SĂPTĂMÂNA MARE
Aceasta
ultima saptamina a Postului Pastelui, numita si Saptamina Patimilor, are
menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere. Primele trei zile se
constituie intr-un prolog al Sfintelor Patimi ale lui Hristos. Luni si marti,
la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urma
invataturi ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie deja de Sfintele Pasti,
astfel ca Biserica a rinduit ca fiecare credincios sa ia aminte in aceasta zi
la doua exemple: cel al pacatoasei desfrinate, instrainate de Dumnezeu (dar
care aducind in aceasta zi, cu mare cainta si cu lacrimi, mir de mult pret si
ungindu-L pe Hristos, devine mironosita) si cel al lui Iuda (ucenicul care,
desi apropiat de Domnul, L-a vindut, tot astazi, pentru treizeci de arginti
fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida). Gestul lui Iuda a facut ca,
mai tirziu, ziua de miercuri sa fie declarata zi de post, ea fiind, alaturi de
vineri (ziua in care Iisus a fost rastignit), una din cele doua zile ale
saptaminii in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului.
Patru
lucruri sint praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre
Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia),
rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau
sa-l ucida. Joi este si ziua in care gospodinele trebuie sa vopseasca ouale in
rosu, urmind ca in Simbata Mare sa coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la
biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite. "Astazi a fost
spinzurat pe lemn Cel ce a spinzurat pamintul pe ape". Aceste
cutremuratoare cuvinte sint rostite de preot inca din seara Sfintei Joi, cind
acesta iese din Sfintul Altar purtind in spate Crucea lui Hristos.
In
Vinerea Mare nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, pentru ca Insusi Mielul lui
Dumnezeu este jertfit acum, si se tine post negru. Aceleasi lucruri sint
valabile si pentru Simbata Mare. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima
etapa a tinguirii lui Hristos, Care se afla acum in mormint. La sfirsitul
slujbei se inconjoara biserica cu Sfintul Aer, pe sub care trec apoi toti
credinciosii. Numit si Epitaf, Sfintul Aer este o pinza de in sau de matase, de
catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana
inmormintarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.
In
intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui
sa nu para iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in
mormint trei zile si in acest timp S-a coborit cu sufletul la iad, sfarimindu-i
portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate
ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup.
Pina la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucit toti treceau
pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata
ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului.
Incepind din acest moment, sufletele celor drepti sint asezate in Rai pina la
Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va
avea loc la a doua venire a Mintuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a
pogorit la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe
pamint inaintea Sa,
Vestea
cea buna a mintuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului.
Pentru
a simti macar o farima din bucuria pascala cea mai autentica trebuie sa ne
pregatim in aceasta saptamina in care, ca si pe o scara cu sase trepte, urcam
spre Inviere, atit sufletul, cit si trupul, inasprind postul pe cit sta in
putinta fiecaruia. Cei care nu s-au infrinat deloc pina acum este bine ca macar
in aceste ultime zile, care sint si cele mai importante din Post, sa o faca,
stiind ca, dupa cum spune Sfintul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se
revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste
cel care a venit inca din ceasul intii la Hristos.
"Putină
este osteneala, vesnică odihna" (Cuviosul Moise)
Mai ieri ne
îngrijoram la vestea sosirii luptelor celor duhovnicesti, de la începutul
Postului. Câteva zile doar ne despart de cutremurul si tânguirea Golgotei. Si
iata acum toate au trecut, au ramas în urma. Bucuria pascala si lumina învierii
se revarsa peste noi cu imbelsugare. Mirele Hristos ne-a poftit pe toti la
ospatul Sau de nunta... Dar, pâna sa ajungem aici, a trebuit sa calatorim pe o
cale strâmta, însa foarte sigura, bine batatorita, pentru ca pe ea au calatorit
multi înaintea noastra; aceea pe care ne-a aratat-o pas cu pas Sfântul si
marele Post. Mai întâi ne-am pregatit cu grija, ca pentru orice lucru mare din
viata si pentru ca sa fim siguri ca vom ajunge fara gres la tinta dorita. Apoi
am declarat fatis, cu îndrazneala, razboi diavolului, cu rugaciune si cu post; cu
rugaciune staruitoare si aspre nevointe, cu curatire de pacate si cu lucrarea
virtutii, calauziti necontenit de învataturile Sfintilor Parinti si de pilda
vietii lor desavârsite si întariti de harul Sfântului Duh.
Sfintele Patimi ale
Domnului ne-au aratat mai deplin rostul pregatirii noastre: de a ne impotrivi
din rasputeri raului si a ne lasa scrisi cu Degetul Tatalui Ceresc. Caci
mântuirea este marele dar pe care ni-l face Mântuitorul Hristos, prin Sfintele
Sale Patimi, si nu rod al ostenelilor noastre. Nu exista alta cale pentru a
ajunge la marea bucurie a învierii. Pe ea trebuie sa calatorim toata viata,
caci Pastile din acest an si din fiecare an este numai o arvuna, o repetitie
pentru Pastele cel vesnic. De aceea, Sfântul Ioan Gura de Aur zice la Pasti:
"A trecut vremea Postului, dar n-a trecut si rostul postului". Va
veni însa vremea când calatoria pe calea cea strâmta se va fi sfârsit pentru
totdeauna. Când va fi trecut putina osteneala si vom fi ancorat în limanul
odihnei celei vesnice. Cu ochii mintii atintiti necontenit spre acest tarm, sa
ne ducem mai departe calatoria. Putina este osteneala... Gândurile de fata, un
tovaras smerit pe aceasta cale.
(Usile
pocaintei, Editura Trinitas, Iasi, 1994, pp.123-124, de Protosinghel Petroniu
Tănase, Schitul athonit Prodromu).