ISTORIOARE CU TÂLC DUHOVNICESC

Duhul Sfant: Roata credintei

Intr-o zi, un om credincios fu intrebat de un prieten al sau:

- Spune-mi, frate, cand omul se intoarce din nou la Dumnezeu, ce daruri incep sa lucreze mai intai in viata lui: credinta, cainta, frica de iad, nadejdea?

Credinciosul i-a raspuns:

- Spune-mi, prietene, cand o roata incepe sa se invarta, care-i spita care porneste mai intai?

- Pornesc toate deodata, raspunse prietenul.

- Vezi, zise credinciosul, asa e si cand, sub bataia vantului Duhului Sfant, sufletul nostru porneste la drum nou. Toate darurile ceresti si sufletesti se pornesc deodata, spre o rodnica lucrare, intocmai ca spitele rotii.

Dumnezeu: Copilul intelept

Un gospodar, fiind incercat de nevoi, fu silit sa-si mute familia intr-o casa mai mica.

Nevasta lui, auzind vestea aceasta, plangea. Unul dintre copii o intreba:

- De ce plangi, mama?

Ea se jelui, zicand:

- De-acu' vom sta intr-o casa mica, urata, si vom fi saraci.

Copilul o intreba din nou:

- Mama, in casa aceea mica si urata n-are sa mai fie Dumnezeu?

Rusinata de vorbele copilului, mama isi sterse lacrimile si nu se mai jelui.

Recolta buna si Dumnezeu

Doi sateni stateau de vorba.

Unul zise:

- Sunt foarte multumit de recolta mea si-ti multumesc si dumitale pentru ajutorul pe care mi l-ai dat la carat.

Celalalt raspunse:

- Si eu iti multumesc ca mi-ai dat o mana de ajutor cand am secerat.

Un copil al unuia din ei, care se afla de fata, ii zise tatalui sau:

- Tata, dar lui Dumnezeu nu-i multumesti ca ti-a dat recolta buna?

Cei doi sateni, rusinati, se privira si-si zisera in sinea lor: "Copilul are dreptate. Noi am uitat de Dumnezeu".

Iertarea: Chiar de nu esti vinovat, cere iertare!

Un satean era certat cu altul. Diavolul ii puse in minte gandul sa ucida pe cel cu care se dusmanea.

Celalalt, care era un om credincios, cand se duse la spovedit, ii spuse parintelui despre aceasta vrajmasie.

Preotul ii spuse ca se va putea impartasi numai daca se impaca cu dusmanul sau.

Omul merse atunci la cel cu care era certat si-i zise:

- Iata, prietene, am venit sa-ti cer iertare si sa ma impac cu tine, ca vin Sfintele Pasti si as vrea sa ma impartasesc...

Celalalt ii raspunse:

- Bine-ai facut c-ai venit, pentru ca, uite, trebuie sa-ti spun ca de trei ori te-am pandit la loc dosnic sa te omor. Multumesc lui Dumnezeu c-ai venit si m-ai ferit astfel de mare pacat.

Cu sufletul plin de dragoste, cei doi sateni isi dadura mana si de-atunci ramasera prieteni buni.

"N-a stiut ce face..."

Sfantul Eusebiu, mergand intr-un oras unde se aflau multi necredinciosi, fu lovit greu si pe negandite de o piatra aruncata de unul dintre ei.

Cazu la pamant si intra in agonie.

Inainte de a muri, fu adus in fata lui cel care aruncase piatra.

Norodul voia sa-l ucida.

Sfantul Eusebiu ii opri pe oameni si-i ruga:

- Crutati-l, ca n-a stiut ce face... Eu il iert.

Si peste cateva clipe muri.

Paganii, vazand atata bunatate si iertare, crezura si ei in Iisus Hristos si se botezara.

Invatatura Domnului: Din lume, dar nu ai ei

Un crestin ii spunea unui prieten ca el nu intelege vorbele Mantuitorului: «Voi sa fiti din lume, dar nu sa fiti ai lumii».

Atunci, prietenul sau, care era un om mai zidit in invatatura Domnului, i-a raspuns:

- In lume, cu oamenii se petrece intocmai ca si cu pestii in mare. Cu toate ca apa marii e sarata, pestii nu sunt sarati. Asa si cu oamenii: ei pot trai in lume fara sa ia «saratura» ei, adica pacatele ei.

Maica Domnului: "Fara stricaciune..."

- Cum a putut naste fara stricaciune Sfanta Fecioara Maria pe Domnul nostru? il intreaba un om pe un preot.

Preotul ii raspunse:

- Lumina soarelui trece prin geam si vine la noi fara sa strice sticla geamului. Tot deasemenea, lumina vietii a trecut prin Maica Preacurata fara sa-i strice trupul.

Mantuirea: Azi, nu maine...

Un om plin de pacate, ascultand o predica despre mantuirea sufletului, prin primirea sfintei invataturi a Domnului nostru Iisus Hristos, se hotari sa inceapa si el o viata lipsita de greseli, dar isi zise:

"Incep de maine".

Peste noapte insa, pacatosul muri.

"Maine" este vorba Diavolului, numai "azi" este vorba lui Dumnezeu.

Patimile: Cununa virtutii

Un intelept din vechime, care toata viata luptase si biruise toate pornirile rele, iesi intr-o zi la plimbare avand in jurul capului o coroana verde de stejar.

Niste trecatori il oprira, spunandu-i:

- Numai vitejilor din razboaie li se cuvine aceasta...

Iar el le raspunse:

- Oameni buni, eu am biruit dusmani mai tari si mai cumpliti decat cei de pe campul de lupta. Am biruit saracia, am infrant lenea, am gonit trufia, am zdrobit patimile trupesti...

Cei ce strigasera la el ramasera rusinati la aceste vorbe, dandu-si seama ca inteleptul acela avea dreptate.

Pocainta: Drumul lacrimilor

Un mare bandit, dupa ce a trait o viata de nelegiuiri, si-a luat indemnul sa se pocaiasca.

A mers la un pustnic si i-a spus gandul lui.

Pustnicul l-a sfatuit:

- Ia un butoi mare si umple-l cu apa. Si cand o fi plin, sa stii ca Dumnezeu te-a iertat.

Omul merse si facu asa. Dar din ce turna, din aia butoiul ramanea gol. Turna zadarnic.

Incepu el atunci sa se mahneasca, zicandu-si: "Se vede treaba ca nu gasesc iertare la Dumnezeu...".

Asa de mare era mahnirea lui, ca incepura sa-i curga lacrimile.

Atunci s-a petrecut o minune.

Butoiul s-a umplut pe data, iar omul a simtit in suflet mangaierea iertarii lui Dumnezeu.

Numai prin lacrimile caintei putem capata de la Dumnezeu iertarea pacatelor noastre.

Rugaciunea: Potolirea fricii

Fiind furtuna mare, capitanul unei corabii ii dadu porunca celui mai tanar marinar sa se urce pe catarg si sa lege o franghie ce se rupsese.

Marinarul se infricosa si, inainte de a se urca, se duse putin in cabina sa.

Cum se intorsese inviorat la fata, capitanul il ispiti:

- Ai baut o gura de rachiu!?

- Nu, raspunse supus marinarul, m-am rugat lui Dumnezeu.

Sfanta Impartasanie: Leacul minunat

Intr-o casa de muncitor sarac dar plin de credinta in bunatatea lui Dumnezeu zacea de grea boala un copilas. Doctorul nu mai avea nici o nadejde sa-l scape. Mama copilului, ostenita de veghe, astepta voia lui Dumnezeu.

Vazand ca boala nu se da batuta, femeia il cheama pe preot sa-l impartaseasca pe copil.

Dupa ce-i dadu sfanta impartasanie, parintele il intreaba pe copil:

- Cum iti este?

Copilul isi aduna toate puterile si raspunse:

- Da, mi-e foarte bine.

A doua zi, cand veni doctorul, fu tare uimit: copilul era mult mai bine.

Peste o saptamana, copilasul se juca in ograda cu fratii lui, insanatosit pe deplin, cu toate ca nu mai fusese nici o nadejde.

Fiindca una-i puterea omului si alta este cea a lui Dumnezeu.

Sfanta Scriptura: Ceea ce nu arde

Luand foc odata casa unui om credincios din Scandinavia, au ars toate lucrurile, afara de Biblie, care fu gasita neatinsa.

Tot asa s-a intamplat la focul din biserica de la Costesti. Sfanta Evanghelie a scapat neatinsa de foc.

Cuvantul lui Dumnezeu nu poate fi atins de foc, ci el e stapan pe foc.

Sfanta Treime: Unul si trei, trei si unul

- Cum se poate inchipui Sfanta Treime in una si aceeasi fiinta? intreaba odata un om pe un preot.

Preotul ii raspunse:

- Ia pilda, fiule, soarele. El unul este, si totusi, trei chipuri are. El, cu lumina si caldura lui una sunt, cu toate ca-s trei. Si-s trei, cu toate ca-s una.

Adevaratul prieten

Sfantul Grigore cel Mare atata de smerit era, ca intotdeauna zicea:

- Prieten imi este cel ce-mi arata greselile si dusman cel ce ma lauda.

Si aceste vorbe erau ale unui sfant...

"Spune-mi de cele rele ale mele..."

Daca mergea cineva la Sfantul Macarie si-i spunea ca e om mare si sfant, el nici nu voia sa-i raspunda.

Dar daca venea cineva si-i spunea: "Tii minte, parinte, cand erai in lume si furai silitra ca s-o vinzi?", cu acela Macarie statea de vorba bucuros, raspunzandu-i la tot ce-l intreba.

Cu ce-l biruim pe Diavol

Sfantul Macarie, cel traitor in pustie, se intalni intr-o zi cu Diavolul.

Si i-a spus acesta:

- Multe rabd eu, Macarie, de la tine si nu pot sa te birui. Toate cate faci tu, fac si eu. Postesti tu, postesc si eu; priveghezi, nici eu nu dorm deloc. Dar una este cu care tu ma biruiesti pe mine...

Si Macarie l-a intrebat:

- Ce este aceea?

Diavolul i-a raspuns:

- Smerenia ta.

Viata: Saculetul cu pietre

Umbland odata pe tarmul marii, un om a gasit un saculet cu pietre negre si marunte.

Mergand incet pe drum si neavand ce face, scotea pietre din saculet si le arunca in pasari cu ele. A zvarlit asa toate pietrele afara de una, pe care a dus-o acasa.

Acolo i-a aratat-o unui vecin care, vazand-o, l-a intrebat cu mirare:

- Unde ai gasit-o? Piatra aceasta este de mare pret.

Afland aceasta, omul acela nepriceput s-a intors pe tarmul marii sa caute pietrele aruncate, dar n-a mai gasit nimic.

Asa facem si noi cu zilele vietii noastre. Fiecare an, fiecare luna, fiecare zi sau ceas al vietii noastre sunt tot atatea comori pe care ni le da Dumnezeu ca sa le folosim pentru mantuirea noastra si ajutorarea semenilor, iar noi adesea le mistuim pe lucruri desarte. Iar vremea trece si intoarcere n-are, asa ca patimim si noi ca omul care arunca zadarnic pietrele gasite pe tarmul marii.

Viata vesnica: Cand se ispraveste, abia incepe...

Doi oameni taiau lemne in padure.

Doborand un copac, unul din ei, care parea a fi un om fara credinta, zise:

- Iata, asa e si cu viata noastra... Traim, ne zbatem, si la urma vine moartea si ne doboara ca pe busteanul acesta, si nimic nu se alege de noi...

Celalalt, care era un credincios, ii raspunse:

- Nu-i asa, prietene. Abia dupa ce am doborat acest bustean vom putea vedea daca e bun de cladit sau daca e scorburos si bun numai de aruncat pe foc. Asa e si cu noi. Abia dupa ce murim vede bunul Dumnezeu ce trebuie sa faca cu noi: sa ne aseze de-a dreapta Lui, intru viata cea vesnica, sau sa ne arunce in focul cel nestins...

Tovarasul sau cazu pe ganduri si peste putina vreme se intoarse si el la credinta.

HOME