1922. La
50 de ani dupa aceasta un grup eclectic de editori si jurnalisti ,,alternativi"
au hotarât continuarea lui New Age Journal, de data aceasta în maniera
post-modernista a anilor 70 caracterizata de cultura globalista. Am mentionat
caracterul post-modernist deoarece aici, spre deosebire de avangarda si
originalitatea modernistilor se trateaza subiecte legate de întelepciunea
traditionala integrata tehnologiei moderne cum ar fi: vechi practici curative
tibetane si noile descoperiri în programarea neuro-lingvistica, feng-shui (arta
chinezeasca a design-ului de interior în voga anii acestia), precum si
preocuparea pentru materialele si conditiile ecologice din arhitectura numita
,,baubiologie".
Desi Cursul miracolelor pretinde
ca nu are autor, (pentru a suscita interesul unor cercuri cât mai largi),
totusi urmarind cu atentie sursele indicate de însisi propagatorii acestui curs
se pot descoperi persoanele implicate în alcatuirea si distribuirea sa. În
siteweb-ul internet numit THINKING ALLOWED se putea citi în 1998 un interviu pe
marginea Cursului acordat de psiholoaga evreica americana Judith Skutch Whitson
doctorului Jeffrey Mishlove. J. S. Whitson este printre altele presedinta
fundatiei Foundation for Inner Peace, organizatie ce se ocupa cu publicarea si
raspândirea acestui curs. Dar adevaratii autori se numesc Helen Schucman (a murit
în 1981) si William (Bill) Thetford, autori ce din ,,smerenie" se numesc
,,canalizatori", folosind un termen contemporan ce înlocuieste demodatul
,,medium" spiritist. Acesti doi psihologi (Helen Schucman s-a declarat
evreica si atee militanta, iar Bill se considera agnostic!), au avut în 1975 o
relatie personala ce s-a deteriorat, iar în aceasta situatie tensionata Helen a
primit urmatorul mesaj: ,,Acesta este un curs de miracole. Va rog sa luati
notite." Mesajul venea din partea unei entitati ce s-a recomandat a fi?
Isus! Aici putem face o paralela cu mesajul tolle, lege primit de Fericitul
Augustin, mesaj cu adevarat dumnezeiesc ce a dus la convertirea acestuia. Dar
ateii si agnosticii de care ne ocupam n-au avut darul deosebirii duhurilor, si
nici precautia de a consulta pe cei competenti ce ar fi putut sa-i fereasca de
ratacire. Si aceasta în situatia când în America exista de zeci de ani milioane
de ortodocsi organizati în diverse eparhii, publicatii ortodoxe si Institutul
St. Vladimir din Crestwood New York cu teologi de prestigiu, sau chiar si
mânastiri californiene cu viata ascetica exemplara. Cursul a avut o raspândire
fulgeratoare în mediile ,,baby boom" din America, generatii postbelice
total debusolate spiritual, în cautare neîncetata a adevarului trecând prin
experienta rockului, drogurilor, perioada hippy, meditatie transcendentala si
alte tehnici si filosofii orientale, astrologie, terapii naturiste sau
psihologice, mediul ideal al New Age-ului. Astfel în ianuarie 1987 existau în
circulatie 300 000 de copii ale cursului! Judith Skutch caracterizeaza acest
curs - sa retinem, una din cartile ,,canonice" ale miscarii New Age! - ca
fiind un sistem metafizic de psihoterapie spirituala. Recent (anii 90), au
aparut noi carti care aspira la statutul de ,,carte de capatâi" si au un
autor bine cunoscut, desi acesta locuieste retras într-un loc necunoscut din
SUA. Prin Internet n-au întârziat sa apara recenzii critice, în special venite
din zona neo-protestanta evanghelista harismatica si chiar fundamentalista. Una
din cele mai pertinente critici se intituleaza Reflections on a best seller de
Rolf Nosterud. Acolo se arata între altele ca: ,,Prin deghizarea conceptelor
oculte într-o terminologie crestina, cartile New Age au introdus, înselator,
multime de asa-zisi crestini în cercuri New Age si neo-pagâne... Observati
marea cautare de care se bucura îngerii contrafacuti si distorsiunile feministe
despre Dumnezeu. Întrucât cei mai multi dintre ,,cautatorii de adevar"
contemporani nu cunosc nici datele si nu au nici vointa de a rezista acestor
iluzii seducatoare, o noua paradigma - o schimbare masiva în viziunea Americii
despre realitate - transforma cultura noastra? În timp ce natiunea noastra
rationalizeaza pacatul si idealizeaza pagânismul, crestinii ar trebui în schimb
sa ia aminte la avertismentele Scripturilor si la învataturile Duhului
Sfânt." (subl. ns.)
Aceste
recenzii urmaresc - si realizeaza - o pozitie crestina apologetica, dar din
pacate ele esueaza în zona eterodoxiei propunând solutii ce tradeaza carentele
duhovnicesti tipic neo-protestante: lipsa ierarhiei si continuitatii
apostolice, neîntelegerea catolicitatii si a Sfintelor Taine, critica cultului
sfintilor si liturgicii bisericesti în general, subiectivismul în interpretarea
(adesea literala, fundamentalista) Scripturii, considerata ca autoritate
suprema si suficienta.
Concluzii
Mai rar se întâlnesc luarile de pozitie ortodoxe, ce vin mai ales din spatiul american (OCA, Patriarhia ecumenica, Patriarhia Antiohiei), dar si din surse atonite. Consideram ca o necesitate si abordarea mai sistematica a acestor probleme în spatiul nostru, întrucât aceste atacuri anticrestine se fac tot mai simtite în aceasta perioada tulbure de tranzitie. Un bun si promitator început a fost facut de Diaconul Profesor Doctor P. I. David în ultimele sale aparitii editoriale: Invazia sectelor si Sectologie. Astfel în capitolul V al primei lucrari intitulat New Age: o ,,religie" mistico-pagâna si sincretista la dimesiunile întregului univers este prezentat mai întâi un scurt istoric, urmat de un minim doctrinar. New Age-ul este considerat pe buna dreptate a fi o provocare pentru crestini, acestia urmând sa aleaga liber si constient între Hristos sau Varsatorul. Suntem încredintati ca aceasta provocare se va înteti în anii ce vor urma, propaganda New Age fiind pregatita si promovata de la cele mai înalte nivele politice, acelea ale lojilor masonice supra-nationale, ale unor ,,guverne mondiale" ce au ca zona de actiune întreaga planeta. Dar chiar conform ideologului lor, Alvin Toffler ce a aratat în lucrarea sa Socul viitorului cum aceste perioade cultural ideologice se scurteaza aproape logaritmic, miscarea are toate sansele de a se curma mult mai rapid decât si-au planificat acesti ,,maestri arhitecti". Însa efectele ei duhovnicesti pot fi devastatoare pe o scara foarte larga, ceea ce îndeamna Biserica la o mare trezvie si reactie, atât la nivelul ierarhiei, cât si al fiecarui credincios în parte.