CUVANT LA ZIUA TATĂLUI
In câteva articole anterioare am
tratat subiecte legate de Ziua Mamei. In tara noastra de bastina, Romania, nu
avem o zi speciala pentru mamici si nu avem nici o zi speciala pentru tatici.
Trebuie sa va marturisesc, ca nu sunt un expert în istoria, motivele si data
cind au aparut aceste sarbatori in cultura societatii americane in care traim
acum. M-a preocupat întrebarea: De ce o
zi a mamei, de ce o zi a tatalui? Cred ca ati inteles ca nu discutam despre
ziua de nastere, ci discutam despre o zi in care ne onoram in mod deosebit
parintii, fie mamele, fie tatii si le recunoastem de fapt pozitia si calitatea
lor de parinti. Cu aceasta ocazie, atit parintii cit si copiii isi pot analiza
comportamentul unii fata de altii. Fiecare parte isi poate face bilantul
activitatii pe un an intreg si indiferent de rezultate se pot face angajari
spre mai bine, in viitor.
Imediat dupa iesirea din Egipt,
Dumnezeu, Tatal nostru Ceresc, s-a ocupat de stabilirea unor regului de
comportare in mijlocul poporului ales. El a pregatit astfel cele 10 porunci
impreuna cu alte instructiuni pentru a reglementa raporturile intre El, ca
Dumnezeu, si intre oameni, in familie, in primul rind, si apoi in societate.
Dupa primele 4 porunci care se refera in exclusivitate la relatiile omului cu
Dumnezeu, urmeaza porunca a IV-a care reglementeaza relatiile dintre parinti si
copii. Aceasta porunca suna astfel:
"Sa cinstesti pe tatal tau si
pe mama ta…" , iar Apostolul Pavel ne atrage atentia ca aceasta porunca
este prima care este insotita de o fagaduinta: "ca sa fi fericit si sa
traiesti multa vreme pe pamint…" - Efeseni 6:3. Inainte de a ne aminti
aceasta porunca, Apostolul Pavel ii indeamna pe copii: "Copii, ascultati
in Domnul de parintii vostri caci este drept. Sa cinstesti pe tatal tau si pe
mama ta…" - Efeseni 6:1-2.
De-alungul experientei mele de
viata am intilnit persoane care au vorbit cu mult respect despre parintii lor si
alte persoane care au aratat lipsa de respect fata de parinti. In ambele cazuri
fiecare au adus argumente pentru a-si justifica atitudinea. Fie din experienta
personala, fie din experienta altora am aflat ca exista tati denaturati care
nu-si implinesc indatoririle de tata si si-au atras ura din partea copiilor. Nu
ne vom ocupa cu aceste cazuri in rindurile de fata. In calitate de oameni
mintuiti prin Harul lui Dumnezeu noi dorim sa ne ocupam de pozitia si
responsabilitatile unui tata credincios care a invatat de la Tatal Ceresc ce
inseamna a fi tata. Sa privim la citeva indatoriri ale unui tata:
1. Datoria de a procura hrana
pentru familie. In rugaciunea Domneasca sau Tatal Nostru, citim in versetul 3:
"Piinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi…" - Luca
11:3.
2. Sa asigure paza, securitatea
familiei, tatal impreuna cu fiii, "… ei nu vor raminea de rusine, cind vor
vorbi cu vrajmasii lor la poarta." - Psalmul. 127:5.
3. Sa asigure invatatura copiilor
in ce priveste cunostinta despre Dumnezeu. "Si cind va vor intreba copiii
vostri: Ce insemneaza obiceiul acesta…", - Exod12:26.
4. Sa-si chiverniseasca bine casa
si sa-si tina copiii in supunere cu toata cuviinta" - 1Timotei 3:4, care
va avea ca rezultat o posibila promovare intr-o pozitie de raspundere si de
cinste in Casa lui Dumnezeu (episcop).
5. Sa-si iubeasca sotia (nevasta)
cum si-a iubit Hristos Biserica..." - Efeseni 5:25.
6. Sa nu-si intarite copiii la
minie, - Efeseni 6:4.
7. Sa nu fie bataus, betiv,
doritor de cistig mirsav, - Timotei 3:3.
In masura in care taticii
implinesc aceste indatoriri, ei implinesc cerintele ceresti si pregatesc
generatiile urmatoare. Pozitia de tata ne invata, in masura in care ne lasam
invatati, modul in care lucreaza Dumnezeu, ca Tata, fata de noi, fiii Lui,
rascumparati prin singele Mielului fara cusur si fara prihana.
Domnul Hristos ne-a lasat o pilda
de comportare a unui tata.
In Ev. Luca 15:11 citim despre
acest tata care avea 2 fii. Cel mai tinar a avut curajul sa-si ceara partea de
avere inainte de a muri tatal sau. A strins totul si a plecat cit mai departe
posibil. Dupa legile existente in vremea aceea, un astfel de copil trebuia
omorit cu pietre. Dragostea tatalui a biruit si n-a scos un cuvint. Din
momentul plecarii si pana l-a zarit de departe, inima lui de tata a fost
permanent cu fiul sau. La intoarcere l-a primit cu toata dragostea si tot tatal
a cheltuit pentru fiul neascultator.
Aceasta incercare n-a fost
suficienta pentru tatal respectiv. A fost nevoit sa vina afara si sa discute cu
fiul mai mare, care nemultumit de atitudinea iertatoare a tatalui, refuza sa se
alature bucuriei de a-l avea inapoi pe fratele lui mai mic. Cu aceeasi dragoste
cu care il primise pe fiul cel mic, I-a explicat fiului celui mare un adevar pe
care nu-l cunoscuse niciodata si anume ca avea libertatea sa foloseasca dupa
placere tot ce avea si tatal.
Domnul Hristos ni-L prezinta pe
Dumnezeu in dimensiunea Lui total necunoscuta, atit de cei din vremea aceea cit
si de cei mai multi dintre credinciosii de astazi, si anume aceea de Tata, care
isi iubeste copiii si ii indruma pe drumul cel drept, Imparatia Cerurilor.
Dragostea Lui nu este o dragoste oarba, ci este o dragoste echilibrata care
aduce pedepse pentru indreptare si mingiieri pentru intarire. Aceasta lipsa de cunoastere,
provenita din lipsa de cunoastere a Sfintelor Scripturi (vezi articolul
"Cercetati Scripturile") duce la atitudini total nepotrivite, care in
loc sa aduca rezultate bune, aduce contrariul si se produc acele rupturi intre
parinti si copii, care tin de cele mai multe ori pina la moartea parintilor.
Fiecare parinte se intreaba, cita
dragoste sa arat copilului meu, cit sa-l pedepsesc, cum sa ma port cu copiii
mei ca sa ajunga sa-l cunoasca si sa-L iubeasca pe Domnul Isus?
Eu nu-mi propun in aceste rinduri sa raspund acestor
intrebari. Dorinta mea, la Ziua Tatilor, este doar de a indrepta privirile
fiecarui cititor spre singura Persoana care are misiunea de a ne calauzi in tot
Adevarul, si anume spre Duhul lui Dumnezeu care ne-a fost dat ca Mingiietor si
Calauzitor, ca sa stim cum sa implinim datoriile noastre de “tătici” in familienoastre, si in
"casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stilpul si
temelia adevarului."" - 1Timotei 3:15.