ANUNŢURI COMUNITARE, SLUJBE, ÎNMORMANTARI, ANIVERSARI, ACTIVITAŢI DIVERSE

 

______________________________

 

ÎNMORMÂNTĂRI - FUNERALII FUNERALS

(dela ultima apariţie a revistei “Viaţa Creştină”, decembrie 2000)

 

ELISABETA GUSAN

 

Doamna Elisabeta Gusan, bună credincioasă a Bisericii Sfânta Treime, a trecut la cele veşnice la vârsta de 88 de ani. Se născuse în Sibiu, România, la 24 Martie, 1912. Din căsătorie i s-au născut 2 fii: John şi Nicolae Gusan, ambii decedaţi, în Los Angeles, înaintea dumneaei.

A decedat la 11 Noiembrie 2000, şi a fost prohodită la data de 15 noiembrie 2000, orele 1:00 pm., la capela cimitirului Pierce Brothers Hollywood Chapel, din Hollywood.

Condoleanţele noastre familiei nurorii sale, Nicadora Gusan din Simi Valley. Dumnezeu s-o odihnească în pace.

 

DIMA CIOLACHE

 

Dima Ciolache s-a născut în 15 decembrie 1921 dintr-o familie de macedoneni, în oraşul Drama, din Grecia, din părinţii Iani şi Maria Ciolache. A fost al doilea dintre cei 5 copii ai familiei.

În Grecia, după ce a terminat 5 clase primare, întreaga familie a emigrat în România, stabilindu-se în comuna Sinoe, judeţul Constanţa.

În 1940 şi-a început stagiul militar în armata Română. Timp de 4 ani a dat dovadă de eroism, pe frontul rusesc, fiind decorat cu VIRTUTEA MILITARĂ, având gradul de sergent, după care a luptat un an pe frontul german.

În 1945 s-a căsătorit cu Angelina Iuruc, cu care a avut 3 copii: Maria, Iani şi Zoia.

S-a luptat cu greutăţile inerente de după război.

Înainte de căderea comunismului, a emigrat în Statele Unite, stabilindu-se la Los Angeles, unde şi-a adunat toată familia. În cadrul comunităţii aromâne din Los Angeles, a participat activ la toate activităţile, luptând pentru păstrarea şi continuarea tradiţiilor aromâne pe pământ american.

La o vârstă destul de înaintată a învăţat limba engleză, şi a obţinut cetăţenia americană, luptându-se cu o boală foarte cruntă. A încetat din viaţă pe 3 decembrie 2000. Dumnezeu sa-l ierte!

 

GEORGE NASTUREL

 

Marele pictor George Nasturel, a trecut la cele veşnice, la vârsta de 96 de ani, la data de 26 decembrie, 2000. S-a născut la 1 Aprilie 1904 in Bucuresti.  In anul 1917 a fost primit la şcoala de Arte Frumoase de la laşi, unde are ca maestru pe Octav Băncila.  După sfârsitul primului război mondial, este admis la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, unde profesorul Frederick Storck il invită să urmeze cursurile de desen, pictură şi sculptură In atelierul său. 

Frecventează apoi Academia Liberă de Arte din Bucuresti fondata de Horia Igirosanu, unde pictorii Jean Steriade şi Ştefan Dumitrescu vin sa îndrumeze pe tinerii artisti.

George Nasturel pleaca in 1928 la Paris unde studiază la Academia Ranson si obtine in 1938 o bursa de studii de la guvernul francez pentru a urma cursurile Institutului de Artă si Arheologie de la Sorbona. in 1940 se reintoarce in România, unde este numit  inspector al Artelor si Monumentelor Istorice pe regiunea Oltenia si profesor la Academia de Arte Frumoase.

            După cel de al doilea război mondial, George Năsturel pleacă în Brazilia unde este angajat ca profesor la Şcoala Muzeului de Artă Modernă din Sao Paolo (1952-1958) şi participă la organizarea Bienalei din Sao Paolo.  In Brazilia execută două picturi murale la institutul de preistorie al Universităţii Sao Paolo, prima reprezentând Flora şi Fauna, iar a doua ivirea vietii pe pământ.  Este numit profesor la Fundatia Universitară Armando Alvarez Penteado de Sao Paolo.

            In 1974 părăseste Brazilia si se stabileste in Statele Unite, intai la New York şi apoi la Los

Angeles.

            Pictorul Năsturel a avut nenumărate expozitii personale între care cea din 1938 la "Galerie Contemporaine" din Paris, care a fost apreciată de criticii francezi de artă ca: Louis Vauxcelles, Georges Huisman, Andre Dezarrois si altii.  A participat la numeroase Saloane si Expoziţii colective in Romania, Franta, Brazilia si Statele Unite.  Operele sale se găsesc în muzee si colectiuni particulare în România, Franta, Suedia, Brazilia, Statele Unite, etc.

George Nasturel rămâne credincios naturii pe care o evocă în peisagiile sale, cu sobrietate si în acorduri de culoare si cu un anumit lirism.  In portretele sale, ca cel al "Mamei Mariţa", sau cel at pictorului Petre lorgulescu-Yor, sau cel al "Bătrânului cu pipe" il preocupă mai ales expresia psihologică, fără a neglija o solidă constructie a formelor si volumelor.

Încă din mutarea sa în Los Angeles, pictorul George Năsturel devine membru activ al parohiei Sfânta Treime, în corul căreia a cântat ani de -a rândul.

In ultimii 20 de ani era căsătorit cu dna Norica Năsturel, care l-a îngrijit cu atâta credincioşie şi devotament.

Fire sensibilă, şi izolată insa, George Năsturel a preferat “să se retragă” în singurătate (1988-2000), în Redondo Beach, dându-şi obştescul sfârşit într-o casă convalescentă, singur, fără condiţie materială, şi înconjurat de numai 2 prieteni “sinceri”, Nick Stoia din Santa Barbara, şi Walter Zmed din Los Angeles. Spun “sinceri”, fiindcă au mai fost şi alţi “prieteni” de interes, în jurul său care, aşa cum glăsuieşte aforismul “prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte”, l -au părăsit în vremi de răstrişte, ducandu-l asa cum bine zice romanul “la sapa de lemn”.

Neavând “posibilităţi materiale de îngropare”, Walter Zmed a lansat, prin ziarele româneşti din diaspora un apel SOS, care nu a dat insa roadele scontate.

Deşi solicitată în ultima instanţă, parohia noastră, în urma apelurilor repetate ale parintelui Constantin, s-a putut colecta, şi completa din fondurile parohiale locale, suma necesară (cca $1,000, din cele cca $3,000 necesare) pentru înmormântarea creştinească a maestrului George Nasture. Eram aproape la un pas de “incinerare”. Si spun aceasta, cu toata condescendenta fata de enoriasii parohiei Sfanta Treime.

Astfel că, la 3 februarie 2001, preoţii bisericii noastre, părinţii Constantin Alecse, şi Virgil Anton, au oficiat creştineasca prohodire a maestrului (sărăcusta fiind oficiată la 2 februarie), în capela Pierce Brotherţs mortuary din Hollywood Hills, care - de asemenea - nu au perceput nici o taxă pentru folosirea facilitilor lor. Le multumim. Dumnezeu s-l ierte şi să-I  odihneasca pe maestrul George Nasturel.

 

AURELIA MONDOCEA

 

            Aurelia Mondocea a decedat la 30 Decembrie 2000.  S -a nascut la 6 Septembrie 1917 in comuna Varbilau Judetul Prahova fiind cel mai mic copil din 9 copii.  Casatorita in 1940 cu Ion Mondocea, se stabileste cu domiciliul in comuna Cincul, Judetul Basov, iar din Martie 1976 in Glendale, California.  Are 2 copi, lone] in Glendale, California si Comel in Salinas, California.  Alaturi de sotul ei a muncit din greu toata viata ei.  A fost o sotie si mama foarte devotata pentru viata de familie unde sotul si copii au fost intodeauna primii la toate.

            A decedat la 30 decembrie, 2000, fiind pregătită, la spital, prin taina Sfintei spovedanii şi a Impărtăşirii.

            A fost o persoana buna cu toata lumea si in casa ei toti cunoscutii si necunoscutii au fost bine primiti.  A lost o persona care a ajutat rude, prieteni si persoane necunoscute la nevoie si putinul care la avut la impartit cu ei.  Cu toate ca a fost fericita cind a primit cetatenia Americana si in rugacinile ei multumea Statului American pentru ajutorul dat, nu si-a uitat tara in care s -a nascut si inima ei a ramas acolo.

            Nu a vrut sa fie o povara pentru copii ei, si primul lucru care la facut sosind pe aceste noi meleaguri a cumparat acest loc de veci in care se duce acum linga sotul ei care a decedat in 1982.  Pentru acest drum a pregatit totul, din timp, iar ultimul lucru care la pregatit a fost pachetul cu hainele de inmormintare.  In acest pachet am gasit o ultima nota scrisa de ea. "Acest pachet este cu hainele de inmormintare. A sosit ceasul sa va paraseasca mama..".

Sărăcusta a fost oficiată de către părintele Constantin la 2 ianuarie crt., orele 6Ş00 pm., şi înmormântarea, a doua zi, la capela cimitirului Hollywood Hills, din Hollywood Hills.

Condoleanţele noastre îndoliatelor familii ale fiilor, şi rugăciunile noastre ca Bunul Dumnezeu să o odihnească în corturile drepţilor.

 

MARIA IOSIF

 

La vârsta de 95 de ani, după o suferinţă de cca 3 luni în spitalul Hollzwood Memorial -Queenţs din Hollzwood, a trecut la cele veşnice buna enoriaşă a parohiei noastre, dna Maria Iosif. Nu mai avea pe nimeni în America. Acum cca 12 ani îşi înmormântase unica fiică, Elena.  Singura ei consolare esra o prietenă dezinteresată, dna Marta Radulescu, o altă enoriaşă a bisericii noastre, cu

 

inima de aur, care a înţeles mai mult decât alţii nevoia extinderii unei prietenii sincere tuturor celor fără de rudenii, dna Marta aflându -se, ea însăţi în aceeaşi posură în America, îngropându -şi în ultimii 15 ani, soţul Grigore, fiica Lucreţia, şi încă 2 -3 rudenii în fiecare an, în România.

Slujba sărăcustei sorei noastre Maroia Iosif a fost oficiată de către părintele Constantin, la capela Pierce Brothers, din Hollywood, la 1 februarie, crt., iar înmormântarea, a doua zi, 2 februarie 2001, în aceeaşi capelă, şi înhumarea s -a făcut la Hollywood Memorial Park.

Dumnezeu s -o ierte!.

 

 

Eugen Ioan Goldis

 

Nascut in 1913, 13 ianuarie in Barzava  - Romania. Tatal sau Dimitrie Goldis, invatator in Sasca Montana iar mama, Aurelia casnica.  Unchiul sau, Vasile Goldis, figura politica proeminenta citeste tratatul de unire a Principatelor Romane.

Eugen este absolvent al Academiei de Comert din Bucuresti iar in 1932 devine Campionul Tarii la atletism  - aruncarea cu sulita  - .

1933  - este selectat de firma internationala BATA pentru specializare in industria de incaltaminte.  Dupa 4 ani este ales sa fie reprezentatul firmei BATA in Bucuresti unde construieste si conduce productia unei noi fabrici de incaltaminte pe numele DRATA.

7 ani consecutive este creierul organizator conducind cu competenta cei 400 de salariati.

1942  - se casatoreste cu Aida Radulescu  - viitoarea cintareata de musica usoara Aida Moga cu care are o fiica nascuta in Bucuresti 1 5 Sept. 1943, Dana Adriana Goldis.

Din a doua casatorie cu Smaranda Ciuhandu ii aduce barza in 1947 un baiat Radu Serban Goldis.

Dupa 14 ani de casatorie divorteaza si incepe sa aprofundeze stiintele parapsihologice, studiul oamenilor, grafologia, chiromancia, si influentele create asupra oamenilor de miscarea planetelor in universe Din aceasta perioada pina la pensionare lucreaza divese servicii printre care: inspector comercial de calitate si este directorul magazinului "ADAM" din Piata Palatului.

In 1970 se casatoreste cu Ecaterina Goldis , in 1978 iese la pensie in Bucuresti .

In 1989 emigreza in USA cu Ecaterina la fiul sau Radu Goldis.  Se dedica in totalitate studiind si perfectionindu -se in stiinte oculte.

Scrie mai multe carti in acest domeniu printre care: TRATAT DE SPIRITISM, EXISTA VIATA DUPA MOARTE ?, MOARTEA, si o lucrare stintifico -religioasa intitulata VIATA LUI ISUS CHRISTOS SI ACTIVITATEA APOSTOLILOR DUPA RASTIGNIRE.

Foarte energetic, atletic, Eugen isi foloseste FORD -ul conducind prin Los Angeles pina in 1999, dupa care trece la bicicieta pedalind aproape in flecare zi. In August 2000 inoata in swimming pool aratind nepotului sau Andrei stilul 'brass".  Doua luni mai tirziu in Octombrie i se descopera cancer la colon.  Dupa 2 luni de suferinta se stinge in jurul orei 9pm la 2 lanuarie 2001.

Un tata devotat care si -a sacrificat o mare parte din\Aata spre binele altora, s-a ingrijit de educatia copiilor sai si a fost intodeauna generos cu oamenii saraci.

Prin lucrarile sale a dorit sa alunge din inimile oamenilor frica de necunoscut, de moarte, de "lumea cealalta" aratind ca viata pe pamint este o scurta calatorie a sufletului nostru spre purificare , intru Dumnezeu. Slujba sărăcustei a avut loc la 7 ianuarie, şi înmormântarea, a doua zi, la 8 ianuarie 2001, în capela cimitirului  “Hollywood Hills”, din Hollywood Hills. Dumnezeu sa -l ierte, şi să -I fie ţărâna uşoară.

 

___________________________________

 

STATISTICI INTERESANTE

 

(Un mesaj electronic, din 9 martie 2001, al parintelui Remus Grama din Cleveland, Ohio)

 

Daca ai putea reduce populatia din intreaga lume la un sat de 100 de persoane, mentinand proportiile tuturor popoarelor existente pe pamant, acest sat ar fi compus in felul urmator:

·         57 de asiatici

·         21 de europeni

·         14 americani (din America de Nord, Centru si Sud)

·           8 africani

·         52 ar fi femei

·         48 barbati

·         70 nu ar fi albi

·         30 albi

·         70 nu ar fi crestini

·         30 crestini

·         89 ar fi heterosexuali

·         11 ar fi homosexuali

·          6 persoane ar avea 59% din bogatiile lumii si  toate 6 ar fi din  Statele Unite

·         80 ar sta in case de nelocuit

·         70 ar fi analfabeti

·         50 ar suferi de malnutritie

·         1 ar fi pe moarte

·         1 ar fi pe punctul de a se naste

·         1 ar avea un computer

·         1 (da, numai 1 ar avea diploma de studii)

 

Si mai gandeste-te si la urmatoarele:

 

·         Daca te-ai trezit azi-dimineata mai mult sanatos decat bolnav,  inseamna ca ai mai mult noroc decat milioane de persoane care nu vor apuca sa traiasca saptamana viitoare.

·         Daca nu ai trait pericolul unei lupte, singuratatea unei inchisori,  agonia torturii sau chinurile foamei esti inaintea altor  500 de milioane de oameni de pe lumea asta.

·         Daca poti sa intri in biserica fara teama ca vei fi amenintat,  arestat, torturat sau omorat - esti mai norocos decat 3 miliarde de persoane.

·         Daca ai mancare in frigider, haine cu care sa te imbraci, un loc unde sa dormi si o casa in care sa stai - esti mai bogat decat 75% din populatia lumii.

·         Daca ai bani in banca, in portofel si cateva monede intr-o pusculita - esti printre cele 8 procente ale persoanelor care traiesc bine.

·         Daca parintii tai sunt inca in viata si inca impreuna - esti, intr-adevar, o persoana rara, chiar si in Statele Unite si Canada.

·         Daca poti sa citesti acest mesaj esti de doua ori binecuvantat: pentru ca cineva s-a gandit la tine si pentru ca nu te numeri printre cele doua miliarde de persoane care nu stiu sa citeasca.

 

 

Plicuri de PAŞTI

 

Dragostea Dvoastră faţă de Iisus cel Răstignit şi Înviat o puteţi dovedi printr-un “dar” (anume o donaţie financiară către Sfânta noastră biserică, prin intermediul plicului de Pasti capsat în prezenta revistă), şi participarea dumneavoastră, alături de întreaga familie, la divinele Slujbe din Ziua Sfintei Învieri, şi în întreaga Săptămână Luminată, până la duminica Sfântului Toma. În anticipaţie, Vă mulţumim!

 

Pledge/Membrie 2001

 

Vă rugăm, iubiţi credincioşi sa vă reamintiţi că, în America, Bisericile se întreţin numai, şi numai din modestele donaţii pe care credincioşii le fac sfintei biserici. Guvernul nu ajută cu nimic. Episcopia nu numai că nu ajută financiar, ci ea însăşi se întreţine din donaţiile noastre. $ 50.00 dolari din donaţiile dumneavoastre către parohie îi trimitem anual la episcopie. Pentru cei 229 de membri ai parohiei, noi trebuit să plătim la Episcopie peste $11,000. Fără contribuţiile d-voastre, noi nu putem să ne întreţinem, şi nici nu vom putea ajuta Sfanta Episcopie. Şi iarăşi, nu uitaţi că noi, la “Sfânta Treime” suntem quotaţi a fi una dintre cele 10 mari parohii ale Episcopiei. Dacă noi nu ajutăm, atunci cine ar potea să contribuie!!!???. Implorăndu-Vă, aşteptăm donaţiile d-Voastre de membrie/ făgăduinţe/ donaţii.  Va multumim!

 

La Bobotează

(cuvenită apologie! )

 

Ca şi duhovic al D-Voastră predicăm cu şi fără vreme despre sensul viaeţii noastre spiriatuale în Hristos. Fiecare adună  cât mai multă “materie”, şi nu ştie pentru ce adună, căci atunci când plecăm din lumea aceasta nu luăm nimic cu noi în groapă.

Suntem chemaţi deci să ne sfinţim viaţa noastră. Biserica o face de 2000 de ani. Încercăm să vizităm casele enoriaşilor noştri măcar odată pe an, la Bobotează. 

Din nefericire, datorită distanţelor geografice, şi a altor servicii religioase şi activităţi administrative, nu reuşim în cele 2 luni dela începutul anului calendaristic (ianuarie şi februarie) să vizităm toţi credincioşii.

Si anul aceasta, n-am reuşit să vizităm “cu Boboteaza” o mare parte din credincioşi, de aceea prin intermediul revistei, le cerem iertare şi îngăduniţă.

Nu uitaţi însă că sfinţirea caselor se poate face în tot timpul anului. Credincioşii nevizitaţi, şi care doresc să aibă locuinţele binecuvântate în timpul anului 2001, sunt îndrumaţi să ne contacteze telefonic

 (de preferat după Sfintele Paşti), ca să facem cuvenitele aranjamente. Încăodată, cerem iertare credincioşilor nevizitaţi la timp. 

 

unirea Principatelor Române

(Program la 28 ianuarie 2001)

 

Un program aniversar s-a organizat la parohia noastră, Duminica 28 ianuarie, 2001. La finele Sfintei Liturghii, dl General Brg ® Radu Ionescu Galati, preşedintele “Asociatiei Traditia Cavaleriei - Romania”  a tinut un impresionant cuvânt aniversar, apreciat la justa valoare de audienta participanta. In sala parohiala s-a oferit o masă comemorativa, si s-au intonat cateva cantece nationale romanesti. Oficiul parohial doreste sa multumeasca dlui General Brg ® Radu Ionescu Galati, pentru inspirata alocutiune.

 

La DUMINICA  A-III DIN POST  -  ZIUA CRUCII

 

Mulţumim doamnei Valentina Sarchizian, şi familiile copiilor,  care au decorat atât de minunat Sfânta Cruce, pe care am folosit-o în timpul procesiunii, din ziua de 18 martie crt. - Praznicul Sfintei Cruci. Donaţia a fost oferită pentru sănătatea tuturor membrilor familiei, şi în memoria soţului, şi respectiv tatălui şi bunicului Andranic Sarchizian. Le mulţumim din suflet.

 

Doamna Mandita Canciu, Epitrop II

La 1 octombrie 1982, cand am ajuns la parohia "Sfanta Treime" din Los Angeles, California, între devotatii credinciosi ai bisericii am aflat doi tineri: , si Mandita Canciu, sot si sotie, si dumnealor veniti, recent din România, subsemnatul venit din St. Paul Minnesota.

M-au întâmpinat cu tot respectul, caracteristic adevaratului credincios român, cu sarutari de mâna, si prea supusa smerenie, asa dupa cum - îmi amintesc - o faceau cei bine credinciosi preotilor bisericii Kretzulescu, din Bucuresti, în anii studentiei mele (si mai apoi de doctorat), de prin anii 1972-1975, când functionam si în oficiul de cantor, si mai apoi de "ghid", la respectiva biserica, unde-mi gasisem linistea în acei ani de preocupari academice.

În aceeasi perioada, înca de prin anii 1955 (când subsemnatul avea numai 4-5 ani), Mandita si Ion Canciu, timp de peste 20 de ani, au slujit Biserica "Doamna Ghica", din renumitul Lacul Tei, Bucuresti, pâna când s-au pensionat în 1977.

Doamna Mandita Canciu, a slujit numita Biserica, sub 2 preoti parohi, în calitatea de "epitrop secund", îngrijitoare si "maica prescurareasa", administratoare generala al numitei biserici, sacrificându-se, cu tot devotamentul sau, pentru slujirea Cuvântului lui Dumnezeu, pregatind prescurile, timp de peste 2 decade pentru Sfanta Taina Euharistica. Acolo, ca si in Los Angeles, mai bine de 15 ani, dna Mandita Canciu a devenit, alaturi de sotul ei, ipodiaconul Ion Canciu, un adevarat "model de viata si traire religioasa" întru Hristos, Domnul nostru, dedicandu-si întreaga-i viata slujirii lui Hristos, slujirii Bisericii Sale.

Mandita Canciu s-a nascut la 27 august 1919, in comuna Courdun, Judetul Roman, Romania, unde si-a primit educatia generala.

Venita in Bucuresti, in perioada anilor 1953-1970, lucreaza la MAI si ISEU, iar in ultima decada, este salariata la cantina Patriarhiei Romane din Bucuresti.

In timpul liber, si mai ales sambata si duminica, inca din 1955, timp de mai bine de 20 de ani, Mandita Canciu a slujit Biserica "Doamna Ghica", din renumitul Lacul Tei, Bucuresti, pâna când s-a pensionat în 1977.

Folosind expresii neaos românesti, însa apartind diferitelor vremuri, cum ar fi "catun", "plasa", "prefectura", ai impresia ca onorata articolului nostru s-ar fi nascut într-o istorie de "bazme", în veacuri trecute, însa, considerând vocatia sa, dedicatia sincera, si dragostea sa arzânda pentru Hristos, îti dai seama ca, în fata lui Dumnezeu, trecutul, prezentul si viitorul sunt doar notiuni ce nu au nimic de-a face cu divinitatea, ci numai cu existenta noastra pamânteasca.

De aceea, expresia scripturistica: "Mironositele femei…", i se aplica si dnei Mandita Canciu, care si la propriu si la figurat este o adevarata "mironosita".

În perioada anilor 1926-1932, si-a împlinit cursurile scolii primare (6 clase) în comuna natala, dupa care, alaturi de sotul ei, s-a mutat în Bucuresti, ca sa-si câstige existenta.

Sub îndrumarea pr. GHEORGHE POPA, fostul paroh al Bisericii "Doamna Ghica", Lacul Tei, Bucuresti, sector 2, Mandita Canciu a devenit un "fac-totum" pentru biserica: tinerea bisericii deschisa zilnic, curatirea bisericii, vinderea de lumanari, ingrijirea vesmintelor, facerea prescurilor, etc.

În perioada anilor 1977-1982 (anul plecarii sale în Statele Unite ale Americii), Mandita Canciu a activat în calitatea de epitrop II al Consiliului Parohial al Bisericii "Doamna Ghica", din Lacul Tei, Bucuresti.

La invitatia fiicei lor, Maria Simon Aramis, Mandita si Ion Canciu vin în Statele Unite, la finele anului 1982, stabilindu-se în Los Angeles, California, si atasându-se parohiei "Sf. Treime" din Los Angeles.

Din 1983 si pâna în prezent, dna Mandita Canciu a împlinit mai multe chemari în cadrul parohiei: epitrop I si II, membra a consiliului parohial, membra a corului, membra a Reuniunii Doamnelor. Împlinind mai bine de 15 ani de slujire necontenita (duminica de duminica, si sarbatoare dupa sarbatoare, inclusiv în timpul saptamânii) la biserica noastra, mai multe slujiri,dorim sotilor Mandita (Marghiala) Canciu, si sotului ipodiaconul Ion Canciu, viata îndelungata, sanatate deplina si putere de slujnire în via Domnului.

Cu toata dragostea, Parintele paroh Constantin Alecse si familia, preotii co-slujitori, si toti enoriasii bisericii ortodoxe române din Los Angeles, California (USA).

 

CE SPUN CITITORII PE INTERNET DESPRE “viaţa crestină?”

 

Iata unul dintre mesajele primite, inainte de a duce revista la tipografie, joi 15 martie crt. :

Date: 3/15/01 11:15:09 AM Pacific Standard Time ; From: bhruz@amexol.net (Branislav Hruz)

To: htocsc@aol.com;  CC: augustinandrei@hotmail.com

Doresc sa felicit pe cei ce lucreaza la revista,,Viata Crestina'' si in special pe P.C.Pr.Constantin Alexe parohul bisericii Sf.Treime din California. Ca unul care sunt venit nu de mult timp din tara, am ramas profund impresionat cind am vazut ca si aici in America credinciosii au preoti buni care sa le urmeze sfatul. Apreciez in mod deosebit tot ceea ce faceti dumneavoastra la biserica Sf. Treime, desi v-am vizitat doar prin intermediul Internetului. Aici ma ocup cu pictura icoanelor bizantine la o manastire. Dumnezeu sa va ajute in lucrarea sfanta pe care o faceti. Cu stima, Arhid. Andrei.

 

HOME