ANUNŢURI COMUNITARE, SLUJBE, ÎNMORMANTARI, ANIVERSARI, ACTIVITAŢI DIVERSE
______________________________
(dela ultima apariţie a revistei “Viaţa Creştină”,
decembrie 2000)
ELISABETA
GUSAN
Doamna Elisabeta Gusan, bună credincioasă a Bisericii Sfânta Treime, a
trecut la cele veşnice la vârsta de 88 de ani. Se născuse în Sibiu,
România, la 24 Martie, 1912. Din căsătorie i s-au născut 2 fii: John şi Nicolae Gusan, ambii decedaţi, în Los
Angeles, înaintea dumneaei.
A
decedat la 11 Noiembrie 2000, şi a fost prohodită la data de 15
noiembrie 2000, orele 1:00 pm., la
capela cimitirului Pierce Brothers Hollywood Chapel, din Hollywood.
Condoleanţele
noastre familiei nurorii sale, Nicadora Gusan din Simi Valley. Dumnezeu s-o
odihnească în pace.
DIMA
CIOLACHE
Dima Ciolache s-a născut în
15 decembrie 1921 dintr-o familie de macedoneni, în oraşul Drama, din
Grecia, din părinţii Iani şi Maria Ciolache. A fost al doilea
dintre cei 5 copii ai familiei.
În Grecia, după ce a terminat
5 clase primare, întreaga familie a emigrat în România, stabilindu-se în comuna
Sinoe, judeţul Constanţa.
În 1940 şi-a început stagiul
militar în armata Română. Timp de 4 ani a dat dovadă de eroism, pe
frontul rusesc, fiind decorat cu VIRTUTEA MILITARĂ, având gradul de
sergent, după care a luptat un an pe frontul german.
În 1945 s-a căsătorit cu
Angelina Iuruc, cu care a avut 3 copii: Maria, Iani şi Zoia.
S-a luptat cu
greutăţile inerente de după război.
Înainte de căderea comunismului,
a emigrat în Statele Unite, stabilindu-se la Los Angeles, unde şi-a adunat
toată familia. În cadrul comunităţii aromâne din Los Angeles, a
participat activ la toate activităţile, luptând pentru păstrarea
şi continuarea tradiţiilor aromâne pe pământ american.
La o
vârstă destul de înaintată a învăţat limba engleză,
şi a obţinut cetăţenia americană, luptându-se cu o
boală foarte cruntă. A încetat din viaţă pe 3 decembrie
2000. Dumnezeu sa-l ierte!
GEORGE
NASTUREL
Marele pictor George Nasturel, a
trecut la cele veşnice, la vârsta de 96 de ani, la data de 26 decembrie,
2000. S-a născut la 1 Aprilie 1904 in Bucuresti. In anul 1917 a fost primit la şcoala de Arte Frumoase de la laşi, unde are ca maestru
pe Octav Băncila. După
sfârsitul primului război mondial, este admis la Academia de Arte Frumoase
din Bucuresti, unde profesorul Frederick Storck il invită să urmeze
cursurile de desen, pictură şi sculptură In atelierul
său.
Frecventează apoi Academia
Liberă de Arte din Bucuresti fondata de Horia Igirosanu, unde pictorii
Jean Steriade şi Ştefan Dumitrescu vin sa îndrumeze pe tinerii
artisti.
George Nasturel pleaca in 1928 la
Paris unde studiază la Academia Ranson si obtine in 1938 o bursa de studii
de la guvernul francez pentru a urma cursurile Institutului de Artă si
Arheologie de la Sorbona. in 1940 se reintoarce in România, unde este
numit inspector al Artelor si
Monumentelor Istorice pe regiunea Oltenia si profesor la Academia de Arte
Frumoase.
După
cel de al doilea război mondial, George Năsturel pleacă în
Brazilia unde este angajat ca profesor la Şcoala Muzeului de Artă
Modernă din Sao Paolo (1952-1958) şi participă la organizarea
Bienalei din Sao Paolo. In Brazilia
execută două picturi murale la institutul de preistorie al
Universităţii Sao Paolo, prima reprezentând Flora şi Fauna, iar
a doua ivirea vietii pe pământ.
Este numit profesor la Fundatia Universitară Armando Alvarez
Penteado de Sao Paolo.
In 1974
părăseste Brazilia si se stabileste in Statele Unite, intai la New
York şi apoi la Los
Angeles.
Pictorul
Năsturel a avut nenumărate expozitii personale între care cea din
1938 la "Galerie Contemporaine" din Paris, care a fost apreciată
de criticii francezi de artă ca: Louis Vauxcelles, Georges Huisman, Andre
Dezarrois si altii. A participat la
numeroase Saloane si Expoziţii colective in Romania, Franta, Brazilia si
Statele Unite. Operele sale se
găsesc în muzee si colectiuni particulare în România, Franta, Suedia,
Brazilia, Statele Unite, etc.
George Nasturel rămâne
credincios naturii pe care o evocă în peisagiile sale, cu sobrietate si în
acorduri de culoare si cu un anumit lirism.
In portretele sale, ca cel al "Mamei Mariţa", sau cel at
pictorului Petre lorgulescu-Yor, sau cel al "Bătrânului cu pipe"
il preocupă mai ales expresia psihologică, fără a neglija o
solidă constructie a formelor si volumelor.
Încă din mutarea sa în Los
Angeles, pictorul George Năsturel devine membru activ al parohiei Sfânta
Treime, în corul căreia a cântat ani de -a rândul.
In ultimii 20 de ani era
căsătorit cu dna Norica Năsturel, care l-a îngrijit cu atâta
credincioşie şi devotament.
Fire sensibilă, şi izolată insa, George
Năsturel a preferat “să se retragă” în singurătate
(1988-2000), în Redondo Beach, dându-şi obştescul sfârşit într-o
casă convalescentă, singur, fără condiţie
materială, şi înconjurat de numai 2 prieteni “sinceri”, Nick Stoia
din Santa Barbara, şi Walter Zmed din Los Angeles. Spun “sinceri”,
fiindcă au mai fost şi alţi “prieteni” de interes, în jurul
său care, aşa cum glăsuieşte aforismul “prietenul
adevărat la nevoie se cunoaşte”, l -au părăsit în vremi de
răstrişte, ducandu-l asa cum bine zice romanul “la sapa de lemn”.
Neavând “posibilităţi
materiale de îngropare”, Walter Zmed a lansat, prin ziarele româneşti din
diaspora un apel SOS, care nu a dat insa roadele scontate.
Deşi solicitată în
ultima instanţă, parohia noastră, în urma apelurilor repetate
ale parintelui Constantin, s-a putut colecta, şi completa din fondurile
parohiale locale, suma necesară (cca $1,000, din cele cca $3,000 necesare)
pentru înmormântarea creştinească a maestrului George Nasture. Eram
aproape la un pas de “incinerare”. Si spun aceasta, cu toata condescendenta
fata de enoriasii parohiei Sfanta Treime.
Astfel că, la 3 februarie
2001, preoţii bisericii noastre, părinţii Constantin Alecse,
şi Virgil Anton, au oficiat creştineasca prohodire a maestrului
(sărăcusta fiind oficiată la 2 februarie), în capela Pierce
Brotherţs mortuary din Hollywood Hills, care - de asemenea - nu au perceput
nici o taxă pentru folosirea facilitilor lor. Le multumim. Dumnezeu s-l
ierte şi să-I odihneasca pe
maestrul George Nasturel.
AURELIA
MONDOCEA
Aurelia
Mondocea a decedat la 30 Decembrie 2000.
S -a nascut la 6 Septembrie 1917 in comuna Varbilau Judetul Prahova fiind
cel mai mic copil din 9 copii.
Casatorita in 1940 cu Ion Mondocea, se stabileste cu domiciliul in
comuna Cincul, Judetul Basov, iar din Martie 1976 in Glendale, California. Are 2 copi, lone] in Glendale, California si
Comel in Salinas, California. Alaturi
de sotul ei a muncit din greu toata viata ei.
A fost o sotie si mama foarte devotata pentru viata de familie unde
sotul si copii au fost intodeauna primii la toate.
A decedat
la 30 decembrie, 2000, fiind pregătită, la spital, prin taina Sfintei
spovedanii şi a Impărtăşirii.
A fost o
persoana buna cu toata lumea si in casa ei toti cunoscutii si necunoscutii au
fost bine primiti. A lost o persona
care a ajutat rude, prieteni si persoane necunoscute la nevoie si putinul care
la avut la impartit cu ei. Cu toate ca
a fost fericita cind a primit cetatenia Americana si in rugacinile ei multumea
Statului American pentru ajutorul dat, nu si-a uitat tara in care s -a nascut
si inima ei a ramas acolo.
Nu a vrut
sa fie o povara pentru copii ei, si primul lucru care la facut sosind pe aceste
noi meleaguri a cumparat acest loc de veci in care se duce acum linga sotul ei
care a decedat in 1982. Pentru acest
drum a pregatit totul, din timp, iar ultimul lucru care la pregatit a fost
pachetul cu hainele de inmormintare. In
acest pachet am gasit o ultima nota scrisa de ea. "Acest pachet este cu
hainele de inmormintare. A sosit ceasul sa va paraseasca mama..".
Sărăcusta a fost
oficiată de către părintele Constantin la 2 ianuarie crt., orele
6Ş00 pm., şi înmormântarea, a doua zi, la capela cimitirului
Hollywood Hills, din Hollywood Hills.
Condoleanţele noastre
îndoliatelor familii ale fiilor, şi rugăciunile noastre ca Bunul
Dumnezeu să o odihnească în corturile drepţilor.
MARIA
IOSIF
La vârsta de 95 de ani, după
o suferinţă de cca 3 luni în spitalul Hollzwood Memorial
-Queenţs din Hollzwood, a trecut la cele veşnice buna
enoriaşă a parohiei noastre, dna Maria Iosif. Nu mai avea pe nimeni
în America. Acum cca 12 ani îşi înmormântase unica fiică, Elena. Singura ei consolare esra o prietenă
dezinteresată, dna Marta Radulescu, o altă enoriaşă a
bisericii noastre, cu
inima de aur, care a înţeles mai mult decât alţii
nevoia extinderii unei prietenii sincere tuturor celor fără de
rudenii, dna Marta aflându -se, ea însăţi în aceeaşi posură
în America, îngropându -şi în ultimii 15 ani, soţul Grigore, fiica
Lucreţia, şi încă 2 -3 rudenii în fiecare an, în România.
Slujba sărăcustei sorei
noastre Maroia Iosif a fost oficiată de către părintele
Constantin, la capela Pierce Brothers, din Hollywood, la 1 februarie, crt., iar
înmormântarea, a doua zi, 2 februarie 2001, în aceeaşi capelă,
şi înhumarea s -a făcut la Hollywood Memorial Park.
Dumnezeu s -o ierte!.
Eugen Ioan Goldis
Nascut in 1913, 13 ianuarie in
Barzava - Romania. Tatal sau Dimitrie
Goldis, invatator in Sasca Montana iar mama, Aurelia casnica. Unchiul sau, Vasile Goldis, figura politica
proeminenta citeste tratatul de unire a Principatelor Romane.
Eugen este absolvent al Academiei
de Comert din Bucuresti iar in 1932 devine Campionul Tarii la atletism - aruncarea cu sulita - .
1933 - este selectat
de firma internationala BATA pentru specializare in industria de
incaltaminte. Dupa 4 ani este ales sa
fie reprezentatul firmei BATA in Bucuresti unde construieste si conduce
productia unei noi fabrici de incaltaminte pe numele DRATA.
7 ani consecutive este creierul
organizator conducind cu competenta cei 400 de salariati.
1942 - se
casatoreste cu Aida Radulescu -
viitoarea cintareata de musica usoara Aida Moga cu care are o fiica nascuta in
Bucuresti 1 5 Sept. 1943, Dana Adriana Goldis.
Din a doua casatorie cu Smaranda
Ciuhandu ii aduce barza in 1947 un baiat Radu Serban Goldis.
Dupa 14 ani de casatorie divorteaza si incepe sa aprofundeze
stiintele parapsihologice, studiul oamenilor, grafologia, chiromancia, si
influentele create asupra oamenilor de miscarea planetelor in universe Din
aceasta perioada pina la pensionare lucreaza divese servicii printre care:
inspector comercial de calitate si este directorul magazinului "ADAM"
din Piata Palatului.
In 1970 se casatoreste cu
Ecaterina Goldis , in 1978 iese la pensie in Bucuresti .
In 1989 emigreza in USA cu
Ecaterina la fiul sau Radu Goldis. Se
dedica in totalitate studiind si perfectionindu -se in stiinte oculte.
Scrie mai multe carti in acest
domeniu printre care: TRATAT DE SPIRITISM, EXISTA VIATA DUPA MOARTE ?, MOARTEA,
si o lucrare stintifico -religioasa intitulata VIATA LUI ISUS CHRISTOS SI
ACTIVITATEA APOSTOLILOR DUPA RASTIGNIRE.
Foarte energetic, atletic, Eugen
isi foloseste FORD -ul conducind prin Los Angeles pina in 1999, dupa care trece
la bicicieta pedalind aproape in flecare zi. In August 2000 inoata in swimming
pool aratind nepotului sau Andrei stilul 'brass". Doua luni mai tirziu in Octombrie i se
descopera cancer la colon. Dupa 2 luni
de suferinta se stinge in jurul orei 9pm la 2 lanuarie 2001.
Un tata devotat care si -a
sacrificat o mare parte din\Aata spre binele altora, s-a ingrijit de educatia
copiilor sai si a fost intodeauna generos cu oamenii saraci.
Prin lucrarile sale a dorit sa alunge din inimile oamenilor
frica de necunoscut, de moarte, de "lumea cealalta" aratind ca viata
pe pamint este o scurta calatorie a sufletului nostru spre purificare , intru
Dumnezeu. Slujba sărăcustei a avut loc la 7 ianuarie, şi
înmormântarea, a doua zi, la 8 ianuarie 2001, în capela cimitirului “Hollywood Hills”, din Hollywood Hills.
Dumnezeu sa -l ierte, şi să -I fie ţărâna uşoară.
___________________________________
(Un mesaj electronic, din 9 martie 2001, al parintelui Remus
Grama din Cleveland, Ohio)
Daca ai putea reduce populatia din intreaga lume la un sat
de 100 de persoane, mentinand proportiile tuturor popoarelor existente pe
pamant, acest sat ar fi compus in felul urmator:
·
57 de asiatici
·
21 de europeni
·
14 americani (din America de Nord, Centru si Sud)
·
8 africani
·
52 ar fi femei
·
48 barbati
·
70 nu ar fi albi
·
30 albi
·
70 nu ar fi crestini
·
30 crestini
·
89 ar fi heterosexuali
·
11 ar fi homosexuali
·
6 persoane ar avea
59% din bogatiile lumii si toate 6 ar
fi din Statele Unite
·
80 ar sta in case de nelocuit
·
70 ar fi analfabeti
·
50 ar suferi de malnutritie
·
1 ar fi pe moarte
·
1 ar fi pe punctul de a se naste
·
1 ar avea un computer
·
1 (da, numai 1 ar avea diploma de studii)
Si mai gandeste-te si la urmatoarele:
·
Daca te-ai trezit azi-dimineata mai mult sanatos decat
bolnav, inseamna ca ai mai mult noroc
decat milioane de persoane care nu vor apuca sa traiasca saptamana viitoare.
·
Daca nu ai trait pericolul unei lupte, singuratatea unei
inchisori, agonia torturii sau
chinurile foamei esti inaintea altor
500 de milioane de oameni de pe lumea asta.
·
Daca poti sa intri in biserica fara teama ca vei fi
amenintat, arestat, torturat sau omorat
- esti mai norocos decat 3 miliarde de persoane.
·
Daca ai mancare in frigider, haine cu care sa te imbraci, un
loc unde sa dormi si o casa in care sa stai - esti mai bogat decat 75% din
populatia lumii.
·
Daca ai bani in banca, in portofel si cateva monede intr-o
pusculita - esti printre cele 8 procente ale persoanelor care traiesc bine.
·
Daca parintii tai sunt inca in viata si inca impreuna -
esti, intr-adevar, o persoana rara, chiar si in Statele Unite si Canada.
·
Daca poti sa citesti acest mesaj esti de doua ori
binecuvantat: pentru ca cineva s-a gandit la tine si pentru ca nu te numeri
printre cele doua miliarde de persoane care nu stiu sa citeasca.
Plicuri de PAŞTI
Dragostea Dvoastră faţă de Iisus cel
Răstignit şi Înviat o puteţi dovedi printr-un “dar” (anume o
donaţie financiară către Sfânta noastră biserică, prin
intermediul plicului de Pasti capsat în prezenta revistă), şi participarea dumneavoastră, alături de
întreaga familie, la divinele Slujbe din Ziua Sfintei Învieri, şi în
întreaga Săptămână Luminată, până la duminica Sfântului
Toma. În anticipaţie, Vă mulţumim!
Pledge/Membrie 2001
Vă rugăm, iubiţi
credincioşi sa vă reamintiţi că, în America, Bisericile
se întreţin numai, şi numai din modestele donaţii pe care
credincioşii le fac sfintei biserici. Guvernul nu ajută cu nimic.
Episcopia nu numai că nu ajută financiar, ci ea însăşi se
întreţine din donaţiile noastre. $ 50.00 dolari din donaţiile
dumneavoastre către parohie îi trimitem anual la episcopie. Pentru cei 229
de membri ai parohiei, noi trebuit să plătim la Episcopie peste
$11,000. Fără contribuţiile d-voastre, noi nu putem să ne
întreţinem, şi nici nu vom putea ajuta Sfanta Episcopie. Şi
iarăşi, nu uitaţi că noi, la “Sfânta Treime” suntem
quotaţi a fi una dintre cele 10 mari parohii ale Episcopiei. Dacă noi
nu ajutăm, atunci cine ar potea să contribuie!!!???.
Implorăndu-Vă, aşteptăm donaţiile d-Voastre de
membrie/ făgăduinţe/ donaţii. Va multumim!
La Bobotează
(cuvenită apologie! )
Ca şi duhovic al
D-Voastră predicăm cu şi fără vreme despre sensul
viaeţii noastre spiriatuale în Hristos. Fiecare adună cât mai multă “materie”, şi nu
ştie pentru ce adună, căci atunci când plecăm din lumea
aceasta nu luăm nimic cu noi în groapă.
Suntem chemaţi deci să
ne sfinţim viaţa noastră. Biserica o face de 2000 de ani.
Încercăm să vizităm casele enoriaşilor noştri
măcar odată pe an, la Bobotează.
Din nefericire, datorită
distanţelor geografice, şi a altor servicii religioase şi
activităţi administrative, nu reuşim în cele 2 luni dela
începutul anului calendaristic (ianuarie şi februarie) să
vizităm toţi credincioşii.
Si anul aceasta, n-am reuşit
să vizităm “cu Boboteaza” o mare parte din credincioşi, de aceea
prin intermediul revistei, le cerem iertare şi îngăduniţă.
Nu uitaţi însă că
sfinţirea caselor se poate face în tot timpul anului. Credincioşii
nevizitaţi, şi care doresc să aibă locuinţele
binecuvântate în timpul anului 2001, sunt îndrumaţi să ne contacteze
telefonic
(de preferat
după Sfintele Paşti), ca să facem cuvenitele aranjamente.
Încăodată, cerem iertare credincioşilor nevizitaţi la
timp.
unirea Principatelor Române
(Program la 28 ianuarie 2001)
Un program aniversar s-a organizat
la parohia noastră, Duminica 28 ianuarie, 2001. La finele Sfintei
Liturghii, dl General Brg ® Radu Ionescu Galati, preşedintele “Asociatiei Traditia Cavaleriei - Romania” a tinut un
impresionant cuvânt aniversar, apreciat la justa valoare de audienta
participanta. In sala parohiala s-a oferit o masă comemorativa, si s-au intonat cateva cantece nationale romanesti. Oficiul
parohial doreste sa multumeasca dlui General Brg ® Radu Ionescu
Galati, pentru inspirata alocutiune.
La DUMINICA
A-III DIN POST - ZIUA CRUCII
Mulţumim doamnei Valentina Sarchizian, şi familiile copiilor, care au decorat atât de minunat Sfânta Cruce,
pe care am folosit-o în timpul procesiunii, din ziua de 18 martie crt. -
Praznicul Sfintei Cruci. Donaţia a
fost oferită pentru sănătatea tuturor membrilor familiei,
şi în memoria soţului, şi respectiv tatălui şi
bunicului Andranic Sarchizian. Le mulţumim din suflet.
Doamna Mandita Canciu, Epitrop II
La 1 octombrie 1982,
cand am ajuns la parohia "Sfanta Treime" din Los Angeles, California,
între devotatii credinciosi ai bisericii am aflat doi tineri: , si Mandita
Canciu, sot si sotie, si dumnealor veniti, recent din România, subsemnatul
venit din St. Paul Minnesota.
M-au întâmpinat cu
tot respectul, caracteristic adevaratului credincios român, cu sarutari de
mâna, si prea supusa smerenie, asa dupa cum - îmi amintesc - o faceau cei bine
credinciosi preotilor bisericii Kretzulescu, din Bucuresti, în anii studentiei
mele (si mai apoi de doctorat), de prin anii 1972-1975, când functionam si în
oficiul de cantor, si mai apoi de "ghid", la respectiva biserica,
unde-mi gasisem linistea în acei ani de preocupari academice.
În
aceeasi perioada, înca de prin anii 1955 (când subsemnatul avea numai 4-5 ani),
Mandita si Ion Canciu, timp de peste 20 de ani, au slujit Biserica "Doamna
Ghica", din renumitul Lacul Tei, Bucuresti, pâna când s-au pensionat în
1977.
Doamna Mandita
Canciu, a slujit numita Biserica, sub 2 preoti parohi, în calitatea de
"epitrop secund", îngrijitoare si "maica prescurareasa",
administratoare generala al numitei biserici, sacrificându-se, cu tot
devotamentul sau, pentru slujirea Cuvântului lui Dumnezeu, pregatind
prescurile, timp de peste 2 decade pentru Sfanta Taina Euharistica. Acolo, ca
si in Los Angeles, mai bine de 15 ani, dna Mandita Canciu a devenit, alaturi de
sotul ei, ipodiaconul Ion Canciu, un adevarat "model de viata si traire
religioasa" întru Hristos, Domnul nostru, dedicandu-si întreaga-i viata
slujirii lui Hristos, slujirii Bisericii Sale.
Mandita Canciu s-a
nascut la 27 august 1919, in comuna Courdun, Judetul Roman, Romania, unde si-a
primit educatia generala.
Venita in Bucuresti, in perioada anilor
1953-1970, lucreaza la MAI si ISEU, iar in ultima decada, este salariata la
cantina Patriarhiei Romane din Bucuresti.
In timpul liber, si mai ales sambata si
duminica, inca din 1955, timp de mai bine de 20 de ani, Mandita Canciu a slujit
Biserica "Doamna Ghica", din renumitul Lacul Tei, Bucuresti, pâna
când s-a pensionat în 1977.
Folosind expresii neaos românesti, însa
apartind diferitelor vremuri, cum ar fi "catun", "plasa",
"prefectura", ai impresia ca onorata articolului nostru s-ar fi
nascut într-o istorie de "bazme", în veacuri trecute, însa,
considerând vocatia sa, dedicatia sincera, si dragostea sa arzânda pentru
Hristos, îti dai seama ca, în fata lui Dumnezeu, trecutul, prezentul si
viitorul sunt doar notiuni ce nu au nimic de-a face cu divinitatea, ci numai cu
existenta noastra pamânteasca.
De aceea, expresia scripturistica:
"Mironositele femei…", i se aplica si dnei Mandita Canciu, care si la
propriu si la figurat este o adevarata "mironosita".
În perioada anilor 1926-1932, si-a împlinit
cursurile scolii primare (6 clase) în comuna natala, dupa care, alaturi de
sotul ei, s-a mutat în Bucuresti, ca sa-si câstige existenta.
Sub îndrumarea pr. GHEORGHE POPA, fostul paroh
al Bisericii "Doamna Ghica", Lacul Tei, Bucuresti, sector 2, Mandita
Canciu a devenit un "fac-totum" pentru biserica: tinerea bisericii
deschisa zilnic, curatirea bisericii, vinderea de lumanari, ingrijirea
vesmintelor, facerea prescurilor, etc.
În perioada anilor 1977-1982 (anul plecarii
sale în Statele Unite ale Americii), Mandita Canciu a activat în calitatea de
epitrop II al Consiliului Parohial al Bisericii "Doamna Ghica", din
Lacul Tei, Bucuresti.
La invitatia fiicei lor, Maria Simon Aramis,
Mandita si Ion Canciu vin în Statele Unite, la finele anului 1982,
stabilindu-se în Los Angeles, California, si atasându-se parohiei "Sf.
Treime" din Los Angeles.
Din 1983 si pâna în prezent, dna Mandita
Canciu a împlinit mai multe chemari în cadrul parohiei: epitrop I si II, membra
a consiliului parohial, membra a corului, membra a Reuniunii Doamnelor.
Împlinind mai bine de 15 ani de slujire necontenita (duminica de duminica, si
sarbatoare dupa sarbatoare, inclusiv în timpul saptamânii) la biserica noastra,
mai multe slujiri,dorim sotilor Mandita (Marghiala) Canciu, si sotului
ipodiaconul Ion Canciu, viata îndelungata, sanatate deplina si putere de
slujnire în via Domnului.
Cu toata dragostea, Parintele paroh Constantin Alecse si familia,
preotii co-slujitori, si toti enoriasii bisericii ortodoxe române din Los
Angeles, California (USA).
CE SPUN CITITORII PE INTERNET DESPRE “viaţa crestină?”
Iata unul dintre mesajele primite, inainte de a duce revista
la tipografie, joi 15 martie crt. :
Date: 3/15/01 11:15:09 AM Pacific Standard Time ; From:
bhruz@amexol.net (Branislav Hruz)
To: htocsc@aol.com;
CC: augustinandrei@hotmail.com
Doresc sa felicit pe cei ce lucreaza la revista,,Viata
Crestina'' si in special pe P.C.Pr.Constantin Alexe parohul bisericii Sf.Treime
din California. Ca unul care sunt venit nu de mult timp din tara, am ramas
profund impresionat cind am vazut ca si aici in America credinciosii au preoti
buni care sa le urmeze sfatul. Apreciez in mod deosebit tot ceea ce faceti
dumneavoastra la biserica Sf. Treime, desi v-am vizitat doar prin intermediul
Internetului. Aici ma ocup cu pictura icoanelor bizantine la o manastire.
Dumnezeu sa va ajute in lucrarea sfanta pe care o faceti. Cu stima, Arhid.
Andrei.