Prinos la aniversarea unirii basarabiei cu
patria mama, 27 martie 1918
de Dumitru TINU
Inevitabilul s-a produs.
Sperantele romanilor din Basarabia
ca intr-o buna zi sa se uneasca cu Tara au primit o lovitura naprasnica
duminica, 25 februarie, cand, printr-un vot masiv, au revenit la putere
comunistii grupati in partidul promoscovit al lui Vladimir Voronin.
Faptul in sine ca in Europa, dupa mai bine de un deceniu de
la prabusirea comunismului, un partid comunist, care nici macar nu s-a ostenit
sa-si cosmetizeze titulatura, castiga in alegeri democratice peste 50 la suta
din sufragii este socant.
Europa va trece insa usor peste acest soc, pentru ca nici nu
prea apucase a se dumiri ce e cu aceasta Moldova si ce vrea ea. Cei loviti si
care nu-si vor reveni pentru multa vreme vor fi amaratii de romani de prin
satele si targurile basarabene, pe obrazul carora nu s-au uscat niciodata
lacrimile despartirii brutale de fratii si surorile de aceeasi obarsie. De
acum, daca e sa dam crezare declaratiilor facute de liderii comunistilor
moldoveni in campania electorala, la trecerea pe celalalt mal al Prutului nu
vom mai vedea steagul rosu, galben si albastru, cu bourul pe stema (steag
fascist", cum l-a numit cu ticalosie Voronin), ci, probabil, steagul rosu,
cu secera si ciocanul.
Grafia latina va fi inlocuita de cea chirilica, iar limba
rusa va redeveni limba oficiala alaturi de cea moldoveneasca". Procesul de
rusificare va fi desavarsit prin intrarea Republicii Moldova in Uniunea
Rusia-Belarus. De data aceasta, pentru decaderea Moldovei la statutul de
gubernie ruseasca nu mai pot fi invinuiti nici Stalin, nici pactul
Molotov-Ribbentrop. Armata Rosie, si nici macar Armata a 14-a, din
Transnistria, nu a venit cu tancurile sa intimideze populatia.
Roata istoriei nu putea fi invartita inapoi numai de catre
cei o jumatate de milion de rusi care traiesc in republica, la acest efort
funambulesc s-au inhamat de bunavoie peste un milion de basarabeni get-beget.
Aceasta evolutie - de fapt, involutie - era intr-un fel previzibila.
Votul de duminica este un vot al disperarii. Poate nicaieri
in Europa de Est nu a avut loc o atat de rapida si de profunda degradare a
situatiei economice si sociale ca in Republica Moldova. Salariile bugetarilor,
atunci cand se dau, sunt salarii de supravietuire. Pensiile nu vin cu lunile.
Energia electrica nu prea mai ajunge nici la Chisinau, darmite prin
localitatile de la periferie. Vanele de la conductele de gaze naturale sunt la
mana Moscovei si Kievului. Zeci de mii de tineri forteaza frontierele europene
pentru a gasi un loc de munca.
O buna parte a avutiei tarii a incaput in mainile mafiei
ruse si ucrainene, care actioneaza nestingherit, in cardasie cu mafia
autohtona, avand ramificatii spre varful puterii. Oricine, intr-o asemenea
situatie, si-ar pierde busola daca constiintele natiei respective,
intelectualii - fie ei scriitori, artisti, oameni de stiinta, filosofi nu si-ar
face simtita prezenta, intretinand vie flacara fiintei nationale, a sperantei
regasirii in lupta pentru mai bine.
Asa s-a intamplat in republicile baltice, pentru a da un
exemplu din imediata apropiere a Republicii Moldova. Cu putine exceptii,
intelighentia din aceste minuscule republici a ramas pe loc, invatandu-si
copiii limba nationala - estona, letona, lituaniana. Altfel s-au petrecut
lucrurile in Moldova. Cu putine exceptii, cei mai de seama oameni de cultura
basarabeni au plecat la Moscova, jinduind mai toti sa ajunga in Sovietul
Suprem, pe vremea URSS, iar apoi la Bucuresti, ba pentru vreun loc in
parlament, ba pentru un apartament si o situatie materiala confortabila. Marele
romancier Ion
Druta s-a stabilit definitiv la Moscova, Vieru, Leonida Lari
au venit in Romania, dupa ce si-au incercat norocul tot in capitala rusa. Am
mentionat la intamplare aceste nume, dar fenomenul a fost un fenomen de masa in
randul intelighentiei basarabene. Saraciti, umiliti, abandonati, moldovenii
s-au saturat sa zburde in libertate cu burtile goale vreme de un deceniu si vor
din nou in tarc.
Daca n-ar fi existat Partidul comunistilor si Voronin, ei
trebuiau inventati. De fapt, putea veni oricine altcineva care sa le promita,
asa cum au facut acestia - dublarea salariilor si a pensiilor, ieftinirea de 20
de ori a painii, controlul preturilor - si ar fi castigat alegerile. Uniunea cu
Rusia si Belarus? In ochii halucinati de foamete ai acestor oameni disperati, o
atare uniune nu numai ca nu sperie, ci trezeste sperante de supravietuire.
Pe vremea celeilalte uniuni, sovietice, aveau macar lumina
la bec si gaze la bucatarie. Si nimeni n-a murit de foame. Aflu, dintr-un
reportaj transmis de BBC, ca portile ambasadei ruse din Chisinau sunt luate cu
asalt de moldoveni pentru a obtine cetatenia rusa. Ei stiu ca asa vor avea o
sansa in plus sa primeasca viza pentru a merge in Occident. Si cand te gandesti
ca in urma cu cativa ani Ambasada Romaniei nu mai facea fata cererilor de a obtine
cetatenia romana!...
Sperantele milioanelor de romani din Basarabia de
reunificare cu tara-mama le-au fost spulberate de cei ce l-au precedat pe
Voronin. Incepand cu Snegur si Druc si continuand cu ceilalti demnitari pentru
care ambitia de a fi presedinti, premieri, ministri, parlamentari a fost mai
puternica decat sentimentul raspunderii istorice pentru realizarea unirii.
De fapt, ei, prin intregul lor comportament, au netezit
calea spre putere a lui Voronin si a comunistilor sai. Au gresit fata de moldoveni
si cei ce s-au succedat la conducerea Romaniei. Nu numai pentru ca n-au reusit
sa faca din Romania o atractie pentru acestia, ci si pentru ca putinul care au
putut sa-l ofere l-au dirijat prost si fara eficienta. Podurile de flori si
cartile de povesti trimise copiilor de peste Prut nu puteau tine loc de
strategie pentru o dezvoltare de perspectiva a legaturilor cu Republica
Moldova.
N-as spune ca totul este pierdut. La scara istoriei, ceea ce
se intampla acum cu Republica Moldova se poate dovedi un ocolis vremelnic.
Chiar daca Moscova nu crede in lacrimi, cum suna titlul unui film celebru, noi
credem si n-avem dreptul sa uitam chipurile inlacrimate ale romanilor de peste
Prut.