Istoricii spun ca "Ziua Mamei" isi are originile
in festivalul dedicat mamei zeilor Rhea, tinut in Grecia Antica. Zeita
pamantului Rhea era sotia lui Cronos, zeul timpului si mama tuturor zeilor si
zeitelor din Olimp.
In anii 1600, Anglia celebra o zi numita "Sambata Mamelor",
in a patra sambata a postului Pastelui, pentru a cinsti mamele. In acele
timpuri, multi oameni saraci lucrau ca servitori pentru bogatasi. Cum cea mai
mare parte a slujbelor erau departe, acestia locuiau in casa stapanului lor. De
Sambata Mamelor aveau permisiunea de a-si petrece ziua alaturi de cei dragi. O
prajitura speciala se gatea pentru aceasta ocazie festiva.
Odata cu raspandirea religiei crestine pe glob, istoricii sunt de parere ca
"Mama Biserica" a substituit cealalta sarbatoare "Mama Zeita".
Multi spun ca ceremoniile care erau tinute in cinstea lui Cybele au fost
adoptate de biserica pentru a venera pe Maria, mama lui Isus Cristos. Ele
reprezentau puterea spirituala care ne-a dat viata si ne protejeaza de tot ceea
ce este rau. In timp, cele doua sarbatori s-au amestecat si au devenit una
singura "Ziua Mamei".
In Statele Unite ale Americii, sarbatoarea dedicata mamei, a
fost pentru prima data propusa, in anul 1872, de catre Julia Ward Howe. Trebuia
sa fie o zi dedicata pacii.
In anul 1907, Ana Jarvis, din Philadelphia, a inceput o
campanie pentru a stabili ziua nationala a mamei. Jarvis a reusit sa convinga
biserica din Grafton, din vestul Virginiei, sa celebreze "ziua mamei"
in mai, cand comemora doi ani de la moartea mamei sale. Julia era foarte
atasata de mama sa, Reese Jarvis, profesoara la Biserica Metodista din Grafton,
Virginia de Vest. Astfel ca, atunci cand mama sa s-a stins din viata, impreuna
cu sora sa oarba Elisinore, au incercat sa creeze o zi speciala dedicata
mamelor. Simteau ca astfel copiii, care deseori isi neglijeaza de multe ori
mama, sa realizeze ca trebuie sa-i acorde dragostea cuvenita cand inca aceasta
mai este in viata. Erau de parere ca o zi dedicata mamei ar creste respectul
pentru parinti si va uni mai mult familiile.
Jarvis si sustinatorii ei au inceput sa scrie ministrilor,
oamenilor de afaceri si politicienilor explicandu-le dorinta lor de a stabili o
zi nationala a mamei. Ca rezultat al eforturilor lor prima zi a mamei a fost
tinuta pe data de 10 mai 1908. Garoafele au devenit simbolul acestei zile,
fiind florile favorite ale fostei doamne Reese Jarvis. In zilele noastre
garoafa rosie este simbolul unei mame inca in viata, in timp ce garoafa alba
comemoreaza pierderea ei.
Prima proclamatie a "Zilei Mamei" a fost citita de
guvernatorul statului Virginia de Vest, in anul 1910. Oklahoma a celebrat de
asemenea aceasta zi, in acelasi an. Pana in urmatorul an, "Ziua
mamei" s-a celebrat in toate statele.
Presedintele Woodrow Wilson, a facut in anul 1914 un anunt
oficial proclamand "Ziua mamei" ca zi de sarbatoare nationala in a
doua duminica din luna mai.
Pe 12 decembrie 1912 a luat fiinta Asociatia Internationala
pentru Ziua Mamei.
Astazi multe tari din lume isi aniverseaza ziua mamei, la
momente diferite, dar exista tari ca: Danemarca, Finlanda, Italia, Turcia,
Australia si Belgia care-si celebreaza de asemenea ziua mamei in aceeasi zi cu
Statele Unite.
Cuvintul MAMA este primul cuvint pe care il invata copilul,
in procesul de comunicare cu neamul omenesc. Cuvintul MAMA il rostesc toti
oamenii (femei si barbati) cind ajung la strimtoare. De altfel si expresia
italiana “mama mia” pe care o rosteste eroul Mario din jocul Mario Brothers,
reprezinta de fapt un strigat de ajutor, caci primejdia este mare. In
literatura romana poetii si prozatorii au cintat acest personaj atit de putin
cunoscut MAMA. In poezia sa, O, MAMA..., Mihai Eminescu ne spune:
”O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfintului mormint
Se scutura salcimii de toamna si de vint,
Se bat incet din ramuri, ingina glasul tau…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.”
Am deschis Sfinta Scriptura, si am trecut in revista citeva
nume de mame, care au avut un rol deosebit in planul lui Dumnezeu. Prima Mama
pe care o aminteste Sfinta Scriptura este Eva sau “mama celor vii” Geneza 4-20.
O alta mama despre care ne vorbeste Sfinta Scriptura, este Mama poporului
Israel, Sara. Ne amintim ca Sara avea aproape 90 de ani cind l-a nascut pe
Isaac.
Fapta ei de a fi ris de cuvintele lui Dumnezeu, cind El a
spus despre ea ca va naste, au fost consemnate in Scriptura si ne-au ramas si
noua ca o pilda, sa avem credinta in Dumnezeu, in Cuvintul Lui, caci, ceea ce El
promite, si duce la indeplinire. Atentia ne este atrasa si de mama celo doi
gemeni, Esau si Iacov. Aceasta mama este un exemplu negativ pentru noi. Ea si-a
invatat pe copilul pe care il iubea cel mai mult, Iacov, sa minta, sa fure, sa
insele.
Pentru faptele lui, Iacov a trebuit sa plateasca cu, peste
douazeci de ani de munca asemanatoare robilor. O alta mama care si-a iubit mult
copilul a fost mama lui Moise. In Evrei cap. 11-24, apostolul Pavel ne spune
ca: “prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui (de mama lui,
Exod 2-2 ”femeia aceasta a ramas insarcinata, si a nascut un fiu. A vazut ca
este frumos si l-a ascuns trei luni.”)… si nu s-au lasat inspaimintati de
porunca imparatului.”
Dumnezeu nu a ramas niciodata fara martori. Intr-o perioada
de cadere spirituala a poporului ales, Dumnezeu ridica dintre mame pe Debora,
proorocita, nevasta lui Lapidot. In cintarea de lauda a Deborei citim:
…”Capeteniile erau fara putere in Israel, fara putere, pina cind m-am sculat
eu, Debora, pina cind m-am ridicat eu, ca o mama in Israel. ”Jud. 5-7. Ultimul
dintre judecatori, Samuel a avut o mama care si-a sacrificat sentimentele ei de
mama si s-a despartit de copilul ei imediat dupa ce l-a intercat, l-a dus la
Cortul intilnirii, la preotul Eli, si l-a inchinat Domnului. Ea si-a tinut
promisiunea facuta lui Dumnezeu si este pentru noi o pilda de respectare a
cuvintului dat.
In a doua carte a Cronicilor, de foarte multe ori, ni se
specifica numele mamelor unor regi ai lui Iuda, care au domnit la Ierusalim.
Vom aminti citeva dintre ele. Prima mama care este amintita in 2 Cronici 13-2
este mama imparatului Abia, care se numea Micaia, fata lui Uriel din Ghibea. A
doua mama amintita in 2 Cronici 15-16 este mama imparatului Asa, care este un
exemplu negativ pentru noi. Aceasta mama, imparateasa fiind, a facut un idol
Astartei. A fost nevoie ca fiul ei, Asa, sa-i darime idolul si s-o indeparteze
de la conducerea imparatiei: “Imparatul Asa n-a lasat nici chiar pe mama-sa
Maaca sa mai fie imparateasa, pentru ca facuse un idol Astartei. Asa i-a
darimat idolul, pe care l-a facut praf, si l-a ars linga piriul Chedron. ” Inca
un exemplu de mama denaturata il vedem in 2 Cronici 22-2, care este Atalia,
fata lui Omri mama imparatului Ahazia. Imparatul Ahazia a domnit numai un an la
Ierusalim si citim despre el ca: “a umblat in caile casei lui Ahab, caci mama
sa ii dadea sfaturi nelegiuite.” Dupa moartea fiului ei, Ahaz, Atalia, mama
lui, “vazind ca fiul ei a murit, s-a sculat si a omorit tot neamul imparatesc
al casei lui Iuda. ”2 Cronici 22-10. Din intimplarea aceasta tragica putem
scoate cel putin doua ginduri. Primul gind este legat de dorinta de putere,
dorinta de a conduce a firii pamintesti, cu orice pret.
”Atalia a omorit tot neamul imparatesc” Vedem limpede
aceasta atitudine manifestata pe fata in Biserica. Inceputul a fost semnalat de
apostolul Ioan in a treia sa Epistola. 3 Ioan v-9: ”am scris ceva Bisericii,
dar Diotref, caruia ii place sa aiba intiietate intre ei, nu vrea sa stie de
noi.” Fie barbat, fie femeie dorinta de intiietate este aceeasi si nu duce
decit la dezastru. Al doilea gind este legat de promisiunea lui Dumnezeu,
facuta lui David, 2 Samuel 7-16: “Ci casa ta si imparatia ta vor dainui vecinic
inaintea mea, si scaunul tau de domnie va fi intarit pe vecie.”
Vrajmasul sufletelor noastre, Satana a vrut ca printr-o mina
criminala sa distruga promisiunea lui Dumnezeu, de a ni-L trimite pe Domnul
Isus. Intelepciunea si dragostea lui Dumnezeu nu a ingaduit lucrul acesta si
citim mai departe in versetul 11 “ dar Iosabeat, fata imparatului, a luat pe
Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor imparatului, cind au
fost omoriti: si l-a pus cu doica lui in odaia paturilor. Astfel l-a ascuns
Iosabeat, fata imparatului Ioram, nevasta preotului Iehoiada, si sora lui
Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorit.”
Duminica
a cincea dupa Paşti este
înscrisă drept “duminica femeii samarinence”, ceeace ne poate face să reflectăm
la întrebarea : oare câte femei au
fost numite în jurul Mântuitorului ? Si, astfel am început să număr:
Sfânta Fecioară Maria, sora mamei lui, Ana proorocita, soacra lui Petru,
femeia samarineancă, mama tânărului din Nain, Marta si Maria, fiica
lui Iair si mama sa, femeia bolnavă de 12 ani, femeia cananeancă si
fiica ei, femeia în casa fariseului, femeia în casa lui Simon leprosul, Maria
Magdalena, văduva săracă, femeia vindecată în ziua
sâmbetei, femeia păcătoasă prinsă, Ioana, mama fiilor lui
Zevedeu, Maria lui Iacov, Maria lui Cleopa, cealaltă Marie, Salomeea. În
total 25 de femei care fiecare au primit ajutor, vindecare, iertare sau laude
de la Iisus, dar si pomenire în veac în Sfânta Scriptura.
Trebuie
să recunoastem că în aceasi situatie se află mult mai multi
bărbati. Fiecare dintre ei au stiut să ceară simplu si doar prin
vorbă, ceea ce doreau să le facă Iisus. ("Ce voiesti
să-ti fac ? Iar el a zis: Doamne, să văd!" (Lc 18, 41). În
schimb, aceste femei aduc în apropierea lor de Dumnezeu atâta parfum si
culoare, iubire si candoare, smerenie si dăruire, încât fiecare dintre
atitudinile lor au reusit să-L impresioneze pe însusi Iisus, iar pe noi
milioane de crestini să ne cutremure.
Gesturi
si fapte, însotite de multe ori de tăcere si lacrimi l-au făcut pe
Dumnezeul nostru de multe ori să exclame "O, femeie mare este
credinta ta". Văduva săracă a dăruit ultimii ei doi
bani; femeia bolnavă de doisprezece ani avea atâta credintă încât
stia că doar atingându-se de haina Mântuitorului se va vindeca ;
cananeanca în umilinta si disperarea sa raspunde printr-o întelepciune
demnă de un mare filosof; povara de 18 ani a celei vindecate sâmbăta
; propovăduirea samarinencii care pe multi i-a întors la credintă ;
lacrimile si mărturisirea Martei si-a Mariei ; lacrimile si singurătatea
Mariei Magdalena la mormântul Mântuitorului ; dar mai presus de toate, ungerea
lui Iisus, (stând la picioarele Lui udă cu lacrimi picioarele Lui, cu
părul capului ei le stergea, le săruta si le ungea cu mir). În nici
una din cele 25 de apropieri de Iisus nu se găseste un gest sau cuvânt de
nedreptate, nici un strop de îndoială, nici o trădare, nici o
tăgăduire, nici o fugă, nici o minciună sau mărturie
falsă, nici măcar o răstignire, ci doar credintă si
multă iubire. L-au urmat si L-au slujit până la capătul
propovăduirii Lui, ca apoi să nu se mai stie de ele nimic.
Dupa cum stiti, Duminica a treia dupa Inviere este Duminica femeilor
Mironosite, a credincioaselor, a gospodinelor, celor care intretineti viata in
familie si in lume. Trebuie sa fiti fericite ca aveti din partea lui Dumnezeu o
atentie deosebita. Si iata, prin Maica Domnului si prin sfintele femei
purtatoare de mir, si dumneavoastra aveti cinstea aceasta de a avea o Duminica
in an, in care sunteti cinstite in chip deosebit. Dumnezeu sa va inmulteasca
harul si darul Sfantului Duh si darul dragostei crestine sa fie cu adevarat cu
dumneavoastra, ca sa fiti ce trebuie sa fiti, sa intretineti caldura crestina
in familie si buna intelegere. Pentru ca in familie cunoasteti ce dezastru este
astazi. Nu le mai amintim pentru ca stiti dumneavoastra mai bine decat mine.
De
aceea, cei care veniti la biserica, care va rugati lui Dumnezeu si aici la
biserica si acasa la dumneavoastra, daca va rugati cu luare aminte, cu
dragoste, cu smerenie si cu staruinta, veti avea ajutor permanent din partea
lui Dumnezeu si veti fi mangaiate in necazurile dumneavoastra.
S-a vorbit si vorbim si astazi despre Duminica aceasta a sfintelor femei
purtatoare de mir. Nu uitati ca dumneavoastra, toate femeile crestine ortodoxe
si fiicele dumneavoastra sunteti mironositele Bisericii Ortodoxe de astazi si
din toate timpurile.
Copilele
si tinerele fiice aduc Mir lui Hristos viata lor curata, fecioria, rugaciunea
si ascultarea de parintii. Studentele si tot tineretul feminin care vin regulat
la biserica, aduc si ele Mantuitorului Hristos, ca un Mir cu buna mireasma,
ravna lor pentru toata fapta buna, milostenia. catre cei din suferinta si
ascultarea de parintele lor duhovnicesc.
Mamele
crestine aduc Stapanului Hristos cel mai pretios Mir crestin, adica nasterea,
cresterea si educarea copiilor lor in frica de Dumnezeu. Iar mamele in varsta,
bunicile si vaduvele care sunt nelipsite din sfintele biserici, aduc lui
Dumnezeu mirul lacrimilor, al rugaciunilor si pastreaza cu sfintenie evlavia
ortodoxa pe care o mostenim din mosi stramosi.
Iata
deci ca si dunmeavoastra, fiicele Bisericii Ortodoxe de astazi, sunteti
urmasele mironositelor din vremea lui Hristos si purtati in inima buna mireasma
a credintei, a rugaciunii si a iubirii crestine. Numai de veti alerga cu
evlavie la biserica impreuna cu copiii dumneavoastra, precum alergau odinioarii
sfintele mironosite la Mormantul lui Hristos.
Despre
sfintele femei va mai pot spune ca au fost momente in viata Mantuitorului
Hristos, cind ele erau mai curajoase decat Apostolii. De pilda, in momentul
prinderii Mantuitorului in Gradina Ghetsimani, Apostolii toti L-au parasit,
afara de Sfantul Evanghelist Ioan, iar Petru Il si tradeaza si se jura de trei
ori ca nu-L cunoaste pe Iisus Hristos. Insa femeile, il urmau de departe, atat
la sinedriu cat si pe drumul Golgotei. Il insotesc cand Mantuitorul cade sub
povara Crucii, iar mironosita Veronica Il sterge cu mahrama, care devine prima
icoana cu chipul lui Hristos. Toate mironositele privesc cum Il bat in cuie
si-L rastignesc intre cei doi talhari; aud ultimele cuvinte ale Mantuitorului
si plang cu lacrimi amare cand Hristos isi da duhul, zicand : Savarsitu-s-a !
Dupa
rastignire, cand Apostotii erau ascunsi de frica iudeilor, femeile, cu noaptea
in cap, se apropie de Sfantul Mormant ca sa unga trupul Domnului, cum era
obiceiul la evrei. Si tocmai atunci cand ajung la acolo si cautau trupul
Domnului, gasesc mormantul Lui deschis si gol, iar un inger le spune ca Hristos
a inviat, si le arata giulgiul infasurat alaturi.
Maria
Magdalena, aceasta mironosita barbatoasa careia Iisus iis scoate sapte duhuri
din fiinta ei si o face cea mai aprigi aparatoare a crestinismului si
marturisitoare a lui Hristos, plangea la mormant cand celelalte femei
plecasera. Ea cauta trupul Domnului, insa mormantul era gol. Apoi intalneste pe
cineva la mormant si credea ca este gradinarul. De accea il intreaba : Doame, daca Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai
pus si eu Il voi ridica (Ioan 20, 15).
Atunci
acel gradinar, Care era Iisus Hristos, ii spune pe nume : Maria ! Tonul pe care l-a folosit Iisus Hristos, accentul cu care a
spus, au facut ca Maria sa-L recunoasca. Desi era acelasi Iisus Hristos in
carne si oase, cum Se arata El mai tarziu catre Apostoli, insa avea ceva
schimbat. Fara indoiala era infatisarea Sa dumnezeiasca, chipul Sau
transfigurat. De aceea nu era recunoscut decat de cei care aveau cu adevarat
inima curata si ochi inimii luminati.
Atunci
Maria L-a recunoscut si a cautat sa se apropie de El. Si Iisus i-a spus : Nu to atinge de Mine, caci inca nu M-am suit
la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune : Ma sui la Tatal Meu si Tatal
vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru !
Nu
dupa mult timp, Mantuitorul se aratii ucenicilor Sai in Galileea, pe muntele
Eleonului. Acolo avea sa-i gaseasca Iisus pe Apostoli adunati dupa inviere.
Iata
deci, ca aceste sfinte femei au fost in preajma lui Iisus cel inviat, care Se
arata din cand in cand, ca sa-i obisnuiasca pe toti cu trupul Sau inviat,
pentru ca era o mare minune, caci pana atunci nimeni nu vazuse un trup inviat.
Este vorba despre Hristos, Care a fost mort cu trupul si dovedit ca mort,
pentru ca a fost rastignit pe Cruce. Apoi s-a facut aceasta verificare,
impungand ostasii cu sulita in coasta Lui, din care a iesit sange si apa, cum
spune Sfantul Evanghelist Ioan ( Ioan 19, 34 ). Semnele mortului te lasa
convins ca era mort. De aceea au predat trupul lui Hristos, in mainile lui
Iosif si Nicodim ca sa-L ingroape.
Ei
Il pun in mormant pe Iisus Hristos, pecetluiesc mormantul cu o lespede foarte
grea, ca sa nu poata nici un apostol sa-L caute si sa-I fure de acolo. Dar, cu
toate aceste masuri, Iisus razbeste pietrele groase si grele si, prin inviere,
iese afara cu dumnezeiasca Sa putere, incat ii incredinteaza, in timp de
patruzeci de zile, pe Apostoli si pe femeile mironosite si pe alte sute de
persoane, ca Iisus Hristos a inviat din morti. Astfel Hristos, prin inviere,
este o garantie a invierii noastre. Pentru ca asa cum Iisus Hristos a inviat
din morti, cum spune Sfantul Apostol Pavel, asa si noi vom invia din morti.
Desi mergem cu trupul in mormant si ne acopera cu tarana si ne mananca viermii,
incat trupul se transforind in praf si pulbere, aceasta pulbere va invia si se
va reface trupul nostru si vom fi ca si acum, aceleasi persoane; si ne vom uni
cu sufletul viu si vom forma acelasi om, acelasi barbat, aceeasi femeie care am
fost si pe pamant. si, dupa faptele noastre bune sau rele, vom trece dincolo,
la judecata lui Dumnezeu, si vom petrece vesnicia intreaga asa cum ne-am dus
viata in aceasta lume.