Incinerarea Trupurilor - Călcare A Poruncii
Dumnezeiesti
Arderea trupului înseamnă
nimicirea lui. De aceea îsi ard trupurile, după moarte, numai cei ce îsi
închipuie că totul se sfârseste cu moartea si că după aceasta nu
mai e nimic. Dar noi, crestinii ortodocsi, credem cu tărie în vesnicia sau
nemurirea sufletului si în învierea trupurilor, adică în realcătuirea
lor din elementele din care au fost compuse si în reunirea lor cu sufletul,
pentru a fi judecate si răsplătite împreună cu sufletele cu care
au si vietuit pe pământ (Sfântul Dionisie Areopapgitul, Despre ierarhia
bisericească, VII, 1). Pentru noi există mântuirea sufletului dar si
a trupului.
Trupul omului este templul lui Dumnezeu, întru care
locuieste Sfântul Duh, precum zice Sfântul Apostol Pavel (1 Cor. 3, 16-17; 6,
19); este locas al sufletului si înfrătit cu acesta, atât la răsplată
cât si la pedeapsă. Se cuvine, deci, să fie cinstit si îngrijit si
după despărtirea lui de suflet, iar nu ars ca un lucru netrebnic si
fără pret. Sfintele Moaste, adică rămăsitele trupesti
ale Sfintilor, păstrate în chip minunat, sunt o dovadă vie a
cinstirii pe care noi o datorăm trupurilor si darurilor minunate pe care
harul lui Dumnezeu le toarnă în trupurile celor ce l-au bineplăcut.
De aceea, noi îngropăm pe morti în mormânt pentru că Dumnezeu i-a
poruncit lui Adam: ''Pământ esti si în pământ te vei întoarce''
(Facere 3, 19). Iar înteleptul si răbdătorul lov zice: ''Tot
pământul în pământ va merge, de unde s-a zidit'' (34, 1, 15). Ca
pildă vie avem pe Hristos, Care a fost îngropat si a stat în sânul
pământului trei zile, făcându-se ''începătură învierii
celor adormiti'' (1 Cor. 15, 20); (Inv. de cred. crest. ortodoxă, p. 302).
Pr.
Emilian Găluscă, in revista
''Credinta Ortodoxă,'' August 1999, preluat din Solia, July 2000.
Suicide is the taking of one's own
life.
The Orthodox Church has, over the
centuries, taught that we do not have the right to take our own lives, since
life is a gift from God which we are called upon to preserve and enhance.
Hence, the Church considers direct suicide, when a person destroys his or her
life with his or her own hand, to be the most serious kind of murder, because
there is no opportunity for repentance.
The canons and practice of the
Church thus prohibit a Church burial to a person who has committed suicide.
However, if it can be shown that the person who has committed suicide was not
mentally sound, then, upon proper medical and ecclesiastical certification, the
burial can be conducted by the Church. In cases, however, where the deceased
held a philosophical view affirming the right to suicide, or allowed despair to
overcome good judgment, no such allowance can be made.
Morally
speaking, there is also the case of indirect suicide, in which people harm
their health through abusive practices such as excessive smoking, excessive drinking
of alcoholic beverages, and unnecessary risk-taking. The Orthodox Church
teaches that we are obligated to care for our health, so these kinds of
practices in fact are looked upon as immoral. However, they do not carry the
same negative implications which the direct taking of one's own life has.